\u00cen chip natural, posteritatea lui Fanus Neagu \u00eencepe cu amintirea omului si a felului cum se misca el pe scena lumii \u00een care a trait. A trait mult sub cerul liber al c\u00e2mpiei cu ciulini a Baraganului si pe baraganul cu nisip si gazon al stadioanelor: \u00eempatimit de fotbal si de oamenii lui. Un personaj principal din \u201eFrumosii nebuni ai marilor orase\u201c este un fotbalist celebru la vremea lui, supravietuitor al scriitorului de a carui prietenie de o viata s-a bucurat. Stadionul este Baraganul orasului. Se poate spune fara a gresi prea mult ca marea sa popularitate, de nu si celebritatea, Fanus Neagu si-a cucerit-o pe stadion: om al arenei, i-au placut enorm jocul sportiv, lupta si \u00eentrecerea, competitia apriga \u00een c\u00e2mp deschis. Pamfletul, ce-l facea de temut, \u00eesi are originea si aici, \u00eentr-un gust si o pofta rabelaisiana pentru joc, \u00eentrecere si risc, un gust izvor\u00e2t la r\u00e2ndul lui din cultul unei idealitati \u201e\u00eengeresti\u201c disparute si care, cobor\u00e2ta \u00een arena, poarta numele sportivitatii desav\u00e2rsite. E multa inocenta, candoare si frumusete \u00een aceasta credinta si speranta a lui. Impetuos si exploziv, a \u201ejucat\u201c cinstit Fanus Neagu, iar celebritatea si-a c\u00e2stigat-o respect\u00e2nd, ca marii sportivi, regula jocului si a vietii. De aceea si apare dupa el, ca si dupa Nichita Stanescu, multimea \u201eoamenilor care l-au cunoscut\u201c pe Fanus Neagu, de la mari sportivi, scriitori, medici, profesori sau ziaristi, p\u00e2na la cohortele de spectatori ai peluzelor care n-au citit un r\u00e2nd din cartile lui dar \u201estiu\u201c multe despre omul care le-a scris. \u201eStiu\u201c din auzite, d\u00e2nd nastere unui folclor al amintirilor, anonim, popular si transmis din gura \u00een gura. Acest mecanism de functionare al posteritatii imediate amesteca \u00eentr-un chip savuros realitatea cu fictiunea, faptele cu imaginatia, vorbele cu nazuintele cele mai intime ale celui ce le-ar fi \u201eauzit\u201c: apar legende, povesti, \u201emituri\u201c ce \u00eenfasoara \u00een straiul lor matasos imaginea despre om si scriitor. Asa, a ramas celebra legenda unei competitii (turnir!) de insulte \u00eentre Fanus Neagu si Nicolae Velea, pe care i-a legat o str\u00e2nsa si nedesfacuta prietenie. Mai iute la vorba, rece si taios, se spune ca autorul memorabilei povestiri \u201e\u00cen treacat\u201c l-ar fi amutit si pus la pam\u00e2nt pe scriitorul \u201eCantonului parasit\u201c cu o replica nimicitoare: \u201eTu, toata viata ta, c\u00e2nd vei merge si pe strada niciodata nu te vei izbi de o idee!\u201c. Ce-i verosimil e ca Velea vedea idei, iar Fanus imagini\u2026 Asadar, posteritatea \u00eencepe cu acest soi de \u201efolclorizare\u201c a vietii unui mare scriitor. Am citit \u00een reviste deja aparutele multe amintiri despre Fanus Neagu \u201easa cum l-am cunoscut\u201c. I-au fost dedicate emisiuni la posturile de televiziune cu marturii, comentarii, amintiri venite de la cei ce pretind ca l-au cunoscut, iubit si citit. Unii l-au iubit mult si l-au citit rau. Urmaream \u00eentr-una din saptam\u00e2nile trecute o asemenea emisiune \u00een care fusesera convocati un fost ziarist dintr-o sectie de sport a unei gazete de pe vremuri, ajuns dupa ’90 patron sau mare director