{"id":9331,"date":"2011-10-12T17:23:07","date_gmt":"2011-10-12T15:23:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9331"},"modified":"2011-10-12T17:23:28","modified_gmt":"2011-10-12T15:23:28","slug":"luciditatea-pe-invers","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/luciditatea-pe-invers\/","title":{"rendered":"Luciditatea pe invers"},"content":{"rendered":"

Alex. Leo Serban, Alte camere alte glasuri de ieri,<\/em> Pandora M, Bucuresti, 2011, 104 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eM-am chinuit o viata \u00eentreaga sa nu arat ca pot scrie poezie, am lucrat mult la imaginea mea de om lucid, dur, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t sa nu se prinda nimeni ca as putea fi si altfel, ca as putea fi sensibil.\u201c<\/strong><\/em><\/p>\n

Cuvintele de mai sus \u00eei apartin criticului de film Alex. Leo Serban si sunt reproduse din prefata volumului sau de poeme, publicat la nici doua luni de la moartea autorului, \u00een colectia \u201eCercul poetilor aparuti\u201c, coordonata de Svetlana C\u00e2rstean. Si chiar am crezut ca nu vad bine si ca la mijloc trebuie ca s-a facut o greseala. Daca nu divina, cel putin de tipar. Pentru ca, nu-i asa, \u201eCercul poetilor disparuti\u201c ar fi o foarte buna idee. Poetii post-mortem sau poetii anonimi. Cu siguranta, nu Alex. Leo Serban este primul.
\nAstfel, debut\u00e2nd \u00eenca din 1976 \u2013 nu oriunde, ci \u00een \u201eChicago Review\u201c \u2013 poetul de fata ne pune la \u00eenceputul cartii un ciclu de poezii din 1984 intitulat \u201eO provincie sentimentala\u201c. Cum se va dovedi p\u00e2na la capat, unele poeme par din start ecranizarile minimaliste ale unor evenimente la fel de minimaliste, cu alte cuvinte li se confera un efect aproape cinematografic: \u201eun porumbel pe \/ marginea \/ balconului \/\/ asternutul pus la \/ aerisit \/\/ ceasul care \/ ticaie \/\/ (mi-ai lasat \/ aceste cuvinte \/ \u00eenainte de a \/ pleca \/ dar nu mi-ai \/ spus \u00een ce \/ ordine \/ trebuie asezate)\u201c (\u201escenografie\u201c). Putem lua drept motto aceste versuri, adaug\u00e2ndu-le analiza Ioanei P\u00e2rvulescu de pe coperta IV: \u201edupa ce viata te face bucatele, poezia te recompune din cioburi, \u00eentr-un vitraliu\u201c. Fapt e ca Alex. Leo Serban testeaza mai multe formule poetice, caut\u00e2ndu-si o voce proprie numai a lui, prelu\u00e2nd elemente si taton\u00e2nd numeroase terenuri. \u00cenc\u00e2t volumul \u00eei apare subit, ca o colectie de unicate, fiecare cam ca papusa din penultimul text, inestimabila si misterioasa, desi hidoasa la prima vedere.
\nMascat lucid \u00een viata de toate filmele, criticul era de fapt un ludic: \u201eo scara \/ interioara \/ o balustrada de \/ fier forjat \/ un \u00eenger rococo \/ o sonerie insistenta \/ c\u00e2teva cuvinte-n \/ ruseste \/\/ e ora patru si un \/ sfert dupa-amiaza \/ ma gasesc \u00een \/ locul descris \/\/ \u2013 Dumneavoastra? \/ \u2013 Raskolnikov?!\u201c (\u201eentr’acte\u201c). Mai departe, dupa un impromptu si un text matein cu Pantazi \u00een titlu \u2013 mai \u00eencolo vom da chiar si de un sonet \u2013 avem trei poeme ce patineaza lingvistic: \u201efrailty = woman\u201c (\u201ei’m really a \/ man \/ qui d\u00e9sire tes \/ faiblesses \/ and i long for \/ your sadness \/ plut\u00f4t que ton \/ corps\u201c), \u201eles souriers de chamois\u201c, respectiv \u201eindescription de visage\u201c. Apoi, haiku-uri. \u00centr-unul din ele, imagin\u00e2ndu-si cu destula nonsalanta un \u201enufar fals \u00eentr-o \/ apa reala\u201c, poetul ne aminteste, sau doar intertextualizeaza pe invers, un celebru vers apartin\u00e2nd lui Marianne Moore (\u201eimaginary gardens with real toads in them\u201c \u2013 Poetry). Si trebuie notat ca trimiterea la viziunea poetei americane revine, desi ceva mai fidel, \u00een ciclul secund al cartii, c\u00e2nd Alex. Leo Serban parca vede niste \u201efemei fantomatice \/ \u00een balcoane inexistente\u201c (\u201etout est si peu\u201c). Dar asta nu prea conteaza; narcisismul auctorial insuportabil ni se dezvaluie fara drept de apel: \u201esi noi aici \u00een casa \/ noastra \/ \u00eensingurata \/ trecem prin \/ camere cu \/ oglinzi \u00eentre \/ m\u00e2ini \/ astept\u00e2nd ca un \/ chip sa le \/ sparga. dar nu \/ vine nimeni\u201c (\u201enoua deschidere asupra materiei\u201c).
