{"id":9244,"date":"2011-10-07T22:42:42","date_gmt":"2011-10-07T20:42:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9244"},"modified":"2011-10-07T22:42:57","modified_gmt":"2011-10-07T20:42:57","slug":"another-poker-movie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/another-poker-movie\/","title":{"rendered":"Another poker movie"},"content":{"rendered":"

Bogdan Cosa, \u201ePoker\u201c,<\/em> Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 200 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

La prima lectura, despre Bogdan Cosa nu s-ar zice ca debuteaza. Romanul sau \u201ePoker\u201c emana maturitate nu doar \u00een ce priveste personajele, ci si la nivel de scriitura. Poate numai asa s-ar explica pretentiile nejustificate ale juriului Cartii Rom\u00e2nesti de a decerna doar un premiu la debut \u00een acest an, ignor\u00e2nd volumele de poezie si teatru, de parca stacheta ridicata de prospatul prozator brasovean ar fi fost imposibila pentru ceilalti. <\/strong><\/em>
\nUn castel din carti vii<\/strong>
\nDupa cum se remarca din confesiunea citata \u2013 dar si din cuvintele de pe manseta volumului \u2013 vorbim despre un roman autobiografic, autorul (men)tin\u00e2ndu-si cumpatul p\u00e2na pe ultima pagina, desi cunoaste prea bine deznodam\u00e2ntul unor fapte pe care doar le-a trait. Motivul ne permite, printre altele, sa nu putem vorbi de constructia personajelor, cu toate ca Bogdan Cosa nu le pune toate cartile pe masa, castelul ce se formeaza nefiind locuit dec\u00e2t de fr\u00e2nturi din persoane reale, fragmente stabile de crai dintr-o curte mai veche si dame de-ti pica toti ochii.
\nSi constructia sta perfect \u00een picioare, balansata de un ritm epic fara fisura, contrafortuita cu tensiune, ba chiar cu suspans, \u00eentr-un foarte bun dozaj al efectelor epico-narative. Astfel, pasajul \u201eNu mai am tigari, m-am g\u00e2ndit dupa ce am stins-o pe ultima, pe la 4, exact la momentul asta, c\u00e2nd voi zice ca nu mai am tigari si ma voi g\u00e2ndi la mine, cel de pe prag, care se g\u00e2ndea la asta\u201c contine contrasa \u00eentreaga tehnica a romanului, \u00een care prezentul si trecutul se iau la \u00eentrecere si ajung sa se confunde. Bogdan Cosa ne demonstreaza ca politica \u2013 si poetica \u2013 pasilor minusculi poate fi premianta: un pas \u00eenainte, restul \u00eenapoi. Subiectul cartii se deruleaza de-a lungul a trei zile; pe scurt, avem un personaj pe care-l cheama Tudor (cum ni se spune o singura data, nu putem fi siguri), un anticorporatist convins, \u00eensa fan KFC si McDonald’s, autor de reclame cam gratuite la Zuzu si Whiskas \u2013 desi motanul Jack nu i-a gustat niciodata cutare delicatesa \u2013 fumator \u00eenrait de Muratti, Marlboro sau Kent, ce mai, un literat pasionat de poker, din care de altfel traieste, la catarama cu Misu, Matei si Dragos, ultimul din lista cauz\u00e2nd intriga romanului, dupa ce pleaca pe nepusa masa \u2013 de poker, se \u00eentelege \u2013 si cu toti banii, la un concurs-fantoma pe Marea Neagra. Textul avanseaza dinspre-o partida de poker, soldata c-un falseur batut si-un s\u00e2rb venit sa-l razbune, \u00eenspre c\u00e2te-o partida de sex, implicita sau nu, pentru-a se opri la Bucuresti, unde protagonistul venit din directia T\u00e2mpei, de brat cu noua cucerire, se vede \u00een vizita la doi prieteni proaspat iesiti de la dezintoxicare, pentru a da brusc de iubita \u201eoficiala\u201c proaspat avortanta. \u00cen plus, traseul narativ apare \u00eempanat cu tot felul de flashback-uri \u00eenspre familia distrusa prin parasirea de catre tata si moartea mamei; ca mostra, felia de copilarie servita subit, \u00een urma trecerii de la CD player la \u201eradio\u201c, cuv\u00e2nt-madlena ce declanseaza memoria involuntara: \u201e\u00cemi aduc aminte de tata, de Dacia lui \u00een care nu aveam dec\u00e2t radio, \u00een care se abureau geamurile de fiecare data c\u00e2nd treceam de la c\u00e2mpie la munte, o rabla de-aia care \u00eemi parea atunci cea mai frumoasa masina din fata blocului, \u00een care nu lasam pe nimeni sa dea cu mingea. Era masina noastra. Masina mea. \u00cemi imaginam ca atunci c\u00e2nd voi fi mare o voi conduce. Voi avea mustata si voi conduce Dacia crem, BV, nustiuc\u00e2t, FEM.\u201c
