La Venetia acestui an au fost (am vazut in numarul trecut) Le parole del cinema \u2013 Cuvintele cinematografului, Cuvintele teatrului, dar au fost si Cuvintele lui Al Pacino. Imi ingadui sa le dedic un capitol special, pentru ca at\u00e2t de rar avem prilejul sa-l vedem, dincolo de ecran, sa-l ascultam pe cel considerat de spectatorii britanici \u201ecel mai mare actor de film al tuturor timpurilor\u201c (o ancheta a postului TV Channel Four). Dar ce zic eu \u201erar\u201c! Un critic de film european se poate socoti norocos daca apuca sa-l int\u00e2lneasca de doua-trei ori intr-o intreaga cariera. Eu una l-am vazut ultima oara la Cannes, in 1996, c\u00e2nd venise cu \u201eLooking for Richard\u201c. C\u00e2t despre \u201ecel mai mare…\u201c, clasificarea trebuie luata, ca toate intreprinderile de acest fel, cum grano salis. Lumea haotica in care traim functioneaza si prin cautarea a tot felul de repere, unele de-a dreptul derizorii. Un lucru e sigur: personalitatea lui Pacino, coplesitoare, nu are nevoie de includerea in vreo casuta categoriala, unde, de altfel, nici nu incape. Omul poarta cu el un mister pe care, am inteles mai bine acum, nu-l cultiva neaparat, dar nici nu tine sa-l spulbere. Trebuie sa-l credem pe De Niro, stie el ce stie atunci c\u00e2nd spune: \u201eAl este cel mai enigmatic actor al generatiei noastre\u201c. Poate unde a venit la Venetia cu filmul vietii lui (p\u00e2na la aceasta ora), \u201eWilde Salom\u00e9\u201c (premiera mondiala), a fost surprinzator de vorbaret, pus pe marturisiri. Poate unde se afla in Italia, patria stramosilor sai sau, cine stie, poate chiar premiul Jaeger \u2013 Le Coultre, Glory to a the Filmmaker, rasplata ce-l astepta aici (acordata autorului de filme, nu actorului), toate acestea l-au stimulat. Sa fim intelesi, asta nu inseamna ca Pacino a dat interviuri in dreapta si in st\u00e2nga, departe de asa ceva; cred ca toate confesiunile lui se numara pe degetele unei m\u00e2ini, de aceea i-a fost at\u00e2t de usor lui Lawrence Grobel sa le adune intr-o carte. Pur si simplu, la Venetia a avut chef de vorba peste obisnuintele lui si chiar dincolo de normele at\u00e2t de zg\u00e2rcite ale unei int\u00e2lniri cu ziaristii. De aceea toata lumea s-a straduit sa nu piarda nici o fr\u00e2ntura de fraza. Voi evoca momentul Al Pacino al celei de-a 68-a editii a festivalului in trei timpi, dar nu in ordine cronologica (evident, int\u00e2i am vazut filmul si pe urma am fost la conferinta de presa), pentru a sustine cu propriile sale cuvinte intelesurile lui \u201eWilde Salom\u00e9\u201c.<\/p>\n
1 Tempo. Nu l-am vazut niciodata imbracat in alb. Vreau sa spun in nicio fotografie, in niciun fragment de reportaj de la vreo sarbatoare sau alta. Mi se parea, chiar, ca a ales pentru totdeauna negrul, un fel de respect pentru mostenirea radacinilor siciliene. Albul de acum i-a luminat chipul si, poate (in preajma lui Pacino ai mereu nevoie de un \u201epoate\u201c, convingerea ca l-ai \u201eghicit\u201c nu este \u201eproducente\u201c, cum zic italienii) a micsorat putin distanta dintre el si noi. Primit cu standing ovations la conferinta de presa (ceea ce se petrece rar de tot), actorul a facut o plecaciune salii, ca la teatru. Dupa care s-a asezat pe povestit istoria filmului: \u201eC\u00e2nd m-am apucat de acest proiect, aveam o viziune, dar nu si un scenariu. Am incercat sa-l creez in timp ce filmam, nu recomand metoda. Multa vreme am fost confuz, nu stiam bine incotro ma indrept. Voiam sa adun laolalta lucruri a caror revelatie am avut-o inainte de a sti