Se impune astazi ca incontestabil faptul ca Leonid Dimov e unul din cei mai importanti poeti rom\u00e2ni ai perioadei postbelice si ai secolului al XX-lea. Autor cu debut editorial tardiv (fata de uzantele \u00eencetatenite), Leonid Dimov s-a \u00eenfatisat publicului gata \u201eformat\u201c, si s-a plasat de la primul sau volum la cota \u00eenalta la care s-a mentinut p\u00e2na la pretimpuria lui disparitie. Avea sa se vorbeasca ulterior de asa-zisa monotonie a poeziei lui Leonid Dimov, de lipsa ei de \u201eevolutie\u201c: unii poeti se \u201ereinventeaza\u201c necontenit ori periodic, \u00een chip radical uneori, \u00een vreme ce Leonid Dimov, matur artisticeste \u00eenca de la debut, se arata asemanator si egal cu sine de-a lungul \u00eentregii cariere poetice. Aceasta lipsa de versatilitate \u00eei este caracteristica, \u00eensa presupusa \u201emonotonie\u201c este doar relativa, fiindca o examinare atenta va putea depista subtile, nezgomotoase \u201eevolutii\u201c.
\n\u00cent\u00e2rzierea debutului se explica prin contextul istoric: \u00een perioada dictaturii realismului socialist, publicarea unor versuri ca ale sale ar fi fost de neconceput. Astfel, a intrat \u00een literatura de-abia \u00een perioada de relativa \u201edeschidere\u201c de la mijlocul deceniului al saptelea al secolului trecut, aproximativ odata cu \u2013 ori chiar dupa \u2013 poeti mai tineri dec\u00e2t el (Nichita Stanescu, Mircea Ivanescu, Marin Sorescu, Emil Brumaru s.a.). \u00cen anii din urma s-a afirmat uneori ca, \u00een timpul vietii, Leonid Dimov ar fi fost marginalizat sau reprimat, ram\u00e2n\u00e2nd un poet underground, ceea ce deformeaza totusi adevarul. Practic critica literara de calitate a salutat si a comentat cu \u00eenc\u00e2ntare poezia lui, iar publicul a frecventat-o si pretuit-o. Ca Leonid Dimov nu a \u201eajuns\u201c \u00een manualele scolare ori \u00een cine stie ce functii ori posturi publice \u201evizibile\u201c e \u00eentrutotul explicabil. El a fost, \u00een spatiul public, un revoltat structural, un insurgent (interiorizat, dar, uneori, cu gesturi spectaculoase si \u201enecugetate\u201c), a fost \u2013 \u00een perioada onirismului militant \u2013 un contestatar pe plan estetic al dogmelor oficiale, iar \u00een ultimii ani de viata a fost un automarginalizat, dar nicidecum un necunoscut. Gloria i-a sporit postum si se afla \u00eenca \u00een crestere. Omul Leonid Dimov poate fi \u201ereconstituit\u201c ca un personaj de neuitat, de o amenitate si de o politete desav\u00e2rsite, cumva \u201ede moda veche\u201c, cu un fason de cavaler medieval, fara de prihana, cultivat, rafinat, dar mai presus de orice era un om de o mare, de o enorma bunatate, un campion al dreptatii, al omeniei profunde. Iata o caracterizare, voit succinta si sobra, formulata de prietenul lui Dumitru Tepeneag: \u201eDimov era un om trist si plin de umor. Calambururile lui erau grozave. Ironiile lui muscatoare. Veselia lui una uneori ca o sfidare. \u00cen tot ce facea era deosebit de ceilalti. Era elegant si inteligent. Profund si lejer. Umorului sau i se poate aplica faimoasa formula: umorul e politetea disperarii\u201c.
\nRevenind la opera poetului, se poate spune ca la \u00eenceput Leonid Dimov a fost perceput mai degraba ca un \u201eparnasian\u201c, largo sensu. Au impresionat perfectiunea formala, prozodia riguroasa, lexicul bogat \u00een elemente rare si \u201eexotice\u201c, eufonia de ansamblu, pregnanta tablourilor minutios construite, alambicarea agreabila a exprimarii. Au fost depistate, judicios, si ecouri \u2013 neepigonice \u2013 din Ion Barbu, dar si din Tudor Arghezi, dupa cum au mai fost identificate si alte afilieri, afinitati, \u00eenrudiri ori omologii (cu curente ori formule literare, precum