Secolul luminilor avea sa \u201esclipeasca\u201c un pic diferit pentru tarile rom\u00e2ne. Aflate la portile Orientului, cum \u00eendeobste se spune, Moldova si Tara Rom\u00e2neasca se gasesc, din punct de vedere politic, sub dominatia Imperiului Otoman. Dominatia presupune un control politic foarte strict, las\u00e2nd domnilor fanarioti (numiti dupa cartierul Fanar, unde \u00eesi aveau resedinta) o oarecare autonomie interna. La \u00eenceput de secol (1711\/1716), legatura cu Constantinopolul devine ruta principala spre care se \u00eendreapta domnii si boierii, mestesugarii si negustorii, colport\u00e2nd modele, stiluri, maniere, muzici, forme de sociabilitate. Viena, Paris, Londra, Tarigrad sunt departe, at\u00e2t de departe\u2026 Si chiar daca geografia poate fi strabatuta \u00een c\u00e2teva zile si nopti, imaginar, locuitorii, aristocratia mai ales, \u00eesi refuza voiajul catre Apus. Nu exista un ordin strict \u00een acest sens, dar teama de a nu fi considerati \u201evicleni\u201c impune limite de netrecut. Dincolo de teama, civilizatia otomana are multe de oferit, mult mai multe dec\u00e2t ar fi avut, poate, Apusul. Fascinatia luxului, a opulentei, a bogatiei face ca boierimea sa se lase purtata de acest miraj al Seherezadei si sa ofere, cel putin privitorului din afara, o imagine de basm care se prelungeste dincolo de zorii modernitatii rom\u00e2nesti.
\nRazboaiele de la sf\u00e2rsitul secolului al XVIII-lea si \u00eenceputul secolutlui al XIX-lea au un impact major asupra noroadelor din sfera de influenta otomana: Imperiul Otoman se clatina din temelii, este incapabil sa-si mai controleze zonele de ocupatie sau de dominatie la fel de eficient ca p\u00e2na atunci. Barierele, altadata de netrecut, devin aproape inexistente, vesmintele fiind cele dint\u00e2i care trec granita. Costumul si stilul de viata urmaresc \u00eendeaproape evolutitile politice si schimbarile care au tot avut loc \u00een zona Balcanilor. Ele surprind toate convulsiile prin care trec natiile \u00een cautarile lor identitare, \u00een drumul spre constituirea natiunilor si \u00een construirea modernitatii. Dar procesul de modernizare nu este nici pe departe at\u00e2t de usor c\u00e2t ar parea la prima vedere si nici nu sterge dintr-o data locul ocupat de vechile obiceiuri sau de institutiile traditionale \u00een memoria colectiva.
\nDe pilda, scriitorul Alecu Russo nota la 1850: \u201e… din vremea de mai \u00eenainte, haina era ravasul de drum al omului, care-ti spunea de departe masura \u00eenchinaciunii, sau te silea sa dai dreapta sau st\u00e2nga pe drumuri. Dupa barba rasa de tot, mai mult sau mai putin ratunzita, sau dupa soiul caciulii stiai cu cine ai a face; cu c\u00e2t caciula era mai mare, cu at\u00e2t omul era mai \u00eensemnat; pe c\u00e2t slicul se urca \u00een latime si \u00een lungime, cu at\u00e2t capul aflat dedesupt era tare si mare, si strasnic la viata. Un om pe vremea aceea putea fara rusine sa nu stie carte, dar pentru un slic mai ales, sa fi fost acel slic nalt ca obeliscul din gradina publica, s-ar fi dat \u00een v\u00e2nt.