{"id":9399,"date":"2011-10-12T19:52:21","date_gmt":"2011-10-12T17:52:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9399"},"modified":"2015-01-15T17:00:56","modified_gmt":"2015-01-15T15:00:56","slug":"acesti-romani-care-au-facut-franta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/acesti-romani-care-au-facut-franta\/","title":{"rendered":"Acesti rom\u00e2ni care au f\u0103cut Fran\u0163a"},"content":{"rendered":"

Discurs pronuntat la Academia Rom\u00e2na, in 10 iunie 2003 de Excelenta Sa domnul Philippe Etienne, Ambasador al Republicii Franceze la Bucuresti intre 2002 si 2005. Din 2009 este reprezentantul permanent al Frantei la Uniunea Europeana.<\/strong><\/em><\/p>\n

Permiteti-mi, mai int\u00e2i, Domnule Presedinte, sa va multumesc pentru invitatia pe care mi-ati adresat-o, de a interveni in acest cadru prestigios, at\u00e2t de important pentru viata intelectuala a Rom\u00e2niei. Realizez onoarea care mi se face, g\u00e2ndindu-ma la personalitatile care au avut ocazia sa se adreseze inaintea mea Academiei Rom\u00e2ne.
\n1. Franta are nevoie de <\/strong>
\nceilalti pentru a fi mare<\/strong>
\nAm ales un titlu \u2013 \u201eAcesti rom\u00e2ni care au facut Franta\u201c \u2013 care imi aminteste ceea ce reprezinta esenta Frantei. Si as dori, mai int\u00e2i, sa ma opresc c\u00e2teva minute asupra felului in care s-a construit tara mea de-a lungul secolelor.
\nIn secolul Luminilor si p\u00e2na la Revolutia Franceza, \u201eRepublica noastra a Literelor\u201c era foarte adesea compusa din straini, atrasi de efervescenta intelectuala franceza si de dezbaterile in jurul ideii de libertate care aveau loc aici. Astfel, acesti filozofi, teologi, g\u00e2nditori sau savanti veniti din cele patru colturi ale Europei, care comunicau si scriau in franceza, au construit aceasta Franta intelectuala asa cum negutatorii italieni au ajutat la dezvoltarea ei economica in Evul Mediu si Renastere. Franta a fost considerata intotdeauna ca fiind un spatiu de deschidere si de primire, un punct de atractie si de int\u00e2lniri, o intersectie de identitati multiple care se unesc intr-un proiect comun.
\nImi place mult marea declaratie de universalitate, de toleranta, emisa de Fernand Braudel in introducerea la opera sa magistrala \u201eL’Identit\u00e9 de la France\u201c, pentru a defini tara mea: dupa imensul studiu pe care il realizeaza, isi da seama ca istoria Frantei reprezinta \u201eun admirable sondage de ses aventures, mais aussi de la marche de l’Europe et du monde\u201c. Paul Morand, calator neobosit si cercetator al lumii, scria in frumoasa sa carte \u201eVenetia\u201c \u201eJe ne con\u00e7ois l’hexagone qu’inscrit dans la sph\u00e8re\u201c.
\nDe fapt, fiecare tara, fiecare individ se defineste in raport cu un Altul. In special, realitatea Frantei consta in raportul sau cu lumea. Ea a cunoscut perioade din cele mai tulburi ale istoriei sale c\u00e2nd a uitat ca, asa cum pe buna dreptate a formulat Emmanuel Berl in cartea sa \u201eLa France irr\u00e9elle\u201c (1951), \u201eLa France seule n’est plus la France\u201c.
\nSi as dori sa insist asupra legaturii directe dintre modul in care Franta s-a construit si apararea diversitatii culturale si lingvistice. Istoria la care am facut referinta ne face sensibili la diferente, privite ca o bogatie, la necesitatea de a promova si de a pastra culturile nationale, cu at\u00e2t mai mult intr-o lume in care schimburile s-au accelerat. Cultura este purtatoarea unui ideal universal: de mult timp artistii, intelectualii, calatoresc, precum operele lor. Diversitatea culturala nu inseamna pentru Franta, numai apararea culturii \u201esale\u201c, ci si a celorlalte culturi. De aici provine, de exemplu, sustinerea pe care o acorda cinematografiei din sud, dar si tarilor din Europa centrala si orientala. Toata filozofia care sustine politica de ajutor pentru dezvoltare promovata de Franta este direct legata de credinta sa in pastrarea necesara a diversitatii lumii, caci ea insasi s-a construit prin contributii succesive straine si variate.
