{"id":925,"date":"2009-12-24T00:32:55","date_gmt":"2009-12-23T22:32:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=925"},"modified":"2009-12-24T00:38:12","modified_gmt":"2009-12-23T22:38:12","slug":"trecand-nilul-in-cautarea-filmelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trecand-nilul-in-cautarea-filmelor\/","title":{"rendered":"Trec\u00e2nd Nilul, in cautarea filmelor"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Festivalul International de Film de la Cairo<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Chiar asa, in fiecare zi treceam Nilul, pret de cinci minute, de pe un mal la altul, cu vaporasul. Hotelul care gazduieste sediul festivalului are de toate, de la pianul din hol pentru delectarea nocturna a oaspetilor, la c\u00e2inii-politisti care isi fac constiincios datoria, amusin\u00e2nd fiecare vehicul, pentru linistea celor care pasesc peste un prag cu multe stele. Nu are, insa, sali de cinema. Ceea ce poseda vechiul sediu, de la hotelul Grand Hyatt, lipit de un mall. P\u00e2na acum doi ani, aici tragea toata suflarea invitata la cea mai importanta manifestare cinematografica din regiunea araba. Am apucat si acea vreme. Curata boierie! De la micul dejun \u2013 doar o scurtatura de bat p\u00e2na in scaunul in care aveam sa petrecem vreo 7-8 ore bune. In schimbatoarea noastra lume, Hyatt-ul a fost cumparat de un seic. Patronul nu a vrut sa auda de bauturi alcoolice la restaurant. De aici divortul de festival. Daca trecerea la austeritate ar fi avut loc mai de mult, amintirea ultimei mele int\u00e2lniri cu Stefan Iordache nu ar mai fi fost legata de imaginea lui la fereastra, cu un pahar in m\u00e2na, zic\u00e2ndu-mi: \u201eTu chiar crezi ca asta e Nilul?\u201c Adevarul este ca si eu ma intreb, de fiecare data. Fluviul are o magie greu de explicat cu una, cu doua. Zilnicele traversari cu vaporasul, pentru a ne duce la \u201elocul de munca\u201c (la urma urmei, ce este un festival?), graba ajungerii la debarcader, asteptarea int\u00e2rziatilor nu risipesc vraja. Nici in sala nu uitam unde ne aflam. Selectia caireza surprinde printr-o diversitate ce face greu de ghicit strategia. Marile festivaluri de categoria A, Cannes-ul, Berlinul, Venetia includ in programul competitional numai premiere, de aici si acerba lor concurenta. Toate au ambitia de a descoperi si lansa. Uneori, de a confirma definitiv sau de a incununa pe cineva. Vezi, bunaoara, clubul select al detinatorilor unui dublu Palme d\u2019Or, la Cannes. C\u00e2rcotasii vorbesc de \u201eo clientela\u201c si, de obicei, o atribuie numarului unu al festivalului, directorul sau delegatului general, autorul selectiei oficiale. La Cairo, insa, totul se petrece altfel. Festival de categoria A si el, surprinde prin ciudatenia armatei de selectioneri, vreo 35 la numar. Banuiesc ca sunt un fel de cercetasi, descoperitori ai filmelor din lumea mare. Ce-i drept, nu vin cu titluri care sa fi facut gloria marilor competitii cinematografice (nu se cade sa propui un film premiat la Cannes sau Venetia), dar se mai strecoara unele care au scos capul pe la alte int\u00e2lniri. Banuiesc ca armata celor 35 traieste, mai int\u00e2i, o mini-competitie in familie, la capatul careia se decide selectia. Imperativul numarul unu pare sa fie diversitatea. Croatia si Argentina, Finlanda si Grecia, Franta si Ungaria, Portugalia si India, Turcia, Rusia si Statele Unite s-au aflat pe afisul celei de-a 33-a editii. Autorii, in general, nu sunt consacrati. Cum anul acesta nu am fost prezenta dec\u00e2t la o jumatate de festival, sosind cam pe la mijloc, ceea ce nu inseamna spartul t\u00e2rgului, nu ma pot pronunta asupra intregii selectii. Ceea ce am vazut imi furnizeaza suficient material pentru a-mi intretine unele nedumeriri. De ce at\u00e2tea filme cumularde? Cineva din juriul international, din care a facut parte si Ioana Uricaru (\u201eAmintiri din Epoca de Aur\u201c), argumenta prin slaba calitate a selectiei din acest an. Daca nu as fi prins \u201eOne War\u201c, al Verei Glagoleva (Rusia), unul dintre cele mai impresionante filme \u201ede razboi\u201c vazute in ultima vreme, poate nu as fi privit cu suspiciune palmaresul. Dar sa-l rasplatesti oarecum consolator, cu Premiul Youssef Chahine pentru \u201eCea mai buna contributie artistica\u201c (niciodata nu am inteles cam cea vrea sa zica, exact, o astfel de distinctie, int\u00e2lnita si pe alte meleaguri) mi se pare mai mult dec\u00e2t nedrept. Vera Glagoleva, cineasta descinsa din r\u00e2ndurile actritelor, arunca in aer presupusa categorie a \u201ecinematografului feminin\u201c. Un subiect, dupa stiinta mea, ingropat, neatacat frontal, p\u00e2na acum, drama femeilor violate de nemti si aruncate cu copii cu tot la