\u201c (Russo, 1980 s1850t, 82-83) Iata cum devine, asadar, haina un indicator social, politic, economic, care da seama de valorile materiale si simbolice ale unei societati. I se asociaza alte elemente \u201eexterioare\u201c menite a marca locul fiecaruia \u00eentr-o societate a \u201eordinelor\u201c si \u201eprivilegiilor\u201c de tot felul: barba, mersul pe jos, \u00een trasura sau calare, echipajele si numarul servitorilor, numarul felurilor de m\u00e2ncare oferite sau al tac\u00e2murilor (adica al persoanelor pe care le putea cineva invita), culoarea si bogatia stofelor, numarul si valoarea pietrelor pretioase etc. Acestea, la un loc, constituie o \u201eamprenta sociala\u201c pentru toti cei care se considera a face parte dintr-o elita. Apoi trupul, prins \u00eentre traditie si modernitate, trece printr-o serie de bulversari si constr\u00e2ngeri; la capatul perioadei ofera privitorului cu totul alta imagine. Trupul Vechiului Regim, \u00eenvestit cu o serie de sensuri, evolueaza spre un trup ce se pierde \u00een multime, poate \u00eensela, poate masca apartenentele sociale. Valentele simbolice atasate trupului se citeau cu usurinta altadata, si daca pentru ei, cei de ieri, totul era evident de la o singura privire, pentru noi, astazi, este nevoie de cunoasterea acelei civilizatii pentru a descifra \u00eencarcatura simbolica a fiecarei piese vestimentare. Tablouri, litografii, stampe, miniaturi, gravuri sunt marturiile cu cel mai \u00eenalt grad de vizibilitate \u2013 vitrina care surprinde \u00een nuante colorate ceea ce relatarile calatorilor straini povestesc, arhivele familiale consemneaza, arhivele juridice sanctioneaza, iar presa vremii comenteaza. Or, dincolo de lux, de bogatie, de extravaganta, de grandoare, aceste aparente spun foarte mult despre maniera de a g\u00e2ndi si trai a acelor oameni, despre gesturile si afectele lor, despre valorile societatii si rolul atribuit fiecaruia \u00een construirea sociabilitatii cotidiene. Analiza de fata \u00eencearca, pe baza imaginilor si documentelor vremii, sa descifreze sensul \u201ebasmului\u201c. Caci, dincolo de aparente, hainele si culorile, formele si stofele, bijuteriile si condurii fac parte dintr-o realitate sociala functionala, bine structurata. Povestea noastra este despre aceasta societate a opulentei, \u00een care imaginea joaca un rol major \u00een mentinerea rangului, prestigiului, onoarei si reputatiei.
\nBoierii rom\u00e2ni \u00eentre Constantinopol si Paris
\nDupa instaurarea oficiala a regimului fanariot (1711\/1716), \u201ecostumul oriental\u201c se impune treptat-treptat. Noua orientare catre Imperiul Otoman produce transformari vizibile la toate nivelele, de la haine la vocabular, de la maniera de a m\u00e2nca la felurile de m\u00e2ncaruri, de la preluarea unor obiceiuri (servitul cafelei, siesta, narghileaua) la relativa acceptare a unor \u201enaravuri\u201c.
\nModa vine de la Constantinopol si se propaga mai \u00eent\u00e2i printre membrii elitei, iar de aici se \u00eendreapta, prin imitatie, catre ceilalti membri ai ierarhiei sociale.
\n\u00cen jurul costumului se naste o \u00eentreaga \u201eindustrie\u201c (o retea comerciala ce leaga Bucuresti si Iasi de Brusa, Constantinopol, Adrianopol, Brasov, Sibiu, Kiev sau Moscova, o retea de desfacere, mestesugari cunoscatori ai modelelor, un nou vocabular).
\nSemnificatia costumului este legata de acceptarea unui nou regim politic, supunerea fata de puterea suzerana, \u00een speta, Imperiul Otoman. Domnul vine de la Constantinopol pentru ca este numit de Poarta, fiind inclus \u00een sistemul administrativ al Imperiului: el poarta acest costum. La r\u00e2ndul lor, marii dregatori adopta costumul oriental al domnului fanariot (cu modificarile si semnificatiile rangului) \u00een chip de supunere. Un mare boier, dregator \u00een sistemul administrativ, politic, juridic, executiv nu se poate prezenta \u00een fata domnului sau a oricarui reprezentant al Imperiului dec\u00e2t \u00een costum oriental.
