{"id":9253,"date":"2011-10-07T22:53:04","date_gmt":"2011-10-07T20:53:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9253"},"modified":"2011-10-07T22:53:18","modified_gmt":"2011-10-07T20:53:18","slug":"exercitiu-de-admiratie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/exercitiu-de-admiratie\/","title":{"rendered":"Exercitiu de admiratie"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Gabriel Nedelea, <em>Peisaj cu \u00eent\u00e2lnire, <\/em>Craiova, Editura Aius Printed, 2011, 78 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Placheta lui Gabriel Nedelea \u2013 \u201ePeisaj cu \u00eent\u00e2lnire\u201c \u2013 \u00eemi ofera prilejul pentru doua observatii preliminare. Prima, de circumstanta, se refera la consolidarea pietei rom\u00e2ne de poezie. P\u00e2na acum doi-trei ani, nimeni, \u00een afara de Brumar si Cartier (din pacate aceasta din urma doar pentru c\u00e2teva luni) nu \u00eei facea concurenta Cartii Rom\u00e2nesti. Acum, Paralela 45, Limes, Casa de Editura Max Blecher si, recent, Pandora M propun titluri din ce \u00een ce mai convingatoare. Pentru a ne dam seama de forta noilor intrati \u00een competitie sau de forta numelor de a consacra o institutie, se cuvine adaugat ca, la ultimele doua gale, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie a fost decernat volumelor \u201eRegele diminetii\u201c de Alexandru Musina, Ed. Tracus Arte (2009) si \u201ecartea Alcool\u201c de Ion Muresan, Ed. Charmides (2010). Nu este exclus ca Aius Printed sa se intercaleze repede \u00een grupul amintit. Cealalta remarca tine de modalitatea \u00een care critica literara postbelica a \u00eenteles sa se raporteze la debutanti. De obicei, comentatorii discutau despre talentul potential, adica despre o trasatura care nu exista daca nu se exprima plenar. Textul ram\u00e2nea cuminte \u00een spatele sperantei ca t\u00e2narul\/ t\u00e2nara \u00eesi va corija retorica defectuoasa ori \u00eemprumuturile exagerate din operele maestrilor. Daca nu se dovedeau necrutatori, cronicarii au preferat sa constate ivirea unor \u201epromisiuni\u201c, uit\u00e2nd ca, neonorata, promisiunea ne\u00eendeplinita are acelasi statut cu potentialul. De aceea, preferabile sunt negatia categorica, nepitita dupa vorbe protocolare, si lectura \u00eendrumatoare, care semnaleaza epigonismul.<br \/>\n<strong>Piedica livrescului<\/strong><br \/>\nPoate principala problema actuala a criticii de poezie deriva din generalizarea conventiei livresti. Fie ca preluare literala, fie ca preluare a unor modalitati de constructie, intertextul produce deruta, \u00eentruc\u00e2t cititorul se confrunta \u00een fata unei alegeri radicale: fie sesizeaza inserarea unui stil arhicunoscut \u00eentr-o formula inovatoare, fie considera ca scriitorul s-a lasat asimilat de procedeu. \u00cen cazul versurilor din \u201ePeisaj cu \u00eent\u00e2lnire\u201c, optiunea se \u00eendreapta spre varianta secunda, \u00een special din pricina faptului ca mentorul lui Gabriel Nedelea este Gellu Naum. Poemele acestuia din urma nu permit, deocamdata, dec\u00e2t sa fie filtrate \u00een litera.<br \/>\nTehnici naumiene descoperim si \u00een \u201ePeisaj cu \u00eent\u00e2lnire\u201c, ceea ce vadeste lecturi aprofundate, dar si aceeasi carenta a mentorului. Daca suprarealismul s-a \u00eendepartat de reprezentarile fixate \u00een mentalitatea europeana, nu a izbutit sa impuna un nou cod. De aici si dificultatea de a-l raporta la o doctrina, la o credinta, la un simbol. Debutantul preia c\u00e2teva ticuri ale creatorului \u201eDrumetului incendiar\u201c. \u00cen primul r\u00e2nd, transformarea umanului \u00een regnuri inferioare, const\u00e2nd at\u00e2t \u00een modificarea aspectului fizic, c\u00e2t si a comportamentelor. Scenariul se desfasoara cu naturalete, \u00eentr-o dimensiune