marginea lumii, intr-un soi de ghetto, este scuturat de orice atingere melodramatica. Deportate intr-o insula, precum leprosii, eroinele isi traiesc tragedia cu demnitate, fie impacate cu soarta, fie sper\u00e2nd intr-un exil provizoriu. Isi cresc copiii ca orice mama, le incropesc mici bucurii, incearca sa nu se lase infr\u00e2nte de mesajul usor de descifrat al sosirii unui ofiter trimis sa inregistreze starea de fapt. Dar tocmai el, taciturnul barbat, va inchide ochii in momentul in care, conform ucazului, femeile vor trebui despartite de copiii lor: ele \u2013 condamnate pe viata, cei mici \u2013 trimisi in scoli speciale. Un film sever, in tonuri vinetii, dar cu nuante ale tresaririlor psihologice, cu portrete feminine greu de uitat, cu secvente sculpturale, cum este si finalul: o barca plina cu suflete se indeparteaza de insula pietroasa, indrept\u00e2ndu-se nu se stie incotro. Cum de a scapat juriului galeria femeilor din acest film, actrite una mai emotionanta dec\u00e2t alta si complet deosebite ca tipologie? In astfel de cazuri, festivalurile premiaza grupul in intregime. Aici a fost preferata o interpreta \u201efitoasa\u201c, am spune noi, Karolina Piechota, care, daca nu s-ar fi tot jucat cu o rochie de mireasa in filmul polonez \u201eSplinters\u201c, mai mult ca sigur ca ar fi trecut neobservata. Indraznesc sa spun ca alegerea juriului (condus de regizorul indian Adoor Gopalakrishnan) a fost o gafa, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t mai avea la indem\u00e2na vreo c\u00e2teva optiuni. Daca ar fi sa o amintesc doar pe Josiane Balasko, minunata protagonista a \u201eAriciului\u201c (\u201eLe H\u00e9risson\u201c), film, de altfel, mult premiat dar, cum se spune, nu intotdeauna pentru cele mai adecvate ratiuni. Multora ni s-a parut excesiva atribuirea si a Premiului pentru regie debutantei Mona Achache si a Premiului special al juriului, Piramida de Argint. Probabil daca celei dint\u00e2i distinctii (regia) i s-ar fi adaugat Premiul pentru interpretare, balanta ar fi stat intr-un echilibru onorabil. In seara inchiderii, mi s-a parut ca si Josiane Balasko era putin dezamagita, oric\u00e2t s-at fi bucurat pentru t\u00e2nara cineasta Mona Achache, preferata si de Fipresci, chiar daca nu in unanimitate, din c\u00e2te am aflat. Filmul, ecranizare a unui bestseller, \u201eL\u2019\u00e9l\u00e9gance du h\u00e9risson\u201c de Muriel Barb\u00e9ry, inc\u00e2nta prin complicitatea unui insolit trio uman, traitor intr-un bloc parizian de buna conditie: portareasa Ren\u00e9e, Paloma, fiica unei familii \u201eburgheze\u201c si un straniu locatar japonez Ozu. Nimeni nu este ceea ce pare. Umila femeie admirabil interpretata de Balasko, pe alocuri cu un chip aproape de nerecunoscut, este o devoratoare de carti, ii citeste pe Tolstoi si pe Garcia Marquez, fetita de 11 ani, dezamagita de viata, isi scrie jurnalul film\u00e2nd mai tot timpul, iar domnul Ozu cauta, cu eleganta proprie neamului sau, apropierea de sfioasa vecina fara rochii \u201ede ocazii\u201c, dar inconjurata de volume. Inc\u00e2ntare, ironie tandra, neadastarea in calduta baie a bunelor sentimente sunt calitati de necontestat pentru un film popular, dar c\u00e2nd ii poti opune o poveste at\u00e2t de puternica precum \u201eOne War\u201c, parca am avea de a face cu un c\u00e2ntar usor defect. Dar, la urma urmei, nu este dec\u00e2t un festival, cum ar fi spus Hitchcock.<\/p>\n<blockquote><p><strong><br \/>\n<\/strong><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Festivalul International de Film de la Cairo Chiar asa, in fiecare zi treceam Nilul, pret de cinci minute, de pe un mal la altul, cu vaporasul. Hotelul care gazduieste sediul festivalului are de toate, de la pianul din hol pentru delectarea nocturna a oaspetilor, la c\u00e2inii-politisti care isi fac constiincios datoria, amusin\u00e2nd fiecare vehicul, pentru&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trecand-nilul-in-cautarea-filmelor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Trec\u00e2nd Nilul, in cautarea filmelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[79,529,528,83],"class_list":["post-925","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-amintiri-din-epoca-de-aur","tag-ariciul","tag-festivalul-international-de-film-de-la-cairo","tag-film"],"views":2338,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/925","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=925"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/925\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=925"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=925"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=925"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}