{"id":9375,"date":"2011-10-12T18:39:08","date_gmt":"2011-10-12T16:39:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9375"},"modified":"2011-10-12T18:39:08","modified_gmt":"2011-10-12T16:39:08","slug":"vedeta-la-pesaro-mezzosoprana-marianna-pizzolato","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vedeta-la-pesaro-mezzosoprana-marianna-pizzolato\/","title":{"rendered":"Vedeta la Pesaro, mezzosoprana Marianna Pizzolato"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Prestigiosul festival rossinian a invitat-o \u00een acest an pe siciliana Marianna Pizzolato pentru a opta oara consecutiv. Un lucru surprinzator pentru o t\u00e2nara de circa 30 de ani, dar dupa ce o asculti nimic nu ti se mai pare nefiresc. \u201eCalatorie la Reims\u201c (rolul Marchizei Melibea), \u201eTancredi\u201c, \u201eItalianca \u00een Alger\u201c si \u201eCenusareasa\u201c (personajele titulare), \u201eErmione\u201c (Andromaca), Zelmira (Emma) si de doua ori partea de mezzosoprana din \u201eStabat Mater\u201c au fost urmate \u00een 2011 de rolul Rosina din \u201eBarbierul din Sevilla\u201c, ca si de un concert de belcanto, aceasta din urma formula fiind rezervata doar artistilor-vedeta. A c\u00e2nta Rossini la Pesaro echivaleaza cu a fi prezent pe afis la Bayreuth sau \u00een titluri de Mozart la Salzburg.<\/strong><\/em><br \/>\n\u00cen concertul din acest an, de la Auditorium Pedrotti, \u00een compania ansamblului Antonio Il Verso e Strumenti Antichi al Conservatorului din Palermo (dirijor si clavecinist, Ignazio Maria Schifani), Marianna Pizzolato si-a confirmat reputatia \u00een curs de consolidare. A ales un program lung si dificil, care i-a pus \u00een valoare calitatile vocale si solida cultura de stil \u00een teritoriul belcantist. Totul se fundamenteaza \u00een primul r\u00e2nd printr-un glas placut colorat, omogen, maleabil si plin de prospetime. Urmeaza apoi \u00eentelegerea scriiturilor, pregatirea muzicala fara fisura.<br \/>\nCu eleganta de salon, cu punctari fine, artista a c\u00e2ntat mladiat si aerisit madrigalele \u201eOhim\u00e8 ch&#8217;io cado\u201c de Claudio Monteverdi. Virtuozitatea ei este diafana \u00een contextul unui sunet de extrema puritate (aria lui Ariodante \u201eDopo notte, atra e funesta\u201c din opera lui Haendel) si,\u00a0 pentru mentinerea egalizata a registrelor, evita fortarile notelor grave. A fost evident ca, pe tot ambitusul de glas, Marianna Pizzolato se preocupa intens pentru a darui frazelor muzicale o linie frumoasa, pe care o m\u00e2nuieste si o expune exemplar, chiar daca o usoara monotonie a tentelor s-a insinuat pe alocuri (lamento-ul \u201eScherza infida\u201c din acelasi \u201eAriodante\u201c). Muzicalitatea este debordanta, staccaturile impecabile.<br \/>\nVehementa vocalizelor din Cantata pentru contralta, coarde si continuo \u201eQuesto \u00e8 il piano, questo \u00e8 il rio\u201c de Pergolesi a adaugat multa si potrivita ardoare lecturii, dupa cum bine a fost interpretat recitativul \u201eAh, non pi\u00f9 m&#8217;ode lei\u201c al cunoscutei arii \u201eChe far\u00f2 senza Euridice\u201c (\u201eOrfeu si Euridice\u201c de Gluck), care \u00eensa a primit o viziune \u00eentruc\u00e2tva obiectiva, exterioara. Poate si lipsa notelor acute din versiunea aleasa, desigur \u00eempreuna cu acompaniatorii, a \u00eempiedicat desfasurari mai expresive.<br \/>\nAria lui N\u00e9ris \u201eAh, nos peines seront communes\u201c din \u201eMedeea\u201c de Cherubini a constituit momentul de v\u00e2rf al programului de concert, \u00een care expansiunea de sunet a sedus prin bogatie, nuantarile au fost abundente iar dramaturgia a impresionat. Minunata, interventia fagotului solo, datorata lui Giuseppe Dav\u00ec.<br \/>\nMarianna Pizzolato nu putea ram\u00e2ne \u00een afara repertoriului rossinian si, iata, \u00een bisurile solicitate frenetic, a oferit pagini de referinta din \u201eItalianca \u00een Alger\u201c (aria \u201eCruda sorte\u201c) si \u201eTancredi\u201c (aria \u201eDi tanti palpiti\u201c), \u00een care apetenta pentru opusurile maestrului de la Pesaro, pentru spectacol, a fost evidenta. Cu sarm si subtilitate \u00een prima, cu implicare profunda \u00een a doua, artista a sters impresia de c\u00e2nt economic, sesizata pe alocuri si s-a dedicat fara limite<br \/>\ndiscursului dramatic.<br \/>\nAnsamblul Antonio Il Verso e Strumenti Antichi are instrumentisti excelenti, de o preciziune metronomica, cu sunet ce restituie parfumul de epoca. Sunt maestri desav\u00e2rsiti si, alaturi de experimentatul si valorosul lor sef, merita sa fie numiti: Alfia Bakieva si Patrizio Gemone (vioara), Emmanuele Resche (viola), Ludovico Minasi (violoncel), Luca Ghidini (contrabas).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Prestigiosul festival rossinian a invitat-o \u00een acest an pe siciliana Marianna Pizzolato pentru a opta oara consecutiv. Un lucru surprinzator pentru o t\u00e2nara de circa 30 de ani, dar dupa ce o asculti nimic nu ti se mai pare nefiresc. \u201eCalatorie la Reims\u201c (rolul Marchizei Melibea), \u201eTancredi\u201c, \u201eItalianca \u00een Alger\u201c si \u201eCenusareasa\u201c (personajele titulare), \u201eErmione\u201c&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vedeta-la-pesaro-mezzosoprana-marianna-pizzolato\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Vedeta la Pesaro, mezzosoprana Marianna Pizzolato<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-9375","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1314,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9375","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9375"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9375\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9375"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9375"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9375"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}