\nCalatorii de o zi prin Principate, secretarii princiari, consulii, negustorii, misionarii, strainii observa mult mai usor diferentele si le noteaza \u00een goana dupa \u201ebizar\u201c, \u201ebarbar\u201c, \u201epitoresc\u201c. Unii consemneaza \u00een fuga abundenta blanurilor si marimea islicelor, altii descriu cu migala fiecare vesm\u00e2nt, \u00eencerc\u00e2nd sa-i ofere o interpretare \u00een sistemul de valori al tarii; mai multi se lanseaza \u00een comparatii si comentarii extravagante. Scrierile lor, adresate unui public avid de \u201eoriginalitate\u201c ori de \u201estraniu\u201c, sunt indispensabile \u00een judecarea si analizarea acestor costume cu valente identitare.
\nPrimul observator este Anton Maria del Chiaro, secretarul italian al domnului Constantin Br\u00e2ncoveanu: \u201e… strainul chemat \u00een tara capata de Pasti postav si atlaz, pentru a se \u00eembraca dupa obiceiul tarii, spre a fi ferit de privirea dusmanoasa a turcilor, care zilnic vin \u00een tara si nu privesc cu ochi buni portul si obiceiurile straine de ei.\u201c<\/p>\n
Dincolo de simpla notare a observatiei, Del Chiaro \u00eesi exprima opinia cu privire la maniera \u00een care costumul a reusit sa patrunda si apoi sa devina dominant. \u201ePrivirea dusmanoasa a turcilor\u201c poate fi \u00eendepartata numai prin supunere si imitatie, prin oferirea unui spectacol al uniformitataii cu care ochiul lor este obisnuit. Cine ar fi vrut sai supere pentru at\u00e2ta lucru? Si c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla aceasta? Contemporanii judeca fapta drept o \u201enebunie\u201c, dar nu \u00een sensul de excentricitate, ci de prostie fara margini.
\nPlanurile boierului Staico Bucsanu de a-l \u00eendeparta pe voda Br\u00e2ncoveanu se risipesc si datorita manierei de prezentare \u00een fata vizirului, \u00een portul cel \u201enemtesc\u201c, adica al dusmanilor Imperiului: \u201e… portul cel nemtesc (sau, sa zic, cel nebunesc) ce-l purta Preda de Prooroci, ca avea chica nemteasca numai legata sus, supt islic, si cizmele cele nemtesti cu pinteni lungi ce le purta…\u201c
\nCronicarul anonim (1959, 42-43) conchide, \u00een acord cu opinia epocii, ca nu poate exista \u201emai adevarata marturie, precum au fost cu nemtii\u201c. Privirea s-a oprit \u00eendelung asupra cizmelor ce \u201ei le-a vazut \u00eenalte si cu pinteni\u201c, \u201eochiul dusmanos\u201c a identificat nesupunerea, \u201esi acum iar de la nemti vine\u201c, si a actionat ca atare: trimiterea boierilor pribegi, \u00een \u201efiara si catuse\u201c, la voda Br\u00e2ncoveanu.
\nAtlazul si postavul au luat forma hainelor orientale si treptat-treptat s-au individualizat \u00een peisajul tarii dupa rang, punga, podoabe, imaginatie, \u00eendrazneala. Cu c\u00e2t un \u201ecostum\u201c este mai ornamentat, cu at\u00e2t da seama de bogatia unei persoane, de puterea si prestigiul \u00een societate, de respectul pe care \u00eel impune celorlalti.<\/p>\n
Calatorii straini vorbesc adesea despre \u201evesmintele grecesti sau turcesti\u201c ale boierilor rom\u00e2ni, vesminte asociate imediat civilizatiei orientale, regasite \u00een \u00eentreaga regiune aflata sub dominatia\/ocupatia otomana, de la bulgari la grecii din Cipru. Doar \u00een tarile rom\u00e2ne au primit semnificatii sociale si politice foarte puternice, datorita regimului de dominatie. Adoptarea si, apoi, dezvoltarea unui costum au permis individualizarea unor elite locale, care s-au folosit de aparentele sociale \u00een procesul de diferentiere.
