{"id":9382,"date":"2011-10-12T18:47:13","date_gmt":"2011-10-12T16:47:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9382"},"modified":"2011-10-12T18:47:13","modified_gmt":"2011-10-12T16:47:13","slug":"in-transee-%e2%80%9ehorrible-bosses%e2%80%9c-de-seth-gordon","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-transee-%e2%80%9ehorrible-bosses%e2%80%9c-de-seth-gordon\/","title":{"rendered":"\u00cen transee: \u201eHorrible Bosses\u201c de Seth Gordon"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Mai ales \u00een comedie si din ce \u00een ce mai abitir \u00een ultimii ani, mai degraba dec\u00e2t logica uzuala, important e ca textul sa respecte logica lui proprie, cea care spune ca cel mai important e umorul, indiferent cum e obtinut. E mai putin relevant daca actiunile personajelor sunt verosimile, conteaza ca intriga si dezvoltarea ei sa prilejuiasca situatii comice; altfel spus, nu e treaba comediilor sa fie veridice. Prin aceasta, dubla contraperformanta a lui \u201eSefi de cosmar\u201c e cu at\u00e2t mai mare: filmul lui Seth Gordon e, dincolo de orice dubiu, tras de par, ceea ce nu e neaparat rau, si e amuzant ca o butelie terminata, ceea ce e dezastruos. <\/strong><\/em><br \/>\n\u201eHorrible Bosses\u201c e istoria a trei prieteni care, aflati \u00een situatii identice, iau o hotar\u00e2re hazardata. Cel mai probabil, s-a considerat ca, spusa o singura data, povestea lor nu e de ajuns (ceea ce nu \u00eenseamna ca prin triplarea ei, nu avem un film de trei ori mai amuzant). \u00cen urma deciziei lor, cu o doza considerabila de noroc, acestia ajung \u00eentr-un punct final altul dec\u00e2t cel pe care si l-au propus, dar nu mai putin dezirabil.<br \/>\nPe paliere si pe pozitii diferite, Nick, Kurt si Dale sufera de aceeasi boala: sefii lor \u00eei persecuta. Bine, \u00eei persecuta at\u00e2t c\u00e2t trebuie. Cu fiecare ocazie, Julia (Jennifer Aniston) \u00eel str\u00e2nge cu usa pe Dale (Charlie Day), dar \u00eei da drumul exact atunci c\u00e2nd ar putea obtine ceea ce vrea. Daca n-ar face-o, datele problemei s-ar schimba fundamental, iar hotar\u00e2rea nu ar mai fi unanima. Julia \u00eencearca sa-l seduca pe Dale, \u00een timp ce Dale se \u00eempotriveste c\u00e2t poate. \u00cen \u201eSefi de cosmar\u201c, obedienta se exprima mai ales \u00een ceea ce priveste cariera (Nick face sluj \u00een fata superiorului sau, accept\u00e2nd cele mai mari umilinte), dar nu ocoleste nici viata de cuplu (Dale prefera s-o omoare pe sefa care \u00eel curteaza mai degraba dec\u00e2t sa-si \u00eensele iubita).<br \/>\nDaca \u00eesi elimina sefii, pe cei trei \u00eei asteapta o viata mai buna. Daca nu, ajung ca fostul lor coleg Kenny Sommerfeld (P. J. Byrne). Rolul sau e presupus comic (un absolvent de Yale se prostitueaza prin baruri), dar \u00een acelasi timp exemplul lui serveste drept avertisment. Declinul carierei lui Kenny se datoreaza falimentului Lehman Brothers, al caror angajat a fost si fata de care \u00eesi exprima dezgustul. Prin Kenny, regizorul Seth Gordon \u00eenjura defuncta corporatie (si implicit criza pe care aceasta a generat-o), \u00een speranta ca spectatorii o sa \u00eenjure si ei. Tot prin Kenny, lasa sa \u00eenteleaga ca asta \u00eei paste pe cei care \u00eesi schimba locul de munca pe timp de criza, \u00een ceea ce constituie un \u00eendemn c\u00e2t se poate de straveziu pentru publicul din sala: indiferent c\u00e2t de mult \u00eeti displace meseria pe care o ai, bucura-te ca ai o slujba!