de cotidian, asistat \u00een acea emisiune de un onest reporter si comentator sportiv si de o eminenta persoana pe care n-am avut onoarea s-o stiu de undeva. Era \u00een discutie Fanus Neagu \u2013 omul arenelor sportive si cronicarul sportiv al \u201eRom\u00e2niei literare\u201c dinainte ce si-a adunat celebrele lui povestiri sportive \u00een cele doua volume intitulate at\u00e2t de necanonic \u201eCronici de carnaval\u201c si \u201eCronici afurisite\u201c. Legenda marelui cronicar sportiv o \u00eenghite pe aceea a marelui scriitor desi ele fac o unitate desav\u00e2rsita prin creatorul de imagini din dosul lor, povestitorul luxuriant de o neasemuita bogatie lingvistica barochizanta, mistuit de dorul de fuga al alergatorilor de pe pista de nisip si \u00eencarcat greu de nostalgia unor lumi disparute dincolo de nisipuri. A venit vorba, \u00een emisiunea respectiva, si despre scriitorul cu acelasi nume. Marturiile si comentariile celor trei combatanti mi-au pus \u00een fata portretul unui scriitor necunoscut: at\u00e2ta se chinuiau \u00eenfocatii invitati ai emisiunii sa-l faca pe Fanus Neagu un aprig si nedomolit anticomunist, pur si dur, \u00een lupta cr\u00e2ncena, pe viata si pe moarte, cu regimul, cu securitatea si cu cenzura, \u00eenc\u00e2t mi s-a nazarit \u00een fata ochilor un partizan legendar al anilor ’49-’50 din secolul trecut, lupt\u00e2nd cu arma \u00een m\u00e2na \u00eempotriva trupelor de securitate care-i cautau \u00een creierii muntilor pe dusmanii de moarte ai regimului democrat popular! Unul din cele mai puternice argumente \u2013 daca nu singurul \u2013 aduse de onorabilii invitati \u00een scopul sustinerii portretului de luptator ne\u00eenfricat consta \u00een invocarea munitiei de care dispunea \u201emitraliera\u201c literara a scriitorului: aceste gloante se numesc \u00een limbajul binecunoscut de cenzori si de scriitori \u201esop\u00e2rle\u201c. Nu mai pridideau comentatorii sa v\u00e2neze \u2013 ca si cenzorii de pe vremuri! \u2013 \u201esop\u00e2rlele\u201c din literatura lui Fanus Neagu, fac\u00e2nd din el ceea ce scriitorul n-a fost: un autor de scrieri politice contra regimului al carui merit \u2013 si valoare! \u2013 ar consta \u00een curajul si \u00eendrazneala pe care si le-a luat \u00een lupta cu puterea din acel timp. E un portret fals acesta \u00een care moda anticomunismului postdecembrist tinde sa-i \u00eenfunde pe mai toti marii scriitori care, mistuiti de obsesia adevarului, l-au spus nu cu \u201esop\u00e2rle\u201c politice, dar cu puterea talentului si a creatiei lor. Se cade sa-i respectam \u00een termenii proprii profesiunii lor si nu ai luptelor de baricada. Om liber, slobod la gura si la condei \u00een tara si peste hotare, de nestrunit \u00een rostirea adevarului sau uman si artistic, Fanus era acelasi spirit liber \u00een \u201epuscaria\u201c de acasa si \u00een libertatea de afara. \u00cempreuna cu Ion Baiesu, nedespartitul sau prieten de o viata, mi-a fost dat sa-l ascultam, \u00eentr-o cafenea de la piciorul Turnului parizian, spun\u00e2ndu-le celor doi corifei ai luptei anticomuniste de la Europa Libera nu sa-si \u00eenmoaie glasul, dar sa-si moduleze vocea potrivit situatiei scriitorilor din tara \u201eocupata\u201c: \u201enu de alta, le spunea, dar c\u00e2nd voi \u00eenjurati de la Paris regimul, la Bucuresti surubul se str\u00e2nge si pe noi ne ustura si mai tare pielea!\u201c. N-a fost un partizan din munti si nici autor de manifeste anticomuniste rasp\u00e2ndite prin samizdat sau lipite ca afisele \u00een statiile de metrou: Fanus Neagu a fost un scriitor rom\u00e2n contemporan, unul din cei mari pe care i-am avut \u00een perioada postbelica.<\/p>\n