\nConstantinopolul a servit de foarte multe ori de model\/reper \u00een preluarea unor tendinte \u00een moda, comportamente, maniere. Printul De Ligne scrie: \u201eConstantinople donne le ton \u00e0 Jassy, comme Paris \u00e0 la province, et les modes y arrivent encore plus t\u00f4t; le jaune y \u00e9tait la couleur favorite des Sultanes; elle l’est devenue \u00e0 Jassy pour les femmes; les grandes pipes bien longues de bois de cerisier avaient remplac\u00e9 \u00e0 Constantinople les pipes de bois de jasmin; nous n’en avons plus d’autres, nous autres Boyards.\u201c (Hurmuzaki, 1889, III, 78) Langeron, general \u00een armata rusa de ocupatie, adauga: \u201eIls ont presque tous aussi \u00e9t\u00e9 \u00e0 Constantinople dont le voyage est regard\u00e9 \u00e0 Jassy comme indispensable pour former un petit ma\u00eetre moldave et achever son \u00e9ducation, ainsi qu’en France le voyage de Paris est n\u00e9cessaire \u00e0 un homme de Province.\u201c (Hurmuzaki, 1889, III, 75)
\nIata, asadar, centrul de inspiratie, de imitatie, de dezvoltare a unei maniere de a fi. \u201eOrientul\u201c, lumea permisa boierilor si domnilor de la Iasi ori Bucuresti, devine o etapa \u00een achizitionarea unei \u201eeducatii\u201c.
\nCostumul nu trece neobservat c\u00e2nd boierul rom\u00e2n ajunge \u00een spatiul \u201emodei franceze\u201c.
\nMarele vistier Ienachita Vacarescu, sosit la Viena \u00een ianuarie 1782 si primit \u00eentr-o assembl\u00e9e de cancelarul Kaunitz, este practic dezbracat de doamnele de la Curte: \u201e\u2026 la aceasta assembl\u00e9e ma descinsese damele si de br\u00e2u, pentru ca sa-mi vaza salul.\u201c
\nApartenenta la grupul social impune necesitatea de a face \u201echeltuieli\u201c. Este vorba despre un \u201econsum de prestigiu\u201c, indispensabil \u00eentr-o societate \u00een care \u201ea parea\u201c ocupa un loc mult mai important dec\u00e2t \u201ea fi\u201c: un consum cerut de \u201elupta pentru statut social si prestigiu\u201c (Elias, 1974, 49). O afirma \u00een 1778 mitropolitul Gavriil al Moldovei: boierii se \u201edesprinsesera\u201c a fi c\u00e2t mai bogat \u00eembracati; devenise o datorie, o obligatie fara de care nu s-ar fi considerat a face cinste cinului, \u201efiestecarele, socotindu ca-si face datoria sa, s-ar fi \u00eendemnat, din iubirea cinstii, a sa \u00eempodobi cu de mult pretu si scumpe haine\u201c (Furnica, 1908, 50).<\/p>\n
\u00cen ciuda numeroaselor legi somptuare, aristocratia rom\u00e2neasca cheltuieste si se \u00eengroapa \u00een datorii pentru a marca rangul, statutul, prestigiul \u00een interiorul aceleiasi clase, pentru a se distinge de celelalte categorii sociale. \u00cen absenta unei burghezii negustorii bogati si artizanii \u00eenstariti, care nu formeaza o categorie profesionala aparte, se lasa tentati de faima demnitatii si \u00eencearca sa patrunda \u00een r\u00e2ndurile aristocratiei, cumpar\u00e2nd dregatorii si imit\u00e2nd modul de viata al acesteia. Dar sa nu ne imaginam ca toti boierii \u00eesi permit sa se muleze \u00een orice moment pe un model, sa-si schimbe hainele si sa investeasca \u00een aparente. Dincolo de bani si de necesitatea inserarii \u00eentr-o retea comerciala, boierul trebuie sa detina o importanta putere, o autoritate c\u00e2t mai solida \u00een interiorul grupului\u2026 sau o implacabila si \u00eendrazneata diplomatie. Afisarea bogatiei, a pompei, a luxului ar putea-o face orisicine, dar \u00eentr-o societate \u00een care totul este bine reglementat, de la calitatea stofei la culoarea atlazului, de la valoarea samurului la dimensiunea islicului, acapararea unui asemenea semn fara a apartine grupului social caruia \u00eei revine onoarea de a-l folosi duce repede la sanctiune: persiflaj, b\u00e2rfa, amenda sau chiar confiscarea bunurilor. Aristocratia \u00eesi afiseaza, sau ar trebui sa-si afiseze, bogatia cu precautie si mult tact. Opulenta poate sa atraga invidia lui voda si dusmania celorlalti.
