{"id":9299,"date":"2011-10-07T23:34:57","date_gmt":"2011-10-07T21:34:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9299"},"modified":"2011-10-07T23:36:56","modified_gmt":"2011-10-07T21:36:56","slug":"opinia-publica-in-bloc-si-la-bucata-paranoia-din-forumurile-ziarelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/opinia-publica-in-bloc-si-la-bucata-paranoia-din-forumurile-ziarelor\/","title":{"rendered":"Opinia publica, in bloc si la bucata. Paranoia din forumurile ziarelor"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Constitutia unui stat democratic asigura libertatea de opinie, iar Internetul duce opiniile oricarui spectator catre ceilalti spectatori. Paginile on-line ale ziarelor si forumurile de discutie pun laolalta comentariile izolate si coaguleaza adevarate dezbateri, iar web-ul colaborativ, participativ, 2.0 transforma spectatorii-comentatori in formatori de opinie ad-hoc. <\/strong><\/em><br \/>\n<strong>Cititorul angajat<\/strong><br \/>\nDaca un cititor vine cu observatii pertinente in spatiul unei platforme participative, textul sau poate fi avansat in rang, trec\u00e2nd in r\u00e2ndul comentariilor scrise de jurnalistii si de colaboratorii site-ului. Asta, cel putin, in teorie.<br \/>\nCe inseamna, pe forumul unui ziar, o observatie pertinenta? Exact ceea ce inseamna o astfel de observatie in oricare alt loc. E un punct de vedere la obiect. Pastreaza o legatura cu afirmatiile jurnalistului pe care il comenteaza. De asemenea, tine cont de regulile de constructie si de frazare ale unui argument logic. Evident, gramatica si ortografia sunt importante, si la fel este si buna-cuviinta. Fara cuvinte ur\u00e2te, fara referiri la rasa, sex, v\u00e2rsta, etnie, fara injurii si atacuri la persoana.<br \/>\nCititorul care va reusi sa sara linia forumului in r\u00e2ndul jurnalistilor se va bucura, prin urmare, de privilegiile, dar si de obligatiile unui publicist. Insa va avea parte si de o anumita clementa: un comentariu pertinent nu e neaparat unul lung si foarte elaborat. Nu e un articol de opinie canonic, nu intoarce pe toate fetele o problema, nu descopera nuante, nu epuizeaza un subiect. Un comentariu e o parere personala, argumentata, fair-play, corecta gramatical \u2013 si at\u00e2t.<br \/>\nAngajarea cititorilor in fluxul de stiri si de opinii zilnice este un stimulent si un bonus. Daca vrei sa iesi in evidenta, in zona de comentarii a unui site media sau pe pagina web de tip participativ a unui ziar, e suficient sa scrii consecvent pe acea pagina si sa respecti regulile. Scrii ceva destept, cu ortografia si gentiletea de rigoare, si pseudonimul tau \u2013 sau numele tau real \u2013 va sta in r\u00e2nd cu celebritatile, pentru o zi.<br \/>\n<strong>Cine si de ce comenteaza<\/strong><br \/>\nCei care comenteaza, insa, pe site-uri nu isi doresc asa mult sa stea in r\u00e2nd cu celebritatile si nu tin sa fie premiati. Cel mai important, pentru oamenii din tribune, e sa se faca auziti, sa intre in polemica cu ceilalti comentatori de pe bara si sa transeze problema cu un verdict destept.<br \/>\nIn realitate, foarte putine ziare si site-uri din Rom\u00e2nia dau semne ca ar incerca sa faca pasul spre noul web participativ, si locurile unde forumistii sunt premiati si publicati alaturi de editorialisti sunt foarte rare. Cu toate acestea, activitatea pe forumurile cotidienelor centrale si a site-urilor de stiri e foarte intensa si in fiecare zi apar mai peste tot articole care aduna zeci si sute de comentarii. Iar zona cititorilor e libera de constr\u00e2ngeri, nu respecta nici o regula. Criteriile de pertinenta enumerate mai sus sunt praf in ochi. Forumul este, concomitent, si agora, si parlament, si parc cu pensionari, si mahala.<br \/>\nPornesc de la premisa ca forumistii de pe Internet sunt oameni educati, tineri si de v\u00e2rsta medie, locuitori la oras. Lucreaza in companii si in birouri, de unde se conecteaza la Internet si unde rasfoiesc, frecvent, presa on-line. Interesul pentru presa e apanajul unui anumit nivel de educatie, iar daca ii urmarim, vom observa cum unele discutii ajung p\u00e2na la fineturi tehnice, politice, istorice care presupun o diploma universitara. Comentariile nu apar doar dimineata si seara, dezbaterile se incing la orice ora, se extind permanent. In sf\u00e2rsit, Internetul e o inovatie relativ noua, cu o acoperire inca scazuta in Rom\u00e2nia (in special la sate), de unde categoria de v\u00e2rsta si localizarea comentatorilor in orase.<br \/>\nDiscutiile de pe forumuri si tipologia comentatorilor sunt c\u00e2t se poate de interesante. Uneori dezbaterile capata un aer academic, aduc a polemica intre specialisti chitibusari, insa de cele mai multe ori sunt certuri de piata. Se int\u00e2mpla ca unii comentatori sa prinda ideea articolului sub care scriu, sa inteleaga unde bate autorul cu care polemizeaza, dar, de cele mai multe ori, comentatorii vor fi pe l\u00e2nga subiect. Dezbaterile pornesc in general de la tema sau de la titlul unui articol, nu de la text, si sunt total rupte de continutul acestuia.