Nicolae Manolescu, una din \u201emoasele\u201c literaturii contemporane, o literatura nascuta si crescuta sub privirea neadormita a cenzurii, stabilea \u00eenca de la debutul prozatorului cei doi zei tutelari sub umbra carora s-a ivit Fanus Neagu (1932 \u2013 2011): Panait Istrati si Mihail Sadoveanu. \u201eUn remarcabil povestitor\u201c \u2013 scria el \u00een prefata culegerii \u201eNuvela rom\u00e2na contemporana\u201c din 1964 \u2013, \u201edin cea mai t\u00e2nara generatie (\u00eenrudit prin gustul pentru pitoresc si violenta, prin preferinta pentru anumite medii, cu Panait Istrati) este Fanus Neagu. El e autorul unei \u00abproze patetice\u00bb (S. Damian), traind din senzatii si invadata de concret. Simti \u00een povestirile lui miros de iarba cruda si de frunza (…) Universul mai tuturor povestirilor e pitoresc si c\u00e2teodata halucinant. Cu tehnica povestirii sadoveniene (\u00eent\u00e2lniri la ceasuri de taina, \u00een t\u00e2rguri), ni se istorisesc \u00eent\u00e2mplari teribile (…) Povestirile sunt b\u00e2ntuite de taine, de mister, si de ciocniri violente (…) Ceea ce nu reuseste deocamdata prozatorul \u2013 zice criticul \u00een stilul \u00eendrumator si orientativ al vremii \u2013 e sa \u00eempace \u00eenclinarea catre romantic si fabulos cu o mai acuta observatie sociala. Povestirile inspirate din imediata actualitate sunt palide sau fortate.\u201c Pitoresc, violenta, iarba cruda, anumite medii (probabil exotice), taine, mister si iarasi pitoresc: titularul pitorescului \u00een care s-ar scalda nesmintit povestirile lui Fanus Neagu fusese criticul Paul Georgescu. Patru ani mai t\u00e2rziu, eticheta aceasta lipita str\u00e2ns de opera unui scriitor polivalent, complex si imprevizibil ca toti rebelii \u00eel va scoate din sarite pe prozator. \u00centr-un interviu luat de Adrian Paunescu, autorul \u201e\u00cengerului a strigat\u201c (1968) denunta cu umor sarcastic functia de umbrela buna la toate pe care eticheta de pitoresc inventata si utilizata de critici, cenzori si functionari editoriali o avea \u00een acel timp: \u201eDaca ar fi sa ne luam dupa rezumatul cuprins \u00een planul editorial, \u00ab\u00cengerul a strigat\u00bb nu reprezinta nimic. Iata ce scrie la pag.15: \u00abNeagu Fanus \u2013 romanul, a carui actiune se petrece \u00eentr-un sat din Baragan, \u00eenfatiseaza aspectele pline de semnificatie si pitoresc (nu mai scap de pitorescul asta pe care mi l-a aplicat, ca pe o compresa, Paul Georgescu, \u00een vecii vecilor!) din viata unor oameni saraci condamnati la mizerie de catre regimul capitalist. Scriitorul arata cum transformarea socialista a satului a deschis perspective luminoase acestor oameni\u00bb. Multumesc, multumesc foarte mult. Cred ca niciun librar aflat \u00een deplinatatea facultatilor sale mintale nu poate \u00eentinde m\u00e2na spre un roman prezentat at\u00e2t de aplicat, de atragator si de… pitoresc!