romantismul, suprarealismul, baladescul, \u201ebalcanismul\u201c, \u201eexotismul\u201c, cu poeti ca Al. A. Philippide, Ion Minulescu s.a.). Toate aceste sugestii nu definesc, totusi, esenta originalitatii poetului. Catalogarea ca (neo-)parnasian, de pilda, e \u00een cele din urma improprie: la el, cultivarea \u201eparnasianismului\u201c are doar statutul de componenta, de procedeu \u00een impunerea unei viziuni poetice care nu poate fi redusa la cea parnasiana. La fel stau lucrurile si \u00een cazul celorlalte \u00eencercari de afiliere. Cert este ca, \u00een contextul epocii \u00een care a fost scrisa si publicata, lirica lui face figura aparte, nu vadeste \u00eenrudiri ori convergente evidente cu formulele dominante ale (neo-)modernismului saizecist. \u00cen termeni de istorie literara, nodul chestiunii rezida \u00een faptul ca Leonid Dimov a ilustrat, cu stralucire, un nou si original \u2013 chiar daca efemer \u2013 moment literar, si anume onirismul estetic, al carui principal fondator si teoretician a fost alaturi de prozatorul Dumitru Tepeneag. Definitoriu pentru practica de creatie onirica era recursul la vis. Desi visul mai fusese substantial \u201eutilizat\u201c de-a lungul vremii: literatura barocului, literatura fantastica din diferite epoci, romantismul, expresionismul, diferitele avangarde, suprarealismul s.a., onirismul rom\u00e2nesc din anii ’60 nu repeta vreuna din procedarile anterioare, situ\u00e2ndu-se polemic \u00een raport cu ele (chiar daca descindea, \u00een parte, fie si prin reactie, din ele). Onirismul estetic se aseza sub semnul luciditatii, \u00eenteleg\u00e2nd sa foloseasca o tehnica, si valoriza artificiul (\u00een sensul \u201ebun\u201c al cuv\u00e2ntului). Resping\u00e2nd incoerenta libertara a dicteului automat preconizata de suprarealismul literar, el \u00eesi afirma afinitatea cu suprarealismul pictural, \u00eembratis\u00e2nd si promov\u00e2nd capacitatea de a stap\u00e2ni tehnica figurativa a unor Giorgio De Chirico, Salvador Dal\u00ed, Ren\u00e9 Magritte, Victor Brauner, Yves Tanguy. Cultiv\u00e2nd capacitatea de a sugera vizualitatea, oniricii o asociau cu o metoda proprie de structurare, dorita a fi omoloaga regulilor de structurare a visului. Visul era considerat de onirici ca un \u201e\u00eendreptar legislativ\u201c (formularea \u00eei apartine lui Leonid Dimov). Scriind, ei nu pretindeau ca \u201eviseaza\u201c (ori ca descriu vise nocturne reale sau reminiscente \u00eent\u00e2mplatoare ale acestora etc.), ci aspirau sa produca vise, sa ofere creatii compuse \u201edupa regulile\u201c visului. Principalele puncte ale esteticii si poeticii onirismului nu au fost proclamate \u00een vreun manifest explicit, ci enuntate si sustinute de cei doi principali reprezentati ai curentului, Leonid Dimov si Tepeneag, \u00een interventiile lor publicistice si microeseistice cu valoare teoretica si programatica, gazduite de periodice. Un fragment dintr-un articol dimovian din 1968 poate deschide calea catre o \u00eentelegere c\u00e2t mai adecvata a poeziei acestuia: \u201eLumea obiectuala pe care o presupune arta onirica elimina limitele antagonice \u00eentre fenomene, transmuta valorile, adica include \u00een calitate de obiect al artei si centrul si mahalaua, si curtea cu gherghine si terasele marilor palate second empire, priveste cu un ochi egal at\u00e2t frescele sociale realiste, c\u00e2t si povestile cu z\u00e2ne. Laica si iconoclasta, arta onirica are drept obiect realitatea pe care \u00eensa n-o reproduce conform unei formule prestabilite. \u00abNoi am sanctificat realitatea\u00bb, spunea De Chirico. (…) Problema nu sta \u00eensa \u00een a interpreta lumea, ci \u00een a gasi o modalitate de a aduce \u00een cotidian semnele unor alte lumi, care, prin \u00eencarcatura