{"id":9341,"date":"2011-10-12T18:12:01","date_gmt":"2011-10-12T16:12:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9341"},"modified":"2011-10-12T18:15:16","modified_gmt":"2011-10-12T16:15:16","slug":"eminescu-ultima-zi-la-timpul-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-ultima-zi-la-timpul-4\/","title":{"rendered":"Eminescu: ultima zi la Timpul (4)"},"content":{"rendered":"

Politia \u201ee cu noi\u201c!<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Cu at\u00e2t mai importanta mi se pare, \u00een acest context, descoperirea d-nei Anda Orban, caci despre o descoperire este vorba. Pentru Societatea Carpatii eu ma informasem ani la r\u00e2nd din presa, marturii, monografii, din cartea de documente a arhivistului iesean Gh. Ungureanu \u2013 dar mai ales din cartea d-lui Teodor Pavel: \u201eMiscarea rom\u00e2nilor pentru unitate nationala si diplomatia Puterilor Centrale\u201c, vol. I (1878-1895), aparuta la Editura Facla, Timisoara, \u00een 1979. Studiul ilustrului istoric este completat de o masiva culegere de documente din arhivele de la Viena si din Bucuresti, reprezent\u00e2nd mai ales notele informative ale politiei secrete austriece privind viata politica rom\u00e2neasca dupa Razboiul de Independenta. Cit\u00e2nd-o p\u00e2na la satietate \u00een fata tinerilor teleasti care erau mai mult curiosi dec\u00e2t \u00eenclinati sa ma creada, \u00een cele din urma am \u00eemprumutat cartea de la o biblioteca publica si le-am aratat-o, apoi le-am lasat-o s-o consulte. <\/strong><\/em>
\nDrept este ca si eu am fost cam superficial c\u00e2nd am consultat-o prima data, la vremea documentarii mele. Aceste lungi rapoarte sunt editate \u00een limba germana, iar \u00een rom\u00e2neste au doar un scurt rezumat, dupa obiceiul istoricilor de a oferi \u201eres gestae\u201c la fiecare document. Eu am citit cu atentie aceste \u201eregeste\u201c \u2013 iar textul german l-am frunzarit numai, \u00eenteleg\u00e2ndu-l aproximativ, desigur.
\nD-na Anda Orban s-a apucat, \u00eensa, sa citeasca aceasta carte \u201enemteste\u201c, adica r\u00e2nd cu r\u00e2nd, si la un moment dat a explodat cu un telefon de miezul noptii, cit\u00e2ndu-mi urmatorul fragment \u2013 pe care-l redau dupa carte: \u201eDas Arangement leitet der Praesident der \u00abSocietatea Carpatii\u00bb, ein gewissen Segarceanu \/Secasanu\/, in OberUungarn geboren, dem als Vicepraesident Ocheanu \/ Ocasanu \/ zur Seite steht. Leitzterer studierte in Wien und Budapest, ist gleichfalls Siebenbuerger und verhielt (?) hier aus Dienste fuer die Geheim-Polizei\u201c. Este vorba de un raport confidential catre Gustav Kalnoky, ministrul de externe al Austro-Ungariei, despre adunarea din 4 iunie 1883 a Societatii Carpatii, de la Bucuresti. Semnatura expeditorului este indescifrabila, dar editorul \u00eentregeste \u00een linii drepte numele lui \u201eLachman\u201c, inginer, redactor \u2013 dupa c\u00e2te stim \u2013 la ziarul \u201eBukarester Tagblatt\u201c si foarte activ spion austriac, urmarindu-l mai ales pe Eminescu. \u00cen context se numesc cei doi \u2013 iar despre al doilea, acest G. Ocasanu de la 28 iunie 1883, din vecinatatea imediata a lui Eminescu, se scrie negru pe alb ca este nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t \u2026 \u201espion austriac\u201c. Informatia nu este consemnata \u00een rezumatul rom\u00e2nesc al actului, mie desigur ca mi-a scapat \u2013 drept pentru care suport consecintele. Se stia ca Societatea Carpatii este \u201epenetrata\u201c de informatori, era banuit Grigore Ventura drept unul dintre ei \u2013 dar, ca chiar vicepresedintele ei sa fie spion austriac, asta nu se stia, nu se spera, nu se banuia.
