{"id":9259,"date":"2011-10-07T22:58:15","date_gmt":"2011-10-07T20:58:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9259"},"modified":"2011-10-07T22:58:34","modified_gmt":"2011-10-07T20:58:34","slug":"ultimul-drum-si-realitatile-alternative","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ultimul-drum-si-realitatile-alternative\/","title":{"rendered":"Ultimul drum si realitatile alternative"},"content":{"rendered":"

Graham Swift, \u201eUltima comanda\u201c<\/em>, traducere de Petru Cretia si Cristina Poenaru, Iasi, Editura Polirom, 2009.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Patru barbati se aduna la o c\u00e2rciuma londoneza pentru a stabili ultimele amanunte ale unei calatorii pe care o vor face ca sa \u00eendeplineasca ultima dorinta a prietenului lor decedat de cur\u00e2nd, Jack Dodds, cel care lasase cu limba de moarte sa fie incinerat, iar cenusa sa-i fie aruncata \u00een mare, de pe cheiul de la Margate, statiunea unde, cu ani \u00een urma, obisnuia sa mearga \u00eempreuna cu sotia sa, Amy, si cu fiul sau adoptiv, Vince. Acesta este \u00eentreg nucleul generativ al romanului lui Graham Swift, \u201eUltima comanda\u201c, \u00eencununat cu prestigiosul Booker Prize \u00een anul 1996 (si ecranizat \u00een anul 2001, cu Michael Caine si Helen Mirren \u00een rolurile principale). Iar de aici \u00eencepe sa se dezvolte actiunea cartii, mai precis \u00eentoarcerile mentale \u00een timp, facute, pe parcursul acestui drum, de catre toti participantii: de la Vince, cel care, de altfel, conduce eleganta masina (un Mercedes albastru) cu care sunt transportate ramasitele tatalui sau, la Ray, Lenny sau Vic. Caci toti cei patru barbati mediteaza la numeroase \u00eent\u00e2mplari din trecut, ajung\u00e2nd, \u00een cele din urma, sa \u00eenteleaga cum evenimente ce au avut loc cu ani \u00een urma pot \u00eenca influenta existenta umana dar si, cel putin partial, sa se \u00eenteleaga, fiecare, pe sine. Veritabil traseu initiatic, calatoria celor patru, facuta, cumva, pe urmele traseului pelerinilor care, \u00een Evul Mediu, mergeau \u00een pelerinaje catre locurile sfinte ale Marii Britanii (de aici si permanentele trimiteri subtextuale la Chaucer si semnificatiile apropierii de catedrala de la Canterbury) se transforma, la nivel narativ, \u00eentr-un excelent roman al realitatilor alternative, o carte profunda si grava, abord\u00e2nd dintr-o perspectiva sensibil diferita de cele prezente \u00een literatura contemporana de limba engleza problemele identitatii si ale relatiei fiintei umane cu Celalalt.
\nDesigur, aceste amanunte, ca, de altfel, si marturisirile facute de Graham Swift \u00eensusi ne trimit, \u00een ceea ce priveste sursa de inspiratie si modelul narativ utilizat, la William Faulkner si mai cu seama la romanul acestuia, \u201ePe patul de moarte\u201c. Chiar titlul cartii lui Swift, \u201eUltima comanda\u201c (\u201eLast Orders\u201c), sugereaza, de la bun \u00eenceput, imaginea mortii. Dar creatia aceasta se dovedeste a fi, deopotriva, un roman despre prietenie si sensurile multiple ale iubirii, despre despartiri si \u00eenstrainari, despre moarte, \u00eensa si despre speranta, adun\u00e2nd laolalta \u00eent\u00e2mplari petrecute de-a lungul c\u00e2torva zeci de ani si prezent\u00e2ndu-le, sub forma naratiunilor la persoana \u00eent\u00e2i, din punctul de vedere al fiecarui protagonist, al celor trei prieteni ai lui Jack, al fiului adoptiv al acestuia (iar de aici se vede relatia plina de asperitati pe care\u00a0 o au cei doi), dar si al lui Amy, sotia lui Jack, absenta din aceasta calatorie, dar expun\u00e2ndu-si, la r\u00e2ndul ei, opiniile si sentimentele cu privire la viata sa si a celorlalti. Prin urmare, romanul \u00een ansamblu este construit pe baza conversatiilor personajelor, dar Graham Swift are perfecta intuitie de a-si lasa fiecare protagonist sa vorbeasca, de multe ori \u2013 si \u00eentotdeauna \u00een momentele cheie ale desfasurarii actiunii \u2013 cu sine. De aici aerul nu o data melancolic al cartii, aceasta fiind una dintre notele particulare ale \u00eentregii proze a autorului de fata \u00een contextul prozei britanice a postmodernismului t\u00e2rziu, orientare \u00een care a fost \u00eencadrat frecvent, pe baza caracteristicilor stilului sau, evidente \u00eenca din \u201eProprietarul magazinului de dulciuri\u201c (1980), \u201ePam\u00e2ntul apelor\u201c (1983) sau \u201eDeparte de lumea aceasta\u201c (1988).