\nLivresc ori pitoresc?
\nPrin urmare, poemele din \u201eaprilie orb\/ \u201eapril is the cruelest month\u201c (T.S. Eliot)\u201c, compuse probabil \u00een diferite luni ale anului 1985, apar ca tot at\u00e2tea experiente revelatorii, pe care le-as cataloga drept egocentrate suprarealist. Asa cum \u00een al saselea c\u00e2nt al infernalei sale capodopere, Lautr\u00e9amont punea laolalta cele mai \u00eendepartate notiuni posibile pentru a defini frumusetea unui baiat, compar\u00e2nd-o cu \u201e\u00eent\u00e2mplatoarea \u00eent\u00e2lnire pe o masa de disectie a unei umbrele cu o masina de cusut\u201c, confratele sau Leo Serban juxtapune te miri ce: \u201ea deschis caseta \/ automobilului \/ din care a scos \/ un picior \/ o ventuza \/ o roata \/ asez\u00e2ndu-le \/ ordonat pe \/ trotuar \/\/ fetita si-a adus \/ aminte \/ de buzunarele ei \/ si a scos zece \/ seminte \/ un pieptene si o \/ cutiuta cu \/ greieri\u201c (\u201erevelatii\u201c); ba mai mult, repet\u00e2nd faza de mai sus, poetul nostru se va juca la fel \u00eentr-un titlu din urmatorul ciclu, si anume \u201eparole, pinacoteci, sfincsi\u201c. \u00censa referintele cad \u00een avalansa, de la… \u201epumnalul \/ Alcestei!\u201c, la cummings ori Ivanescu; dar asta nu transforma volumul \u00eentr-un pur experiment livresc. Astfel, bacovian, \u201eorasul tot e \/ violet \/ dar gradina de \/ l\u00e2nga posta e \/ alba \/ ca un cutit \/ si femeia trec\u00e2nd \/ prin ea \/ taiata \u00een \/ bucatele galbene \/ rosii verzi \/ e un vitraliu\u201c (\u201epeisaj\u201c). Autorul se poate inspira si dintr-un simplu titlu foucaultian, reusindu-i poeme ca \u201elucrurile acestea\u201c sau, mai ales, \u201ecuvinte si lucruri\u201c, ce deschide ciclul cu numarul trei, din care s-a nascut \u00eentregul volum (\u00cen alte camere, alte glasuri de ieri \u2013 1986), textul termin\u00e2ndu-se confesiv, ca o promisiune: \u201evom fi noi \u00eensine, salbatici \u00een \u00eempartasirea\/ secretului stiut. (filosoful sadica lucidul; n. m.t, \u00een somn, va z\u00e2mbi.)\u201c.
\nCum Alex. Leo Serban a cochetat si cu artele vizuale, vom \u00eentelege maniera gen ut pictura poesis \u00een care \u00eesi concepe majoritatea poemelor din ciclul median. Desi porneste grotesc oarecum (\u201esi pasii grei iar ocolesc tabloul \/ ici-colo tuse-mprastiind pe p\u00e2nza \/ \u00een timp ce m\u00e2na lui desface lent ruloul \/ din care ia salam ardei si br\u00e2nza\u201c \u2013 \u201epeisaj hidos\u201c), autorul evoca pe parcurs autoportretele lui D\u00fcrer, imageria lui Bosch, orbii lui Mir\u00f3, figurile filiforme sculptate de Giacometti, dar si abstractionismele unei Vieira da Silva. Toate pentru a conchide prezumtiv: \u201en-auzi cioburile bratelor mele suier\u00e2nd prin noapte \/ \u00een jumatatea de viata jumatatea de moarte sparta\u201c (\u201efebruarie \u2013 lui a.e.b.\u201c).
