{"id":9275,"date":"2011-10-07T23:11:46","date_gmt":"2011-10-07T21:11:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9275"},"modified":"2011-10-07T23:12:03","modified_gmt":"2011-10-07T21:12:03","slug":"de-unde-vine-%e2%80%9echinul%e2%80%9c-dar-%e2%80%9eghimpele%e2%80%9c-dar-%e2%80%9esarma-ghimpata%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9echinul%e2%80%9c-dar-%e2%80%9eghimpele%e2%80%9c-dar-%e2%80%9esarma-ghimpata%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"De unde vine \u201echinul\u201c? Dar  \u201eghimpele\u201c? Dar \u201esarma ghimpata\u201c?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Motto: <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>\u201eSuferinta tu, dureros de dulce\u201c <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>(Mihai Eminescu)<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Cum am vazut data trecuta, atunci c\u00e2nd inaltam c\u00e2ntari de multumire lui Dumnezeu, o facem pentru ca ne-a unit cu El (\u201eSlava Tie, Cel ce ne-ai unit pe noi cu Tine\u201c), cu recunostinta pentru m\u00e2ntuirea pe care am dob\u00e2ndit-o prin rastignirea Lui pe cruce. Dar rastignirea nu e numai a Lui, ci e si a noastra. Asumarea crucii este tocmai chinul, in acceptia si originea lui crestina. Cum aminteam tot data trecuta, in \u201eAnonimul din Caransebes\u201e cuv\u00e2ntul chin e glosat prin lat. cruciatus, iar un exemplu luat din Marcovici, dupa D.A., asocia in aceeasi propozitie cuvintele chin si multumire: \u201eMultamirea de un minut ne face mai simtitoare chinurile.\u201c Astazi am spune mai deslusit: Mult unirea, sau unirea deplina cu Dumnezeu, cu M\u00e2ntuitorul rastignit, ne face sa percepem mai acut, cu identificare totala si liber consimtita, chinurile crucii. Fiindca suferinta cuielor din palme si a spinilor din coroana batjocurii (care ne inghimpa!) ne apropie, in fond, de Dumnezeu, ne face sa ne unim cu El, ca in rugaciunea lui Iisus pentru toti credinciosii (Ioan, 17, 21): \u201eCa toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, in Mine si Eu in Tine, asa si acestia in Noi sa fie una.\u201c<br \/>\nCuv\u00e2ntul de origine \u2013 quin \u2013 e latin si e mai vechi dec\u00e2t Crestinismul. Insemna, ca adeverb, uneori sub forma quin etiam sau quin et, dupa Gutu: \u201e(intarind o afirmatie) si mai mult, ba chiar\u201c, iar in propozitii cu sens negativ sau interogativ, cu functia de conjunctie, insemna \u201einc\u00e2t sa nu, care sa nu\u201c: \u201eNemo est quin&#8230;\u201c (Cicero) = nu este nimeni care sa nu&#8230;<br \/>\nGasim si in \u201eVulgata\u201c un pasaj in care quin, ram\u00e2n\u00e2nd, sub aspect gramatical, un simplu marcator al discursului, fara incarcatura semantica proprie, este asociat cu intelesul de \u201esuferinta, chin\u201c. Iata contextul: (Facerea, 34, 19): \u201eDe aceea n-a zabovit t\u00e2narul sa faca aceasta, caci era indragostit de fata lui Iacov\u201c, ceea ce in latina suna astfel: Nec distulit adulescens quin statim quod petebatur expleret; amabat enim puellam valde. Cuv\u00e2ntul latin pe care-l insoteste adverbul quin (si ajunge sa-i absoarba sensul) este verbul differo, differe, distuli, dilatum, care inseamna aici \u201ea fi chinuit, a se perpeli de dragoste\u201c.