{"id":9362,"date":"2011-10-12T18:31:12","date_gmt":"2011-10-12T16:31:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9362"},"modified":"2011-10-12T18:31:31","modified_gmt":"2011-10-12T16:31:31","slug":"inapoi-la-definitii-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inapoi-la-definitii-ii\/","title":{"rendered":"\u00cenapoi, la definitii! (II)"},"content":{"rendered":"<p>Acum foarte multi ani, pe c\u00e2nd eram copil, am avut revelatia faptului ca nu voi putea inventa nimic epocal pentru omenire, pur si simplu, pentru ca totul fusese, deja, inventat. si c\u00e2nd am \u00eenteles acest lucru, c\u00e2nd am priceput ca nu fac dec\u00e2t sa macin aceleasi idei, eventual, sub un subtire pospai adaugat de lucririle mirabilei tehnologii ale contemporaneitatii, atunci c\u00e2nd tocmai ma pregateam sa anunt lumea \u00eentreaga ca nu a mai ramas nimic nou de inventat, am citit celebra maxima a lui G. Calinescu: \u201eNimic nu-i nou sub soare si c\u00e2nd crezi ca ai descoperit o noutate, bagi de seama ca a spus-o altul \u00eenainte\u201c. si pentru ca, p\u00e2na si aceasta descoperire, o facuse altcineva, \u00eenaintea mea, m-am lasat pagubas. Am fost multumit sa \u00eencerc sa atrag atentia, cu umilinta, congenerilor mei, ca trebuie sa ne \u00eentoarcem la clasici, la cei care au pus temeliile culturii de la care ne pretindem a ne trage. si daca Mendelssohn \u2013 Bartholdy a putut, la doar 20 de ani, sa uimeasca Europa muzicala, dirij\u00e2nd, magistral, \u201ePatimile dupa Matei\u201c, si contribuind, decisiv, la \u00eentoarcerea muzicii la nemuritorul sau izvor, adica, evident, la Bach, noua, astazi, nu ne ram\u00e2ne dec\u00e2t sa redescoperim definitiile batatorite ale muzeografiei moderne si sa ne \u00eentrebam, alaturi de Claude Karnoouh, \u00een recentul sau articol, tradus, cu farmec, de Teodora Dumitru, cum se explica succesul muzeelor, \u00een sastisita societate careia \u00eei facem onoarea de a-i fi subiecte si obiecte, \u00een acelasi timp.<br \/>\nUniversitarul adoptat de alma mater clujeana constata ca muzeele au devenit de neevitat pentru homo turisticus, pentru ca acesta trebuie sa bifeze toate must-urile societatii de consum cultural. Omul actual stie ca nu mai are nimic de asteptat de la iluzoria lume \u201ede dincolo\u201c, si vrea sa traiasca, total, experientele lumii \u201ede dincoace\u201c; vrea sa le traga \u00een piept p\u00e2na \u201ela filtru\u201c, exhaustiv si coplesitor, absolut si epuizant, p\u00e2na la ultima limita a cunoasterii si dincolo de ceea ce se poate imagina ca posibil. si, pentru ca nici o experienta unica nu are farmec daca nu e data \u00een vileag \u00eentregii semintii, pentru ca omul sa dovedeasca siesi, altora si viitorimii ca et in Arcadia ego, este musai nevoie de dovezi, de filme, de fotografii, de amintiri: de g\u00e2t cu Venus, pe treptele Piramidei Lunii, calare pe leii Venetiei, hranind ilegal koala din Australia si scrijelind milenarii sequoia din California sau centenarele fresce voronetiene. Are dreptate domnul Karnoouh c\u00e2nd observa ca \u201eaceasta febrila precipitare spre dughenele de suveniruri seamana cu maratonul unui client ce bifeaza la r\u00e2nd magazinele \u00een perioada soldurilor&#8230;. Toti trebuie \u201evazuti si adorati\u201c, at\u00e2ta vreme c\u00e2t sunt de gasit \u00eentr-un muzeu, pentru ca \u201emuzeul a devenit fara doar si poate o masina de fabricat valoare de schimb, unde chiar rahatul artistului, v\u00e2r\u00e2t frumos \u00eentr-o cutie de conserva, dob\u00e2ndeste prestigiul de mare opera\u201c.