{"id":9389,"date":"2011-10-12T18:57:31","date_gmt":"2011-10-12T16:57:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9389"},"modified":"2011-11-08T19:51:06","modified_gmt":"2011-11-08T17:51:06","slug":"un-saint-tropez-fara-jandarmi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-saint-tropez-fara-jandarmi\/","title":{"rendered":"Un Saint-Tropez fara jandarmi"},"content":{"rendered":"

Nora Iuga in dialog cu Liviu Vasile<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Merg in Vama Veche din 1997. Sunt paisprezece ani de atunci, dar mersul meu in Vama a devenit o \u201eproblema\u201c abia in 2010, c\u00e2nd prima data m-am intrebat de ce merg astazi la mare doar in Vama, nu si pe restul litoralului? Cu alte cuvinte, ce anume are special Vama Veche? E ieftin. Hm, nu prea… Se face nudism. E adevarat, dar pentru nudism sunt si alte locuri, iar eu nu-s practicant al Freik\u00f6rperkultur. Se merge cu cortul. Da, dar eu sunt o fire mai degraba comoda. Se asculta rock! E si asta un atu al Vamii, dar nu o defineste in totalitate.<\/p>\n

Lucrurile pareau sa fie suficient de complicate, inc\u00e2t sa merite un studiu mai aprofundat. Cum tocmai imi dadeam licenta in studii culturale, am hotar\u00e2t ca Vama Veche trebuie sa fie subiectul lucrarii mele. Pentru inceput am stat c\u00e2t de mult am putut in vara lui 2010 in Vama, incerc\u00e2nd sa observ si sa g\u00e2ndesc locul. Apoi, revenit in Bucuresti, am continuat cu o serie de interviuri cu vechi vamaioti si doimaioti \u2013 pentru ca a fost o vreme c\u00e2nd cele doua sate de la malul marii, 2 Mai si Vama Veche, nu puteau fi g\u00e2ndite separat. Din interviul de fata puteti afla povestea 2 Mai-ului, asa cum a fost el trait de Nora Iuga. <\/strong>(Liviu Vasile)<\/strong><\/em><\/p>\n

Cum ati ajuns prima data in 2 Mai, cine v-a dus acolo?<\/strong><\/em><\/p>\n

Prietenii isi fac de multe ori daruri fara sa stie! Asa mi-a facut mie Gabriela Adamesteanu cel mai de pret cadou de care am avut parte vreodata: 2 Maiul. Ce Berlin, ce Paris, ce Venetie, ce Viena, ce New York sau Buenos Aires! \u2013 2 Maiul a fost pentru mine tar\u00e2mul total, poate ca a fost ca Balcicul pentru Regina Maria. Singurul loc din viata mea in care libertatea si iubirea au incaput intregi, fara nici o arvuna, fara nici o tocmeala. Mai simplu nici ca se putea. Lucram de un an in acelasi birou la Editura Enciclopedica pe Victoriei. Gabriela era ca o zv\u00e2rluga in rochita ei neagra, scandalos de scurta. Imi placea acest tip de nonsalanta la o fetita aparent at\u00e2t de cuviincioasa. Ne-am imprietenit. Femeile tinere nu pot fi prietene fara sa isi faca una alteia confidente, cu at\u00e2t mai mult ca avea tot timpul un caiet la ea in care scria proza, fireste. Nu aratase nimanui ce ascundea ea acolo… si mi-a dat sa citesc. Am fost entuziasmata, ceea ce nu e chiar o raritate in cazul meu, fiind convinsa ca am un Dumnezeu in mine, cum spune explicatia etimologica a notiunii \u201eentuziasm\u201c sau Blaga, si mai frumos, \u201esa nu se simta Dumnezeu in mine un rob in temnita…\u201c. Gabriela mi-a vorbit despre 2 Mai ca despre o insula a fericitilor, rezervat artistilor, boemilor si indragostitilor, unde se facea nudism si veneau turisti din tarile scandinave si Hippies. In aceeasi vara am plecat impreuna cu familiile la 2 Mai.<\/p>\n

