\u00cen august, la Pesaro, pe malul Adriaticii, se desfasoara \u201eRossini Opera Festival\u201c, o manifestare menita sa ofere an de an at\u00e2t valoroase interpretari ale operelor celebre rossiniene, c\u00e2t si restituiri de titluri uitate. Festivalul si-a c\u00e2stigat un prestigiu durabil \u00eenca de la prima editie din 1980. \u00cen 2011, programul a fost, ca de obicei, divers si incitant, cuprinz\u00e2nd \u201eslagare\u201c (\u201eBarbierul din Sevilla\u201c), lucrari putin c\u00e2ntate (\u201eMoise \u00een Egipt\u201c, \u201eScara de matase\u201c, \u201eCalatorie la Reims\u201c), raritati (\u201eAdelaide di Borgogna\u201c), concerte de belcanto (mezzosoprana Marianna Pizzolato, tenorul Dmitry Korchak, baritonii Nicola Alaimo si Mario Cassi, soprana Marina Rebeka), un concert de \u00eenchidere (oferit de tinerii absolventi ai Academiei rossiniene din Pesaro), conferinte, proiectii video si multe altele. Totul \u00eentr-o atmosfera de sarbatoare, ca omagiu adus \u201eLebedei de la Pesaro\u201c, cum este supranumit Rossini. Cochetul oras italian respira prin ruladele muzicii maestrului difuzate la orice colt de strada, afise si portrete \u00eemp\u00e2nzesc locul, decoreaza vitrinele magazinelor. Te simti minunat, reconfortant!
\nTenorul Bogdan Mihai, debut la Teatrul Rossini
\n\u201eDramma per musica\u201c \u00een doua acte \u201eAdelaide di Borgogna\u201c sau \u201eOttone, regele Italiei\u201c a avut premiera absoluta la teatrul Argentina din Roma, \u00een 1817. Libretul lui Giovanni Federico Schmidt ne poarta \u00een Italia anului 947, la Canossa si \u00een \u00eemprejurimi. O istorie complicata, precum toate cele de gen, cu rivalitati politice si amoroase, lupte pentru putere, razboaie, banuieli de crima, captivitati si evadari, razbunari, rasturnari de situatii si bine\u00eenteles… happy-end. Seria de spectacole din acest an, cinci la numar, a avut loc la Teatro Rossini, o \u201ebomboniera\u201c de aproape noua sute de locuri, aranjata \u00een stil clasic italian, cu patru r\u00e2nduri de loji si balcon, cu acustica ideala, inaugurata \u00een 1818 cu opera \u201eCotofana hoata\u201c, chiar sub bagheta compozitorului Rossini. Este sediul principal al reprezentatiilor din festival. (Alte locatii sunt Auditorium Pedrotti din incinta Conservatorului Gioachino Rossini si Adriatic Arena, \u00een fapt, o sala de sport cu alura de OZN.)
\n\u201eAdelaide di Borgogna\u201c 2011 este productia de autor a lui Pier’Alli, care semneaza regia, decorurile, costumele si proiectul luminilor. \u00cen conceptia sa, elementul modern vine prin imagistica scenica, prin jocul si relationarea personajelor. Este o optiune potrivita ce arata fateta cea mai dorita a controversatului Regietheater. Fara translari ale perioadei actiunii, dar cu simbolistica intensa sustinuta de proiectii si cadre filmate, spectacolul captiveaza. Induce reflectii, conexiuni. Decorurile sunt putine, simple si clasice, iar costumele se \u00eenscriu si ele \u00een linia desenului de epoca, \u00eentregind dualismul clasic-modern, \u00eengemanare benefica pentru spectacolele lirice ale zilelor noastre.
\n\u00cen rolul titular, soprana australiana Jessica Pratt s-a impus de la bun \u00eenceput prin frumoase sunete \u00een pianissimo, moi, aerate (aria \u201eOcchi miei piangeste assai… Oh cara immagine\u201c) si printr-o daruire totala \u00een marele duet cu mezzosoprana Daniela Barcellona (Ottone, \u00een travesti)… o scena de dragoste \u00een care Pier’Alli le-a impus interpretelor o gestica subtila, cu atingeri firave, de mare efect. T\u00e2nara Pratt are consistenta perspectiva pentru rolurile de coloratura dramatica si marea arie din final \u201eCingi la benda candida\u201c a probat optiunea, prin bravura, abilitate \u00een interminabilele rulade, lungime de fraza sustinuta de o buna tehnica de respiratie, prin varietate de nuante. Supra-acutele au fost spectaculoase, chiar daca, imediat mai jos, unele note \u00eenalte \u2013 \u00een mod curios – au mai anuntat stridente.
