{"id":9250,"date":"2011-10-07T22:49:38","date_gmt":"2011-10-07T20:49:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9250"},"modified":"2011-10-07T22:50:12","modified_gmt":"2011-10-07T20:50:12","slug":"%e2%80%9ecinci-flori-si-un-miliard-de-absente%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ecinci-flori-si-un-miliard-de-absente%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eCinci flori si un miliard de absente\u201c"},"content":{"rendered":"

– 180 de ani de la moartea lui C\u00e2rlova –<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Calendarul literar ne aduce aminte ca \u00een acest septembrie s-au \u00eemplinit 180 de ani de la moartea lui Vasile C\u00e2rlova, unul dintre cei care \u2013 asa cum scrie Eugen Simion \u00een \u201eDimineata poetilor\u201c (Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 1980) \u2013 \u201e\u00eentr-o superba dimineata a imaginatiei lor, au \u00eentemeiat poezia rom\u00e2na moderna\u201c, C\u00e2rlova fiind chiar primul poet rom\u00e2n modern.<\/strong><\/em>
\nC\u00e2nd destinul i-a fost fr\u00e2nt, la numai 21 de ani, ofiterul Vasile C\u00e2rlova scrisese, cum se stie, nu mai mult de cinci poezii si tradusese c\u00e2te ceva din lirica franceza. Cu poezia \u201eRuinurile T\u00e2rgovistei\u201c, cunoscuta de generatii si generatii de scolari rom\u00e2ni, el a inaugurat \u00een literatura noastra ceea ce s-a numit poezia vestigiilor istorice, at\u00e2t de bogat si divers reprezentata, gratie preromanticilor, \u00een poezia universala.
\nG. Calinescu \u00eei rezerva c\u00e2ntaretului \u201eRuinurilor\u2026\u201c, \u00een \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een prezent\u201c, un capitol consistent, pe masura importantei pe care genialul critic credea ca trebuie s-o acorde marilor \u00eenceputuri sau, \u00eel citez din nou pe Eugen Simion \u2013 acelor \u201epoeti ai matinalului\u201c.
\nCine \u00eel mai citeste astazi, \u00een afara ratiunilor didactice, si poate nici din astfel de ratiuni, pe primul nostru poet modern? El este unul dintre clasicii nelipsiti din istoriile literare, din manuale si din dictionare, dar a caror opera a devenit asa-zic\u00e2nd fictiva.
\n\u00cen anii ’70 l-a recitit \u00eensa pe C\u00e2rlova, cu un ochi proaspat si fara prejudecati moderniste sau postmoderniste, un critic de statura lui Eugen Simion. \u00cen noua lectura a criticului \u2013 materializata \u00een admirabila carte pomenita \u2013 descoperim, \u00eentr-adevar, placerea, de altfel marturisita de critic, a re\u00eentoarcerii la momentul nasterii limbajului poetic si a constiintei lirice rom\u00e2nesti, \u00een scopul retrairii lui. Este, fara \u00eendoiala, \u00eentr-un asemenea demers, si ceea ce as numi o doza de perversitate estetica, \u00een masura \u00een care, la urma urmei, orice placere contine o doza de perversitate.
\nDar l-au recitit pe Vasile C\u00e2rlova, tot \u00een anii ’70, \u00eentr-o epoca a redescoperirilor si a restituirilor, si doi mari poeti \u2013 Nichita Stanescu si Marin Sorescu.
\n\u00cen cazul primului, a rezultat, cu faimoasa sintagma a lui Roland Barthes, un \u201ediscurs \u00eendragostit\u201c marca Nichita Stanescu. C\u00e2rlova este proiectat de creatorul \u201eNecuvintelor\u201c \u00een mitologia literaturii si a limbii rom\u00e2ne, ca un \u201eatlet\u201c al acestora. \u201eDiscursul\u201c este cuprins \u00een \u201eCartea de recitire\u201c\u2013 titlu deopotriva polemic si omagial, ca, de altfel, si dedicatia \u00eenscrisa pe prima pagina a volumului: \u201eOmagiu t\u00e2rziu \u201eCartii de citire\u201c a lui Ion Creanga\u201c. Pastorul \u00eentristat al cuvintelor noastre, poetul \u201eviscolului de dureri\u201c \u2013 metafora cu suflu de amplitudine eminesciana a lui C\u00e2rlova \u2013 este vazut mai ales ca un ctitor aparut din \u201eumbra secolilor\u201c:
\n\u201e\u00centemeietor nu de stat ci de limba C\u00e2rlova este. Geniul lui e o pricina de perpetua tristete nationala. Tristete de a-l fi rupt destinul. Tristete de a fi plecat din s\u00e2nul natiunii, limbii si vorbirii rom\u00e2nesti, cel mai apt de a vorbi vorbirea Tarii. Cinci flori ne-a lasat si un miliard de absente. Acesta era Domnul. El era singurul caruia i-am fi spus noi toti: Dumneavoastra. C\u00e2nd a plecat, noi nu eram nascuti. Ne nastem greu \u00een vorbire, pentru ca el, grabitul, a plecat.