paralela care copiaza, fara sa aplice, ideea temporalitatii si a cauzalitatii fenomenelor: \u201eNu stiam niciunul dintre noi versete\/ Am adus pungi cu orez si fasole verde,\/ Seminte de chimen care ne ajungeau p\u00e2na la jumatate\/\/ Batr\u00e2nii de la doi ne m\u00e2ncau din palma\/ Pe cap ne crestea deja o iarba mai clara\u201c (\u201eOaia ratacita\u201c, p. 13). \u00cen al doilea r\u00e2nd, regasim comuniunea tuturor far\u00e2melor din univers. Orice lucru este o \u00eembinare a celorlalte. Uneori, aceasta viziune se asociaza cu expresionismul crepuscular al lui Ion Alexandru. Legaturile sintactice sunt aproape ireprosabile, dar semantica se abate de la norme. Cautarea relatiilor aberante dob\u00e2ndeste caracter demonstrativ, pentru ca propune sa indice hazardul lumii. Asadar, exista un paradox. Desi toate elementele se conditioneaza, nu se manifesta nicio regula imanenta de functionare: \u201etu ai spus ne\u00eencrezator\/ ca ciresul din apa se vede \u00een pasari\/ ca apa din nuc se simte \u00een sarpe\/ si ca toate \u00eemi sufera de o molipsire\/ de piatra sau de apa grea\/\/ nu m-am suparat\/ stiam ca e ceva care ne desparte\/ igiena animalelor din jurul nostru\/ sau \u00eent\u00e2mplarea ca iubita mea\/ nu a mers niciodata cu metroul\u201c (\u201edin apa locului\u201c p. 15). \u00cen al treilea r\u00e2nd, intra \u00een discutie simetriile \u00eentre Cer si Pam\u00e2nt, contractul \u00eentre macro si microcosmos, fondul mistic. \u00cen aceasta situatie, poezia se simplifica, adun\u00e2nd totusi esentialul. Realul \u00eesi conserva noima ca sa alcatuiasca o structura cu amplificare de sens. Privirea se muta de sus \u00een jos ca sa-si verifice intuitiile. Celestul este profetic, plin de semne ambivalente. Terestrul nu acorda nicio atentie semnelor prevestitoare. \u00cesi vede \u00een continuare de treburile sale mercantile, de grijile supravietuirii. \u00cen ciuda comparatiilor conventionale, care asigura doar tranzitia spre versurile importante, Gabriel Nedelea propune unul dintre putinele texte desprinse de tutela mentorului: \u201e\u00een odaie litania se loveste de pereti\/ si fiarele ma ajung din urma,\/ pe cer sapte vitei grasi\/ se \u00eentorc dupa zepelinul ca o frunte\/\/ ploaia ca o taietura\/ \u00eencurca circulatia,\/ v\u00e2nzatorii \u00eesi acopera marfa\/ cu prelate verzi\/\/ taxiurile galben stricat\/ ajung p\u00e2na la scara din fata copacilor\/ de aici va mai veni o vreme\/\/ eu nu ma mai duc azi acasa\u201c (\u201ee prea t\u00e2rziu\u201c, p. 19).<br \/>\nEfectul de pastisa din \u201ePeisaj cu \u00eent\u00e2lnire\u201c se confirma prin reciclarea unui topos de anvergura din activitatea lui Gellu Naum. T\u00e2narul scriitor capteaza predilectia pentru amestec, pentru hibridizare din \u201eCopacul-animal\u201c, dar si acel sadism specific lui Constantin Virgil Banescu, ambele trasaturi fiind integrate \u00een regimul viselor revelatorii: \u201eFurasem un c\u00e2ine si mai aveam unul trecator,\/ Unul mirean si mineral, un c\u00e2ine feriga\/ Pe care \u00eel plimbam o data la doua anotimpuri\/ O singura trecere si o singura veghe.\/ Vara \u00eei \u00eenchideam ochii \u00een apa,\/ \u00cei umpleam buzunarele cu ciuperci de vata,\/ Ma agatam de pietre cu oua subtiri,\/ Aveam grija sa nu fiu banuit de nimic\/ Si ma visam atlet.\/\/ Noaptea oboseam\/ Ma g\u00e2ndeam la Macedon\/ Si \u00eemi numaram pasii sa dorm\u201c (\u201eZilele trecute\u201c, p. 64).