\nPe deplin afirmata pe scenele lumii, italianca Daniela Barcellona a c\u00e2ntat cu incisivitate \u00eenca de la cavatina din primul act, \u201eSoffri la tua sventura\u201c si a continuat pe aceleasi coordonate p\u00e2na la aria finala \u201eVieni: tuo sposo e amante\u201c, plina de av\u00e2nt. \u00cen pofida unui glas oarecum aspru, artista este specialista desav\u00e2rsita a pasajelor de coloratura pe care le serveste cu omogenitate pe ambitus. Coroana de \u201eassoluta\u201c pe rolurile rossiniene grave nu-i este \u00eendepartata.
\nPrezenta lui Bogdan Mihai \u00een rolul Adelberto pe afisul de la Pesaro este o consecinta a realizarilor de p\u00e2na acum ale tenorului pe scene europene, atractiva pentru manageri fiind apetenta t\u00e2narului pentru scriiturile rossiniene, recomandata de extensia glasului, de usurinta cu care preia agilitatile. Si aici, aria \u201eGrida, o natura\u201c din actul secund i-a aratat cu prisosinta calitatile: fiorituri executate cu pregnanta, supra-acute stupefiante, un legato \u00eencarcat de nuantari, care probeaza ca Bogdan Mihai nu se cantoneaza doar \u00een c\u00e2ntul mecanic, de automat. Frazeaza elegant (duetul cu Ottone \u201eVive Adelaide in pianto\u201c), unduieste desenul melodic (\u201eNoi diponiamo il brando\u201c din aceeasi pagina), simte si restituie accentul si patina italiana a scriiturii (duetul cu Adelaide \u201eDella tua patria ai voti\u201c). \u00cen general s-a aratat vehement \u00een recitative, dar pe alocuri s-a \u00eendepartat de caracterul razboinic al personajului sau si a \u00eenmuiat atacurile de sunet, acolo unde nu a trebuit. Odata cu acumularea experientei tehnice, anumite sonoritati nazale sau note \u00eenalte voalate, mai putin percutante, vor disparea, sunt sigur. Este o conditie sine qua non pentru cucerirea deplina a publicului din Peninsula, foarte sensibil \u00eendeosebi la pozitia de sunet.
\n\u00cen rolul Berengario, bas-baritonul italian Nicola Ulivieri a interpretat eroic, cu voce de stentor, aria \u201eSe protegge amica sorte\u201c, cu rezerva ca sonoritatile acute au aparut necalitative si intonarea lor corecta a mai suferit.
\nConturarea altor personaje a revenit Jeannettei Fischer (Eurice), Francescai Pierpaoli (Iroldo, \u00een travesti) si lui Clemente Antonio Daliotti (Ernesto).
\nSub bagheta destul de putin imaginativa a lui Dmitri Jurowski, Orchestra de la Teatro Comunale di Bologna a c\u00e2ntat cu ton cald, cu sunet compact si echilibrat. Corul aceluiasi teatru, pregatit de Lorenzo Fratini, dupa mici nesigurante de \u00eenceput, s-a alaturat colegilor instrumentisti, pentru \u00eemplinirea unei seri calitative. Cel putin a doua din serie, cea urmarita. La premiera, se pare ca protestele publicului au fost vehemente. Motivele? Se pot doar presupune… de la emotia artistilor la debuturile \u00een roluri noi p\u00e2na la aprecierile subiective din partea unor spectatori, greu de controlat.
\nMoise sau… Bin Laden \u00een Egipt
\nLa reprezentarea productiei cu \u201eMoise \u00een Egipt\u201c, \u00eensa, contestarile au fost at\u00e2t de vehemente la premiera \u00eenc\u00e2t au necesitat interventia politiei. De data aceasta, explicatia a fost clara. Reputatul, de altfel, regizor Graham Vick a distorsionat total trama si sensurile ei. \u00cen cooperare cu Stuart Nunn (decoruri si costume) si Giuseppe Di Torio (lumini). Ei bine, profetul Moise a fost imaginat \u00een chip de… Bin Laden! Pe l\u00e2nga implicatiile pe care le are o asemenea asociere imposibila si scandaloasa, vi-l puteti \u00eenchipui pe erou c\u00e2nt\u00e2nd celebra rugaciune \u201ePreghiera: Dal tuo stellato soglio\u201c, una dintre cele mai sublime, cele mai inspirate pagini din istoria liricii, cu Kalasnikov-ul la piept? \u201ePreghiera\u201c cu… mitraliera! Las\u00e2nd la o parte deturnarea totala a ideaticii, oare cum s-a putut g\u00e2ndi regizorul ca o muzica superba poate fi pusa \u00een gura altui personaj, diametral opus caracterial celui caruia i-a fost destinata de compozitor? Si \u00eenca. Oare c\u00e2t de mult l-au inspirat pe Vick rafinatele sunete rossiniene ale instrumentelor de coarde daca a pus \u00een scena violente, somatii, arestari, ridicari din pat \u00een toiul noptii? A reflectat el la subtitlul operei, \u201eAzione tragico-sacra\u201c, \u00eenscris de Rossini sau la libretul lui Andrea Leone Tottola?
