{"id":9334,"date":"2011-10-12T17:25:12","date_gmt":"2011-10-12T15:25:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9334"},"modified":"2011-10-12T17:26:55","modified_gmt":"2011-10-12T15:26:55","slug":"deasupra-si-dedesubtul-evenimentelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/deasupra-si-dedesubtul-evenimentelor\/","title":{"rendered":"Deasupra si dedesubtul evenimentelor"},"content":{"rendered":"

Nicolae Mecu, G. Calinescu fata cu totalitarismul,<\/em> Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, Colectia „Mari scriitori rom\u00e2ni”, 2011, 238 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

C\u00e2nd a aparut cronica lui Paul Cernat (\u201eG. Calinescu si totalitarismul castrator\u201c, \u00een \u201eObservator cultural\u201c, nr. 592) despre culegerea de studii semnate de Nicolae Mecu, am avut o bucurie, dar si o suparare. Pe de o parte, \u00een finalul interventiei, monograful \u201eContimporanului\u201c sesiza un singur cusur: \u201eUn repros pe care l-as face volumului tine de editarea sa neglijenta (lipseste si cuprinsul!)\u201c. De acord. Ciudat este \u00eensa ca exemplarul meu contine tabla de materii. Pe de alta parte, mi-am dat seama ca multe dintre citatele selectate de mereu vigilentul critic al criticilor coincideau cu cele care \u00eemi atrasesera atentia si mie. Asa ca am ales sa interpretez cartea nu doar ca pe o exegeza ireprosabila, ci si ca pe o pledoarie pro domo a editorului. Demersul cercetatorului are, \u00eenainte de toate, caracter demonstrativ. \u00cesi propune sa-si apere breasla. Opera lui G. Calinescu reprezinta doar pretextul. Numele obiectului putea fi altul. Intentia s-ar fi pastrat: dovedirea faptului ca \u00eengrijitorii de text au misiunea de a se ridica deasupra evenimentelor, ca munca lor nu se limiteaza la efectuarea unor lectiuni corecte sau la scoaterea virgulelor dintre subiect si predicat: \u201eNu voi face aici un lamento cu privire la statutul moral de care se \u00abbucura\u00bb editorul de multa vreme \u00een ierarhia de valori a celor ce se \u00eendeletnicesc cu studiul literaturii\u201c (p. 218).
\nO teorie a secundarului
\nNicaieri \u00een montaj Nicolae Mecu nu-si deconspira strategia si nu se asaza pe sine \u00een planul \u00eent\u00e2i. Lasa documentele sa graiasca. Observatiile pornesc de la manuscrise, editii, spalturi, publicistica, corespondenta. De aici rezulta senzatia de obiectivitate. Exegetul nu evita judecatile, chiar daca, \u00een locul exprimarii transante, prefera ipotezele. Numai ca \u201eipotezele\u201c reprezinta concretizari ale retoricii modestiei. Stilul adoptat se bazeaza pe exploatarea proprietatii termenilor. Tocmai de aceea, enunturile \u00eembraca \u00eentotdeauna masura potrivita. De pilda, raport\u00e2ndu-se la articolele din \u201eTribuna poporului\u201c si din \u201eNatiunea\u201c (1944-1947), Nicolae Mecu semnaleaza nodul gordian al respectivelor comentarii politice: \u201ecum pot fi citite asemenea texte, \u00een care talentul literar de cea mai \u00eenalta si inimitabila manifestare sta de cele mai multe ori \u00een simbioza cu inadecvarea ontologica de cea mai stridenta evidenta. \u00centre adevarul de la palierul literar si neadevarul continutului se instituie o ruptura, care se \u00eentoarce asupra stilului, conferindu-i ceva fraudulos\u201c (p. 104). Simbioza, cuv\u00e2ntul-cheie, presupune o relatie de convietuire \u00eentre un parazit si un organism-gazda, recte \u00eentre marxismul \u00een modul leninist si literatura. Primul \u00eesi ia substantele nutritive de la celalalt, fara a-l lasa totusi sa piara, ci asigur\u00e2ndu-i respiratia, g\u00e2f\u00e2iala adica.