<br \/>\n<strong>Lumea \u00een dezagregare<\/strong><br \/>\nC\u00e2nd scapa de poezia lui Gellu Naum, Gabriel Nedelea se apropie de lumea \u00een dezagregare a lui Bacovia. \u00cen peste jumatate din carte apare obsesia apei, a potopului biblic, a regresului. Pendularea de la un magistru la celalalt se desprinde din urmatorul poem, unde, alaturi de combinarea arbitrara a cuvintelor, \u00eesi face loc recluziunea \u00een gaoace, asteptarea resemnata a sf\u00e2rsitului. Influenta \u201eLacustrei\u201c nu poate contestata. Ochii si urechile \u00eesi schimba rosturile ca \u00een celebrele sinestezii bacoviene: \u201evederea mea era o uriasa ascultare pe l\u00e2nga pereti\/ c\u00e2nd veneau ploile, martorii \u00eesi plimbau animalele\/ pe strazile pavate cu pete mari de staniol\/ \u00een camera cu vederea spre masina de scris\/ si radiourile vechi din fereastra\/ \u00eemi ascultam vocile din aluminiu,\/ gata sa ies\/ pe ce acoperisul de unde venea,\/ locul \u00een care \u00eemi aflasem oaspetii\/ acolo ma cuprindeau presimtirile\/ pentru verdele de apa,\/ atunci str\u00e2ngeam c\u00e2teva lucruri,\/ ma \u00eenchideam \u00een camera de la strada\/ si asteptam inundatiile\u201c (\u201einundatiile\u201c, p. 20).<br \/>\nImplicarea celor doi poeti \u00een acelasi tipar se explica prin amanuntul ca autorul \u201eSc\u00e2nteilor galbene\u201c da senzatia ca imaginile sale n-au concretete, ca sunt numai viziuni care anunta disolutia. Folosind identitatea \u00eentre spirit si trup, \u00eentre constiinta si materie, Gabriel Nedelea \u00eei ofera consistenta femeii bacoviene, convertind-o, din interlocutor neprezent, din halucinatie menita sa \u00eenlature \u00eennebunirea prin \u00eensingurare, \u00een mijloc de a atinge extazul, \u00eenainte de aneantizare. Erotismul se desfasoara \u00een ambiguitate. Pasiunea amantilor echivaleaza cu \u00eent\u00e2lnirea divinitatii. Intertextul \u00eenceteaza astfel sa fie reverenta. Devine explorarea unor zone noi: \u201e\u00cel masor pe Dumnezeu cu trupul tau,\/ E mare Dumnezeu\/ Si nu asa departe cum spun scripturile\/\/ Te lasi pe spate\/ Si \u00cel ajungem cu s\u00e2nii tai\/ Si \u00cel ghicim \u00een palma,\/ \u00cei vorbim despre mersul lumii,\/ Despre revistele de moda\/ Si despre cinematograful european.\/\/ E mare Dumnezeu,\/ Dar genunchii tai frumosi,\/ Nu pot sta departe\/ Si m\u00e2inile pe care ti le-a dat cu m\u00e2ini\/ Ma cuprind.\/\/ Tu r\u00e2zi de sf\u00e2rsitul lumii,\/ Eu vorbesc frumos despre tine\/ Si am\u00e2ndoi \u00eei vorbim de bine pe morti\u201c (\u201e\u00cenchinare\u201c, p. 34). Prelucrarea anterioara l-ar ajuta pe t\u00e2narul poet sa-si creeze un culoar personal.<br \/>\nP\u00e2na atunci, \u201ePeisaj cu \u00eent\u00e2lnire\u201c este un simplu exercitiu de admiratie. Daca \u201estilul este omul \u00eensusi\u201c (G. Buffon), atunci melanjul din aceasta carte nu configureaza o personalitate creatoare.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Gabriel Nedelea, Peisaj cu \u00eent\u00e2lnire, Craiova, Editura Aius Printed, 2011, 78 p. Placheta lui Gabriel Nedelea \u2013 \u201ePeisaj cu \u00eent\u00e2lnire\u201c \u2013 \u00eemi ofera prilejul pentru doua observatii preliminare. Prima, de circumstanta, se refera la consolidarea pietei rom\u00e2ne de poezie. P\u00e2na acum doi-trei ani, nimeni, \u00een afara de Brumar si Cartier (din pacate aceasta din urma&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/exercitiu-de-admiratie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Exercitiu de admiratie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6473,6474],"class_list":["post-9253","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gabriel-nedelea","tag-peisaj-cu-intalnire"],"views":1463,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9253","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9253"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9253\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9253"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9253"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9253"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}