<br \/>\nDesi e despre sefi, filmul \u00eensusi e angajat. \u00cen transeele din care se trage pentru salvarea moralului natiunii, \u201eHorrible Bosses\u201c lupta alaturi de \u201eUp in the Air\u201c si \u201eMorning Glory\u201c. Poate de aceea comediei lui Seth Gordon \u00eei lipseste umorul: importanta acestuia e secundara, iar rolul sau, decorativ.<br \/>\n<strong>Hitch, consilier \u00een cariera<\/strong><br \/>\nCain\u00e2ndu-se ca n-au de ales, cei trei trec la actiune. Pentru a-si ascunde urmele, nimeni nu \u00eesi omoara propriul sef, ci tustrei urmeaza strategia din \u201eStrangers on a Train\u201c, clasicul lui Hitchcock, \u00eensa desi aleg sa comita fiecare c\u00e2te o crima, alta dec\u00e2t a lui, \u00een recunoastere merg cu totii \u00eempreuna.<br \/>\nE doar una dintre multele inconsecvente ale filmului. Dintre acestea, face parte si vulgaritatea, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, discursul pestrit domolindu-se. Un exemplu e dialogul dintre Julia si Dale, deosebit de porcos la \u00eenceput, infantil la final (\u201eO sa scuip pe m\u00e2inile tale\u201c, \u201eo sa topai pe fundul tau\u201c etc.). Precum \u00een recentul \u201eHall Pass\u201c, \u00een care Jason Sudeikis face un rol la fel de putin memorabil, nu lipsesc consumul accidental de droguri, libidinosenia cvasipermanenta (a lui Kurt, personajul lui Sudeikis) sau poantele care au nevoie de cel putin un anus pentru a putea fi puse \u00een practica (Bobby care petrece majoritatea timpului pe toaleta sau Kurt care se razbuna pe el necinstindu-i periuta de dinti).<br \/>\nAceasta arma principala care e badarania e cel mai adesea verbalizata, dar si titrata, \u00een debutul si la finalul filmului, cu caractere c\u00e2t se poate de mari: TOTAL FUCKING ASSHOLE, EVIL CRAZY BITCH, DIPSHIT COKEHEAD SON, TWISTED OLD FUCK, asta apare \u00een dreptul celor 3 sefi vechi si al unuia nou, atunci c\u00e2nd \u00eei vedem \u00eent\u00e2ia oara. Motorul din spatele acestor cadre de un umor nebun este frica, aceea ca exista o minima sansa ca cineva, undeva \u00een lume, sa nu priceapa cum trebuie ceva ce oricum e clar ca lumina zilei, anume ca sefii protagonistilor sunt detestabili. \u00centr-un FILM CUMINTE SI MEDIOCRU facut cu, despre si pentru oameni care \u00eei seamana, nici nu e de mirare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mai ales \u00een comedie si din ce \u00een ce mai abitir \u00een ultimii ani, mai degraba dec\u00e2t logica uzuala, important e ca textul sa respecte logica lui proprie, cea care spune ca cel mai important e umorul, indiferent cum e obtinut. E mai putin relevant daca actiunile personajelor sunt verosimile, conteaza ca intriga si dezvoltarea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-transee-%e2%80%9ehorrible-bosses%e2%80%9c-de-seth-gordon\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u00cen transee: \u201eHorrible Bosses\u201c de Seth Gordon<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6552],"class_list":["post-9382","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-horrible-bosses-de-seth-gordon"],"views":1157,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9382","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9382"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9382\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9382"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9382"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9382"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}