Principalele doua atuuri ale castigatorului din 2008 al Premiului Oscar pentru cel mai bun film strain, prezentat \u00een premiera \u00een Romania \u00een cadrul Zilelor Filmului Austriac, sunt subiectul sau tabu, cu o \u00eencarcatura emotionala deosebit de puternica, respectiv faptul ca acest subiect este inspirat din \u00eentamplari reale. \u201eDie F\u00e4lscher\u201c nu numai ca se petrece \u00een cea mai mare parte din timp \u00eentr-un lagar, dar personaje precum Salomon, Burger, Karloff sau Atze chiar au trait (iar unele dintre ele, au si murit), la Sachsenhausen, \u00een Germania.<\/p>\n
Spre lauda lui Ruzowitzky, aceasta relatare a unor evenimente istorice reale poarta amprenta sobrietatii, astfel \u00eencat asemanarile dintre \u201eFalsificatorii de bani\u201c (nici o legatura cu capodopera lui Gide) si un film de o lacrimogenie colosala precum recentul \u201eLa Rafle\u201c (2010) sunt \u00een numar mult mai mic decat deosebirile.
\nRareori patetic, \u201eFalsificatorii de bani\u201c pacatuieste \u00eensa prin limbutie narativa. \u00cen debutul filmului, Sally Sorowitsch (Karl Markovics) \u00eesi aprinde o tigara pe o plaja despre care aflam mai tarziu ca se afla pe Coasta de Azur. De localizarea spatiala are grija panoul din dreptul plajei \u2013 suntem peste drum de hotelul Beau Rivage. Pentru a ne dumiri si \u00een ce an se petrece actiunea, fara a fi nevoie sa o citim pe ecran (procedeu pe care Ruzowitzky oricum \u00eel va utiliza ulterior), la cativa metri de Sorowitsch zace ca din \u00eentamplare un ziar, a carui prima pagina anunta, cu caractere mari cat o zi de post, sfarsitul razboiului. Cotidianul abandonat pe plaja intra \u00een cadru mai \u00eentai pe furis (camera \u00eel \u00eencadreaza \u00een treacat, dar suficient cat sa citim titlul), dupa care e filmat frontal si de la distanta mica, sa fie cat se poate de clar pentru toata lumea: nu suntem nici pe linia Maginot la 1930, nici la Dunavatul de Jos \u00een anul ultimei eclipse, suntem \u00een Franta lui august 1945.
\nDaca panoul si ziarul \u00eendeplinesc rolul de repere spatio-temporale, muzica marcheaza, cu o frecventa care devine destul de curand sacaitoare, dispozitiile afective ale protagonistului. \u00cen secventele care se petrec \u00eenainte de razboi, fundalul sonor e asigurat de tango, gen pentru care Sorowitsch are o sensibilitate aparte. O data cu razboiul, cazinoul e \u00eenlocuit de lagar si tangoul de opera. Cat dureaza razboiul, atata tine si programul de culturalizare, cu scurte interludii \u00een care protagonistul rememoreaza evenimente din trecut sau pur si simplu se simte un pic mai bine (cand sigur ca reintra \u00een scena tangoul).
\n\u00cen sfarsit, cum vreunul dintre personaje spune sau face ceva ce se vrea a fi semnificativ, cum intra \u00een prim-plan. Nu conteaza ca \u00een urma cu cateva secunde \u00eel vedeam la 10 metri departare, a zis ceva cu talc, trebuie sa \u00eel vedem de \u00eendata cat se poate de bine, pana la ultimul rid de expresie. E un procedeu de care abuzau, cu ani \u00een urma, adeptii mai vizibili ai gruparii Dogma ’95 si care face ca \u201eDie F\u00e4lscher\u201c sa fie imposibil de descoperit: el \u00eensusi ni se arata si tot ceea ce avem de facut e sa-l primim asa cum ni se da. Drept urmare, oricat de captivant ar fi, filmul are la fel de mult mister ca o dansatoare la bara.