\n2. Rolul special al rom\u00e2nilor <\/strong>
\nin constructia Frantei<\/strong>
\nIn Franta, voi, rom\u00e2nii, ati jucat si continuati sa jucati un rol foarte special. Comunitate relativ redusa ca numar, ea s-a implicat deplin, si adesea cu mult talent in constructia Frantei. Acest lucru se explica printr-o relatie istorica puternica care a impins, in vremuri tulburi pentru Romania, o parte din locuitori sai sa se alature \u201e\u00e0 sa s\u0153ur ain\u00e9e et bien-aim\u00e9e\u201c, dar si unei culturi latine. Acest atasament este legat, mi se pare, si de un atasament personal la ceva care nu se analizeaza si nu se regaseste in carti: \u201ela sympathie\u201c, in sensul pe care l-a dat La Bo\u00e9tie. Rom\u00e2nii se simt acasa in Franta si francezii se simt acasa in Rom\u00e2nia \u2013 este unul din factorii care explica de ce tara mea a ajuns sa fie aici primul investitor. Aceasta relatie veche de doua sute de ani a antrenat venirea a numerosi studenti, artisti, intelectuali, care au imbogatit Franta din toate punctele de vedere. Franta a stralucit si straluceste si datorita imigratiei rom\u00e2ne.
\nDe-a lungul a dou\u00e3 secole de istorie, acest tip de fertilizare incrucisata a ramas viu datorita circulatiei sevei vitale reprezentata de creatia spirituala si artistica. La inceputul acestei relatii, Rom\u00e2nia a fost cea care a parut mai impregnata de catre Franta si folosesc ca marturie acest citat celebru al lui Pompiliu Eliade cuprins in cartea sa \u201eDe l’influence fran\u00e7aise sur l’esprit public en Roumanie\u201c: \u201eRarement l’action d’un peuple sur un autre fut plus compl\u00e8te, plus envahissante, plus enveloppante que l’influence fran\u00e7aise en Roumanie\u2026 on la reconnait dans toutes les manifestations de l’esprit roumain, en politique aussi bien qu’en l\u00e9gislation, dans la litt\u00e9rature aussi bien que dans sa conception administrative ou dans la vie sociale\u201c. Abia in secolul XX se observa o crestere considerabila a influentei rom\u00e2nilor asupra Frantei.
\nSora latina sau \u201ecousine orientale\u201c, dupa cum afirma Georges Castellan, Rom\u00e2nia are o istorie legata de Franta. Rom\u00e2nii, ca si alte popoare europene, sedusi si atrasi puternic de suflul Luminilor, s-au apropiat atunci de Franta si au inceput o istorie amestecata, care a avut ca rezultat Unirea principatelor sustinuta de Napoleon III, adesea perceputa ca reprezent\u00e2nd apoteoza relatiilor franco-rom\u00e2ne. Paul Morand, de altfel, in cartea sa \u201eBucarest\u201c, considera ca in acest moment istoric se realizeaza acea legatura indestructibila care i-a impins pe rom\u00e2ni sa aleaga Franta ca pe o a doua tara: \u201eAlors \u00e9clat\u00e8rent les premiers sympt\u00f4mes de cette passion que la Roumanie ne cessera de nourrir pour la France\u201c. Toat\u00e3 elita entuziasta si liberala, incep\u00e2nd in 1830 cu Ion Ghica, Alexandru Ioan Cuza si Dumitru Bratianu, urmati in 1843 de catre Constantin A. Rosetti si Ion Bratianu, de Nicolae Balcescu si Mihail Kogalniceanu, a frecventat colegiile din Franta si a inceput sa faca cunoscuta Rom\u00e2nia in fata elitei franceze. Aceasta din urma, prin intermediul \u201eL\u00e9gendes d\u00e9mocratiques\u201c ale lui Jules Michelet, descoperea o nou\u00e3 tara, apropiata si indepartata in acelasi timp, familiara si necunoscuta. Imaginarul francez s-a imbogatit astfel in contact cu rom\u00e2nii.
