{"id":9320,"date":"2011-10-12T17:09:54","date_gmt":"2011-10-12T15:09:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9320"},"modified":"2011-10-12T17:10:08","modified_gmt":"2011-10-12T15:10:08","slug":"amurgul-democratiei-romanesti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amurgul-democratiei-romanesti\/","title":{"rendered":"Amurgul democratiei rom\u00e2nesti"},"content":{"rendered":"

Democratia rom\u00e2neasca, nascuta in decembrie 1989, a avut, se pare, soarta lui Fat-Frumos: a crescut intr-un an c\u00e2t altii in zece. In 1996, c\u00e2nd a avut loc prima schimbare democratica de guvernare de dupa 1918 (nu are rost sa revenim asupra \u201eoriginalitatii\u201c democratiei interbelice), democratia noastra avea deja 70 de ani, dar un comportament de adolescenta. In 2000, salvata printr-o monstruoasa coalitie de la moarte, democratia a intrat intr-o prelungita si senila agonie. <\/strong><\/em>
\nAceasta agonie s-a transformat intr-un soi de tranzitie inversa de la libertate (pe c\u00e2t fusese ea inteleasa) spre regim autoritar. De atunci, putem vorbi despre amurgul democratiei rom\u00e2nesti.
\nEste, desigur, usor sa dam vina pe instinctele autoritariste ale lui Traian Basescu si ale PDL, pentru derapajele de la democratie pe care le face statul rom\u00e2n, in detrimentul cetateanului, asa cum ne-a fost usor si in anul 2004 sa dam vina pe Adrian Nastase si PSD. In fapt, amurgul democratiei este efectul unui mod (nedemocratic, desigur) de a g\u00e2ndi statul, politicul si relatia dintre politician si societate.
\nCred ca este o falsa problema aceea a translatarii conflictului dintre partidele politice pe c\u00e2mpul conflictului dintre clasa politica si societate. In fapt, pentru electorat nu exista deosebiri semnificative intre partidele politice. Clasa politica este privita ca un tot unitar, imagine cumva justificata de politicile de aliante ale partidelor, precum si de traseismul politic ce a caracterizat biografiile majoritatii politicienilor\u00a0 vizibili. De altfel, nici partidele politice nu sunt bine conturate identitar.\u00a0 Desigur ca fac referiri, de cele mai multe ori vagi, la apartenenta doctrinara la o familie\u00a0 politica sau alta, dar dezbaterile doctrinare influenteaza prea putin, sau chiar deloc, actiunea politica propriu-zisa.
\nClasa politica este, insa, unita de un instinct de conservare: de 11 ani, actuala clasa politica (putere si opozitie) depune un efort de reg\u00e2ndire a statului pe fundamente tot mai straine de democratia reprezentativa.
\nIn timpul referendumului din 2003, pentru revizuirea Constitutiei din 1991, s-a realizat primul consens politic nedemocratic de mare amploare. Atunci, legea fundamentala a tarii, modificata in sensul accentuarii atributelor prezidentiale, dar mentin\u00e2nd confuzii mai mult dec\u00e2t nefericite, fie si prin refuzul definirii conceptelor fundamentale,\u00a0 a fost validata de un referendum ce aducea mai degraba aminte de epoca ceausista dec\u00e2t de un referendum democratic. Acest moment, definitoriu pentru Statul rom\u00e2n la inceput de mileniu trei,\u00a0 este definitoriu si pentru felul in care statul isi manifesta cu adevarat interesul fata de vointa nationala.
\nSchimbarea puterii, in anul 2004, nu a modificat trendul a-democratic al raportarii clasei politice fata de societate. Presedintele ales al Rom\u00e2niei din acel an, Traian Basescu, s-a definit pe sine ca presedinte \u201eal tuturor rom\u00e2nilor\u201c, confund\u00e2nd, intr-o buna traditie autoritarista, statul (pe care il reprezinta si conduce, constitutional) cu societatea.
\nCeea ce a inceput sa se numeasca \u201edoctrina Basescu\u201c vizeaza instaurarea unui regim prezidential, slabirea institutiei parlamentare si consolidarea unui sistem politic bipartid care, pastr\u00e2nd aparentele democratice, sa conserve actuala clasa politica.
\nEste meritul incontestabil al Partidului National Liberal faptul ca, intre 2004 si 2008, a respins doctrina Basescu. Aceasta se\u00a0 datoreaza probabil si caracterului atipic al acestui partid pe scena politica rom\u00e2neasca post-2000. Practic, PNL este singurul supravietuitor politic al grupului de partide cu vocatie democratica din anii ’90.