lor de farmec, de ispita, de \u00eemplinire, adauga unitatilor lumii reale un nimb osmotic, integr\u00e2ndu-le \u00een subiect si \u2013 paradoxal dar adevarat \u2013 elimin\u00e2nd nota de absurd, de inutil, a faptului curent\u201c. Asadar, daca e vorba de etichetare, trebuie spus ca Leonid Dimov e un poet oniric, cel mai important reprezentant, \u00een poezie, al onirismului si cel mai tenace dintre onirici, cel care a ilustrat, statornic, estetica lui si dupa destramarea miscarii \u00een ipostaza sa artistica militanta. De altfel, identitatea \u201eonirica\u201c a propriului discurs poetic e semnalizata explicit: al patrulea volum, de pilda, e intitulat, \u201efatis\u201c, \u201eCarte de vise\u201c (1969), titlurile unor cicluri componente trimit si ele la activitatea onirica (\u201eHipnagogice\u201c, \u201e7 proze\u201c, \u201eLa capatul somnului\u201c, \u201ePoeme de veghe\u201c), ca si titlurile poemelor: \u201eVis autobiografic\u201c, \u201eVis cu institutoare\u201c, \u201eVis sezonier\u201c, \u201eVis cu devisceratii\u201c, \u201eVis cu periplu\u201c, \u201eVis matinal cu halta\u201c etc. Esenta onirica e semnificata, \u00eensa, \u00een chip definitoriu, nu (numai) de astfel de mentiuni explicite, ci de alcatuirea ei intima, de imageria vehiculata.
\nConsiderata \u00een ansamblul sau, opera lui Leonid Dimov e compusa din poeme clasabile \u00een doua categorii: \u00eentr-una se regasesc poeme scurte, de atmosfera, deseori statice si \u201erotunde\u201c (uneori \u201erotunde\u201c si sub aspect prozodic, fiind \u00eentocmite conform rigorilor unor forme fixe consacrate, cum ar fi rondelul), crochiuri aparent ermetizante, amintind de St\u00e9phane Mallarm\u00e9, de Ion Barbu, dar si de Arghezi-miniaturistul; \u00een cealalta \u2013 poeme ample sau foarte ample, narative, asa-zic\u00e2nd epice, forfotitoare si caleidoscopice, \u00eembibate de \u201emiscare\u201c, de personaje, de obiecte si peripetii, pline de \u201eculoare\u201c si pitoresc, dinamice si, totodata, panoramice, eventual pletoric si migalos \u201epicturale\u201c, baroc-peisagistice, dar si baladesti, amintind, unele dintre ele, fie de Arghezi (cel din poemele epice), fie de Al. A. Philippide, fie de Ion Barbu (din \u201eRiga Crypto\u2026\u201c). Exista si poeme \u201emixte\u201c ori \u201eintermediare\u201c \u00eentre cele doua categorii. Este \u00eensa vadit ca se \u00eempletesc doua filoane, corespunzatoare celor doua \u201emaniere\u201c ale poetului. Ponderea poemelor din prima categorie scade treptat, \u00een timp, astfel \u00eenc\u00e2t \u00een ultimele volume predomina amplele naratiuni versificate, cu scenerie fantasta si heteroclita, trasata cu concretete pastoasa, \u201ehiper-realista\u201c, dar si \u00eenvaluita de un bizar hieratism al nelinistilor difuze. Receptarea critica a operat la \u00eenceput pe coordonate \u201eistoriciste\u201c, aflate la \u00eendem\u00e2na (asimilarea cu \u201ehermetismul\u201c lui Ion Barbu din \u201eJoc secund\u201c, cu parnasianismul etc.), dar a c\u00e2stigat treptat \u00een adecvare, intuind specificul viziunii estetice \u201eonirice\u201c \u00een general si \u00een particular a lui Leonid Dimov, c\u00e2t si originalitatea lor. Poetul a fost \u201ecitit\u201c, asadar, de la un moment dat, ca un poet antimetafizic (asa cum s-a proclamat si el, \u00een calitate de oniric, \u00een articole, dar si, de pilda, prin poemul \u201eAntimetafizica\u201c, socotit fi o \u201earta poetica\u201c. Un poet nu al transcendentei, ci al imanentei, preocupat nu de interogatii existentiale, de sondarea transcendentului, ci fascinat, pur si simplu, de existenta lumii, a carei complexa alcatuire a \u00eenteles sa o celebreze. Leonid Dimov nu pare sa-si puna, \u00eentr-un limbaj \u00eencifrat