<br \/>\nPutem presupune ca acesta este contextul ob\u00e2rsiei fonetice si semantice a cuv\u00e2ntului rom\u00e2nesc \u201echin\u201c. La fel cum din asocierea indestructibila a cuvintelor imago si quippe a rezultat, cum am vazut altadata, rom\u00e2nescul \u201echip\u201c, tot asa, prin legatura indisolubila dintre distulit si quin s-a ajuns la intelesul cuv\u00e2ntului rom\u00e2nesc \u201echin\u201c. In acest caz, este chinul dragostei lumesti, fiindca t\u00e2narul nostru, Sichem, e chinuit de dragostea pentru frumoasa Dina, fata pe care Lia i-o nascuse lui Iacov. E dispus sa faca \u201eaceasta\u201c, adica sa-si repare neint\u00e2rziat greseala aprinderii trupesti, caci o necinstise pe Dina, lu\u00e2nd-o acum de nevasta. Nu ne intereseaza aici intreaga poveste, ci numai intensitatea sentimentului iubirii (\u201esufletul lui s-a lipit de Dina\u201c, 34,3), chinurile dragostei, care mai t\u00e2rziu, in perioada crestina, ajung sa fie cu precadere indreptate catre fiinta cea mai vrednica de a fi iubita, catre Acela care, prin patimirea crucii, m\u00e2ntuie intreg neamul omenesc. In limba rom\u00e2na, cele mai vechi texte consemneaza aproape in exclusivitate acest sens specific erei crestine:<br \/>\n\u201eCa impreurati-va chinurilor lui Hristosu, bucurati-va\u201c (Codicele Voronetean).<br \/>\nSau: \u201eChinul cruciei\u201c (Coresi), cu alte cuvinte, nu este nimeni care sa nu (lat. quin) poarte bucuros crucea.<br \/>\nSau: \u201eMainte vestind chinurile ce era venitoare spre Hristos\u201c (N.Testament, 1648).<br \/>\nSau: \u201eAsa se cadea lui Hristos sa chinuiasca\u201c (Varlaam)<br \/>\nSau: \u201eHristos, cel pentru mine chinuit\u201c (Clain)<br \/>\nSensul acesta, str\u00e2ns legat de asumarea crucii, consemnat de primele noastre texte, precum si numeroasele derivate ale cuv\u00e2ntului rom\u00e2nesc, il arata indubitabil a fi foarte vechi, nicidecum un simplu imprumut din maghiara, cum s-a putut crede.<br \/>\nTot un ecou al adverbului quin, ca marcator expresiv, ar putea fi si cuv\u00e2ntul rom\u00e2nesc \u201eghin\u201c, cu etimologie necunoscuta si cu urmatoarea explicatie in DEX: 1. dalta cu tais semicircular, folosita de dogari si rotari; 2. cutit cu lama curbata in forma de unghie; 3. cazma indoita pe am\u00e2ndoua laturile. Apropierea de sensul \u201echin\u201c s-ar putea face daca ne g\u00e2ndim ca sus-pomenitele unelte ( sau o varianta a lor) ar fi putut fi utilizate si ca instrumente de tortura.<\/p>\n<p>Sa trecem acum la expresia adverbiala quin potius, din care am putea sa derivam cuv\u00e2ntul rom\u00e2nesc \u201eghimpe\u201c, pentru care DEX trimite la albanezul gj\u00ebmp. In latina, adverbul potius\u00a0 inseamna mai degraba, mai bine, iar quin potius = ba mai degraba. La Gutu int\u00e2lnim un exemplu din care putem banui ca ghimpele vaduviei poate fi mai usor de suportat dec\u00e2t violenta unui barbat badaran: (potius subinteles) quin vidua vivam quam tuos mores perferam = mai bine vaduva dec\u00e2t sa-ti mai rabd naravurile (Plaut).<br \/>\nGhimpe intra in c\u00e2teva expresii in care putem percepe ecouri ale unui indepartat quin potius: A avea un ghimpe in inima sau in cuget; a sta (ca) pe ghimpi.<br \/>\nIn sf\u00e2rsit, tot din quin potius presupun ca vine cuv\u00e2ntul \u201eghimpat\u201c din sintagma \u201es\u00e2rma ghimpata\u201c. Iata si pasajul biblic de ob\u00e2rsie (Numerii, 21, 21-23):<br \/>\n21. De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu vesti de pace, ca sa i se spuna:<br \/>\n22. \u201eDa-mi voie sa trec prin tara ta. Nu ne vom abate nici la ogorul tau, nici la via ta, nici apa din f\u00e2nt\u00e2na ta nu vom bea, ci vom trece de hotarele tale!\u201c.<br \/>\n23. Dar Sihon n-a ingaduit lui Israel sa treaca prin tara lui si si-a adunat tot poporul sau si a pasit impotriva lui Israel in pustie, inaint\u00e2nd p\u00e2na la Iahat, unde s-a luptat cu Israel.