<br \/>\nO idee pe care domnul Karnoouh o enunta, fara a o duce p\u00e2na la ultimele sale consecinte, este cea a esentei obiectului care inunda simezele muzeelor contemporane. Nu este vorba doar despre obiectul original, acel unic \u201erahat al artistului\u201c, de gasit doar \u00eentr-un anume muzeu, \u00eentr-o anume expozitie, sub un anume curatoriat si, mai ales, ambalat \u00eentr-o serie limitata de poleieli, ce \u00eei multiplica valoarea de sute de ori, \u00een gift shop-ul muzeului (pentru ca, daca nu s-ar putea vinde \u00een magazin, \u00een serie, aparent, mica, dar, \u00een fapt, \u00eendestulatoare pentru piata, unicatul din muzeu nu ar avea nici o noima, pentru ca nu ar putea fi v\u00e2ndut, deci, nu ar avea nici o valoare comensurabila), ci despre obiectul care conserva, \u00een efemera sa existenta antropogena, clipa \u2013 acel unic moment \u00een care obiectul a fost creat. Ei bine, \u00een goana tuturor dupa serii limitate si originale, dupa obiecte artistice si dupa artefacte ambalate \u00een izul criogeniei, omul contemporan, sclavul turismului de masa si al culturii pop(ulare), \u00eencearca sa devina el \u00eensusi creator, curator si carator al bagajului culturii universale, conserv\u00e2nd fiecare urma a propriei sale existente terestre. Am ajuns \u00een bizara situatie de a nu mai putea c\u00e2ntari valoarea autentica, \u00een raport cu sclipiciul siliconat din magazinele de suveniruri, astfel \u00eenc\u00e2t ajungem sa ne dorim imposibilul: sa ne salvam nemurirea, salv\u00e2nd memoria fiecarei clipe traite, a fiecarui moment trait \u00een preajma unicatului, a irepetabilului, cu alte cuvinte, a artei. Multiplicata la nesf\u00e2rsit, potrivit numarului de vieti omenesti, un asemenea conservatorism absolut ar duce la o viata de nerespirat. Aceasta, este, de altfel, si concluzia g\u00e2nditorului francez, vorbind despre epoca \u201epostlitica\u201c \u00een care am ajuns, dupa ce piatra a \u00eencetat sa mai fie principalul suport al civilizatiei: o epoca aflata \u201epe punctul de a duce planeta de r\u00e2pa daca nu \u00eenceteaza sa tam\u00e2ieze acest cult reificat al trecutului, scris \u00eentr-o valoare de schimb generalizata\u201c. Ok. De acord cu faptul ca trebuie sa introducem o oarece ordine si ca trebuie sa \u00eencetam muzeificarea, otova, a bunurilor materiale si imateriale, doar dupa criteriul ca ele reprezinta niste martori ai lumii \u00een care traim. Numai ca atunci avem de ales \u00eentre doua mari categorii de criterii normative: fie consideram ca orice obiect, orice marturie, doar pentru ca are calitatea de a conserva, pentru o clipa, un moment al existentei noastre, \u00eesi merita locul \u00eentr-un muzeu, fie ne \u00eentoarcem la criteriul valorii (sustinut de frumusete, de raritate, de unicitate, de maiestrie etc.) si atunci pastram numai ceea ce este, \u00eentr-adevar, semnificativ, nu doar pentru scurta si repede uitata noastra existenta, ci si pentru urmasi. Prima varianta este sustinuta de abolirea criteriului valorii asumate de o comunitate \u00eentreaga, fiind o reprezentare a \u00eensesi postomdernitatii \u00een care ne-am afundat. A doua solutie presupune \u00eentoarcerea la normele acceptate de grupuri sociale mari, la valori etice si estetice solide si la acceptarea mainstream-ului drept ordonator al atitudinii curatorului obisnuit din oricare muzeu.<br \/>\nSi ce legatura au toate astea cu tema de la care pornisem (reluata discutie despre proiectatul muzeu al comunismului)? \u00cenca un bob zabava, p\u00e2na saptam\u00e2na viitoare, va rog!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Acum foarte multi ani, pe c\u00e2nd eram copil, am avut revelatia faptului ca nu voi putea inventa nimic epocal pentru omenire, pur si simplu, pentru ca totul fusese, deja, inventat. si c\u00e2nd am \u00eenteles acest lucru, c\u00e2nd am priceput ca nu fac dec\u00e2t sa macin aceleasi idei, eventual, sub un subtire pospai adaugat de lucririle&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inapoi-la-definitii-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u00cenapoi, la definitii! (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2795,2794],"class_list":["post-9362","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-expozitii","tag-muzee"],"views":1687,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9362","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9362"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9362\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9362"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9362"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9362"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}