ce am de g\u00e2nd sa fac din acest film. Am inceput sa inteleg amestec\u00e2nd povestea mea cu cea a lui Wilde si a Salomeii. M-am trezit ca un pictor in fata unui tablou, c\u00e2nd trebuie sa faci c\u00e2tiva pasi inapoi, pentru \u00aba-l vedea\u00bb mai bine. Am parasit proiectul timp de vreo cinci luni, apoi m-am incumetat din nou. Mi-am dat seama ca nu va fi un documentar, nici un film clasic, ci mai degraba o poveste a vietii mele, povestea unei obsesii st\u00e2rnite de Wilde, un g\u00e2nd, sa zicem, un gest cinematografic ambitios. Voiam sa surprind conexiunea dintre piesa lui Wilde si viata lui privata, in asa fel inc\u00e2t sa dezvalui si ceva despre mine, un om cam neindem\u00e2natic, care traieste intre teatru si cinema. Mi-ar placea sa spun ca este un documentar dar nu este, i-as spune un mic colaj. Acum cincisprezece ani, c\u00e2nd am facut \u00abLooking for Richard\u00bb, aveam o idee precisa, voiam sa-l aduc pe Shakespeare mai aproape de publicul american. E foarte greu, e complicat sa joci Shakespeare in Statele Unite, e socotit un autor esoteric, de aceea sunt putini marii actori care au izbutit. Nu ma numar printre ei. Sper sa fi reusit, macar in secventa dansului Salomeii. Oricum, scopul meu a fost mult mai ambitios, sa demonstrez ca cinematograful, teatrul sunt str\u00e2ns legate. Daca nu as fi int\u00e2lnit-o pe Jessica Chastain, acum mai bine de un an, nu as fi pornit la drum. M-am grabit sa o iau, inainte de a deveni un star in cinema. Dar, pentru Dumnezeu, nu se gaseste nimeni care sa ma opreasca, doar nu o sa ma lasati sa vorbesc la nesf\u00e2rsit\u201c. C\u00e2teva intrebari si, din nou, raspunsuri lungi, spre bucuria tuturor (c\u00e2nd ma g\u00e2ndesc cum scapa De Niro la Cannes, cu un \u201eda, nu, poate\u201c): \u201eIn ceea ce priveste raporturile mele cu teatrul si cinematograful, mi-a trebuit mult timp pentru a intelege magia acestuia din urma. P\u00e2na acum 25 de ani, ma socoteam un actor de teatru care face si cinema, dar fara convingere. Nu-i pricepeam magia pentru ca nu pricepeam mecanismele de functionare ale filmului. Confuzia imi influenta caracterul, de aceea, pe platou dadeam at\u00e2ta bataie de cap regizorilor (n.m. \u2013 Coppola a vrut sa renunte la el, in \u00abNasul\u00bb). M-am schimbat dupa ce am inceput sa fac eu insumi, in secret, c\u00e2teva filmulete, am vreo sase, pe care nu le-a vazut nimeni si nici nu le va vedea vreodata. Ca si picturile mele. Le-am ascuns bine\u201c.<\/p>\n
2 Tempo. Pacino calatoreste mult pe urmele lui Oscar Wilde. La Londra, Dublin, Paris, oriunde i-a fost cu putinta sa adune marturii despre autorul piesei \u201eSalom\u00e9\u201c, despre barbatul casatorit, tatal iubitor de copii, dar si despre cel indragostit de un t\u00e2nar aristocrat, despre Wilde demonizat de ipocrizia societatii si aruncat in temnita, \u201eun vizionar liberal. Intr-o societate primejdioasa\u201c. Autorul-interpret calatoreste nu mai putin in propriul sau trecut de artist care a jucat in doua montari scenice ale piesei sau care a recitat \u201eBalada inchisorii din Reading\u201c in fata studentilor. Cu sau fara modestie, Pacino socotea spectacolul teatral mai fascinant, \u201ecu un aer ceresc\u201c. Necunosc\u00e2ndu-l, nu ne dam seama de rostul autocriticii. Vedem, din fericire, un ecran care a pastrat, \u201eintr-o inc\u00e2ntatoare dezordine\u201c, obsesia pentru miezul de foc al piesei, forta distructiva a sexualitatii. De altfel, culoarea predominanta in filmul-pe-cale-sa-se-faca este rosu, de la parul protagonistului, Pacino-Herod, la