\nIata dezastrul cu regizorii care desconsidera, dispretuiesc partitura, care ignora total muzica, mesajul ei. Necunostinta? Nu se poate spune. Anterior, Vick a creat si productii moderne foarte bune. Rea vointa? Poate. Producere de scandal? Probabil. Dorinta de soc cu orice pret? \u00cen mod cert. Independenta creativa nu-l absolva de raspundere pentru\u00a0 modul cum ar fi trebuit sa-l serveasca pe Rossini, sa oficieze \u00een templul lui.
\nBine\u00eenteles ca britanicul nu s-a oprit aici. Evreii ostracizati \u00een Egipt au fost \u00eenfatisati \u00een chip de teroristi cu cagule, care fac scoala, se antreneaza pentru a se arunca \u00een aer (scena ploii de foc provocata de Moise a devenit sinuciderea \u00een masa a evreilor prin declansarea centurilor explozive!).
\nCu montarea lui Graham Vick la Pesaro, nascatoare de traume, am cunoscut una dintre cele mai negre pagini ale Regietheater. Poate cea mai \u00eentunecata. Am mai afirmat. Astazi, mizanscenele de opera trebuie revigorate. Dar nu \u00eentr-un asemenea mod!
\nUnde se va ajunge? Ce se poate face? Este imperios necesar ca managerii de teatre lirice sa-si ia \u00een serios obligatia elementara a onorarii titlurilor pe care le programeaza si sa rezilieze contractele regizorilor derapanti, de \u00eendata ce constata ca ideile pe care le promoveaza sunt discordante muzicii si textului.
\nPrincipalii
\nMai \u00eent\u00e2i, cei trei italieni. Foarte bun \u00een rolul Faraonului a fost bas-baritonul Alex Esposito. Timbrul vocii sale este generos si rezoneaza somptuos, incisiv. Autoritar si dramatic, se exprima fulminant-eroic \u00een aria \u201eCade dal ciglio il velo\u201c, lucru absolut firesc la calibrul sau de glas, dar pe l\u00e2nga toate acestea \u00eencepe prima fraza cu o \u201emessa di voce\u201c (cresterea si descresterea intensitatii sunetului \u00eenalt pe acelasi arc de respiratie) de cea mai pura extractie belcantista. Remarcabil. A dominat distributia.
\n\u00cen rolul titular, basul Riccardo Zanellato a avut prea putina autoritate \u00een c\u00e2nt ca sa desav\u00e2rseasca aura profetica a personajului. Sunt convins ca nici viziunea lui Vick nu l-a inspirat. Glasul este puternic, desi nu foarte stralucitor, iar legato-ul se cere \u00eembunatatit.
\nCunoscuta vedeta, mezzosoprana Sonia Ganassi (Elcia) a fortat deseori sonoritatile \u00een pasajele de coloratura, dar a derulat o superba cantilena \u00een aria \u201ePorgi la destra amata\u201c, \u00eencheiata \u00een pura bravura, cu acute ferme si penetrante.
\nOsiride a fost rusul Dmitry Korchak, un artist cautat pe scenele europene, \u00een special pentru roluri rossiniene. Conduce frumos linia vocala, cu eleganta, simte ca rolul reprezinta un mare pas catre fundamentarea belcantoului romantic la vocea de tenor. Timbralitatea nu seduce, dar glasul este sigur si patrunzator.
\n\u00cen celelalte roluri, au c\u00e2ntat Yijie Shi (bun \u00een Aronne), Olga Senderskaya (voce neinteresanta \u00een Amaltea), Enea Scala (Mambre) si Chiara Amar\u00f9 (Amenofi).
\nConducerea ansamblurilor de la Teatro Comunale di Bologna a revenit lui Roberto Abbado. S-a achitat cu siguranta de misiune. Dar oare dirijorul nu are niciun rol c\u00e2nd constata ca muzica pe care trebuie s-o serveasca neconditionat este ignorata de creatorul productiei?
\nLa 193 de ani de la premiera absoluta care a avut loc la Teatro San Carlo din Napoli, \u201eMoise \u00een Egipt\u201c a trait o drama la Adriatic Arena din Pesaro.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen august, la Pesaro, pe malul Adriaticii, se desfasoara \u201eRossini Opera Festival\u201c, o manifestare menita sa ofere an de an at\u00e2t valoroase interpretari ale operelor celebre rossiniene, c\u00e2t si restituiri de titluri uitate. Festivalul si-a c\u00e2stigat un prestigiu durabil \u00eenca de la prima editie din 1980. \u00cen 2011, programul a fost, ca de obicei, divers… Cite\u0219te mai mult »Festivalul Rossini sub imperiul protestelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6488,6489],"class_list":["post-9281","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-rossini","tag-pesaro"],"views":1767,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9281","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9281"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9281\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9281"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9281"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9281"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}