\n\u00censa pokerul \u201ee un joc complicat. Un joc matematic, dar si social. De cele mai multe ori nu joci cartea, ci omul. Cartile nu le puteam alege dinainte, asa ca-mi alegeam oamenii\u201c. Cu alte cuvinte, desi aparent se refera doar la o tactica, Bogdan Cosa pare sa sugereze ca toate raporturile umane se desfasoara dupa logica jocului de poker \u2013 online, la mesele \u201evirtuale\u201c (putem face o paralela cu Facebook, unde prietenii sunt alesi printr-un simplu clic, repede salvator de singuratate) sau onlife, pe mesele \u201ereale\u201c (\u00een directia carora \u201eiesim\u201c din case, la c\u00e2te-o poveste rapid \u00eembibata-n cafea, soldata sau nu cu diverse alte picanterii, numai demne de conditia umana. Cert este ca jocul de carti e valorizat \u00een roman cu toate furtisagurile si non-etica lui: \u201eNu furam, nu se putea spune asta. A fura e un cuv\u00e2nt ur\u00e2t. C\u00e2nd furi \u00eenseamna ca nu esti \u00een stare sa iei pe bune\u201c. Pentru ca, nu-i asa, pokerul \u201enu e cea mai morala chestie, dar, ce dracu’, cui \u00eei pasa de moralitate \u00eentr-o lume ca asta?\u201c Si textul e \u00eentesat de termeni apartin\u00e2nd unui jargon de la un punct\u00a0 argotic, vocabularul devenind un fel de cod al initiatilor unui cerc restr\u00e2ns, oarecum exclusivist \u2013 \u00eenc\u00e2t niste note de subsol n-ar fi fost \u00een plus. Apoi, desi personaj-narator-autorul poate fi calm (\u201eEu nu am nicio lume, nicio iluzie. Nu cred nimic. Nu sper nimic. Sunt liber.\u201c), desi se delimiteaza de ruleta (stadiile prin care trec ruletistii, de la \u201enorocul \u00eencepatorului\u201c p\u00e2na la privirea rotii mai mult \u00een gol: \u201eentuziasmul, convingerea, disperarea si resemnarea. Patru v\u00e2rste, dar niciuna legata de aur. Daca nu te-ai apucat de ruleta, bucura-te, e ca si cum nu te-ai apucat de heroina.\u201c \u2013 ultima fraza fiind a lui Carlos Mortensen, celebru jucator de poker), cu toate astea, protagonistul e c\u00e2t se poate de constient: fie ruleta, fie poker, se \u00eent\u00e2mpla mereu la fel: \u201efara iluzii, banii \u00eesi iau \u00eentotdeauna revansa.\u201c
\n\u00centre road book si road movie<\/strong>
\n\u00cen buna parte, romanul se constituie ca monolog. Personajul vorbeste foarte mult singur, \u00een scris, \u00een g\u00e2nd, sau chiar la telefon. Apoi, solilocviul nocturn e si el notat pe h\u00e2rtie, capitolul intitulat \u201eVisul de-a familia\u201c, cu fetita Ilinca, deocamdata nenascuta, put\u00e2nd fi considerat centrul de greutate al \u00eentregului edificiu romanesc. Interesant e mai ales modul \u00een care Tudor \u00eesi citeste transcrierea, deja-interpretarea visului, convertirea lui din imagine cvasicinematografica (deci morfologie) \u00een text (deci sintaxa): \u201eCitesc rar, fac\u00e2nd pauze \u00eentre paragrafe pentru a reconstitui totul. Jumatate vis, jumatate explicatii ale gesturilor marunte, amintiri, proiectii idealizate. Totul at\u00e2t de clar, at\u00e2t de lucid\u201c. Si daca visul joaca rolul extatic al unui trip, muzica nu se lasa defel mai prejos, ubicuiz\u00e2nd spatiul acustic al textului. Nu degeaba vorbeste Mircea Martin de o coloana sonora \u00een prezentarea facuta pe spatele cartii, care s-a dovedit c\u00e2stigatoare pentru Bogdan Cosa, inclusiv pe piata cartii rom\u00e2nesti.