\nIata, asadar, cine vine sa-l ridice pe ziaristul de la \u201eTimpul\u201c din baie, tocmai adjunctul directorului, tocmai prietenul de p\u00e2na acum al poetului \u2013 si de vreo c\u00e2tiva ani buni, al politiei secrete vieneze. Doamna Anda Orban descopera \u201eceva\u201c ce poate fi considerat cheia de bolta a \u00eentregii teorii a conspiratiei antieminesciene. Acest \u201eceva\u201c se potriveste al naibii de bine cu \u201edosariada\u201c noastra actuala \u2013 \u00een speta, se potriveste cu aceia dintre noi care au fost urmariti si turnati tocmai de cei mai buni prieteni. \u201eSecuristul din dosar\u201c era G. Ocasanu\u2026
\n\u00cen principiu, tocmai aceasta potrivire cu actualitatea ma face sa am \u00eendoieli ca ar fi chiar asa. Vorba lui Noica \u201eDaca nu m-ai fi gasit nu ma cautai\u201c \u00eemi sta pe limba. Piesele, adica, se \u00eenlantuie una dupa alta \u00een mod logic, dar ceva pare ca nu se leaga, acest aer de actualitate stringenta este suspect. Sa acceptam, \u00eensa, evidenta \u2013 si vom vedea ce este, daca este ceva, dedesubt.
\nA urmat, asadar, ceea ce se poate numi o tratare exemplara a unei informatii noi, naucitoare. Mai \u00eent\u00e2i, d-na Anda Orban a convocat, cu autoritatea d-nei Camelia Robe, redactia de limbi straine a televiziunii si a cerut o traducere avizata din limba germana a textului.
\nN-as insista asupra acestor \u201eamanunte\u201c \u2013 daca nu mi s-ar fi subliniat, de fiecare data, prin ele, ca eu \u00eensumi trebuia sa procedez \u00eentr-un fel oarecum analog. Acest repros ca n-am procedat \u201ecomme il faut\u201c m-a \u00eensotit des de-a lungul carierei mele eminescologice; m-am multumit sa z\u00e2mbesc arat\u00e2nd cu degetul spre prima editie a \u201eVietii lui Eminescu\u201c de G. Calinescu, aceea care nu are nici o nota de subsol \u2013 si cer\u00e2nd, la r\u00e2ndul meu, ragaz, sponsori etc. pentru o eventuala editie a doua a cartii mele. Nici nu ma intereseaza, de fapt, o completare cu subsoluri sau o recitire a documentelor citite o data: de vreme ce eu consider ca o biografie este un roman, adica literatura artistica, mi-e indiferent cum o construiesc, cu sau fara note de subsol, si pe cine conving.
\nDincolo, \u00eensa, de ce cred eu despre mine, a trebuit sa tratez acest act de arhiva impecabil-stiintificeste. Am mers, asadar, la Arhivele Statului si le-am aratat doamnelor microfilmul. Este o adevarata minune ca avem acest fond de documente vieneze; schimburile noastre stiintifice cu istoricii austrieci ne pun \u00een posesia unei comori de informatii. Amintesc ca nu avem, \u00eenca, acces la documentele similare din multe alte arhive. Fata de bunavointa neprecupetita a unei arhive, cea vieneza, \u2013 ar fi cu totul deplasat ca noi sa dispretuim proceduri stiintifice \u2013 poate cam simpliste, \u00eentr-adevar. N-au dec\u00e2t sa vina altii sa descifreze \u00eentregul fond de documente (domnul editor a facut o selectie \u2013 destul de cuprinzatoare, dar o selectie numai), generatiile mai tinere sunt asteptate \u00een mod special. \u00centeleg sa mi se impute mie personal ca \u00een cutare fragment de act, un loc din cele c\u00e2teva sute pe care le tratez, trec mai pe deasupra lucrurilor. \u00centeleg, \u00eensa, ca cine \u00eemi reproseaza asta si apoi reconsidera fragmentul respectiv \u2013 sa continue, sa treaca la alt loc si apoi la altul, p\u00e2na le parcurge pe toate. Cine s-ar putea supara ca, dupa ce a facut o p\u00e2rtie, merg altii pe ea? Nu de aceea facem drumuri, poteci, poduri si punti, ca sa se treaca pe ele?!