\nValorile de democratie si de libertate au fost purtate, impreuna, de intelectualii din cele doua tari ale noastre. Un exemplu al asumarii de catre rom\u00e2ni a acestor valori il constituie si prezenta printre cursantii scolii militare speciale de la Saint-Cyr a celor doi principi Bibescu, Grigore si Georges, cel dint\u00e2i fiind si primul elev strain acceptat la aceasta inalta scoala militara. La r\u00e2ndul sau, Georges Bibescu a inteles sa serveasca sub drapelul Frantei, dupa studii la Scoala Imperiala de Stat Major din Paris. De altfel, traditia atasamentului fata de Franta o vom regasi ulterior in familia Bibescu si la cel care a fost marele pilot si presedinte al Aeroclubului regal rom\u00e2n, elev al lui Bleriot si prieten cu Saint Exup\u00e9ry, George Valentin Bibescu.
\nPentru a ne convinge, daca mai era nevoie, de aceasta legatura trainica dintre cele doua tari ale noastre, de influenta uneia asupra celeilalte, trebuie s\u00e3 ne reamintim de extraordinara si patetica scrisoare pe care Ion Bratianu a adresat-o lui Jules Michelet dupa esecul primaverii popoarelor in Europa, \u201eEn parlant de votre r\u00e9volution, vous m\u00eame vous sentez le besoin de parler de la r\u00e9volution roumaine et moi comment pourrais-je parler de notre r\u00e9volution sans d’abord parler de la votre ?\u201c si incheie printr-o vibranta declaratie: \u201eCher maitre, en vous j’ai connu la France et appris a l’aimer. Aussi lorsque je parle avec vous, il me semble que la France enti\u00e8re m’entend\u201c. Aceasta legatura istorica legata de o proximitate culturala si lingvistica este intarita de extraordinara influenta a rom\u00e2nilor in Franta, veniti sa se instaleze de bunavoie sau in perioade tulburi, exilati dupa 1848, evrei care au fugit din cauza climatului antisemit dintre cele doua razboaie mondiale sau, apoi, opozanti ai regimului comunist.
\nAs dori aici sa aduc un omagiu bogatiei pe care rom\u00e2nii au adus-o Frantei, fie ca sunt cunoscuti sau anonimi. Toti in domeniul lor, prin sensibilitatea, prin curajul lor si prin felul in care au m\u00e2nuit limba franceza, ei au facut ca tara mea sa fie mai bogata si mai puternica. Exista, evident, exemple faimoase ca Br\u00e2ncusi, Ionesco si Cioran, care au contribuit intr-o at\u00e2t de mare masura la \u201econstructia Frantei\u201c, inc\u00e2t o mare parte dintre concetatenii mei ignora adesea faptul c\u00e3 ei provin din Rom\u00e2nia. C\u00e2ti dintre compatriotii dumneavoastra nu au luat drumul \u201eorasului-lumina\u201c precum Br\u00e2ncusi, care a parasit pe jos satul sau natal din Oltenia? Aceasta influenta s-a impus in special in domeniile literar si artistic, Franta asimil\u00e2nd in patrimoniul sau cultural o cantitate impresionanta de creatori rom\u00e2ni, adesea precursori ai miscarilor artistice noi: Tristan Tzara, bineinteles, dar si Benjamin Fondane, care a ales foarte repede limba franceza si care, prin poezia sa, i-a conferit o putere innoita, Gherasim Luca, poet unic, apropiat de suprarealisti, inventator al unui nou stil, sau Paul Celan (care e adevarat ca scria mai mult in limba germana, dar care vorbea franceza). Asa cum spunea Proust: \u201eLes beaux livres sont \u00e9crits dans une sorte de langue \u00e9trang\u00e8re\u201c. De fapt, acesti creatori au ales aceasta limba, franceza, care nu se lasa imbl\u00e2nzita asa de repede (vezi sublimele pagini ale lui Cioran asupra durerii, dar si a dorintei de a scrie in franceza), dar, fiind straini, ei o sublimeaza, o reinnoiesc, sau, asa cum a facut Panait Istrati, salvat de Romain Rolland, o cizeleaza pentru a exprima furia lor in fata nedreptatilor vietii.
\nNumele a trei ilustre doamne ale literaturii rom\u00e2no-franceze vor ram\u00e2ne inscrise cu litere de aur in patrimoniul cultural comun: este evident vorba de Martha Bibescu, a carei prietenie cu Marcel Proust si ale carei scrieri au fost adeseori evocate in saloanele si mediile culturale pariziene, de poeta Anna Br\u00e2ncoveanu de Noailles, marele premiu al Academiei Franceze de Literatura si prima femeie care a primit Legiunea de Onoare \u00een grad de Comandor, si Elena Vacarescu, cea pentru care Rom\u00e2nia si Franta nu erau dec\u00e2t o singura patrie, si pentru care francofonia rom\u00e2nilor imbraca forma unui caz pasional.
