Sustineam, saptam\u00e2na trecuta, ca Muzeul National al Agriculturii ar fi un model, dar ma \u00eentrebam si pentru cine. Raspunsul era, cumva, ascuns, printre r\u00e2nduri: nu doar pentru muzeografi si pentru \u00eempatimitii muzeelor, ci si pentru autoritatile locale care au ceva interes \u00een a-si pune \u00een valoare patrimoniul cultural si care \u00eenteleg ca numai din festivaluri \u201emedievale\u201c si alte evenimente cu miros \u00eembatator de campanie electorala nu poti raspunde, \u00een mod real, asteptarilor si nevoilor cetatenilor. \u00centr-un judet din inima Baraganului este firesc sa ai \u00een vedere preocuparile multora dintre locuitori pentru soarta agriculturii, asa dupa cum, la Brad sau la Rosia Montana este normal sa te preocupe problema mineritului. Dar, pentru ca despre Rosia Montana si tot ceea ce implica dezbaterea din jurul proiectatei exploatari miniere de acolo, promit sa ma pronunt cu alta ocazie (nu \u00eemi sta \u00een fire sa ocolesc subiectele spinoase si, oricum, nu ma voi pronunta dec\u00e2t din perspectiva mea, de cetatean rom\u00e2n, interesat de protejarea patrimoniului cultural al acestei tari), ma vad nevoit sa ma \u00eentorc, astazi, la un subiect ce pare sa fi \u00eencins spiritele intelighentiei rom\u00e2ne, la cote cum numai serialul Elodiei, la vremea ei, a aprins mintile prostimii: este vorba despre acelasi muzeu al comunismului, despre care vad ca discuta oameni cu preocupari foarte diverse (\u00een sf\u00e2rsit, un muzeu, chiar daca, deocamdata, inexistent, este un subiect interesant pentru media culturala din Rom\u00e2nia!). Mai nou, situl creat de Vasile Ernu, CriticAtac, un proiect ce pare sa se fi plasat, cu destul aplomb, \u00een st\u00e2nga spectrului politic, dintr-o perspectiva mai degraba apropiata de simpatia pentru grupurile de anarhisti care sparg vitrinele bancilor, la reuniunile G20 (fara a fi, sa ne \u00eentelegem, un sprijinitor al acelora), dec\u00e2t din cea a batr\u00e2nilor militanti (si ale emulilor lor) ai fostelor partide comuniste, devenite, peste noapte, socialiste sau muncitoresti, ori chiar social \u2013 democrate, de-a dreptul. De c\u00e2teva saptam\u00e2ni, CriticAtac gazduieste opiniile mai multor politologi, sociologi, antropologi si literati cu privire la subiectul amintit. Nu am citit nimic scris si de un muzeolog \u2013 semn ca breasla este, \u00eenca, reticenta \u00een a se pronunta cu privire la un subiect ce pare prea mult contaminat de politica si prea putin atins de boarea culturii. Sigur, \u00een aceste conditii, nu ne putem astepta ca bibliografia avuta \u00een vedere sa fie tocmai aceea care se regaseste \u00een lucrarile de doctorat ale muzeografilor. Totusi, unele dintre opiniile exprimate depasesc strictul cadru al subiectului avut \u00een discutie si analizeaza \u00eensasi soarta muzeelor \u00een lumea contemporana.
\nAstfel, Florin Poenaru constata (pornind de la celebrul caz al orasului basc Bilbao, a carei reinventare a pornit de la crearea Muzeului Guggenheim) ca fenomenul \u201eMcGuggenheim\u201c, definit de autor drept \u201eexplozia de muzee pe \u00eentreg cuprinsul globului cu rol explicit \u00een regenerarea urbana (adica, mai pe sleau, gentrificare) si atragerea de turisti\u201c, fac ca muzeele sa devina \u201elocuri pentru consum cultural si… ancore pentru atragerea si fixarea capitalului global \u00een cautare de investitii profitabile\u201c. \u00cen acelasi stil frust, Florin Poenaru continua: \u201emuzeul nu este astazi altceva dec\u00e2t o alta corporatie… care \u00eensa produce si vinde memorie, stiluri de viata si status, determin\u00e2nd sau acceler\u00e2nd procese de gentrificare, excluziune, deposedare si acumulare de capital. Astfel, muzeul \u00een general, astazi, este parte a unui complex de institutii si practici similare, precum bienalele, expozitiile, lansarile artistice si interventiile urbane care nu numai ca se instituie drept spatii centrale ale consumului si acumularii de capital, dar \u00een acelasi timp confera o legitimare ideologica si de status acestui consum prin retorica \u00eenvatarii, cultivarii sau chiar a rezistentei anti-corporatiste si anti-capitaliste. Altfel spus, aceste spatii sunt de succes tocmai pentru ca reusesc sa v\u00e2nda propria lor negatie: consum anti-consumerist, capitalism salbatic drept anti-capitalism militant, o viata burgheza comoda si anosta drept aventura revolutionara, conformism artistic si ideologic drept arta avangardista si angajata. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, drept o noua dovada a omnipotentei acestor spatii si a logicii lor constitutive, multe dintre spatiile si practicile obisnuite, banale de consum nu mai pot functiona acum dec\u00e2t daca reusesc sa imite si sa reproduca logica muzeala, precum si modalitatile de display ale acestora. Astfel, totul, de la un banal magazin de pantofi p\u00e2na la ultimul hotel de 5 stele deschis la Budapesta, trec\u00e2nd prin malluri bio si standurile Ikea, trebuie sa reproduca cu succes logica muzeala pentru a putea fi profitabile\u201c. Am dat acest citat in extenso, pentru ca el, pe de o parte, explica, dintr-o perspectiva destul de cinica, nefundamentat generalizanta si, oricum, nenuantata, o caracteristica evidenta a procesului de explozie a numarului de muzee pe mapamond si aparenta de afacere pe care o afiseaza, mai mult sau mai putin discret, oricare nou stabiliment Guggenheim, Tate, Louvre sau MAXXI, oriunde ar aparea pe glob. Pe de alta parte, t\u00e2narul antropolog surprinde foarte bine metoda unor adevarati virtuozi ai artelor contemporane, foarte buni meseriasi, dar si excelent ajutati de tehnologiile noi, care inunda piata culturala pusa \u00een miscare de marile concerne transnationale, cu produse culturale care mimeaza excelent atitudinea anti-establishment, doar pentru a aduce mai multi bani exact aceluiasi estblishment. Un exemplu, din domeniul cinematografiei, ar fi succesul epatant al filmului Avatar, unde James Cameron introduce toate poncifele posibile ale culturii de st\u00e2nga occidentale (de la ecologism la corectitudine politica, trec\u00e2nd prin \u201epacifismul\u201c miscarilor care au condamnat interventia trupelor OTAN \u00een Irak), urmarind un profit urias (l-a si obtinut, de altfel: filmul a costat cam 237 milioane dolari si a obtinut c\u00e2stiguri de zece ori mai mari, ceea ce \u00eenseamna un profit net cam de 2 miliarde de dolari!!) si, evident, r\u00e2vnitele premii cinematografice (aici, Cameron a fost putin dezamagit de ratarea Oscarului cel mai important) \u2013 cu toate, expresii ale celor mai \u201econservatoare\u201c trasaturi ale societatii americane si, \u00een general, occidentale. De altfel, compania care a produs filmul, Twentieth Century Fox Film Corporation, este, asa dupa cum se stie, o subsidiara a conglomeratului media News Corporation, patronat de rapacele octogenar Rupert Murdoch, cunoscut (\u00een pofida lipsei sale de scrupule \u00een a sprijini ori a ataca politicieni de toate culorile, \u00een functie de interesele sale de moment), pentru vederile sale extrem de conservatoare, opuse exact postulatelor ideologice ale filmului Avatar. Numai ca, si pentru Murdoch, ca si pentru altii ca el, banii nu au miros.
\n\u00cencheind aceasta lunga paranteza si revenind la opiniile lui Florin Poenaru, trebuie sa remarc faptul ca, probabil, 99% dintre muzeele lumii sunt foarte departe de modelul expus de autor. Asadar, nici vorba de parcuri tematice, mall-uri cu atractii si expuneri multimedia! E adevarat: sunt muzee mai putin vizibile si mai putin vizitate. La ele nu se aliniaza turistii pe sute de metri, \u00een fata portilor, si nu se beau coniacuri fine \u00een caffeteria. Dar ele exista si se adreseaza unui public masiv, adeseori, sarac, dar avid de cultura.
\nUn alt autor publicat de CriticAtac, clujeanul prin adoptie Claude Karnooh, a oferit articolul sau (cu titlul usor schimbat) si revistei \u201eCultura\u201c. Dar la opiniile sale am sa revin saptam\u00e2na viitoare. Asadar, \u00eenca putina rabdare, va rog!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sustineam, saptam\u00e2na trecuta, ca Muzeul National al Agriculturii ar fi un model, dar ma \u00eentrebam si pentru cine. Raspunsul era, cumva, ascuns, printre r\u00e2nduri: nu doar pentru muzeografi si pentru \u00eempatimitii muzeelor, ci si pentru autoritatile locale care au ceva interes \u00een a-si pune \u00een valoare patrimoniul cultural si care \u00eenteleg ca numai din festivaluri… Cite\u0219te mai mult »\u00cenapoi, la definitii! (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6484,6220],"class_list":["post-9272","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeul-national-al-agriculturii","tag-rosia-montana"],"views":1386,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9272","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9272"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9272\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9272"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9272"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9272"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}