\nOaia gri
\nO alta alegere mai putin curajoasa e insistenta de a-l face pe protagonist simpatic cu orice pret. Dupa toate standardele, Sally e un tip detestabil. \u00cen cadrul Operatiunii Bernhard, Germania nazista a produs peste 135 de milioane de lire sterline \u00een bancnote falsificate, menite sa fie puse \u00een circulatie \u00een Marea Britanie pentru a provoca inflatie si pentru a destabiliza economia inamica. \u00cen acest scop, au fost folositi 142 de detinuti evrei. Inspirat din memoriile tipografului Adolf Burger, supravietuitor al Holocaustului si trecut prin experienta lagarului Sachsenhausen, Sally e cel mai priceput dintre toti, \u00een consecinta, e cel mai vinovat. De fiecare data cand culpa morala a celor 142 e pusa \u00een discutie, acesta se scuza: nu e colaborationism, e supravietuire. Asa ca accepta sa sprijine armata care \u00eel tine prizonier, pentru a ramane \u00een viata. Peste tot \u00een jurul lui, detinutii fara stiinta masluirii bancnotelor mor de epuizare sau sunt executati sumar. Sally \u00eesi vede de ale lui, iar povestea lui nu e cea din \u201ePianistul\u201c lui Polanski, omul nu e o victima, ci privirea lui Ruzowitzky \u00eel dezvaluie ca avand aceeasi fibra morala cu ofiterii SS. \u00cencapatanarea lui de a trai e aceea a unui pradator si e pusa permanent \u00een balanta cu hotararea unui alt personaj de a sabota tiparnitele naziste.
\nAsa se face ca, la intervale regulate, Sally e reabilitat din punct de vedere moral. Desi picteaza tablouri \u00een care opresorii sai apar ca olimpieni, Sorowitsch \u00eesi ajuta \u00een repetate randuri un coleg de lagar, pe Kolya (nu \u00eei fura supa atunci cand are ocazia, \u00eel acopera atunci cand afla ca e bolnav de tuberculoza, ba chiar \u00eei face rost de medicamente). Desi nu face parte dintre complotisti, \u00eei ia apararea celui care \u00eei saboteaza eforturile, salvandu-i si acestuia, de mai multe ori, viata. Desi accepta orice de la nazisti, \u00eesi ia revansa cand armata germana se retrage, umilindu-l pe comandantul lagarului. Sunt mici trucuri activate de o frica altfel destul de \u00eentemeiata. Pentru cei mai multi platitori de bilet, un film bun \u00eenseamna \u00een primul rand un protagonist simpatic. \u00cen consecinta, pentru orice vorba, actiune sau trasatura a eroului care l-ar putea \u00eendeparta pe acesta de spectatori, se gaseste o contrapondere.
\n\u00centre las si erou, \u00eentre pozitiv si negativ. E o pendulare care caracterizeaza protagonistul, dar \u00een egala masura si filmul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Principalele doua atuuri ale castigatorului din 2008 al Premiului Oscar pentru cel mai bun film strain, prezentat \u00een premiera \u00een Romania \u00een cadrul Zilelor Filmului Austriac, sunt subiectul sau tabu, cu o \u00eencarcatura emotionala deosebit de puternica, respectiv faptul ca acest subiect este inspirat din \u00eentamplari reale. \u201eDie F\u00e4lscher\u201c nu numai ca se petrece \u00een… Cite\u0219te mai mult »Monsieur Sorowitsch: \u201eDie F\u00e4lscher\u201c de Stefan Ruzowitzky<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6495,6496,4404,150,83],"class_list":["post-9290","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-die-falscher","tag-falsificatorii-de-bani","tag-la-rafle","tag-cinema","tag-film"],"views":1939,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9290","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9290"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9290\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9290"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9290"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9290"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}