Ce va atragea mai mult la 2 Mai: refugiul in natura sau faptul de a trai peste vara intr-o alta cultura, intr-o cultura rurala?<\/strong><\/em><\/p>\n

Crezi, dragul meu, ca noi la o cultura rurala sau rustica ne g\u00e2ndeam, asta ne impresiona pe noi, doar nu plecam in vacanta sa exploram ca niste cercetatori avizi de cunoastere tinuturi exotice. Ne duceam la 2 Mai, in primul r\u00e2nd, fiindca era singurul nostru refugiu, o conclava a artistilor unde nu exista nici un fel de restrictie, nici ideologica, nici comportamentala, nici morala! La 2 Mai ziua se schimba cu noaptea, isi tineau una alteia locul; in zori c\u00e2nd soarele abia isi smulgea zdrentele gri de pe ochi, te culcai gol-golut, pe o buza de nisip, las\u00e2ndu-te lins de valurile inspumate. Daca spalatul asta nu ajungea, faceai dus cu apa rece, seara la stropitoarea at\u00e2rnata in curte deasupra lavoarului improvizat. Asta era toaleta inainte de petrecerile cu vodka si dans care se tineau non-stop, c\u00e2nd in curte la Sultania, c\u00e2nd la Ferugan, c\u00e2nd la postas, vizavi de casa astronomului columbofil, unde am locuit pe r\u00e2nd: Gabriela, Marius, eu cu Nico si Tiberiu, Ada cu Toma, cred ca si Carmen Patac. Una dintre atractii era pescuitul; mergeam in capul satului, aproape de podul dinspre Mangalia, unde isi faceau veacul vaporenii si pescuiam guvizi, pe care ni-i prajeau seara gazdele noastre turcoaice, tataroaice sau lipovene pe plita, tavaliti in sare si usturoi. Erau deliciosi c\u00e2nd Murfatlarul, tocmai scos din put, aburea in paharele desperecheate si noi spuneam bancuri cu Radio Erevan. Fara indoiala ca trecerea brusca dintr-un ambient urban, fie el si balcanic, intr-un peisaj paradisiac, cu visini si caisi pe buza ulitii, cu privata in curte, b\u00e2z\u00e2ita de muste mari albastre, cu mersul prin sat, pe soseaua asfaltata, unde trecea autobuzul spre Vama Veche, numai in slip, sutienul nu era obligatoriu, doar palaria mare de pai or salul lung de matase in culori orientale, infasurat pe cap ca un turban… si ce farmec senzual emanau picioarele goale ale acelor femei, poete sau muze, cu unghiile lor sidefii pe nisipul ocru… ca niste scoici umblatoare. Nu, 2 Mai-ul nu era nici un fel de cultura, era o piata orientala, harbujii se rostogoleau pe uliti c\u00e2nd trecea un Mercedes decapotabil si dintr-un pick-up dat la maximum se auzea \u201eRasputin, Rasputin, the russian sex machine…\u201c<\/p>\n