\nPentru boieri, asadar, cheltuielile somptuoase se \u00eenscriu \u00eentr-o \u201elogica\u201c, observa Norbert Elias, si constituie singurul mijloc de a se detasa unul de altul: boierul de parvenitul \u00eennobilat, marele boier de micul boier. Este o lupta pentru a se pune \u00een evidenta, \u201eo dorinta de a se diferentia\u201c, dorinta care nu are nimic de-a face cu adetvaratele posibilitati economice: devine o concurenta \u00een interiorul aceleiasi categorii sociale.
\nMitropolitul Gavriil si voda Moruzi pot recomanda si cere ca cel ce are sa cheltuiasca pe straie, dar cel ce nu are nu e silit sa se \u00eendatoreze, pentru ca nu aparentele fac rangul: \u201e… iar c\u00e2nd sunt \u00een lipsa si n-au, nu sunt siliti a se \u00eendatori peste voie pentru straie, care i s-ar cadea a avea deopotriva cu acelora de sama lor, ci cu putina cheltuiala \u00eesi petrec vremea, fara a nu fi lipsiti sau m\u00e2hniti, caci sunt cu deosebire de cei deopotriva lor.\u201c Exemplele domnilor, ce-si leapada giubelele scumpe de samalagea sau serasir (stofe orientale tesute cu fir de aur) pentru a-si pune dimie si aba proasta, nu reusesc sa-i convinga prea mult pe boierii dornici sa fie, cu orice pret, \u201esimandicosi\u201c si \u201eighemonicosi\u201c.<\/p>\n
Influenta franceza, modernizarea, noile vesminte si comportamente sosesc odata cu armatele rusa si austriaca. Razboaiele dintre imperiile Otoman, Rus si Habsburgic (1768-1774, 1787-1792, 1806-1812, 1828-1829), care au ca rezultat imediat ocuparea Moldovei si Tarii Rom\u00e2nesti, a oraselor, mai ales a celor doua capitale, aduc toate aceste idei. De altfel, chiar Imperiul Otoman se lasa tentat de civilizatia occidentala, caci o serie de influente patrund \u00een cultura otomana. (Faroqhi, Neumann, 2005) \u00cen acest sens, pentru tarile rom\u00e2ne, ocupatia rusa din perioada 1806-1812 este decisiva. Dupa sase ani de ocupatie, Bucurestiul si Iasiul \u00eesi schimba \u00eenfatisarea, schimbare vizibila, \u00eent\u00e2i de toate, la nivelul vesmintelor, care afecteaza marea boierime, dar si orasenii \u00eenstariti. Contele De Langeron, general \u00een armata rusa, vede aceasta schimbare ca o \u201erevolutie\u201c care se manifesta fultgerator si aproape complet, astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een 1807, \u201etoate femeile din Moldova si Valahia au adoptat costumul european\u201c.