\u201c \u00cen versiunea proprie, romanul ar fi trebuit sa se numeasca \u201eSatul hotilor de cai\u201c si, departe de a fi o carte \u201epitoreasca\u201c despre binefacerile colectivizarii, este epopeea tragi-comica si grotesca a exodului unor oameni vechi care, goniti din asezarile lor, si-au luat lumea \u00een cap. Stramutarea silita dar si fuga insurgenta \u00een pustiu de dorul libertatii confiscate sub diverse nume constituie teme obsesive, fundamentale pentru \u00eentelegerea si definirea universului uman si a lumii \u201epitoresti\u201c din povestirile si romanele lui Fanus Neagu. Iar cu privire la zeii sai tutelari al caror \u201eepigon\u201c ilustru e banuit ca ar fi ramas \u00een ochii unor critici cam miopi, scriitorul a atras el \u00eensusi atentia: \u201eProza pe care ma cred chemat sa o scriu e \u00eenrudita \u00een \u00eenceputuri cu a lui Panait Istrati si Sadoveanu. O vreme, m-am rotit ca fluturele \u00een jurul stelei lor. Ca sa-ti aprinzi focul tau, trebuie sa stai, t\u00e2nar fiind, \u00een jurul marilor focuri. Dar de la un timp degetele \u00eencep sa-ti arda. Si atunci, daca nu vrei sa te mistui, te departezi si cauti o flacara a ta. Cu tot respectul cuvenit acestor doua nume definitive, ma consider, astazi, ca viziune si dramatism, dincolo de ei. Istrati acuza si pl\u00e2ngea. Am retinut razvratirea, am refuzat lacrimile. De la Sadoveanu am oprit c\u00e2ntecul, am alungat mila\u201c. E \u00een aceasta admirabila judecata de sine una dintre nu foarte rarele victorii ale spiritului critic genuin si autentic \u00eempotriva criticilor, functionari institutionalizati ai spiritului critic. Rareori, \u00een schimb, acesti critici prea oficializati si \u00eencremeniti \u00een instante de judecata definitiva sunt \u00een stare sa-si recunoasca sentintele eronate si, mai ales, sa faca recurs \u00eempotriva lor si sa le retraga din circuitul public. \u201eRevizuirile\u201c ram\u00e2n\u00e2nd, adesea, o vorba goala. Printre putinii capabili de aceasta onesta si necesara recunoastere, \u00een afara de clasicul Lovinescu si de unii \u201elovinescieni\u201c infideli cu ei \u00eensisi dar fideli cu opera acelora \u201ejudecati\u201c este si un critic precum regretatul M. Ungheanu. \u00cen capitolul, monografic, dedicat lui Fanus Neagu \u00een convorbirile cu Mihai Golescu din \u201eRecurs la memorie\u201c din 2009, criticul care a scris singurul eseu monografic compatibil cu valoarea operei lui Marin Preda (\u201eVocatie si aspiratie\u201c) face aceasta marturisire cu privire la spiritul critic si limitele functionarilor \u00een administrarea carora se afla domeniul spiritului critic: \u201eDar \u00abFrumosii nebuni ai marilor orase\u00bb seamana mult mai mult cu cartea lui Mateiu Caragiale, \u00abCraii de Curtea veche\u00bb, care e un poem, de fapt, nu un roman. Un poem cu foarte multe trimiteri, semnificatii. Si asa este si \u00abFrumosii nebuni\u00bb, care pe mine m-a contrariat c\u00e2nd a aparut datorita dorintei mele ca Fanus Neagu sa scrie altceva. Sa scrie \u00eenca un \u00abAcasa\u00bb! Sigur ca eu puteam sa am aceasta dorinta, dar cartea exista. Nu, eu as fi vrut ca Fanus Neagu sa ram\u00e2na pe aceeasi directie initiala, din \u00abNingea \u00een Baragan\u00bb, de naratiune realista, de observatie. Astfel de pagini apar \u00een \u00abPierduti \u00een Balcania\u00bb, care sunt teribile. Eu as fi vrut sa