\nPentru ca ultimele doua cicluri ale volumului sunt cumva rupte de corpusul cartii, fiind scrise la distanta de doua decenii, voi spune acum ca printre punctele nevralgice per total s-ar numara frecventa verbului \u201ea rostui\u201c, jemanfisismul uneori desuet, inclusiv cel transparut \u00een comentariile din familia lui \u201esau asa ceva\u201c, \u201enu conteaza\u201c, p\u00e2na la pagubosul \u201edeci\u201c, la care s-ar adauga multitudinea de poeme periculos-barbiene, criptice si fara gust, rimele pretioase \u2013 perloase, daca mi se permite \u2013 si, vai, genitivele vag-imposibile: \u201emadularele camerei la primul suierat al \/ perdelelor umpl\u00e2nd staulele obiectelor…\u201c (\u201eaprilie orb\u201c), sau \u201ep\u00e2lnia lucrurilor sa picure stralucire \/ prin toate ungherele culoarului-zeu\u201c (\u201epr\u00e2nzul\u201c).
\nPremonitii si paradoxuri
\n\u00cen fine, ciclul \u201eGradini\u201c (2000-2005) aduce jocul riscant al unei resemantizari: \u201esunt fericit \/\/ \u00een jurul meu \/ (…) \/\/ doar fluturii nu citesc \/ pentru ca scriu \/\/ si toti cei din jurul meu \/ citesc \/ poemele rasp\u00e2ndite de fluturi \/\/ si toti fluturii din capul meu \/ citesc primii \/ ce scriu eu aici \/\/ apoi rasp\u00e2ndesc \/\/ iar oamenii din jurul meu \/ (…) \/ citesc \/ ce scriu \/ si stiu \/ ca sunt fericit\u201c (\u201egradini pariziene\u201c). Si totusi, \u00een aceasta penultima sectiune \u00eel simt cel mai poet si cel mai el \u00eensusi pe Alex. Leo Serban: \u201esi eu pe o banca \/ scriind toate acestea \/ \u00eenainte de a-mi aprinde o tigara \/ si a termina cu \/ toate acestea\u201c. Faptul se consuma odata cu asa-numitele \u201eLispoeme\u201c din 2010. De ce nu Lisboeme? Ne-am putea retoric \u00eentreba. Nu mai conteaza. Ciclul e mai mult un album de voiaj, nicidecum un jurnal de calatorie; ca si cum ar avea premonitia sf\u00e2rsitului, autorul \u00eesi considera textele superflue, deful\u00e2nd autoironic: \u201eas fi facut mai degraba o poza\/ dec\u00e2t sa povestesc \u00een 154 de cuvinte\/ dar, vai, mi s-a terminat bateria \u00een aparat\u201c.
\nFiind o marturisire facuta pe patul de moarte, volumul semnat poetic Alex. Leo Serban detine valente suplimentare, vindecatoare poate pentru altii. Lucidul critic de film si-a pus \u00een g\u00e2nd un lucru perfect onorabil: a termina cu toate astea. Numai ca, paradoxal, poemele sale sunt un \u00eenceput. Un debut \u00een toata puterea cuv\u00e2ntului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alex. Leo Serban, Alte camere alte glasuri de ieri, Pandora M, Bucuresti, 2011, 104 p.   \u201eM-am chinuit o viata \u00eentreaga sa nu arat ca pot scrie poezie, am lucrat mult la imaginea mea de om lucid, dur, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t sa nu se prinda nimeni ca as putea fi si altfel, ca as… Cite\u0219te mai mult »Luciditatea pe invers<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[181,6522,6524,6523],"class_list":["post-9331","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-leo-serban","tag-alte-camere-alte-glasuri-de-ieri","tag-poeme-de-alex-leo-serban","tag-poezie-roamaneasca-actuala"],"views":1417,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9331","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9331"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9331\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9331"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9331"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9331"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}