decorurile incendiare (imaginea \u2013 Benoit Delhomme). Actorul a hotar\u00e2t sa recite nu cu vocea sa guturala, stiuta din filme, ci cu un glas mai inalt (\u201ehabar n-am de ce\u201c, marturiseste chiar in film). Banuiesc ca, subliminal, nu a vrut sa imprime cuv\u00e2ntului \u201emarca Al Pacino\u201c, dar efectul este unul de \u201eAl Pacino la patrat\u201c, daca pot sa spun astfel. Stim ca este el, doar instrumentul pare miraculos schimbat. Banuiesc, iar, ca numai astfel i-a fost cu putinta ca, in marea secventa a dansului (\u201eDanseaza pentru mine, Salom\u00e9, si iti voi da orice, cere-mi tot ce vrei\u201c), dupa ce nu-si respecta cuv\u00e2ntul dat, cutremurat de dorinta incapat\u00e2nata a tinerei (\u201ecapul lui Jocanann\u201c), sa se lanseze in marea tirada a potopului de ademeniri cu o arta a recitarii ce nu este nici poetica, nici teatrala sau livresca. Pacino pare sa despice cuvintele, vrajit de ceea ce se afla ascuns in ele: \u201ecunosti paunii mei albi, frumosii mei pauni albi care se plimba in gradina, printre arbustii de mirt si chiparosii cei inalti. (…) C\u00e2nd tipa, vine ploaia si luna insasi se arata pe cer c\u00e2nd isi arcuiesc cozile\u201c. Nu e nevoie sa vedem \u201efrumosii pauni albi\u201c, le auzim, insa, in trairea noastra mentala, si tipatul si f\u00e2lf\u00e2irea cozilor. Daca nici asta nu-si merita numele de magie…<\/p>\n
3 Tempo. Ma extrag intentionat brutal din amintirea magiei, asa cum, de altfel, si actorul a intentionat, c\u00e2nd in seara inm\u00e2narii premiului, urcat pe scena, a pronuntat ceea ce veti citi acum, notat de fiecare dintre noi dupa puteri: \u201eTutte gherade sonpaciadontofare e celevando da cose carandate\u201c. \u201eTradu, te rog\u201c, i s-a adresat translatoarei de l\u00e2nga el. A glumit, desigur si a continuat: \u201eDe ce sa stau eu aici si sa vorbesc in engleza, doar sunt italian, pentru numele lui Dumnezeu!\u201c. A doua zi, toate ziarele consemnau: \u201ePacino a vorbit in dialectul sicilian, dar ce-o fi vrut sa zica?\u201c Nimeni nu a descifrat. Am o banuiala (inca una). In amintita carte de interviuri a lui Lawrence Grobel, actorul povesteste cum bunicul sau, venit in America la v\u00e2rsta de patru ani, orfan de mama, pe patul de moarte vorbea in siciliana cu cea pe care, de fapt, abia apucase sa o cunoasca. Poate asta i-a lasat mostenire batr\u00e2nul, misterul cuvintelor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La Venetia acestui an au fost (am vazut in numarul trecut) Le parole del cinema \u2013 Cuvintele cinematografului, Cuvintele teatrului, dar au fost si Cuvintele lui Al Pacino. Imi ingadui sa le dedic un capitol special, pentru ca at\u00e2t de rar avem prilejul sa-l vedem, dincolo de ecran, sa-l ascultam pe cel considerat de spectatorii… Cite\u0219te mai mult »Al Pacino: \u201eMi-a trebuit multa vreme p\u00e2na sa inteleg magia cinematografului\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6551,6550,2328,150,83],"class_list":["post-9378","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-looking-for-richard","tag-al-pacino","tag-cannes","tag-cinema","tag-film"],"views":1669,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9378","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9378"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9378\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9378"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9378"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9378"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}