sau eliptic, dar tranzitiv, \u201emarile\u201c \u00eentrebari asupra rosturilor existentei, ci \u201earata\u201c doar \u2013 pe o sub\u00eenteleasa \u00eentemeiere stoica si agnostica \u2013 miracolul fascinant al acesteia, \u00een poeme (aparent) \u201eabsurd\u201c-jubilatorii, \u00eentotdeauna \u00eensa cu o unda de nostalgie si angoasa (temperata, si aceasta, de umor). Nici \u201epalparea\u201c abisalului, eventual \u00eentr-o abordare de inspiratie psihanalitica, nu-l interesa pe poet (care respingea freudismul). Se remarca absenta recursului la limbajul figural curent la contemporani, abtinerea de la utilizarea metaforei, refuzul de a propune, conform unei uzante acreditate de \u201emodernismul\u201c canonic, o filosofie (criptata). Poezia lui apare ca o poezie literala, despre ea \u2013 cum observa Mircea Cartarescu, poet optzecist si care se revendica, \u00een parte, din Leonid Dimov (identificat a fi un precursor al postmodernismului) \u2013 \u201enimic nu se poate spune s\u2026t \u00abcu alte cuvinte\u00bb\u201c. Aceasta \u201eliteralitate\u201c, aceasta imposibilitate de a explicita, prin comentariu, vreun \u201emesaj\u201c, desi pare mai mult dec\u00e2t evidenta, e totusi relativa. \u201eRelativa\u201c \u00een sensul ca, totusi, alegoria (difuza, \u201eopaca\u201c, ambigua, nu \u201elimpede\u201c si peremptorie, lesnicios descifrabila) e prezenta, \u00eei este chiar caracteristica \u00een ultima perioada de creatie, la fel cum e prezenta si sugestia sensului simbolic (unul deloc transparent ori \u201edidactic\u201c, \u00eensa, ci \u201eobscur\u201c, la fel ca \u00een cazul viselor, si conceput \u00een mod deliberat sa ram\u00e2na pe tar\u00e2mul ambiguitatii, \u00een termenii esteticii onirice). Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: prin amplele poeme narative din ultima perioada \u2013 \u00een special prin cele din volumul \u201eVesnica re\u00eentoarcere\u201c (1982) \u2013 poetul reputat antimetafizic pare a fi facut opera de mitograf. Un poet baroc, ironic, oniric si ludic, care recurge la mit si schiteaza o fascinanta mitologie personala (si chiar o \u201emistica\u201c proprie). S-a remarcat \u00eensa ca mitografia lui e una ironica, burlesca, destructuranta, \u201esubversiva\u201c, parodica. \u00centr-o enumerare a temelor predilecte ale miturilor de factura personala propuse de \u201eultimul\u201c Leonid Dimov se pot \u00eenscrie cea a fiorului ontofaniei, a scenariului initiatic, a viziunii eshatologice (individuale sau colective), a ispitei dibuirilor soteriologice si, mai ales, cea a eternei \u00eentoarceri. Teme \u00eempletite \u00eentr-un tablou de ansamblu (coerent, chiar daca distorsionat si lacunar), caruia anecdotica ludica si imageria insignifiant-familiara nu-i \u00eemputineaza \u201egravitatea\u201c. O poezie din categoria celor (relativ) succinte e intitulata chiar \u201eMit\u201c: \u201eTotul a fost \u00eentrerupt deoarece \/ Prin \u00eencapere trecuse un soarece. \/Dar, va dati seama, nu era un soarece obisnuit: \/ Avea coada rupta si dura la nesf\u00e2rsit. \/ Trecerea lui plina de chitait si putoare \/ Era foarte mare. \/\/ Iar noi, copiii cu funde galbene la g\u00e2t, \/ Stateam lipiti de perete. Era ur\u00e2t \/ Si nici nu ne baga \u00een seama. \/ Noua, \u00eensa, ne era tare teama \/ C\u00e2nd trecea soarecele pe l\u00e2nga noi \/ Fix\u00e2ndu-ne cu ochiul ca un biloi \/ Negru si sticlos. \/ \u00cel rugam frumos \/ Sa ne lase-n pace. \/ Sa treaca. \/ Dar lui \u00eei era a petrecere si a joaca \/ Si ne trezeam, asa \/ Chiuind pe spinarea lui: Mascar\u00e1 ! \/ O, era soarecele nostru de dimineata \/ Purt\u00e2nd lumina v\u00e2nata pe mustata \/ Si ne spunea povesti si ghicitori \/ Cu paraboloizi si privighetori \/ P\u00e2na c\u00e2nd