mearga \u00eenainte, pe directia asta. Cum adica? Te refugiezi \u00eentr-o poveste colorata? Faceam ca Marin Preda, cer\u00e2ndu-i scriitorului ce n-a intentionat. Am scris o cronica cu dinti. Adica nu l-am crutat de niste observatii, dar n-am tinut seama de identitatea operei. Adica faptul ca eu trebuia s-o citesc, si nu sa ma g\u00e2ndesc la ce vreau eu, ci la ce a vrut el. Adica asta trebuie sa faca un critic, or eu aici n-am reusit sa ma detasez de dezideratul meu, care nu era si al prozatorului (…) \u00cen acest roman el s-a \u00eenscris vizibil si deliberat pe directia Mateiu Caragiale. Astazi, lumea care l-a acceptat asa cum este a acceptat directia asta, de evadare \u00eentr-un univers fantastic, ireal, brailean…\u201c.
\nNatura artista de tip fantasmatic, Fanus Neagu nu poate fi judecat cu metrul ori centimetrul terestru si liniar al realismului literar. Apartenenta stilistica a unei parti din literatura lui Fanus Neagu la o traditie argheziana a fanteziei onirice si a deplasarilor imprevizibile \u00een traiectoria imaginii e o mai veche observatie, de o rara subtilitate,ce \u00eei apartine criticului Eugen Simion: \u201eLa Fanus Neagu instrumentul care tulbura simetriile realului este imaginea rara, incisiva, crescuta ca un dinte amenintator \u00een mijlocul unei fraze normal prozaice. Posibilitatile autorului \u00een acest domeniu sunt practic nelimitate, \u00een m\u00e2na lui orice devine simbol, lucrurile cele mai \u00eendepartate se unesc \u00eentr-o metafora noua, dezechilibranta. Luna poate fi comparata cu o foaie de varza, cu urechea lui Van Gogh sau cu o dropie \u00eencarcata cu oua. Poezia \u00eencepe printr-o contestare a poeziei, lirismul \u00eentr-o epica de acest tip este expresia unei subiectivitati agresive. Prozatorul se \u00eenscrie, din acest punct de vedere, \u00eentr-o traditie de pamfletari lirici, sublimi \u00een negatie, c\u00e2rtitori, \u00abspurcati\u00bb \u00een exprimarea poeziei vietii. Arghezi a creat prin publicistica sa un stil care a facut scoala. Tehnica lui este \u00eengrosarea p\u00e2na la absurd a caricaturii, persistenta \u00een enormitate, un realism, pe scurt, metodic pus \u00een slujba unei fantezii negre. Sub aceasta latura formala, epica lui Fanus Neagu este mai apropiata de stilul din \u00abTablete din tara de Kuty\u00bb dec\u00e2t de stilul baroc, \u00eenghetat, din \u00abCraii de Curtea Veche\u00bb, modelul marturisit al \u00abFrumosilor nebuni ai marilor orase\u00bb\u201c. \u00cen plus, \u201eCraii lui Fanus Neagu au un puternic instinct migrator, frica de stabilitate \u00eei scoate din casa, ei sunt totdeauna \u00een drum spre ceva sau vin de undeva\u201c. Despre \u201earghezianismul\u201c lui Fanus Neagu, scrie, pe urmele lui Eugen Simion, istoricul literar Eugen Negrici: \u201eFrazele lui Fanus Neagu sunt de o uluitoare concretete, comparabile poate doar cu aceea din proza lui Arghezi (…) ele contin, si atunci c\u00e2nd sunt foarte scurte, mari aglomerari de obiecte si fiinte \u00eenecate \u00eentr-o pletora de \u00eensusiri potentate metaforic. Mai mult, s-ar zice ca superfetatia aceasta halucinanta amazoniana este invers proportionala cu spatiul \u00een care are loc. Ea ne aminteste \u00eentruc\u00e2tva de vointa imaginativa si de staruinta iconarului de a \u00eempodobi p\u00e2na \u00een margine, feeric