\n\u201eUltima comanda\u201c este construit, ca discurs romanesc, din numeroase sectiuni, uneori reduse la o pagina sau cel mult la o pagina si jumatate, purt\u00e2nd ca titlu numele celui care nareaza, mereu la persoana \u00eent\u00e2i, fapte si \u00eent\u00e2mplari din trecut, fiecare astfel de fragment constituindu-se \u00eentr-un excelent exemplu de monolog interior, urm\u00e2nd firul g\u00e2ndurilor protagonistului si caracteriz\u00e2ndu-l pe acesta perfect prin limbaj, dar reusind, \u00een acelasi timp, sa exprime, chiar daca uneori doar aluziv sau ambiguu, chiar si ceea ce, de cele mai multe ori, nu poate fi spus cu glas tare. Astfel, Vince, fiul adoptiv al lui Jack, vorbeste obsesiv despre masini (pasiunea si ocupatia sa), Vic, cel care lucreaza la firma de pompe funebre aduce \u00een prim plan lumea aparte a celor plecati dintre cei vii, iar Lenny, consider\u00e2ndu-se mereu umilit de purtarile lui Vince, \u00eesi exprima resentimentele la adresa acestuia, \u00een vreme ce Vince nu ezita sa le exprime pe ale sale chiar la adresa propriilor parinti adoptivi. La r\u00e2ndul sau, Amy, absenta din calatorie dar prezenta \u00een g\u00e2ndurile tuturor celor patru, pare a se adresa, de cele mai multe ori, fiicei sale retardate, incapabila, \u00eensa, a-i \u00eentelege regretele. Desigur, toate aceste detalii demonstreaza modul \u00een care Graham Swift \u00eentelege sa se raporteze la literatura si la marii maestri ai prozei secolului XX, caci, dincolo de evidenta influenta faulkneriana, \u201eUltima comanda\u201c dovedeste profunda \u00eenr\u00e2urire pe care a avut-o asupra autorului romanul \u201eUlise\u201c al lui James Joyce, acesta fiind marele text la care trimit numeroase din interventiile lui Amy, o altfel de Molly, construita \u00een cheie postmodern-melancolica, precum si dialogurile celor patru protagonisti, excelenta replica la episodul \u201eHades\u201c din acelasi \u201eUlise\u201c.
