{"id":9305,"date":"2011-10-07T23:38:21","date_gmt":"2011-10-07T21:38:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9305"},"modified":"2011-10-07T23:39:32","modified_gmt":"2011-10-07T21:39:32","slug":"roland-garros-mon-amour-21","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-21\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (21)"},"content":{"rendered":"

Finala French Open din 1987 s-a disputat \u00een prima duminica a lunii iunie, \u00een locatia traditionala, Arena Centrala Philippe Chatrier din complexul de la Porte d’Auteuil. Oponenti? Primii doi tenismani ai lumii \u00een acel moment, liderul ATP, cehul Ivan Lendl, si delfinul sau, suedezul Mats Wilander. Ivan este detinatorul la zi al titlului, \u00een vreme ce Mats a fost de doua ori consacrat aici, la Paris, \u00een 1982 si 1985.<\/strong><\/em>
\nConditiile meteo nu sunt dintre cele mai propice. Nori grei si amenintatori apasa cerul Parisului. Aerul este umed, aproape ca bureaza \u00een plina vara. Temperatura e scazuta. Nimic din premizele naturale nu pare sa ajute noua strategie adoptata de suedez: joc ofensiv, bazat pe urcare rapida \u00een fata fileului, pentru finalizare prin voleuri bine tintite si plasate. Altadata jucator de tip baseliner, Wilander are inteligenta si mobilitatea intelectuala de a-si modifica optica tactica, iar publicul parizian respecta aceasta versatilitate pe care o \u00eentelege prea bine. De aceea, Mats este favoritul tribunelor. Adevarul e ca cehul nu este tocmai tenismanul cel mai simpatic din lume, cu maxilarele sale \u00eenclestate, cu soliditatea lui monotona, cu forta naprasnica a loviturilor \u201eca de calau\u201c. \u00cen schimb, blondul scandinav (frumos pleonasm!) face dovada de bun simt al umorului, respir\u00e2nd prin toti porii simpatie si deschidere umana.
\nFinala debuteaza \u00eensa parca pe dos. Cel care ataca mai mult si ajunge sa stap\u00e2neasca zona din proximitatea fileului este chiar esticul, deoarece marele campion care este Lendl l-a studiat temeinic pe adversarul sau de astazi \u00een cele doua saptam\u00e2ni de tenis de la Porte d’Auteuil. Ivan stie ca Mats s-a reprofilat pe o schema de serviciu-voleu ce se poate dovedi c\u00e2stigatoare, de aceea nu vrea cu nici un pret sa lase initiativa challenger-ului. Wilander este surprins de strategia cehului, iar tenisul sau e complet bulversat de contra-replica pe care i-o da Ivan cel Groaznic al sportului alb. Vreme de doua manse suedezul nu gaseste replica, nu inventeaza nimic, imaginatia \u00eei este \u00een pana, iar conditiile meteo contribuie si ele la aceasta solida seceta \u00een materie de solutii tactice si tehnice. Jocul nu este unul stralucitor, el amintind de monotonia finalei din 1982, c\u00e2stigata atunci de Mats Wilander \u00een fata mai v\u00e2rstnicului Guillermo Vilas.
\n\u00cen setul al treilea nordicul \u00eesi ia seama si \u00eenainteaza \u00eencetul cu \u00eencetul la plasa, cumva si pe fundalul unei relaxari, premature, dar perfect inteligibile, din partea campionului en-titre. Wilander creste \u00een joc, loviturile sunt mai consistente, el cauta tusele, are mai multa \u00eencredere \u00een sine, primul serviciu \u00eei intra mai bine si mai des, iar punctele se aduna cuminti \u00een contul blondului. El \u00eesi adjudeca mansa a treia si conduce \u00een debutul setului patru. Din pacate, pentru Mats si sustinatorii sai parizieni, ploaia \u00eesi face intempestiv aparitia, exact \u00een momentul \u00een care suedezul conducea clar ostilitatile. Si ploua, si ploua la Paris, pe Central, aproape patruzeci de minute. Reluarea ne arata un Wilander nervos si impacient, care a fost scos din ritm de umiditatea exagerata a timpului. Lendl ram\u00e2ne pe linia de fund, dar o face cu multa siguranta, iar passing shot-urile sale trec ca racheta pe l\u00e2nga suedezul \u00een pana de inspiratie si de \u00eencredere. Se joaca la \u201efie ce-o fi\u201c, tenismanii merg la risc, apeleaza la cacealma, se patineaza imens, zgura este umeda, chiar uda, caci cerurile s-au deschis din nou. Arbitrul principal nu mai \u00eentrerupe partida, deja s-a intrat \u00een tie-break. Este aproape \u00eentuneric pe Philippe Chatrier, este trecut binisor de ora 20, iar Lendl a ratat doua mingi de meci. A treia trece \u00eensa si cehul c\u00e2stiga \u00eenca un titlu parizian, ploaia caz\u00e2nd acum cu o violenta rara, ceea ce-i determina pe spectatori sa paraseasca rapid arena. Ceremonia de premiere este scurta, totul se face \u00een graba, \u00eensa nimic nu poate \u00eentuneca bucuria acestui imens campion pe nume Ivan Lendl! Cu maxilarele la fel de angoasate, el ridica deasupra capului \u201eCupa Muschetarilor\u201c, consfintind \u00eenca un triumf pe zgura pariziana…<\/p>\n

P.S.