si naiv, \u00eengusta suprafata de sticla exploatata ca un razor de om sarac\u201c. Doar ca \u201esaracia\u201c de care e vorba aici proiecteaza mereu, ca si miraculos, o imagine multiplicata la nesf\u00e2rsit catre o tinta, o himera vizibila doar celor alesi: ca \u00eentr-una din capodoperele scriitorului, povestirea \u201eDincolo de nisipuri\u201c unde, din \u00eentreaga ceata a oamenilor care alearga \u00eennebuniti \u00een \u00eent\u00e2mpinarea apei ce nu mai vine, doar Susteru \u201esimtea \u00een fata racoarea valurilor\u201c. Susteru, cel care simte dincolo de nisipuri racoarea unei probabile \u201eape a mortilor\u201c este, poate fi, un alter ego al scriitorului \u00eensusi. Un scriitor care n-a \u201ereflectat\u201c \u00een spiritul unui realism terestru dramele si tragediile timpului sau: \u00ab\u00cengerul a strigat\u00bb, ca si \u00abScaunul singuratatii\u00bb, departe de a fi \u201eevazioniste\u201c, aduc \u00een prezent povestea unor lumi sf\u00e2rsite si care nu se predau.
\nExista \u00eensa \u00een unele comentarii, inclusiv \u00een cele ale lui M. Ungheanu, altfel at\u00e2t de comprehensiv cu intentiile si natura scrierilor lui Fanus Neagu, exista \u2013 spun \u2013 si un fel de supralicitare postdecembrista a conjuncturii si epocii scrierii cartilor. Fireste ca scriitorul acesta, mereu \u201eexmatriculabil\u201c, si-a trait ca putini altii epoca si n-a ignorat c\u00e2tusi de putin dificultatile si tragediile lumii \u00een care a trait. Nuant\u00e2nd relatiile lumii scriitoricesti cu cenzura, M. Ungheanu ajunge \u00eensa si el uneori sa priveasca romanele lui Fanus Neagu drept scrieri militante si pline de curaj. Sub acest aspect, \u201eScaunul singuratatii\u201c, bunaoara, \u00eei apare valoros prin subversiune, ca \u201eo carte \u00eempotriva duritatilor, constr\u00e2ngerilor, crimelor de la colectivizarea fortata, \u00eempotriva securitatii ca institutie. Sub haina stilului \u00eenflorat \u2013 continua criticul \u2013 se refera la aspecte de tip atroce ale vietii rom\u00e2nesti postbelice\u201c. Criticul detine chiar o \u201enota\u201c cu obiectiile cenzurii ce fac din roman o carte datata si redusa la critica regimului. Astfel, la o defilare orbii trec prin fata tribunei oficiale si sunt confundati cu \u201ebravii nostri colectivisti\u201c care \u201esi-au pastrat caii\u201c, \u00een alta parte activistii raporteaza \u00eencheierea colectivizarii \u201e\u00eenainte de termen\u201c, \u00een realitate taranii fiind \u201einvitati\u201c cu tancurile sa intre \u00een gospodaria colectiva si altele ca acestea, inclusiv caricaturizarea unui activist, intrarea altuia \u00een partid de dragul aventurii sau cu \u201ecredinta oarba ca astfel \u00eesi va pastra cele doua pistoale\u201c! Mai e si o \u201emascarada\u201c cu re\u00eentronarea lui Mihai I si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, un c\u00e2ntec \u00eempotriva colectivizarii cu \u201eTrei iezi cucuieti\u201c… Desigur ca asemenea scene \u00een contur caricatural masoara \u00een felul lor cantitatea de curaj civic si politic a autorilor. Nici \u201esop\u00e2rlele\u201c din romanele epocii nu sunt de trecut cu vederea sub aspectul acestui tip de curaj. \u00cendreptatite, aceste taxonomii conjuncturale ce sporesc curajul autorilor nu ridica neaparat la cote mai \u00eenalte si valoarea estetica a cartilor lor. E o confuzie de planuri ce se cade lamurita. Ne vin \u00een ajutor vorbele lui Constantin Toiu, \u201enasul\u201c de botez care a dat titlul unui roman scris de Fanus Neagu: \u201e\u00cengerul a strigat!