\n\u00cen acest fel, \u201eUltima comanda\u201c rescrie \u2013 si reciteste \u2013 pagini esentiale ale literaturii de limba engleza, c\u00e2ta vreme autorul \u00eesi asuma pe deplin toate experimentele modernismului, iar constructia generala a cartii tinde sa fie structurata, nu o data, astfel \u00eenc\u00e2t sa urmeze modelele de functionare ale g\u00e2ndirii, nu doar pe cele ale vorbirii \u2013 fie ea si colocviala, Graham Swift reusind, asadar, sa duca mai departe ceea ce \u00eencepuse Virginia Woolf mai cu seama \u00een \u201eValurile\u201c, text oscil\u00e2nd permanent \u00eentre trecut si prezent, prin intermediul monologurilor interioare ale personajelor. Numai ca la Graham Swift acest flux al constiintei devine si lucid efort de meditatie nu doar asupra existentei personajelor implicate, ci de-a dreptul asupra conditiei umane, aduc\u00e2nd, indirect, \u00een centrul atentiei, secolul XX \u00een ansamblu, marcat de conflagratii mondiale si de violenta, toate de natura a pune \u00eensasi speranta \u00een viitor sub un urias semn al \u00eentrebarii. Fara \u00eendoiala, complexitatea unui roman ca \u201ePe patul de moarte\u201c este mai mare, numai ca Graham Swift a reusit sa-si faca textul suficient de accesibil publicului cititor, \u00een primul r\u00e2nd prin redarea c\u00e2t mai apropiata a caracteristicilor vorbirii din cartierele muncitoresti londoneze. Pe de alta parte, \u00eensa, Faulkner stia \u00eentotdeauna cum sa reziste \u00een fata unei ispite la care, adesea, Swift cedeaza (uneori, sa recunoastem, cam prea usor!): si anume, a-si lasa personajele sa-si relateze singure istoriile. Caci \u201eUltima comanda\u201c abunda \u00een explicatii pe care fiecare personaj le da cu privire la alegerile pe care, \u00een anumite momente din trecut, le-a facut \u00een mod deliberat sau nu. Iar daca \u00een \u201ePe patul de moarte\u201c totul devenea implicit, fiind prezentat exclusiv prin intermediul dialogurilor membrilor aceleiasi familii, structura cartii fiind, astfel, extrem de complicata, Graham Swift simplifica acest tip de structura distribuind materia narativa \u00een mod inegal din punct de vedere cantitativ, tocmai pentru ca esenta existentei lui Jack si a tuturor celorlalti sa nu scape cititorului. \u00cen plus, exista, \u00een \u201eUltima comanda\u201c, un centru narativ, adevarat centru al acestui nou flux al constiintei: Ray, cel care nareaza, de fiecare data, momentele cheie ale calatoriei micului grup din masina condusa de Vince. Fragmentele respective nu mai poarta, acum, numele lui Ray, ci pe acelea ale unor popasuri esentiale facute pe drumul catre Margate, \u00een felul acesta autorul rezolv\u00e2nd dificilele probleme ale unitatii structurii narative a romanului sau. Pe de alta parte, daca citim cu atentie dialogurile presarate pe parcursul cartii, \u00eentelegem ca Graham Swift a mai avut un punct esential de reper, si anume traditia monologului dramatic, impusa pentru totdeauna \u00een literatura de limba engleza de autori precum Tennyson sau Browning, care au stiut cum sa faca forma \u00eensasi sa reclame implicarea cititorului \u00een \u00eentelegerea motivatiilor profunde ale actiunilor sau alegerilor personajelor, mai cu seama ale acelora care nu sunt \u2013 sau nu pot fi \u2013 exprimate direct si p\u00e2na la capat. Graham Swift rezolva, astfel, magistral, tocmai dificultatea pe care multi autori contemporani au preferat s-o evite, si anume incapacitatea cititorului de a \u00eentelege complet ceea ce textul cartii \u00eei ofera, fara \u00eensa a-i explica p\u00e2na la capat.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Graham Swift, \u201eUltima comanda\u201c, traducere de Petru Cretia si Cristina Poenaru, Iasi, Editura Polirom, 2009. Patru barbati se aduna la o c\u00e2rciuma londoneza pentru a stabili ultimele amanunte ale unei calatorii pe care o vor face ca sa \u00eendeplineasca ultima dorinta a prietenului lor decedat de cur\u00e2nd, Jack Dodds, cel care lasase cu limba de… Cite\u0219te mai mult »Ultimul drum si realitatile alternative<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6476,3831],"class_list":["post-9259","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ultima-comanda","tag-graham-swift"],"views":1329,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9259","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9259"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9259\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9259"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9259"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9259"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}