\nViena si Paris se deplaseaza catre Orient; comercianti de moda si modiste, croitori si bucatari, servitori si profesori, haine si accesorii, mobile si trasuri inunda conacele, pravaliile, casele. (Hurmuzaki, III, 1889, 79) \u00cen 1813, contele De Lagarde, calator prin tarile rom\u00e2ne, \u00eendragostit de vaduva Catinca Slatineanu, scrie ca rom\u00e2ncele fac concurenta \u00een \u201ecochetarie\u201c si \u201egust\u201c \u201eelegantelor de la Paris si Viena, dar ca sotii nu le urmeaza si mai pastreaza calpacul\u201c. Aceasta caciula, descrisa de Lagarde (1824, 324) ca \u201eun fel de bula de forma unei pere, acoperita de piele de miel de culoare neagra sau gri, care are cel putin trei picioare \u00een circumferinta si a carei \u00eenaltime este la fel de mare\u201c, pare foarte ciudata pentru orice strain, dar nu este dec\u00e2t emblema unui statut social: forma si marimea ofera informatii asupra dregatoriei ocupate de boier \u00een sistemul administrativ.<\/p>\n
(Boierii aveau, se pare, doua r\u00e2nduri de caciuli: una pentru \u201epublic\u201c si una pentru orgoliul propriu; purtata mai ales \u00eentre prieteni, cea de-a doua era mult mai mare si mai bogata.) Moda se schimba si evolueaza, caci, pe l\u00e2nga islice, se poarta gugiumane, cu fund alb pentru printi si rosu pentru boieri; se mai poarta tarabuluse, cealmale si turbane. Portretele ofera exemple din aceste caciuli.
\nCei doi conti sesizeaza foarte bine faptul ca femeile sunt primele antrenate \u00een schimbari, fiind cele dint\u00e2i care \u201eleapada\u201c portul oriental. Explicatia s-ar datora faptului ca nu sunt at\u00e2t de legate de functie, ca nu sunt implicate politic (practic si vizibil), ca preiau si alte forme exterioare ale noii \u201ecivilitati\u201c \u2013 dans, muzica, serate, baluri, lecturi \u2013, ca au alta etica a iubirii, alta maniera de a fi \u201eeducate\u201c ca forme de emancipare.
\nConsulul Prusiei \u00een Moldova, C.A. Kuch (1828-1843), considera ca femeile sunt superioare sotilor lor c\u00e2nd vine vorba de moda, limba franceza si organizarea de \u201esoarele\u201c. Daca ele urmeaza moda de la Paris, sotii nu se simt \u00een largul lor \u00een noile vesminte: \u201eLes boyards sont encore tr\u00e8s attach\u00e9s \u00e0 leurs habitudes asiatiques, c’est pourquoi ils sont frustes dans leurs v\u00eatements allemands et g\u00e9missent sur le fardeau de cette mode impos\u00e9 par les \u00e9pouses.\u201c (1891, 778)<\/p>\n
Al doilea esalon e reprezentat de \u201eorasenii \u00eenstariti\u201c, pentru ca nici ei nu au o marca sociala, o legatura identitara cu un anumit costum social. Dar si \u00een acest esalon, femeile se afla \u00een prim-plan.
\nP\u00e2na \u00een 1831, lucrurile sunt destul de amestecate si \u00een privinta uniformei militare; marii si batr\u00e2nii boieri sunt si ram\u00e2n fideli vechilor vesminte p\u00e2na la moarte. \u00censa asta nu-i \u00eempiedica sa fie adeptii progresului, modernizarii ori schimbarii, at\u00e2t c\u00e2t se poate si at\u00e2t c\u00e2t nu aduc atingere statutului lor social. Printre ei, marele boier Dinicu Golescu. \u00cen anii 1826-1827, desi colinda Europa \u00een haine orientale, calatoria \u00eei ofera prilejul de a reflecta asupra tarelor societatii rom\u00e2nesti si de a le sanctiona. Or, aceasta punere \u00een balanta a ceea ce este rau si ceea ce este bine se dezvolta tocmai datorita calatoriilor. Dar initiativa trimiterii copiilor la scoli din centrul si vestul Europei si \u00eenfiintarea Societatii Literare nu \u00eei face sa renunte la giubea si islic.