\u201c. Astfel, autorul \u201eGaleriei cu vita salbatica\u201c scrie \u00een argumentul la editia a treia a cartii: \u201eNu cred ca \u00een literatura curajul nud de a numi ceea ce pare mai greu de numit ajunge spre a deveni si artist. Ram\u00e2ne cum spui. Si cei mai mediocri sustin adevarul, dar el nu apartine celor mediocri\u201c.
\nRomanele si povestirile lui Fanus Neagu nu se valorifica nicicum prin c\u00e2t, prin marimea curajului, ci prin cum, adica prin calitatea estetica a lor, prin forta artistica a scriitorului de a crea lumi si personaje carora, dincolo de haina epocii, sa le \u00eentelegem identitatea general umana profunda si rezistenta, oric\u00e2nd si oriunde, acum si mai t\u00e2rziu. Astfel, lumea dunareana din \u201eScaunul singuratatii\u201c, desi strict cronologic, mai recenta dec\u00e2t aceea din \u201e\u00cengerul a strigat\u201c, este, \u00een trasaturile sub care se releva aici, cu mult mai veche. Evenimentele sociale si politice, mai noi dec\u00e2t acelea din \u201e\u00cengerul a strigat\u201c, sunt aduse la proportiile si dimensiunile morale ale unor eroi structural vechi, a caror putere de \u00eentelegere este fatalmente partiala. Ei nu \u201estiu\u201c ce stie autorul si nu sunt propriu-zis \u201econtemporani\u201c cu faptele prin care trec, dar cu acelea pe care le inventeaza \u00een virtutea unui cod insurectional ce ram\u00e2ne a fi mai pe larg descifrat. Mai mult dec\u00e2t oricare alta carte a lui Fanus Neagu, \u201eScaunul singuratatii\u201c este un roman liric si mitologic si mai putin, aproape deloc, o reconstituire istorica, anecdotica si \u201erealista\u201c. Trebuie citit si \u00eenteles \u00een dimensiunile lui simbolice si poematice, la nivelul temelor profunde care sunt: dragostea si moartea, sufletul \u201enatural\u201c si maladiile civilizatiei moderne, antinomiile insolubile pe care ritmul evolutiei le iveste \u00een spiritul unei umanitati canonice, nu primitive sau elementare, ci consolidate prin vechime \u00een tipare si tipologii specifice. Romanul \u00eenalta un imn naturilor si modelelor insurectionale, observate cu sagacitate critica si de M. Ungheanu \u00een excelentele pagini ramase de la el. Oric\u00e2te \u201esop\u00e2rle\u201c si alte probe de curaj ar fi adus prozatorul, fara izb\u00e2nda estetica a proiectiei acestor naturi si modele insurgente ar ram\u00e2ne doar carti de \u201ereflectare\u201c a realitatii prin ochelari de conjunctura. Nu ma feresc sa spun ca romanul acesta aduce un imn impresionant naturilor libere, sanatoase, ne\u00eenfricosate de vicleniile istoriei: \u201eorbii\u201c simbolici ai lui Fanus Neagu sunt suflete netematoare, pure \u00een felul lor, care nu \u201evad\u201c ceea ce altora le poate produce frica, lasitate, spaima de moarte. \u201eOrbirea\u201c, canettiana, este un orgoliu, un blazon si un refuz: o forma de revolta. Traiesc \u00een existenta lor iluzorie ca sub un clopot de sticla \u2013 v\u00e2rsta veche a omului m\u00e2ndru si \u201esalbatic\u201c, nepervertit, de pe c\u00e2nd frica nu se cuibarise \u00een suflete, iar