\nO latura de importanta maxima din carte se refera la obligativitatea revizuirii tuturor editiilor din intervalul 1948-1989. Recunoasterea aplicarii pripite a unor principii sacrosancte constituie o proba a onestitatii intelectuale. \u201eDorinta\u201c scriitorului \u00een viata trebuie \u00eenvinsa de meticulozitatea editorului care se vede nevoit sa apeleze la contextualizari: \u201eConform\u00e2ndu-ma, din inertie, uzantei care spunea ca textul de baza este tot una cu ultima versiune tiparita de autor (mai ales atunci c\u00e2nd aceasta este si \u00abdefinitiva\u00bb), \u00een editia critica G. Calinescu, \u00abOpere\u00bb, \u00eenceputa \u00een 1993 la Minerva cu \u00abCartea nuntii\u00bb, am optat pentru textul din 1965 al romanului. La aparitia volumului, Mircea Anghelescu si Al. Sandulescu si-au exprimat dezacordul cu optiunea mea. Aveau dreptate. \u00cen editia romanelor lui G. Calinescu, pregatita pentru Editura Univers Enciclopedic, l-am ales ca text de baza pe cel din 1933\u201c (p. 16, nota 1, vezi si p. 219).
\nRefac\u00e2nd traseul trunchierilor, al obiectiilor ideologice si al denunturilor publice la care au fost supuse \u201eCartea nuntii\u201c, \u201eEnigma Otiliei\u201c, \u201eBietul Ioanide\u201c si \u201eScrinul negru\u201c, Nicolae Mecu extrage esenta. Constatarea imixtiunilor este dublata de \u00eentelegerea unui temperament creator si a temperaturii realismului socialist. Eliminarea unor pasaje, redispunerea sintactica si semantica a altora, \u00eenlaturarea unor ticuri stilistice, impunerea adaosurilor \u201eproletare\u201c si \u201eburghezo-mosieresti\u201c devin, deopotriva, indicii ale torturii culturale si ale unei dispozitii catre concesie: \u201eAventura textului calinescian din \u00abEnigma Otiliei\u00bb se \u00eenscrie \u00eentre creativitatea nelimitata si conformitatea obedienta; \u00eentre libertatea absoluta \u00een fata textului propriu si supunerea la principiul autoritatii \u00eencarnat de diferite instante (cenzura, redactorul, criticul). Emblema trecerii de la o atitudine la cealalta mi s-a parut a fi neutralizarea registrului adversativ\/ opozitiv al cartii prin cel eliptic sau conjunctiv, care este unul al \u00eencuviintarii: dictatura nu accepta alternativa\u201c (p. 26). Poate ca, proced\u00e2nd astfel, \u00eentemeietorul \u201eJurnalului literar\u201c astepta sa i se publice editia secunda din \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne\u201c. Tratarea modificarilor din \u201eBietul Ioanide\u201c serveste la surprinderea unui caz sever: ajustarea unei carti scrise \u00een relativa libertate (definitivate \u00een 1947), predate Editurii de Stat pentru Literatura si Arta \u00een totalitarism (1949) si tiparite \u00eentr-o aparenta destindere dupa decesul lui Stalin (decembrie 1953). Abordarea genetica si sociologica a pandantului acestui roman \u2013 \u201eScrinul negru\u201c \u2013 ilustreaza trecerea prozatorului, odata cu personajul sau, de la starea mic-burgheza a \u201etovarasului de drum\u201c la statului unui activist de nadejde. Sesizarea tuturor cauzelor si efectelor implicate \u00een realizarea ultimului roman denota acuitatea demersului, care ia \u00een calcul factori politici, literari si psihologici. Dupa ce traise \u00eentr-o vreme incerta, \u00een teroarea \u201evechiului regim\u201c, arhitectul era constr\u00e2ns sa se bucure de binefacerile utopiei comuniste: \u201e\u00centrebarea pe care mi-o pun este daca scriitorul se g\u00e2ndise… de bunavoie si nesilit de nimeni la \u00aburmarea\u00bb, adica la continuarea romanului lui Ioanide, pun\u00e2ndu-si eroul sa evolueze \u00een noul regim. Sunt \u00eenclinat sa cred ca, \u00een discutiile cu instantele care decideau publicarea, discutii anterioare aparitiei romanului, i se va fi propus sa-si continue romanul aduc\u00e2ndu-l pe protagonist \u00een anii de dupa 1947. Troc? Aducerea pacatosului pe calea cea buna? Semnatarilor cronicilor, care primeau, desigur indicatii de la \u00abcentru\u00bb, li se va fi transmis propunerea, iar aceasta a fost indusa, o data mai mult, autorului. Repet, nu schitez aici dec\u00e2t o ipoteza. Poate ca mai realist ar fi sa ne g\u00e2ndim asa: cerintele formulate de forurile ideologiei si propagandei s-au \u00eent\u00e2lnit cu slabiciunea autorului de a ceda\u201c (p. 39-40).
