{"id":9372,"date":"2011-10-12T18:38:00","date_gmt":"2011-10-12T16:38:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9372"},"modified":"2011-10-12T18:38:17","modified_gmt":"2011-10-12T16:38:17","slug":"ce-bine-ca-e-ce-mirare-ca-suntem","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-bine-ca-e-ce-mirare-ca-suntem\/","title":{"rendered":"Ce bine ca e, ce mirare ca suntem!"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Pentru 25 de zile, capitala culturala a lumii a fost la Bucuresti<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: center;\">&nbsp;<\/p>\n<p style=\"text-align: left;\">&nbsp;<\/p>\n<p>Stiu ca stiti pe cine am parafrazat \u00een titlu, dar am considerat ca este starea de spirit care ne defineste \u00een acest moment al existentei noastre \u00eentr-o lume at\u00e2t de contradictorie si controversata. De douazeci de ani suntem din ce \u00een ce mai sufocati de mediatizarea subculturii, a amatorilor ce se considera (si sunt considerati) artisti, a vedeteleor de o clipa, a kitsch-ului fara frontiere, a unui tip de muzica ce lasa \u00een creierul si sufletul nostru numai zgomot si zgura si totusi, iata ca suntem capabili sa organizam un regal muzical fara egal pe plan mondial, un festival ce poarta numele celui mai complex artist rom\u00e2n \u2013 violonist, pianist, dirijor, compozitor: George Enescu. Un festival ce poate parea o anomalie \u00een contextul nostru cultural, daca tinem seama de afisele stradale si sondajele de opinie pe care ni le livreaza zilnic presa si televiziunile. si totusi, cel mai generos festival din lume, din punct de vedere material, dar si al \u00eentinderii (25 de zile) \u00eesi deschide portile, odata la doi ani, \u00een luna septembrie, la Bucuresti, iar de c\u00e2teva editii \u00eencoace si \u00een cele mai importante centre culturale ale Rom\u00e2niei (Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, Sibiu, Brasov, Craiova etc.). Pentru mai bine de trei saptam\u00e2ni, cei mai valorosi artisti ai lumii au putut fi aplaudati \u00een Rom\u00e2nia, la Festivalul \u201eGeorge Enescu\u201c, aflat anul acesta la a XX-a editie.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2rsit, Presedintia, Guvernul (cei care sustin financiar acest festival) si organizatorii (ARTEXIM) au \u00eenteles ca o asemenea investitie trebuie sa beneficieze si de o mediatizare pe masura, astfel ca editia din acest an a beneficiat de importanti parteneri media, precum Mezzo, CNN, BBC si multi altii. Cu siguranta, un rol important \u00een acest parteneriat l-a avut dl. Ioan Holender, director al ultimelor doua editii ale Festivalului, o garantie internationala pentru cei ce se ocupa de promovarea muzicii clasice, dar si pentru interpretii straini invitati care, cu ceva vreme \u00een urma, priveau circumspect posibilitatea unei aparitii \u00een Rom\u00e2nia.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2rsit, \u00een aceasta editie aniversara muzica contemporana a fost reprezentata la un nivel de exceptie pe \u00eentreaga desfasurare a festivalului, nu ca \u00een anii precedenti, c\u00e2nd era izolata practic de restul evenimentelor, prin rezervarea unei saptam\u00e2ni \u00een exclusivitate, ceea ce l-a facut pe directorul precedent sa declare acea saptam\u00e2na ca fiind \u201egaura neagra a Festivalului\u201c. Se cuvine ca dl. Mihai Constantinescu, directorul ARTEXIM, sa primeasca respectul si felicitarile noastre pentru o astfel de initiativa. De altfel, pot spune ca aceasta editie se distinge prin faptul ca a adus \u00een prim plan marii compozitori ai secolului XX.<br \/>\nPastr\u00e2nd deja traditia concertelor de la miezul noptii, muzica baroca si clasica a excelat prin interpretarea celor mai de seama ansambluri de profil din lume ori prin harul unor muzicieni inefabili \u2013 i-as numi \u2013, precum Christian Zacharias si Murray Perahia; dar programul concertelor camerale si cel al marilor orchestre simfonice ale lumii, precum London Symphony Orchestra, The Mariinsky Theatre Symphony Orchestra, Staatskapelle Berlin, Wiener Philharmoniker etc. conduse de cei mai mari dirijori ai momentului, Daniel Barenboim, Zubin Mehta, Valery Gergiev, Vasily Petrenko etc., s-a orientat spre un repertoriu, s-ar putea crede, mai putin obisnuit \u00een salile de concert din Rom\u00e2nia. Nici vorba! Timp de 25 de zile, Ateneul Rom\u00e2n (aproximativ o mie locuri), Sala Radio (o mie de locuri) si Sala Palatului (patru mii de locuri) au fost arhipline. S-au auzit urale dupa fiecare piesa de Wagner, Bruckner, Enescu, Mahler, Webern, B\u00e1rtok, Zemlinsky, Walton, Messiaen, Prokofiev, Richard Strauss, Scriabin, Stravinsky, Sostakovici, Britten, Weill, Dan Dediu sau Anatol Vieru.<br \/>\nO propunere inedita a fost seria concertelor \u201eWorld Music\u201c de la Sala Radio, unde muzica anumitor culturi extra-europene a fost interpretata la cel mai \u00eenalt nivel de catre cei mai renumiti muzicieni ai genului.