\n\u00centr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t pe YouTube ruleaza un video trailer dedicat romanului. Mai mult, av\u00e2nd \u00een vedere faptul ca, fara sa fie pe dumuri, personajele sunt mereu pe drum (prin Brasov, \u00een Poiana, spre Bucuresti), volumul se plaseaza undeva \u00eentre road book si road movie, mai precis \u00eentre Jack Kerouac si Wim Wenders. Impresia de cinema este \u00eentarita si datorita unor expresii gen \u201eeram \u00een filmul ei\u201c, \u201emi s-a rupt filmul\u201c, \u201eam un film cu tine\u201c, sau, de ce nu, \u201esunt \u00een reluare\u201c.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, c\u00e2nd vine vorba de legaturile dintre indivizi, trebuie remarcata \u201ecalitatea\u201c relatiilor umane presupuse: \u201eAu trecut trei ani peste noi, trei ani \u00een care ne-am certat mai mult dec\u00e2t am vorbit, am fost suparati unul pe celalalt mai mult dec\u00e2t am fost fericiti ca suntem \u00eempreuna. Am facut sex de mai multe ori cu alte femei dec\u00e2t cu ea, chiar daca \u00een cazul tipelor totul se oprea dupa ce-mi spuneau c\u00e2t de bine a fost\u201c. Astfel, de la jumatatea cartii, Andreea, pokerita functionara, preia controlul, \u00een detrimentul imaginii Adelinei, pictorita filosoafa ce nu se mai ridica la pretentiile protagonistului. Numai ca, lovitura de teatru, poate prea batatoare la ochi, aflam ulterior ca visul de-a familia s-a petrecut simultan cu avortul iubitei celei dint\u00e2i. Sa ne asteptam ca naratorul sa renunte la \u201epatima\u201c pokerului, v\u00e2z\u00e2nd \u00een el mobilul acestui deznodam\u00e2nt? \u00cen finalul aproape lacrimogen, acesta e gata sa se dezica de pacatele tineretii, cumva pregatit pentru postura de pater familias. Nu vom afla dec\u00e2t \u00een continuarea volumului, pe care t\u00e2narul autor ne-o pregateste poate, ca pe-un urmator etaj al castelului \u00eenceput (fiind alcatuit din carti de joc, edificiul va necesita modificari de ansamblu pe cel putin o latura), ca pe-un sequel sau, cine stie, remake al filmului pe care tocmai l-am viz(ion)at.
\nFara sa poarte neaparat \u201e\u00een ranita bastonul de mare prozator\u201c, cum pe coperta IV se dispenseaza ritos al sau profesor \u2013 si totodata generalissim \u00een ale romanului doctoral \u2013 Caius Dobrescu, Bogdan Cosa tine bine str\u00e2ns un as \u00een m\u00e2neca. Nu ne ram\u00e2ne dec\u00e2t sa speram ca-l va scoate odata cu proxima carte.\u00a0 <\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bogdan Cosa, \u201ePoker\u201c, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 200 p.       La prima lectura, despre Bogdan Cosa nu s-ar zice ca debuteaza. Romanul sau \u201ePoker\u201c emana maturitate nu doar \u00een ce priveste personajele, ci si la nivel de scriitura. Poate numai asa s-ar explica pretentiile nejustificate ale juriului Cartii Rom\u00e2nesti de a decerna doar… Cite\u0219te mai mult »Another poker movie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6333,6115,6467,6469,6468],"class_list":["post-9244","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poker","tag-bogdan-cosa","tag-road-book","tag-roman-de-azi","tag-romancieri-romani"],"views":1560,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9244","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9244"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9244\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9244"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9244"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9244"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}