\nNu pot sa-l uit nici pe pictorul suprarealist Victor Brauner, care exprima visul prin amestecuri de uman, animal si vegetal si care inventa, la r\u00e2ndul sau, expresii picturale noi ce au facut ca astazi sa fie perceput ca o figura de neuitat a picturii franceze si mondiale. Marea majoritate a operelor sale se gasesc in Franta, la Muzeul de Arta moderna din Saint-Etienne care a permis prezentarea in 2001 a unei retrospective substantiale la Muzeul National de Arta din Bucuresti. O mentiune speciala doresc sa fac si pentru sculptorul Janchelevici, ale carui creatii din gradina sa de la Maison Laffitte sunt puse sub semnul ideii ca \u201e\u00e0 la baze de chaque cr\u00e9ation se trouve le sentiment\u201c , si indeosebi pentru maestrul Ion Irimescu, ai carui 100 de ani au fost aniversati aici, la Academie. El a fost la Fontenay,\u00a0 scoala creata de Nicolae Iorga. L-am int\u00e2lnit la Falticeni, c\u00e2nd mi-a povestit despre ascendenta sa franceza, prin familia Casabonne. Iata un exemplu in privinta proportiilor urmarilor acestei miscari de fertilizare, daca nu ar fi existat fractura comunista.
\nC\u00e2nd s-a stabilit in 1936 in Franta, Nicolae Titulescu, supranumit \u201eministrul european\u201c, era deja cunoscut pentru marile sale calitati diplomatice, exersate in fruntea Academiei diplomatice internationale de la Paris si a Ligii Natiunilor. Nu int\u00e2mplator, jurnalul \u201eLe petit parisien\u201c nota in 1934 ca \u201edomnul Titulescu\u00a0 este tot at\u00e2t de francez c\u00e2t e de rom\u00e2n, prin maiestria cu care vorbeste limba noastra…\u201c
\nSa nu uitam totodata si marii muzicieni rom\u00e2ni, in frunte cu George Enescu, care odihneste in pam\u00e2ntul Frantei, Dinu Lipatti si Clara Haskil, str\u00e2ns legati de muzicienii francezi, Marcel Mihalovici, ilustru compozitor, sotul pianistei franceze Monique Haas, actori ca Elvira Popescu, dar si Maria Ventura de Yonnel sau Melle Nisan, societare ale Comediei Franceze, care au adus sensibilitatea rom\u00e2neasca pe scenele teatrului francez. In acelasi timp stau si ma intreb c\u00e2ti francezi, si chiar si rom\u00e2ni, stiu ca o frumoasa rom\u00e2nca, pe nume Maria Cantacuzino, devenita sotia pictorului Puvis de Chavannes, este cea care a servit ca model pentru pictura reprezent\u00e2nd pe Sf\u00e2nta Genoveva, patroana Parisului, ce se afla pe peretii interiori ai Panth\u00e9onului.
\nIn domeniul stiintific, marele fizician Proca a facut sa avanseze, in Franta, cercetarile asupra nucleului atomic. La fel, Pierre Sergiescu, matematician, fost profesor la Cluj, a fost presedinte al societatii internationale de istorie a stiintelor. Prin sotia sa care a fost scriitor, a frecventat cercurile artistilor si scriitorilor, devenind un bun prieten a lui Henry de Montherlant. Deja, in secolul al XIX-lea, s-au remarcat figuri rom\u00e2nesti, ca aceea a lui Coculescu, ce a reusit sa demonstreze ca sistemul solar este stabil. Imi revine in minte vizita mea recenta la observatorul astronomic din Bucuresti si, odata cu ea, imi amintesc de toate legaturile care s-au creat in ultimul secol intre astronomii rom\u00e2ni si francezi. Nu as dori s\u00e3 omit nici numele inginerului si constructorului de avioane Henri Coanda, descoperitor al celebrului \u201eefect Coanda\u201c.