ne cadeau dintii, \/ Ne-ngropam jucariile, parintii \/ Si ram\u00e2neam \u00een irizare si-n aura \/ Sa-l asteptam, \u00eenlemniti, l\u00e2nga gaura\u201c. Autorul nu trebuie suspectat ca si-ar fi scris poemele av\u00e2nd pe masa la \u00eendem\u00e2na tomurile lui Mircea Eliade, James George Frazer, Gaston Bachelard sau \u201ebif\u00e2nd\u201c constiincios \u201ecasute\u201c din tabloul exhaustiv al simbolurilor si arhetipurilor \u00eentocmit de Gilbert Durand, dupa cum nici de \u201enaivitate\u201c totala nu poate fi banuit pe acest om erudit, cu studii filosofice si animat de fascinatia livrescului. De fapt, el \u00eensusi a conturat coordonatele si \u201emecanismul\u201c mitopoezei personale \u00eentr-un \u201eArgument\u201c (la volumul \u201eVesnica re\u00eentoarcere\u201c), care nu poate fi trecut cu vederea: \u201eDupa ce m-am documentat mi-am dat seama ca viziunea vesnicei re\u00eentoarceri nu are nimic comun cu mitul respectiv. Nu pentru ca Dumnezeu nu are scoala si nici parinti care sa-i fi spus povesti, ci pentru ca mi-este strein p\u00e2na la sc\u00e2rba procedeul inventarii vide, al fantasticului \u00eentemeiat pe minciuna pura. s\u2026t Poemele ce urmeaza se desfasoara, deci, \u00een \u00eencercuiri mult mai modeste dec\u00e2t mitul ancestral. Ele vizeaza iteratia banala, diurna ori nocturna, nicthemerala ori sezoniera, \u00een nadejdea identitatii cu cercurile concentrice generate de o piatra aruncata \u00een apa: ultimul le \u00eenglobeaza pe toate, dar n-ar exista daca primul nu s-ar fi nascut\u201c. Un poem ca \u201eDilema\u201c a fost considerat ca o \u201eDuhovniceasca\u201c tragi-comica, un poem ca \u201eBaia\u201c propune o \u201eeternitate iterativa\u201c, o eterna \u00eentoarcere, o initiere ontofanica circulara (si etern ratata: \u201eIara eu \u00eentrebai fetele ce-si loveau coatele: \/ \u2013 Nu-i asa ca-i Atoatele? \/ \u2013 Nu, mi-au raspuns ele r\u00e2z\u00e2nd, \/ E pur si simplu un ins de r\u00e2nd, \/ Dar batr\u00e2n si uscativ, \/ Ce te-a primit asa, fara nici un motiv. \/ O, cum am mai tresarit si cum mi-am \/ Lipit nasul de geam: \/ Afara, \/ Stap\u00e2nea o noapte polara\u201c\u2026). \u00cen mod similar, alte poeme pot fi citite ca versiuni necanonice ale mitului faustic, ale periplului dantesc, ale cobor\u00e2rii ad inferos, ale trecerii \u00een lumea de apoi, ale Judecatii din urma (\u201e\u2026Oricine cuteaza \/ Sa se prezinte fara pregatire \/ La marele examen de absolvire \/ A rastimpurilor de glaciatiune si impas: \/ Numai zgomote, minciuna si galimatias \/ Pentru a trece \u00een ceea ce se cheama \u2013 \/ Nu va nelinistiti, nu va fie teama \u2013 \/ Se cheama la t\u00e2rgurile noastre de Joi \/ Lumea de apoi\u201c citim \u00eentr-un poem, ori, \u00een alta parte: \u201eParea \u2013 toata acea forfota nevinovata, \/ Inventata anume \/ Pentru a face trecerea spre cealalta lume\u201c), ale motivului \u201etinerete fara batr\u00e2nete si viata fara de moarte\u201c. Paradigma cel mai amplu dezvoltata a filonului \u00een discutie se gaseste, probabil, \u00een extraordinarul poem narativ (subintitulat, de autor, \u201epovestire\u201c si publicat \u00een \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c \u00een aprilie 1984) \u201ePasarea de argint\u201c, fresca ontologica asociind simfonic mai toate motivele de sorginte mitica deja amintite. E adevarat ca, atunci c\u00e2nd s-a aratat tulburat de g\u00e2ndul mortii, preocupat de sondarea sensului ultim al vietii, de putinta vreunei m\u00e2ntuiri, de teme eterne ale \u201etrecerii dincolo\u201c, ale \u201emarii plecari\u201c si ale \u201elumii de apoi\u201c, Leonid Dimov a facut-o nu printr-o interogatie retoric-patetica, ci cu ironie. Iar \u201emetafizica\u201c ori chiar \u201emistica\u201c lui