\nCum era C\u00e2rlova? Trebuie ca era ca si Shakespeare. Ce este mai frumos \u00een vorbirea noastra, trebuie ca ar fi spus C\u00e2rlova. Barbat t\u00e2nar, barbat suav, ofiter\u201c.
\nAsa l-a vazut si Jiquidi \u00een portretul pe care G. Calinescu l-a asezat \u00een galeria monumentalei \u201eIstorii\u201c.
\nAr fi putut C\u00e2rlova sa spuna, precum Heliade Radulescu, la 1829 \u2013 \u201e\u2026eu sunt si voi sa fiu ceea ce sunt: meserias, nimeni nu ma poate scoate din scriitor rom\u00e2n\u2026\u201c?
\nPutinatatea biografiei si scrisului sau nu i-ar fi \u00eengaduit poate sa faca o afirmatie at\u00e2t de categorica, precum cea a autorului \u201eZburatorului\u201c. Dar iata ca, dupa aproape doua veacuri, un poet genial ca Nichita Stanescu \u00eei certifica meseria de scriitor rom\u00e2n:
\n\u201eTu esti o aspiratie, tu esti un semn al viitorului locuind prezentul. Ca o dovada ca existi este faptul ca noi te nastem \u00een poeziile noastre; ca o dovada ca noi te stap\u00e2nim, este faptul ca de la o generatie la alta noi te facem mai concret. Nu numai viitorul \u00eesi trimite antenele lui prin tine \u00een noi. Prezentul \u00eensusi alearga spre tine, cucerindu-te prin idei, prin cuvinte, prin poezie\u201c.
\nRecitind acum acest text din \u201eCartea de recitire\u201c, dupa aproape patru decenii de la aparitia acesteia, stimulat, cum spuneam la \u00eenceputul acestor \u00eensemnari, de calendarul literar, mi-am amintit si de un interviu pe care i-l luam lui Nichita, pentru revista \u201eConvorbiri literare\u201c, \u00een vara anului 1974. Atunci, la o \u00eentrebare a mea, el s-a referit la necesitatea \u201edialogului perpetuu\u201c cu clasicii, iar, \u00een acest context, si la a sa Carte de recitire \u2013 \u201euna din cartile mele pe care le iubesc cel mai mult\u201c.
\nIata ce \u00eemi marturisea cu acel prilej clasicul Nichita Stanescu: \u201eTemeiurile ce m-au \u00eendemnat s-o scriu sunt numeroase. A fost o necesitate intima de a retrai istoria literaturii noastre, de a o retrai pe viu. Fiecare generatie trebuie sa depuna marturie despre \u00eenaintasi. Este si conditia ca \u00eenaintasii sa ram\u00e2na mereu vii. As spune ca notiunea de valoare \u00een literatura este valabila at\u00e2t timp c\u00e2t ea se preteaza redescoperirilor\u201c.
\n\u00cen fine, Marin Sorescu, care, pe buna dreptate scrie Nicolae Manolescu \u00een \u201eIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne\u201c, \u00eei citeste pe \u201epoetii vremii\u201c ca un profesionist. Spre deosebire de lecturile lui Nichita Stanescu care, apreciaza Manolescu, ar fi \u201eexclusiv si exagerat laudative\u201c! Fapt e ca, cu o astfel de posteritate, receptat de critici ca G. Calinescu si Eugen Simion si de poeti ca Nichita Stanescu si Marin Sorescu, putem vorbi \u00een cazul lui Vasile C\u00e2rlova de un destin norocos, poate chiar fericit. Zice Sorescu: \u201ePoezia concentrata a lui C\u00e2rlova e ca o palma. Str\u00e2ng\u00e2ndu-se, devine pumn. A batut cu el la poarta de bronz a literaturii rom\u00e2ne… M\u00e2na \u00eentinsa \u00eei arata liniile norocului, pulverizate pe toate cele cinci degete. Cinci poezii, cinci degete. Ah, poezia \u00eei venea ca o manusa\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

– 180 de ani de la moartea lui C\u00e2rlova –   Calendarul literar ne aduce aminte ca \u00een acest septembrie s-au \u00eemplinit 180 de ani de la moartea lui Vasile C\u00e2rlova, unul dintre cei care \u2013 asa cum scrie Eugen Simion \u00een \u201eDimineata poetilor\u201c (Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 1980) \u2013 \u201e\u00eentr-o superba dimineata a imaginatiei lor,… Cite\u0219te mai mult »\u201eCinci flori si un miliard de absente\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6472,6471],"class_list":["post-9250","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ruinurile-targovistei","tag-vasile-carlova"],"views":1546,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9250","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9250"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9250\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9250"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9250"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9250"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}