\n3. O traditie care continua si astazi, dar sub alte forme<\/strong>
\nAceasta influenta pozitiva a rom\u00e2nilor asupra societatii franceze a dainuit si in perioada cea mai recenta. Copiii generatiilor venite in anii \u201830 joaca un rol considerabil in viata noastra intelectuala. Sa ne g\u00e2ndim la Pierre Hassner, profesor la Sciences Politiques, foarte respectat in disciplina sa, sau la intelectualii dizidenti ca Paul Goma, Monica Lovinescu, la specialista in psihanaliza Elisabeth Rudinesco, la sociologul Serge Moscovici, sau la numerosii doctori rom\u00e2ni activi in laboratoarele si spitalele franceze, la cercetatori, la stilisti ca Sonia Rikyel, la scriitori ca Virgil Tanase, Dumitru Tepeneag, Ana Novac, Bujor Nedelcovici, la oameni de teatru ca Matei Visniec sau George Banu\u2026 Lumea filmului si a mass-media nu ram\u00e2ne nici ea datoare: Michel Druckner, Henry Chapier, realizatori neobositi ai Televiziunii publice. Un exemplu prodigios este cel al reusitei lui Marin Karmitz si al pariului sau privind o retea de filme de arta si de eseu care sa concureze sistemul multiplex, producator de filme rare (iraniene, asiatice, franceze), precum si al unor filme ale lui Lucian Pintilie pe care Franta l-a adoptat. Nu as dori sa inchei aceasta lista fara a mentiona si numele marilor soprane Angela Gheorghiu si Leontina Ciobanu Vaduva sau tarafurile de muzica tiganeasca at\u00e2t de apreciate in Franta.
\n1989 a fost un moment edificator pentru ceea ce reprezenta Rom\u00e2nia in ochii poporului francez, chiar daca acesta nu avea constiinta acestei legaturi. Fusese o relatie pe care unii au incercat sa o faca uitata in anii dictaturii, in ciuda exploziei pline de emotie prilejuita de vizita, in mai 1968, a Generalului de Gaulle. Decembrie 1989 a fost o adevarata revelatie in constiinta francezilor, ceea ce a explicat valul exceptional de solidaritate care a cuprins atunci tara mea.
\nAstazi, intr-un context cu totul nou, marcat de deschiderea si trecerea la democratie si la economia de piata, influenta rom\u00e2na asupra Frantei persista: rom\u00e2nii nu mai sunt impinsi sa-si paraseasca tara, dar Franta, decisa sa-i ajute pe calea aderarii la Uniunea Europeana, a dorit sa existe proiecte de cooperare care sa mentina legatura profunda ce ne uneste.
\nNu este oare o amprenta puternica a rom\u00e2nilor din Franta faptul ca, dupa 1990, mii de studenti rom\u00e2ni au mers sa studieze in Franta si au participat la cercetari in toate domeniile si in laboratoarele franceze? Este cunoscut si recunoscut talentul deosebit al studentilor rom\u00e2ni in domeniul stiintific si informatic. Sunt numerosi in \u201eles Grandes Ecoles\u201c care sunt elita invatam\u00e2ntului superior din Franta, cum ar fi l’Institut d’Etudes Politiques de Paris, l’Ecole Nationale d’Administration, l’Ecole Polytechnique si mai ales l’Ecole Normale Sup\u00e9rieure, \u201etemplul spiritului francez\u201c unde mai mult de 50 de tineri rom\u00e2ni si-au facut studiile in decursul a 10 ani. De altfel, o Scoala Normala Superioara rom\u00e2na de matematica tocmai si-a deschis portile la Bucuresti. Acesti tineri rom\u00e2ni construiesc Franta in fiecare zi, dupa cum ei construiesc si Rom\u00e2nia, iar acesta este un element nou si fundamental.
\nProgramele noastre de cooperare in domeniul cultural au de asemenea ca obiectiv de a reface legaturile intre artistii nostri, de a relua aceasta traditie at\u00e2t de puternica a prezentei rom\u00e2nesti in Franta. Suntem m\u00e2ndri de atelierele de formare in domeniul dansului, al fotografiei sau al muzicii care ne permit sa ajutam tinerii artisti sa-si regaseasca drumul catre retelele artistice europene, at\u00e2t de impregnate altadata de ilustrii lor stramosi. Miile de infratiri intre orasele si judetele din cele doua tari permit de asemenea reluarea unui contact str\u00e2ns si nasterea unei noi societati civile in Rom\u00e2nia. Toate aceste legaturi participa la constructia reciproca, de zi cu zi, a Rom\u00e2niei si a Frantei, care se dezvolta de acum inainte in cadrul european.