pot fi descoperite \u00een acea (pseudo-)mitologie burlesca, ludica si ironica, haotic-derizorie, deloc crispata ori conventional-\u00eenfricosatoare, dar, tocmai de aceea, tulburatoare. Fiindca exaltarea familiarului si a derizoriului, potentarea pitorescului caleidoscopic, cultivarea registrului carnavalesc, cobor\u00e2rea \u201emarilor\u201c chestiuni existentiale \u00een sfera familiarului sunt, pentru sensibilitatea contemporana, cai eficace ale unui nou acces la sublim. Burlesca si pitoresca, deseori molcom euforica, o astfel de lirica \u2013 \u00eentruchipata de poeme ca \u201eLa cinematograf\u201c, \u201eBaia\u201c, \u201eO dimineata \u00een curte\u201c, \u201ePovestea acarului si a miraculoasei calatoare\u201c, de practic toate cele din cartea \u201eVesnica re\u00eentoarcere\u201c, dar si de at\u00e2tea alte mari poeme (\u00eentre care, bine\u00eenteles, sus-mentionatul \u201ePasarea de argint\u201c) \u2013 este, simultan, \u00een mod profund si pregnant, tragica. Tocmai prin revitalizarea miturilor, dar si, \u00een general, a \u201eproblemelor fundamentale\u201c (cum se exprima chiar Leonid Dimov) prin deriziune si \u00een pofida \u00eenvestm\u00e2ntarii uneori ostentativ clasicizante ori manieriste, \u201evetuste\u201c, a discursului poetic, Leonid Dimov a fost, \u00een cel mai \u00eenalt grad, un poet contemporan, afl\u00e2ndu-se cu un pas \u00eenainte fata de (simpla) \u201emodernitate\u201c. Si, \u00een consecinta, un poet de o inedita, coplesitoare gravitate. Refuz\u00e2nd gravitatea vizionar-\u201efilosofica\u201c a unei anumite poezii moderniste si laxitatea formala a poeziei \u201ede notatie\u201c, el este vizionar, grav si autentic \u00een alt fel . Prin originalitatea ireductibila a demersului, prin excelenta estetica si pregnanta expresiva, Leonid Dimov ocupa \u00een poezia rom\u00e2neasca un loc unic.
\nPoetul a avut si o deloc neglijabila, distinsa prin nivel si relevanta prin continut, activitate publicistica si eseistica, viz\u00e2nd nu numai particularitatile onirismului, ci si varii chestiuni literare si estetice, a tinut cronica cinematografica etc. Ca traducator din franceza, rusa si italiana i se datoreaza, \u00eentre altele, excelente transpuneri din mari poeti, precum Giambattista Marino, G\u00e9rard de Nerval, Mihail Lermontov, din scrieri ale unor prozatori precum Lev Tolstoi ori Curzio Malaparte, precum si versiunile rom\u00e2nesti ale unor foarte importante eseuri de istorie si teorie literara (de R. M. Alb\u00e9r\u00e8s, Marcel Raymond) a caror aparitie, \u00een anii ’60-’70, a contribuit la av\u00e2ntul si sincronizarea \u00eenvatam\u00e2ntului academic si cercetarii de specialitate din tara noastra cu tendintele manifeste pe plan mondial \u00een epoca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Se impune astazi ca incontestabil faptul ca Leonid Dimov e unul din cei mai importanti poeti rom\u00e2ni ai perioadei postbelice si ai secolului al XX-lea. Autor cu debut editorial tardiv (fata de uzantele \u00eencetatenite), Leonid Dimov s-a \u00eenfatisat publicului gata \u201eformat\u201c, si s-a plasat de la primul sau volum la cota \u00eenalta la care s-a… Cite\u0219te mai mult »Leonid Dimov: cu un pas \u00eenainte fata de modernitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-9347","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":5766,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9347","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9347"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9347\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9347"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9347"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9347"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}