\nAsa cum sugeram saptam\u00e2na trecuta, ce-i drept, \u00eentr-o maniera ipotetica, s\u00e2rbul Novak Djokovici n-a (mai) fost nici \u201epatriot\u201c, nici \u201einvincibil\u201c. Serbia, \u00een marea sala din Belgrad, a fost \u00eenvinsa \u00een Cupa Davis de Argentina. Nalbandian si Del Potro au c\u00e2stigat simplurile primei zile, sportivii gaucho au pierdut apoi dublul, iar meciul dintre Djokovici, intrat \u00een disperare de cauza, si Juan Martin se anunta decisiv. \u201eEpuizat\u201c mental si fizic, Nole a fost pastrat ca rezerva de capitanul-nejucator al s\u00e2rbilor, \u00een functie de morisca jocurilor urm\u00e2nd sa fie folosit au ba. Disperati ca pierd rusinos chiar acasa, actualii detinatori ai trofeului l-au introdus pe recordmanul sezonului ca sa se mentina \u00een carti. Dupa un 7-6 si 3-0, Djokovici a abandonat \u00een fata lui Del Potro. Apoi s-a prabusit \u00een lacrimi \u00een bratele lui Troicki, alt mare perdant.
\nPentru mine, nimic din aceste evenimente nu e nici surprinzator, nici lipsit de noima. La fel de epuizat ca si Nole, Nadal a punctat de doua ori \u00een meciurile de simplu din cealalta semifinala, calific\u00e2nd Spania \u00een finala. A facut-o categoric, cu c\u00e2te doua seturi la zero, si la Gascquet, si la Tsonga. De ce ar fi fost mai epuizat \u201emarele atlet\u201c Djokovici dec\u00e2t El Rey Rafa, c\u00e2nd am\u00e2ndoi au jucat tot at\u00e2tea meciuri la US Open, ei mai disput\u00e2nd de-a lungul sezonului alte cinci mari finale? Pai totul se reduce la solutia magica, la tipologia artificiala ce a facut diferenta \u00eentre cei doi.
\nM-a amuzat reactia unui forumist al gazetei \u201el\u2019\u00c9quipe\u201c, care scria: \u201eHai, Nole, rapid la Monte-Carlo si top \u00een capsula hiberbara ca sa te umpli de energie! Sau ce, de data asta n-a mai functionat marea minune a tehnicii, de ai declarat ca ai o ruptura partiala a unui muschi dorsal?\u201c.
\nDesigur, nu e frumos sa punem la \u00eendoiala suferinta unui sportiv. \u00censa de at\u00e2tea ori ne-a aratat Nole aceasta ur\u00e2ta fata a abandonului atunci c\u00e2nd era condus, ca, nu stiu de ce, parca acum nu prea ne-am grabi sa-l mai credem… el a terminat finala de la US Open \u00een forta, \u00een ciuda acelorasi dureri la spate, fiind mai proaspat dec\u00e2t la \u00eenceptul meciului… si, ciudat, la doar o saptam\u00e2na, accidentarea \u00eei recidiveaza, mai grav, \u00een vreme ce Nadal nu are nimic?! \u00centr-adevar, probabil ca acea capsula hiberbara nu a functionat la parametri optimi…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Finala French Open din 1987 s-a disputat \u00een prima duminica a lunii iunie, \u00een locatia traditionala, Arena Centrala Philippe Chatrier din complexul de la Porte d’Auteuil. Oponenti? Primii doi tenismani ai lumii \u00een acel moment, liderul ATP, cehul Ivan Lendl, si delfinul sau, suedezul Mats Wilander. Ivan este detinatorul la zi al titlului, \u00een vreme… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (21)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6506,720],"class_list":["post-9305","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-mats-wilander","tag-roland-garros"],"views":1363,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9305","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9305"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9305\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9305"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9305"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9305"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}