<br \/>\nSe int\u00e2mpla, iarasi, ca unele comentarii sa fie fair-play si civilizate, sa nu contina praf de pusca, antrax sau amenintari cu moartea. Cei mai multi comentatori, insa, sar imediat la g\u00e2tul autorului, pe care il acuza\/suspecteaza de incompetenta, jocuri de culise si de interese ascunse. Teoriile conspiratiei si paranoia sunt la ordinea zilei. Si, mult mai des, forumistii se devoreaza intre ei. Mai degraba dec\u00e2t spatii pentru dezbateri, forumurile ziarelor rom\u00e2nesti sunt arene de lupta, unde oameni necunoscuti, ascunsi in spatele unor nickname-uri oarecare, se incaiera si se t\u00e2rasc, unii pe altii, prin mocirla pentru te miri ce.<br \/>\n<strong>Opinia publica, in bloc si la bucata<\/strong><br \/>\nNu spun ca spatiile de discutii de pe forumuri ar trebui evitate cu orice pret sau ca in Rom\u00e2nia lucrurile ar sta mai rau ca in alte parti. Aceste tribune ale cititorilor sunt, in fond, parte a societatii civile. Sunt spatii de expresie pentru un numar mare de oameni care, altfel, nu ar avea cum sa-si faca auzita parerea. Forumurile ziarelor ofera, pentru cei interesati, o radiografie a opiniei publice in chestiuni de interes general. Comentatorii de acolo sunt, in fond, oamenii de pe strada, cu job-uri, cu o anumita mobilitate intelectuala si cu drept de vot. Comentariile lor pot fi, iarasi, utile pentru jurnalistii care, in acest fel, primesc un feed-back imediat de la cei pentru care scriu.<br \/>\nUnii si-ar dori poate cititori\/cetateni mai inteligenti, mai\u00a0 rationali, mai pasnici si mai informati, insa asta e situatia, isi spune jurnalistul, omul de afaceri, politicianul, asta-i materialul cu care lucram.<br \/>\nDeocamdata, la nivel individual, opinia publica, asa cum se reflecta pe forumurile ziarelor, e furioasa, dezbinata si suspicioasa. Cititorii ajung la un consens doar c\u00e2nd vine vorba despre institutiile publice, despre politie, spitale, primarii si tribunale, care functioneaza prost, impotriva cetatenilor varsator de bani la buget. Si c\u00e2nd in colimator sunt luati politicienii, care sunt prosti si corupti. Tiganii sunt, desigur, raul social intruchipat (si cei mai echilibrati comentatori vor recunoaste asta) si multe sageti se indreapta, inca, impotriva evreilor.<br \/>\nLa nivel colectiv, opinia publica e instabila si paranoica. E unita, totusi, intr-o tendinta comuna: aceea de a nega. Cei mai multi cititori se contrazic si-si neaga afirmatiile reciproc, insa intotdeauna cel care sta in boxa acuzatilor e autorul articolului. Acesta e privit chior\u00e2s, e luat peste picior, injurat de mama si stampilat ca mercenar sau impostor, dupa subiect si caz. Desigur, exista si acei comentatori gata sa se extazieze oric\u00e2nd in fata semnaturii si a numelui, si unele ziare au parte de ei intr-o masura mai mare dec\u00e2t altele. Insa consens general, in privinta unui om sau a unui subiect, si formator de opinie care sa fie unanim elogiat nu mai exista. Din fericire pentru democratie, din nefericire pentru sanatatea psihica a societatii capitaliste paranoide.<br \/>\n<strong>Exista nervi<\/strong><br \/>\nDe ce sunt acesti oameni, altfel educati si inscrisi in c\u00e2mpul muncii, asa de suspiciosi si de agresivi? \u201eCine s-a fript cu ciorba sufla si-n iaurt\u201c, \u201enu ma duceti voi pe mine de nas\u201c, \u201ecredeti ca eu n-am minte si ca sunt prost\u201c par a fi sloganurile dupa care se ghideaza. Mai e si convingerea, pe care o au doi cititori din trei, ca dreptatea se poate afla doar in m\u00e2inile lor si ca in c\u00e2teva cuvinte pot transa o problema cu care jurnalistul cel fraier a consumat bitii inutil. Uneori se int\u00e2mpla ca acesti cititori sa aiba si dreptate.<br \/>\nExemple \u2013 rasfoiti, la orice ora si in orice zi, orice portal de stiri si orice site al unui cotidian central din Ro.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Constitutia unui stat democratic asigura libertatea de opinie, iar Internetul duce opiniile oricarui spectator catre ceilalti spectatori. Paginile on-line ale ziarelor si forumurile de discutie pun laolalta comentariile izolate si coaguleaza adevarate dezbateri, iar web-ul colaborativ, participativ, 2.0 transforma spectatorii-comentatori in formatori de opinie ad-hoc. Cititorul angajat Daca un cititor vine cu observatii pertinente in&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/opinia-publica-in-bloc-si-la-bucata-paranoia-din-forumurile-ziarelor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Opinia publica, in bloc si la bucata. Paranoia din forumurile ziarelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2111,6505,6504,6503],"class_list":["post-9299","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-comentarii-pe-bloguri","tag-comentatori-on-line","tag-forumuri","tag-opinia-publica"],"views":1432,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9299","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9299"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9299\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9299"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9299"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9299"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}