sentimentele nu suferisera invazia mortala a perversitatii si fatarniciei ticaloase. \u00cen felul lor, desi \u201egrosolani\u201c, sunt puri. \u00cen alta ordine, eroii lui Fanus Neagu sunt \u201eistratieni\u201c, oameni revoltati: nu \u00een ultimul r\u00e2nd contra propriei neadaptari. Dintr-un anumit fond comun, de esenta \u201erousseau\u201c-ista ei sunt din aceeasi familie: eroii lui Fanus Neagu parcurg \u00eensa o alta traiectorie dec\u00e2t idealizarea \u201ehaiduceasca\u201c a celorlalti. Fapturile din \u201eScaunul singuratatii\u201c au, mitologic considerate, pozitia centaurului; fiinte destructurate al caror echivalent este oximoronul, asocierea imposibila a unor trasaturi ce se resping provoc\u00e2nd tocmai ruinarea exploziva a structurii intime. Fastul, sarbatoarea, \u201efiesta\u201c si existenta sub regimul farsei grotesti \u00een care traiesc aceste personaje lacome de viata sunt formele stralucitoare si violente, ale esecului de care sunt p\u00e2ndite sub ochiul estetic \u201ebarochizant\u201c al scriitorului. Emana melancolia sinucigasa a singuratatii \u00een care traiesc. S-ar mai putea vorbi, dar nu mai e loc! si despre o Braila balcanica si orientala \u201ecaut\u00e2nd cu marul catargului nu vestul Europei ci Istanbulul, Smirna, Pireul, Alexandria\u201c, populata si modelata de un conglomerat uman ce evoca macar un colt, o fr\u00e2ntura din acea \u201eromanie orientala\u201c evocata de N. Iorga si calca pe urmele lui Galaction din \u201eGloria Constantini\u201c, dar si ale lui Istrati ori Sadoveanu. Roman politic \u00een pojghita lui subtire, \u201eScaunul singuratatii\u201c este un poem ale carui versete ne \u00eentorc spre lumile disparute ce se mai \u00eentrevad \u00eentr-o \u201eapa a mortilor\u201c de dincolo de nisipuri. Exponentii acestei lumi alungate sau disparute se mai \u00eentorc, ca batr\u00e2na din \u201eAcasa\u201c, spre a muri pe lada de la Primarie, \u00een casa \u00eenstrainata a vietuirii lor dinaintea potopului si a fugii \u00een pustie. Deposedat de avutul sau si alungat, personajul se \u00eentoarce ca sa moara \u00een casa jefuitorilor sai. \u201eAcasa\u201c, capodopera lui Fanus Neagu, este \u201eBaltagul\u201c sau sadovenian.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen chip natural, posteritatea lui Fanus Neagu \u00eencepe cu amintirea omului si a felului cum se misca el pe scena lumii \u00een care a trait. A trait mult sub cerul liber al c\u00e2mpiei cu ciulini a Baraganului si pe baraganul cu nisip si gazon al stadioanelor: \u00eempatimit de fotbal si de oamenii lui. Un personaj… Cite\u0219te mai mult »Fanus Neagu: Dincolo de nisipuri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6511,5666,6509,6510],"class_list":["post-9316","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-amintiti-despre-fanus-neagu","tag-biografia-lui-fanus-neagu","tag-fabys-neagu","tag-opera-lui-fanus-neagu"],"views":5230,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9316","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9316"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9316\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9316"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9316"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9316"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}