Care era programul unei zile obisnuite la 2 Mai?<\/strong><\/em><\/p>\n

Cum spuneam era greu sa te scoli la opt, daca te culcai la sase… mai simplu era, c\u00e2nd iti faceai somnul, gol, scaldat de valurile marii sub clar de luna. In general \u201efrumoasele noptii\u201c apareau pe la zece cu setterii irlandezi, cu boxerii, nu, barzoi n-am vazut, poate doar la Regina Maria, in alt veac. Femeile se dezbracau lenes, cu miscari lascive, prelungeau curiozitatea privirilor, isi puneau partenerul sa le unga cu fel de fel de iruri parfumate si citeau \u201eValurile\u201c sau \u201eCuvintele\u201c sau chiar \u201eJocul cu margele de sticla\u201c p\u00e2na adormeau. Barbatii se jucau in grupuri, isi aruncau inelele de cauciuc unul altuia si racneau ca salbatecii, Nae Prelipceanu se lua la intrecere cu Tiberiu, baiatul meu, si inotau in larg p\u00e2na nu se mai vedeau; daca nu era bietul Ulici sa ma incurajeze si Elena Stefoi sa mi-l gaseasca juc\u00e2nd carti cu niste turisti straini pe dig, puteam sa ram\u00e2n definitiv in raiul acela… Nino nu iesea de sub cortul improvizat pentru ca soarele parca numai pentru el scotea flacari pe nari si p\u00e2na seara barbatul meu se transforma intr-un rac fiert, asa ca prefera sa faca o partida de sah cu Robescu \u2013 parca erau Fischer cu Karpov \u2013 , in timp ce eu ma uitam la soldatii aia, obligati sa stea ore in sir in picioare, in uniformele de postav, inchise p\u00e2na la g\u00e2t, acolo sus, pe d\u00e2mbul abrupt, iscodind din spatele tunurilor masa de trupuri goale care li se ofereau nonsalant privirii. Pr\u00e2nzul, cum spunea Dan Laurentiu, il luam la \u201eDobrogeanu Gherea, unde-si bea Lorantus berea\u201c sau la Musurete, cu cel mai grozav gratar din lume… si seara, dupa rasaritul lunii, o luam de la capat.<\/p>\n

A fost 2 Mai-ul un spatiu boem? Cum ati defini boema de atunci? <\/strong><\/em><\/p>\n

Cred ca din ce am povestit despre 2 Mai p\u00e2na acum reiese ca bohema \u2013 o boema cuminte \u2013 era dimensiunea lui definitorie. Si cum boema nu se poate desparti de arta, inseamna ca acolo se pastrase un fel de Olimp, uitat anume intr-un ungher de infern, ca daca era undeva, in Italia sau in Franta, ar fi fost un fel de Saint-Tropez si n-ar mai fi avut nici un haz. Imi amintesc unele scene. Au trecut patruzeci de ani de atunci. Parca o vad si acum cobor\u00e2nd dintr-un autocar sosit de undeva, de prin Scandinavia, o femeie t\u00e2nara foarte inalta si foarte supla, intr-o rochie larga ca un abur, sub care briza marii isi facea de cap cu trupul ei gol. Parul blond, platinat, ii cadea pe umeri si pe spate. Mergea desculta, clatin\u00e2ndu-se, avea o bratara de scoici prelungi, sidefii, la glezna, ochii ei verzi nu se puteau prinde de un contur fix. Totul se clatina odata cu ea… ne uitam fascinati la aratarea aia superba, pe atunci habar n-aveam cum e c\u00e2nd te droghezi. Alta scena. Seara pe la opt, zgomote infernale de motociclete venind dinspre plaja. Dam fuga pe ulita spre mare ca-n copilarie c\u00e2nd venea tiganu’ cu ursul. Pe intinderea de nisip, un foc mare; v\u00e2lvataile dansau in aerul albastru si de jur imprejur un cerc de tineri, baieti si fete, in haine albe cu flori in plete, culcati unul pe genunchii celuilalt, c\u00e2nt\u00e2nd din gura si la chitara, ore si ore in sir, p\u00e2na la ziua. Ce liturghie! Sau alta scena: ne intorceam dupa noua seara de la Vama Veche pe plaja spre 2 Mai. Un cort mic, saracacios, peticit. El, un t\u00e2nar de vreo 17 ani, spalacit si foarte slab, c\u00e2nt\u00e2nd la muzicuta in fata cortului, ea micuta, cu sexul nedefinit, spal\u00e2nd in valuri o tigaie si c\u00e2teva linguri. Nu stiu de pe ce pam\u00e2nt or fi poposit aici ca nu vorbesc… intunericul se lasa mai repede dec\u00e2t o cortina de teatru; intunericul e un pat ad\u00e2nc, nesf\u00e2rsit.<\/p>\n

Se poate vorbi de o miscare hippie rom\u00e2neasca la 2 Mai?<\/strong><\/em><\/p>\n