\u201c<br \/>\nIn latina ne intereseaza versetul 23, unde int\u00e2lnim constructia adverbiala quin potius = ba mai mult: Qui concedere noluit ut transiret Israel per fines suos, quin potius, exercitu congregato, egressus est obviam in desertum et venit a Iasa pugnavitque contra eum.<br \/>\nDaca ne ducem cu g\u00e2ndul la acele vremuri de razboaie cr\u00e2ncene, c\u00e2nd nu se faceau hat\u00e2ruri dusmanului, ci dimpotriva, se puneau stavile de netrecut si paza stricta la hotare, aceasta interdictie de a trece prin tara lui, pe care Sihon o adreseaza poporului lui Israel, e ca un baraj de s\u00e2rma ghimpata.<br \/>\nPropunerea lui Israel, adresata Amoreilor, era sa-i ingaduie trecerea prin tara dusmana, pe un drum ingust, fara a se abate nic la dreapta, nici la st\u00e2nga, si fara a face stricaciuni, ca printr-un culoar ingradit cu s\u00e2rma ghimpata.<br \/>\nIn fata refuzului, Israel il bate pe Sihon, \u201emacelarindu-l cu sabia\u201c (percussus est in ore gladii), altfel spus, cr\u00e2mpotindu-l (oare nu provine si acest cuv\u00e2nt din quin potius?).<br \/>\nUn alt pasaj biblic parca ne-ar veni in ajutor, cu un quin potius din care n-ar fi de mirare sa porvina verbul \u201ea cr\u00e2mpoti\u201c, cu etimologie necunoscuta in DEX si cu urmatoarea explicatie: a taia, a rupe, a sf\u00e2sia, a ciop\u00e2rti. Iata pasajul cu pricina din Deuteronomul, 7,5:<br \/>\n\u201eDimpotriva, iata cum sa va purtati cu ele (cu popoarele pe care le va izgoni Dumnezeu din calea Israelului): sa le surpati altarele, sa le sfar\u00e2mati st\u00e2lpii idolesti si sa ardeti chipurile lor cioplite\u201c.<br \/>\nIar in latina: \u201eQuin potius haec facietis eis: aras eorum subvertite et confringite statuas lucosque succidite et sculptilia comburite.\u201c<br \/>\nC\u00e2t despre \u201es\u00e2rma\u201c, presupun ca vine din sermo, nis = cuv\u00e2ntare, vorbe rele, b\u00e2rfa, satira, fel de a vorbi, la r\u00e2ndul sau provenit din sero, serere = a inlantui, a lega prin juram\u00e2nt.<br \/>\nCum vedem, terenul e nesigur si p\u00e2ndit de primejdii la tot pasul, dar cine cauta (ca noi acum) cuvinte si expresii din stra-rom\u00e2na de la Dunarea mijlocie si de jos isi asuma (si inca cum!; ba bine ca nu!; quin potius !) riscurile acestei cautari pe dibuite si reconstituiri ipotetice din cioburi imprastiate de vreme.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Motto: \u201eSuferinta tu, dureros de dulce\u201c (Mihai Eminescu) Cum am vazut data trecuta, atunci c\u00e2nd inaltam c\u00e2ntari de multumire lui Dumnezeu, o facem pentru ca ne-a unit cu El (\u201eSlava Tie, Cel ce ne-ai unit pe noi cu Tine\u201c), cu recunostinta pentru m\u00e2ntuirea pe care am dob\u00e2ndit-o prin rastignirea Lui pe cruce. Dar rastignirea nu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9echinul%e2%80%9c-dar-%e2%80%9eghimpele%e2%80%9c-dar-%e2%80%9esarma-ghimpata%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De unde vine \u201echinul\u201c? Dar  \u201eghimpele\u201c? Dar \u201esarma ghimpata\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5504,6032],"class_list":["post-9275","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-etimologie-cuvinte","tag-sensuri-expresii"],"views":3518,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9275","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9275"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9275\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9275"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9275"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9275"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}