\nHaina, ca amprenta sociala, este destul de puternic ancorata, chiar celor mai tineri fiindu-le foarte greu sa renunte la \u201eaparenta\u201c care le ofera vizibilitate. Si atunci unii prefera sa aiba doua r\u00e2nduri de haine, fiecare cu scop clar. \u00cen 1820, boierii tineri merg la bal \u00een giubea, islic si mesi, asadar, parcurg spatiul public pastr\u00e2nd aparentele rangului \u2013 au nevoie de aceste aparente pentru ca ele confera prestigiu, respect si induc \u201evenerarea\u201c din partea celor marunti. Dar \u00een sala de bal se adapteaza noului mediu, schimb\u00e2nd hainele, modalitate facila de a se prinde \u00een cadril, vals, mazurca sau contradanturi, o necesitate pentru a se putea misca cu usurinta si pentru a evita transpiratia, raceala. Altii accepta numai anumite parti ale costumului european, cele care aduc mai multa lejeritate \u00een miscari, dar pastreaza \u201eaparentele\u201c costumului oriental. Sunt preferate sapca islicului, cizmele negre \u00eenlocuiesc papucii galbeni, iar pantalonii, nadragii largi turcesti, elemente preluate sub ocupatia ruseasca din anii 1828-1834. Renuntarea se face treptat, sub presiunea grupului, a politicului, ca urmare a contactului permanent cu \u201ealtceva\u201c. Generatia nascuta dupa 1800 se afla la mijloc \u00eentre traditie si modernitate, \u00eentre valorile unei culturi si valotrile alteia, iar \u00een anii ’30 \u00eencearca, daca se poate, sa le \u00eembine: sa pastreze privilegiile si aparentele maretiei nobiliare, dar sa nu fie retrograda sau sa fie judecata ca atare.<\/p>\n
Iata cum se reflecta aceasta \u201eantiteza\u201c \u00eentr-un personaj din epoca: \u201eObedeanu, un prieten al meu, care ajunsese sa poarte pantaloni, cizme si sapca \u00een urma \u00eendemnului prietenilor sai, voind sa se modernizeze cu totul, si-a comandat un frac din stofa cea mai fina, iar cilindru i-am comandat eula Sibiu, de la renumitul Bayer. \u00cembrac\u00e2ndu-se apoi de proba cu jobenul pe cap, s-a simtit at\u00e2t de strain \u00een costumul acesta modern \u00een fata oglinzii, \u00eenc\u00e2t a tr\u00e2ntit cilindrul la pam\u00e2nt si nu s-a putut \u00eendupleca sa-l poarte, asa ca l-a daruit unui prieten mai putin conservativ.\u201c (Veress, 1930, 379-380) Mikl\u00f3s Barab\u00e1s, pictorul generatiei, surprinde, \u00een portretul realizat marelui aga Nicolae Filipescu, aceasta lume aflata \u00eentre doua culturi, \u00eentre doua tentatii. Traditie si modernizare se regasesc pe trupul lui Filipescu, \u00een gesturi, privire, atitudini. Cu anteriu si cizme rusesti, cu sapca si sal oriental, fiul lui Alexandru Filipescu-Vulpe, important exponent al aristocratiei rom\u00e2nesti, marele aga nu este nici pe de-a-ntregul \u00een \u201eveacul cel vechi\u201c, nici pe de-a-ntregul \u00een \u201eveacul cel nou\u201c. Si ca el sunt multi. Trecerea de la un costum la altul, de la un comportament la altul se leaga de obisnuinte, de un mod de a fi, de o identitate, dar ascunde o mare doza de oportunism, oportunism care a servit perfect acestei aristocratii \u00een permanenta dorinta de afirmare.<\/p>\n
\nFragment din textul albumului <\/strong><\/em> Secolul luminilor avea sa \u201esclipeasca\u201c un pic diferit pentru tarile rom\u00e2ne. Aflate la portile Orientului, cum \u00eendeobste se spune, Moldova si Tara Rom\u00e2neasca se gasesc, din punct de vedere politic, sub dominatia Imperiului Otoman. Dominatia presupune un control politic foarte strict, las\u00e2nd domnilor fanarioti (numiti dupa cartierul Fanar, unde \u00eesi aveau resedinta) o oarecare autonomie… Cite\u0219te mai mult »De la islic la joben \u2013 despre lux si modernizare \u00een societatea rom\u00e2neasca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6481,6482,6483,6480],"class_list":["post-9265","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-costumului","tag-moda","tag-perioada-fanariota","tag-vesmintele-la-romani"],"views":5175,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9265","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9265"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9265\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9265"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9265"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9265"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u201eDe la islic la joben\u201c, in curs de aparitie<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"