\nFalsii calinescieni
\nPe l\u00e2nga subcapitolele judicioase despre gazetarul Calinescu din preajma epurarii de la Universitate, exista o sectiune extrem de atent gestionata \u00eenca din titlu \u2013 \u201eDoi discipoli calinescieni la \u00abNatiunea\u00bb: Al Piru si Adrian Marino\u201c. Desi organizeaza pentru scurt timp pagina literara a ziarului, tinerii de atunci sunt seriosi, harnici si aplicati. Lucrul si mai interesant tine de maturitatea contributorilor. Printre altele, monograful lui G. Ibraileanu devine, \u00een opinia lui Nicolae Mecu, cel \u201emai constiincios cronicar al generatiei sale\u201c (p. 169). Dincolo de caracterizarile binevoitoare, cercetatorul precizeaza si adevarul de neocolit. Calinescianismul acestora se reduce la colaborarea la cotidianul condus de profesorul lor. Am\u00e2ndurora le lipsesc fantezia, asociatiile si stilul flamboiant al magistrului. De adaugat ca, indirect, editorul evidentiaza cu umor ca autorul \u201ePanoramei deceniului literar rom\u00e2nesc 1940-1950\u201c n-a depasit stadiul unui compilator: \u201ecer iertare cititorului pentru aceasta contabilizare, care ar parea ceva\u00a0 \u00e0 la Piru daca ea n-ar reflecta o realitate mai trista \u00e0 la Pyrrhus…\u201c (p. 109). \u00cen privinta monografului lui Al. Macedonski, cit\u00e2nd dintr-o recenzie la eseul \u201eParadoxe sur le roman\u201c (Kl\u00e9ber Haedens), Nicolae Mecu ajuta sa identificam unul dintre pilonii ideologiei acestuia, anume contestarea inferioritatii literaturii rom\u00e2ne \u00een comparatie cu literaturile considerate \u00eendeobste mari din Occident (p. 179). Ideea se regaseste p\u00e2na la ultimul sau studiu amplu, \u201eLibertate si cenzura \u00een Rom\u00e2nia. \u00cenceputuri\u201c (2005). La finalul secventei, Nicolae Mecu publica patru epistole inedite, expediate de Adrian Marino conducatorului tezei sale de doctorat, prin care se clarifica \u00eentruc\u00e2tva antipatia pentru G. Calinescu. Edificatoare se arata scrisoarea din 10 februarie 1958, trimisa din Latesti, unde fusese deportat: \u201eCu meseria mea, plasarea \u00eentr-un post oarecare este imposibila. Si chiar altfel \u2013 aci \u2013 este foarte greu, exist\u00e2nd un mare somaj \u00een regiune. Va asigur ca viata mea, sub aspect economic, este extrem de dificila. Poate ca un rest de aducere-aminte, de pretuire, c\u00e2ndva aratata, v-ar face sa priviti r\u00e2ndurile mele cu atentie. s\u2026t Va rog sincer, daca puteti, sa ma ajutati, apelul la dv., fiind o solutie in extremis, alte relatii mai \u00eenalte neav\u00e2nd\u201c (p. 191-192). Evident, l-a dezamagit indiferenta Profesorului sau reticenta acestuia de a-l ajuta. Numai ca directorul Institutului de Istorie Literara si Folclor nu se putea ajuta nici pe sine. Detinea functii simbolice. Nu avea posibilitatea sa intermedieze nimic, cu at\u00e2t mai putin pentru un fost detinut politic. Daca totusi a \u00eencercat sa \u00eembunatateasca situatia asistentului sau de altadata, probabil George Ivascu, omul de legatura cu puterea, l-a \u00eenstiintat ca stap\u00e2nirea nu i-a ridicat lui Adrian Marino interdictia de semnatura si ca, prin urmare, nu i-a restituit dreptul la munca intelectuala.
\nPrin \u201eG. Calinescu fata cu totalitarismul\u201c, Nicolae Mecu a realizat o exegeza temeinica, riguros argumentata, cu deschidere spre multiple metodologii critice. Relief\u00e2nd suprafata textului, editorul captureaza dedesubturile contextului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae Mecu, G. Calinescu fata cu totalitarismul, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, Colectia „Mari scriitori rom\u00e2ni”, 2011, 238 p.   C\u00e2nd a aparut cronica lui Paul Cernat (\u201eG. Calinescu si totalitarismul castrator\u201c, \u00een \u201eObservator cultural\u201c, nr. 592) despre culegerea de studii semnate de Nicolae Mecu, am avut o bucurie, dar si o suparare. Pe de o… Cite\u0219te mai mult »Deasupra si dedesubtul evenimentelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6527,6526,6525],"class_list":["post-9334","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mari-scriitori-romani","tag-g-calinescu-fata-cu-totalitarismul","tag-nicolae-mecu"],"views":2690,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9334","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9334"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9334\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9334"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9334"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9334"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}