\nRevin la arhiva. Asadar, tristete: nu se poate descifra exact cuv\u00e2ntul dupa care editorul a pus semnul \u00eentrebarii, acel presupus \u201everhielt\u201c. Iarasi tristete: numele celor doi sunt chiar ca \u00een carte: Segarceanu si Ocheanu. La \u00eentrebarile repetate ale tinerilor mei colaborator: \u201ePe ce se bazeaza dl. editor c\u00e2nd pune \u00een paranteze drepte numele Secasanu si Ocasanu?\u201c; \u201eDe unde stim noi ca este una si aceeasi persoana?\u201c; \u201eCum putem da pe postul TVR1 o informatie neverificata temeinic?\u201c; \u201eDe ce nu ne spune ca Ocasanu era agent secret?\u201cetc. \u2013 am raspuns, mai \u00eent\u00e2i, ca nu e cazul sa verificam noi profesorii universitari, ca autoritatea editorului este o baza suficienta, apoi ca era datoria mea sau a recenzentilor lucrarii sa faca legaturile, \u00een fine ca e singurul loc unde apare consemnat ca G. Ocasanu era spion, sa-i mai dam o sansa, poate se \u00eenseala informatorul\u2026 \u00cen privinta numelui, am oferit, apoi, eu \u00eensumi argumente logice: informatorul german stie ceva rom\u00e2neste si \u00eentelege ca numele \u201eOcasanu\u201c vine de la \u201eochi\u201c, \u201eoaches\u201c \u2013 deci \u00eel reda \u201eOcheanu\u201c. Amintesc chiar de numele de familie \u201eOcheseanu\u201c (dupa dictionarul lui Iorgu Iordan, dar si dupa purtatori ai acestui nume care-mi sunt cunoscuti). \u00cen faza a treia a discutiilor ofer, pentru ca nu sunt crezut, adresa editorului luata de pe INTERNET \u2013 dar refuz sa vorbesc eu \u00eensumi cu d\u00e2nsul, sa-i cer argumentele, si rog ca oricine ar fi cel care da telefon sa fie foarte, foarte prudent. Nu stiu cum \u00eenjura ardelenii \u2013 dar am constat ca, a doua sau a treia zi dupa consumarea acestei faze a informarii prietenilor mei, a ramas de la sine \u00eenteles ca Ocheanu este Ocasanu, ca este chiar vicepresedintele Societatii Carpatii, spion fara nici un dubiu \u2013 si toate celelalte.
\nRam\u00e2ne, asadar, cum s-a stabilit prin descoperirea d-nei Anda Orban: si G. Ocasanu era spion austriac. Lucrurile se aranjeaza spre configurarea unei conspiratii bine puse la punct. Personal, ram\u00e2n la concluzia de acum 20 de ani: boala lui Eminescu a fost reala, caderea sa s-a petrecut pe fondul unei crize. Am argumente \u00een plus: de doua ori, \u00een scrisori catre Veronica Micle editate abia acum, la anul 2 000, poetul \u00eei spune prietenei sale ca este foarte obosit si i-ar trebui \u2013 atentie ! \u2013 sase luni de zile de odihna ca sa-si revina. Nu o data, de doua ori. Iar dupa 28 iunie 1883 \u00eei vor trebui, \u00eentr-adevar, sase luni de zile ca sa se \u00eenzdraveneasca. Sunt chiar \u00eenclinat sa cred ca Eminescu a mai avut acest interval de sase luni indisponibile, peste care prietenii au asternut cuvenita tacere. Acum, \u00een podul verii lui 1883, nu s-a mai putut tine tacere, situatia politica exploziva a complicat consensul \u00een jurul ziaristului, toti s-au dezis de el, lumea s-a debarasat de Eminescu exact cum ar zice un eseist de azi ca zic \u00een sinea lor poetii gelosi: ca de un cadavru din debara. Este soarta moralistilor excesivi, de la Esop la poetul nostru si p\u00e2na la noi \u2013 si, desigur, si dupa noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Politia \u201ee cu noi\u201c!   Cu at\u00e2t mai importanta mi se pare, \u00een acest context, descoperirea d-nei Anda Orban, caci despre o descoperire este vorba. Pentru Societatea Carpatii eu ma informasem ani la r\u00e2nd din presa, marturii, monografii, din cartea de documente a arhivistului iesean Gh. Ungureanu \u2013 dar mai ales din cartea d-lui Teodor… Cite\u0219te mai mult »Eminescu: ultima zi la Timpul (4)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6533,6530,6531,6532],"class_list":["post-9341","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-societatea-carpatii","tag-anda-orban","tag-editura-facla","tag-eminescu-timpul"],"views":1427,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9341","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9341"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9341\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9341"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9341"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9341"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}