Nu cred ca e adecvat termenul de miscare \u201ehippies\u201c, cel putin la noi, mai cur\u00e2nd e vorba de o \u201estare\u201c, asa cum si romantismul ram\u00e2ne vesnic determinant pentru tipul POET, hippiesmul s-a manifestat aici, gasind o audienta entuziasta, at\u00e2t la onirici, c\u00e2t si la optzecisti, ca si Beatles-ii, unde regimul, cu toate mijloacele lui represive, nu prea avea cum sa ne opreasca bucuria contaminarii.<\/p>\n

Va amintiti figuri pitoresti, personaje anume?<\/strong><\/em><\/p>\n

Acolo unde e boema nu se poate sa nu existe si tipuri pitoresti, personaje aparte; vreau sa mi-i readuc in ochi si mi-e greu sa le recompun chipul. In afara de Nina Cassian, pe care am vazut-o acum vreo trei ani la New York, toti au ramas in mintea mea, cum erau la 2 Mai. Parca il vad pe Virgil cu Nina pe ringul de dans de la Dobrogeanu, dans\u00e2nd pe o melodie turceasca, lasciva, din buric si pe urma fac\u00e2ndu-si numarul celebru \u201eSolo Nijinsky\u201c in aplauzele tuturor. Succesul nu se mai sf\u00e2rsea p\u00e2na catre ziua, tulbur\u00e2nd linistea viligiaturistilor, inc\u00e2t ne-am pomenit odata cu dubita Militiei din Mangalia care l-a dus in toiul noptii tocmai la Centru, la Constanta, de unde i s-a dat drumul a doua zi, fiindca un om in stare de ebrietate nu stie ce face. La 2 Mai nimic nu se lua foarte in serios; as indrazni sa spun ca acolo era mult mai multa libertate dec\u00e2t in Paradis, fiindca nimeni, zau, nu avea vreun interes sa guste din \u201emarul cunoasterii\u201c. O aparitie interesanta era Mihai Ursachi, cu ochii lui aposi de peste si cu palaria de pai cu boruri mari. Daca marea ar fi fatat ca o catea uriasa si inraita, cred ca Ursachi ar fi fost puiul ei, se potrivea grozav in locul acela. Se intorsese de la New York, nu-i placuse acolo. Nici mie! Rar am vazut un om mai indragostit de singuratate si probabil mai indragostit de sine. C\u00e2nd iti vorbea aveai mereu senzatia ca inveti. Era departe de a fi un pedagog, dar stia \u201eviata\u201c, multa viata. Si Tudor Topa \u2013 o, dragul de Tudor, cel mai t\u00e2nar din grupul Genu Ghelber, Radu Caplescu, mai erau vreo doi, unul armean foarte frumos, le-am uitat numele. Toti s-au dus demult. Tudor Topa nu vorbea dec\u00e2t cu Nino al meu care nu prea vorbea cu nimeni, cred ca i se parea risipa de cuvinte o usuratate mai mare dec\u00e2t risipa de bani… dar Tudor vorbea, mai ales, cu pescarii lipoveni la o vodka care nu se mai termina ore si ore in sir, fiindca, zicea el, oamenii naturali au mai multe de dat pe care noi nu le stim, dec\u00e2t aia care se falesc numai cu adevarurile altora… da, era un Paradis, fara indoiala, c\u00e2nd aparea, catre sf\u00e2rsitul lunii August, barca alba personala a farmacistului septuagenar din Timisoara, aduc\u00e2nd-o, in sf\u00e2rsit, pe blonda si durdulia silfida sexagenara, asteptata cu ardoare in fiecare vara, intru regenerarea la nesf\u00e2rsit al celebrului cuplu de indragostiti \u201eRomeo si Julietta\u201c, cum ii botezasem noi, amuz\u00e2ndu-ne copios pe seama lor si admir\u00e2ndu-i deopotriva. Era un Paradis, fiindca toti ne iubeam, toti eram frumosi si tineri, timpul nu exista si unde nu e timp nu e nici politica… vai, si nu murise nimeni! Timpul ram\u00e2nea in orase, unde mergeam la serviciu, semnam condica de prezenta, eram concediati, ne aflam pe liste negre si nu mai aveam voie sa scriem.<\/p>\n