\nTitlul conferintei era \u201eRom\u00e2nii care au facut Franta\u201c: data viitoare va trebui sa extindem subiectul si sa vorbim de \u201eRom\u00e2nii care fac Europa\u201c.
\nIstoria nu poate dec\u00e2t sa va dea incredere in acest viitor european, atunci c\u00e2nd vedem aceste figuri de rom\u00e2ni care s-au \u201erealizat\u201c in Franta si in numeroase alte tari. Poporul rom\u00e2n este plin de resurse si de bogatii. In ultima fraza a celebrei sale carti despre Bucuresti, Paul Morand conchidea ca in ciuda vicisitudinilor istorice, Bucurestiul se ridica mereu si, prin paralelism, rom\u00e2nii puteau rezista la tot, chiar si la raul cel mai mare, pentru ca apoi sa renasca. Si eu am profunda convingere si as dori sa spun ca acest lucru este valabil in mod special pentru int\u00e2lnirea istorica din 2007. Tara dumneavoastra va fi unul din marile state membre ale unei Europe noi, daca va sti sa-si foloseasca sansa si daca va reusi sa realizeze adevaratele reforme de care generatiile viitoare ale Rom\u00e2niei au nevoie.
\nStiu de asemenea ca uneori sunteti ingrijorati de imaginea unilaterala pe care presa straina o transmite despre tara dumneavoastra, in ciuda reusitelor, in ciuda figurilor prestigioase, in ciuda miilor de anonimi care actioneaza intr-un mod pozitiv. Aceasta problema de imagine este, intr-un fel, tributul platit pentru deschiderea frontierelor si pune la incercare toleranta unora si a altora. As dori doar sa va reamintesc aici o fraza a lui La Bruy\u00e8re care stia sa descrie slabiciunile concetatenilor mei de o maniera foarte justa: \u201eTous les \u00e9trangers ne sont pas des barbares et tous nos citoyens ne sont pas des gens civilis\u00e9s\u201c. Sunt convins ca nu este dec\u00e2t o stare tranzitorie. Dar este si o adevarata provocare pe care trebuie sa o acceptam impreuna, rom\u00e2ni si francezi, in spiritul celei mai bune traditii a prieteniei dintre noi, dar si privind viitorul nostru comun, european. Este motivul pentru care trebuie sa preluam initiativa. Tocmai am facut-o prin crearea premiului literar \u201eEug\u00e8ne Ionesco\u201c, care va permite sa fie cunoscuti in Franta noii scriitori rom\u00e2ni si ca literatura rom\u00e2na contemporana sa se afirme. Sa stiti ca suntem ferm decisi a avea noi initiative in toate domeniile artei, stiintei, mass-media, economiei. Intorc\u00e2ndu-ma de la Festivalul International de Teatru de la Sibiu, ma intreb, de exemplu, cum am putea relua traditia teatrului in limba franceza, asa cum exista, incep\u00e2nd din 1833, la Iasi. Pentru aceste noi initiative, avem nevoie de dumneavoastra, membrii Academiei Rom\u00e2ne. Poate va trebui, de exemplu, sa reflectam la un program care sa permita o mai buna punere in evidenta a contributiei rom\u00e2nilor la dezvoltarea Frantei, tema ce a facut subiectul conferintei mele.
\nVa multumesc anticipat pentru ajutorul si pentru atentia dumneavoastra.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Discurs pronuntat la Academia Rom\u00e2na, in 10 iunie 2003 de Excelenta Sa domnul Philippe Etienne, Ambasador al Republicii Franceze la Bucuresti intre 2002 si 2005. Din 2009 este reprezentantul permanent al Frantei la Uniunea Europeana. Permiteti-mi, mai int\u00e2i, Domnule Presedinte, sa va multumesc pentru invitatia pe care mi-ati adresat-o, de a interveni in acest cadru… Cite\u0219te mai mult »Acesti rom\u00e2ni care au f\u0103cut Fran\u0163a<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[6563,6564,4,6565,6566],"class_list":["post-9399","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-ambasadorul-frantei-la-bucuresti","tag-discurs-la-academie","tag-editorial","tag-philippe-etienne","tag-romani-in-franta"],"views":5232,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9399","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9399"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9399\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9399"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9399"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9399"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}