<br \/>\nDe asemenea, un succes sigur a fost si \u201ePiata Festivalului\u201c, o scena \u00een aer liber pe care au urcat tineri de la liceele de muzica din Bucuresti si din tara, precum si orchestrele noastre nationale, ansambluri de muzica de camera si solisti consacrati, interpret\u00e2nd o muzica adecvata concertelor \u00een aer liber. Si aici a fost arhiplin, fiind singurul loc cu intrare libera, pentru ca un numar c\u00e2t mai mare de spectatori sa fie atras spre muzica.<br \/>\nPractic, timp de 25 de zile, Bucurestiul s-a aflat \u00eentr-o continua sarbatoare muzicala, publicul alerg\u00e2nd nesatios de la o sala la alta, \u00eentr-o bucurie generala, o efervescenta si o exuberanta ce ar fi bine sa se pastreze pe chipurile rom\u00e2nilor p\u00e2na la editia viitoare, c\u00e2nd starea de bine va fi, cu siguranta, re\u00eemprospatata.<br \/>\nTotusi, cred ca n-ar strica, pentru strategia editiilor viitoare, sa aduc si c\u00e2teva obiectii. Prima se refera la conceptia, instaurata de-a lungul celor douazeci de editii, de a nu asocia niciodata interpreti rom\u00e2ni mai tineri, dar de marca, cu marile ansambluri si personalitati ale lumii. Ceea ce vreau sa spun e ca avem muzicieni excelenti, care ar putea avea ocazia sa devina cunoscuti si apreciati pe plan mondial daca ar avea sansa sa colaboreze cu formatii deja consacrate. Bugetul urias alocat Festivalului s-ar justifica, poate, si mai bine daca, la fiecare editie a acestuia, am lansa pe orbita muzicala internationala c\u00e2teva nume rom\u00e2nesti ale momentului. Mi se pare ca acest punct de vedere ar fi bine sa figureze si \u00een planurile organizatorilor, doar ei \u00een masura sa solicite asemenea colaborari, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t noi, rom\u00e2nii, suntem finantatorii Festivalului (nu doar organizatorii lui). As mai spune si ca programarea unui dirijor rom\u00e2n cu sase concerte \u00een Festival mi se pare o exagerare, chiar daca a condus ansambluri diferite. Iar aparitia \u201eOrchestrei de Tineret\u201c la Sala Palatului, sub genericul Mari orchestre ale lumii cred ca poate fi considerata, si ea, o exagerare.<br \/>\nO alta obiectie se refera la remunerarea marii majoritati a artistilor rom\u00e2ni participanti \u00een festival. Sumele sunt derizorii \u00een comparatie cu ale strainilor, rom\u00e2nii trebuind sa se multumeasca mai cur\u00e2nd cu onoarea participarii \u00eentr-un context al marilor valori mondiale.<br \/>\n\u00cen alta ordine de idei, ma g\u00e2ndesc c\u00e2t de binevenita ar fi o decizie a forurilor noastre competente \u00een materie, prin care sa se solicite (\u00een schimbul unei eventuale reduceri a impozitului) ca un procent din veniturile marilor oameni de afaceri, ale cluburilor de fotbal, ale marilor \u00eentreprideri, ale bancilor etc. sa mearga \u00eentr-un cont destinat constructiei unei sali noi, moderne, de concert. \u00cen c\u00e2tiva ani, probabil, am putea beneficia cu totii de ea. (Amintiti-va de miraculoasa deviza \u201eDati un leu pentru Ateneu!\u201c). Cu c\u00e2t aceasta initiativa \u00eent\u00e2rzie, cu at\u00e2t vom fi mai sufocati de mall-uri grandioase ivite precum ciupercile dupa ploaie \u00een mijlocul orasului, \u00eenghitind orice loc propice pentru o asemenea constructie cu caracter cultural. Suntem fascinati de mirajul extraordinarilor muzicieni care ne viziteaza tara, dar uitam ca ei au nevoie \u00een primul r\u00e2nd, pentru a se putea simti \u00een largul lor pe scena, de exact ceea ce nu suntem \u00een stare sa le oferim: o sala cu facilitati si acustica demna de secolul XXI.<br \/>\n\u00cen concluzie, degringolada si criza \u00een care ne zbatem si ne afundam ne \u00eendreptateste sa ne bucuram si sa ne m\u00e2ndrim ca Festivalul \u201eGeorge Enescu\u201c exista si sa ne miram ca rom\u00e2nii, coplesiti de greutatile zilei de m\u00e2ine si bombardati de at\u00e2ta prost gust, \u00eesi pastreaza totusi buna educatie si gasesc resurse si motivatii pentru a umple salile de concert.<br \/>\nSi \u00eenca un sfat, foarte important: lasati acasa telefoanele mobile! Am senzatia ca si atunci c\u00e2nd sunt \u00eenchise, ele tot se aud sun\u00e2nd. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<strong> <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pentru 25 de zile, capitala culturala a lumii a fost la Bucuresti &nbsp; &nbsp; Stiu ca stiti pe cine am parafrazat \u00een titlu, dar am considerat ca este starea de spirit care ne defineste \u00een acest moment al existentei noastre \u00eentr-o lume at\u00e2t de contradictorie si controversata. De douazeci de ani suntem din ce \u00een&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-bine-ca-e-ce-mirare-ca-suntem\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ce bine ca e, ce mirare ca suntem!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6548,6549],"class_list":["post-9372","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-artexim","tag-festivalul-george-enescu"],"views":1387,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9372","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9372"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9372\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9372"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9372"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9372"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}