Care era relatia doimaiotilor cu autoritatile vremii?<\/strong><\/em><\/p>\n

La 2 Mai, in afara de ridicarea lui Virgil, noaptea de la Dobrogeanu cu duba, pentru tulburarea linistii publice, nu-mi amintesc, pe parcursul a zece ani, c\u00e2t am fost eu, vara de vara, in vacanta in satul asta de pescari, devenit legendar, ca regimul sa fi intervenit in forta impotriva acelei boeme cam \u201ecosmopolite\u201c, dar ce se int\u00e2mpla, in tot acest timp, prin Cancelariile bucurestene, nu pot sa stiu. Int\u00e2mplarea a facut ca si perioada de inflorire a 2 Maiului sa coincida cu perioada de lumina din anii terorii comuniste, intre 1964 si 1971, dupa care am pornit-o ur\u00e2t pe tavalug in jos. Tot la 2 Mai am apucat ziua memorabila c\u00e2nd tancurile tarilor din Pactul de la Varsovia au invadat Praga, cu exceptia noastra. Atunci si Paul Goma si Richard Wagner s-au inscris in Partid \u2013 pe vremea aia inca mai credeam…<\/p>\n

Imi povesteati ca se facuse o clasificare a populatiei din 2 Mai: doimaieni, doimaisti si doimaioti.<\/strong><\/em><\/p>\n

Sigur, nu era o ierarhie oficiala; totul la 2 Mai era joc. De altfel si poezia era joc. Eram fericiti si \u201eludicul\u201c era rege. Cuvintele se jucau si ele. Lorantus, alias Dan Laurentiu, facea mici versete: \u201eLa Athen\u00e9e Palace unde mie imi place\u201c sau \u201eNumai s\u00e2ngele albastru ne mai scapa de dezastru\u201c sau \u201eNora, fii te rog mai sobra, nu frivola ca o cobra\u201c. Asadar tot in joaca am impartit populatia sezoniera a 2 Maiului in trei categorii sociale distincte: a) Doimaienii, astia erau localnicii, impartiti la r\u00e2ndul lor pe etnii: turci, tatari, lipoveni, bulgari sau rom\u00e2ni. b) Doimaistii \u2013 parvenitii snobi, veniti cu masinile proprii de la oras sa caste gura la artisti si eventual sa se pozeze cu ei. c) Doimaiotii \u2013 adevaratii, cei vechi, cei credinciosi locului p\u00e2na la capat \u2013 ctitorii, cei care inca se roaga, cine stie din ce vazduhuri, la acea biserica, ramasa ani in sir fara cupola, fiindca popa a baut banii; asadar cei care duc 2 Maiul cu ei si pe cea lume, astia au fost si ram\u00e2n Doimaiotii. Eu nu exist in Istoria Literaturii Rom\u00e2ne, dar aud o voce inauntrul meu care imi spune ca in istoria nescrisa inca a Doimaiului o sa ram\u00e2n, ce distinctie mai mare sa-mi doresc?<\/p>\n

 <\/p>\n

Liviu Vasile este autorul cartii \u201eUn fel de piu\u00e3: 2 Mai si Vama Veche\u201c.<\/p>\n

Mai multe informatii gasiti la www.vamaiot.com .<\/strong> <\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nora Iuga in dialog cu Liviu Vasile   Merg in Vama Veche din 1997. Sunt paisprezece ani de atunci, dar mersul meu in Vama a devenit o \u201eproblema\u201c abia in 2010, c\u00e2nd prima data m-am intrebat de ce merg astazi la mare doar in Vama, nu si pe restul litoralului? Cu alte cuvinte, ce anume… Cite\u0219te mai mult »Un Saint-Tropez fara jandarmi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6558,6557],"class_list":["post-9389","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cultura-vama-veche","tag-despre-vama-veche"],"views":6201,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9389","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9389"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9389\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9389"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9389"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9389"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}