\nIesirea PNL de la guvernare a provocat o serie de modificari in cadrul politicilor de alianta si o accentuare a demersurilor prezidentiale de intarire a statului in raport cu societatea si de subminare a democratiei elective.
\nDe data aceasta, nici opozitia nu a mai preferat formule democratice, in batalia sa politica. Spre uimirea societatii civile, PSD a initiat si sustinut (e drept, cu unele rezerve ulterioare) legea alegerii primarilor intr-un singur tur. Ulterior, USL a initiat introducerea votului uninominal majoritar si pentru parlament, a sustinut reducerea numarului de parlamentari la 300 si a solicitat, de asemenea, restr\u00e2ngerea dreptului alesilor de a avea si de a isi urma opiniile politice diferite de cele ale partidelor ai caror membri sunt. Mai mult chiar, o initiativa a puterii politice actuale de a comasa alegerile parlamentare si cele locale nu a avut parte de o respingere categorica din partea liderilor opozitiei.
\nUn alt fenomen specific ultimilor 11 ani este cel al relatiei cu presa. Deja tine de un consens al intregii clase politice faptul ca televiziunea si radioul publice apartin puterii politice a momentului. Desigur, opozitia se supara sau mimeaza suparare, dar schimbarea puterii nu duce la depolitizarea, ci doar la reorientarea politica a radioului si a televiziunii.
\nO alta caracteristica cheie a clasei politice este raportarea la corpul electoral. Avem un statu quo. Alegerile nu scot la vot dec\u00e2t jumatate din corpul electoral, iar buna parte din acest corp activ este alcatuita din electoratul captiv al partidelor politice, electoratul captiv al retelelor electorale (care sunt conditionate de administratia publica locala) si electoratul ce raspunde favorabil mitei electorale.
\nNiciun partid politic nu ia masuri menite sa distruga actualul statu quo, foarte favorabil unui sistem politic bipartid, sau format din \u201edoua partide si jumatate\u201c. Evolutiile de pe scena politica rom\u00e2neasca tind spre aceasta concluzie: doua mari formatiuni politice (la care se adauga o formatiune politica maghiara) isi vor alterna puterea, politicienii din toate aceste trei formatiuni fiind cointeresati de mentinerea acestui raport de forte.
\nPoliticienii sunt cei mai putin interesati de o prezenta masiva a electoratului la vot, prezenta care ar afecta profund sistemele proprii de obtinere a voturilor.\u00a0 De aceea, dupa ce au profitat deja de aceasta slaba prezenta la vot, incearca cumva sa legifereze starea de fapt. Votul uninominal majoritar va consolida si consacra aceasta realitate, descuraj\u00e2nd orice alta optiune politica in afara celor deja aflate pe scena actuala.\u00a0 Cine va mai vota cu un partid care nu are prima sau a doua sansa? Care doctrina politica va putea convinge majoritatea, fie ea si simpla, dintr-un colegiu bine conturat, pentru a putea capata reprezentativitate in parlament?<\/p>\n

 <\/p>\n

Articol aparut si pe http:\/\/spunesitu.adevarul.ro<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Democratia rom\u00e2neasca, nascuta in decembrie 1989, a avut, se pare, soarta lui Fat-Frumos: a crescut intr-un an c\u00e2t altii in zece. In 1996, c\u00e2nd a avut loc prima schimbare democratica de guvernare de dupa 1918 (nu are rost sa revenim asupra \u201eoriginalitatii\u201c democratiei interbelice), democratia noastra avea deja 70 de ani, dar un comportament de… Cite\u0219te mai mult »Amurgul democratiei rom\u00e2nesti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[6512,6513,6514,6515],"class_list":["post-9320","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-democratia-romaneaca","tag-liberatate-in-romania","tag-regim-totalitar","tag-tranzitia"],"views":1607,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9320","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9320"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9320\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9320"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9320"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9320"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}