E toamna si diplomatii \u00eesi reintra \u00een p\u00e2ine. Uz\u00e2nd \u00eendeobste de avantajele discretiei, diplomatia a \u00eempam\u00e2ntenit mai multe cutume \u00eentre care si pe cea a evitarii manifestarii, \u00eenca si mai abitir, a disputelor publice. Aceasta nu presupune ca un diplomat sa taca \u00een orice \u00eemprejurare. Dimitri Rogozin, ambasadorul Rusiei la NATO, face parte dintre diplomatii care nu scapa, din contra, cauta ocaziile de a (se) explica. Este suficient sa i se iveasca un prilej ca nu-l ocoleste. Prefera sa \u00eel exploateze. Cum vine dintr-o mare diplomatie, cea rusa, explicatiile Excelentei Sale nu trebuie sa ne scape nici noua. Domnul Rogozin nu face reverente diplomatice \u2013 nu-i sta \u00een caracter \u2013 si are o adevarata placere sa fie abrupt si taios. El este un apropiat al premierului de azi (posibil, din nou, presedintele de m\u00e2ine) al Rusiei, Vladimir Putin. Am\u00e2ndoi oarecum tineri, am\u00e2ndoi oarecum puternici. Cine cunoaste acest amanunt stie sa atribuie declaratiilor trimisului Kremlinului la NATO atentia cuvenita.
\n\u00cen timpul unei vizite la Paris, domnul Dimitri Rogozin a dat revistei franceze \u201eLe Figaro\u201c un interviu si s-a pronuntat \u00een probleme de continua actualitate, daca pot spune asa: adaptarea strategiei de securitate a NATO. Evident, este \u00eendreptatit sa se pronunte. Maniera \u00een care o face, \u00eensa, merita sa fie luata si ea \u00een seama: ton taios, \u00eencruntare, privire severa cam peste umar. Subiectul intereseaza \u00een gradul cel mai \u00eenalt Rom\u00e2nia. Sa spun de la \u00eenceput ca opiniile ambasadorului ocolesc tara noastra desi, ciudat, data la care a fost dat interviul \u2013 16 septembrie \u2013 coincide cu semnarea acordului rom\u00e2no-american pentru amplasarea \u00een Oltenia a scutului antiracheta. Vizita ambasadorului Rogozin la Paris a urmarit sa readuca \u00een atentia lumii opinia Moscovei privind proiectul Statelor Unite de a instala sistemul antirachete \u00een Europa. Sistemul nu este \u00eendreptat \u00eempotriva Federatiei Ruse, sustine Washingtonul. Domnul Rogozin nu este convins. Vor fi fiind suficient de expliciti americanii \u00een discutiile directe cu rusii \u00een aceasta privinta? Ma \u00eendoiesc ca vom sti vreodata. Dar p\u00e2na la limpezirea lucrurilor, daca se vor limpezi, unele opinii ale lui ambasadorului Rogozin merita sa fie cunoscute. Oric\u00e2t ar fi de abrazive, nu trebuie sa se creada ca opiniile diplomatului rus sunt \u00eent\u00e2mplatoare. \u00cen politica se mai furiseaza \u00eent\u00e2mplarea, \u00een diplomatie nu. Mai este recomandat ca declaratiile domniei sale sa nu fie puse nici pe seama unei pofte de cozerie cazuta din senin sau de improvizatie \u00eentr-o convorbire de vacanta. Ambasadorul Rogozin este unul dintre avizatii purtatori de cuv\u00e2nt ai Kremlinului. \u201eWashington-ul nu a prezentat nici o propunere concreta (\u00een cadrul discutiilor ruso-americane, n.n.) desi s-a aratat deschis la o cooperare cu Moscova \u00een aceasta privinta (instalarea de sisteme antiracheta, n.n.). O adevarata cooperare ar permite restabilirea \u00eencrederii \u00een Europa si economisirea de bani \u00een conditii de criza\u201c. Este cunoscut faptul ca Moscova ar fi preferat realizarea unui singur sistem integrat antirachete \u00een Europa. \u00centruc\u00e2t Washington-ul a refuzat, Federatia Rusa a propus sa se convina realizarea a doua sisteme independente de securitate, adica fiecare sa aiba propriul lui sistem. \u00cen acest caz, considera ambasadorul Rogozin, \u201edispozitivul NATO (poate) sa asigure securitatea statelor membre ale Aliantei, cu conditia ca raza de actiune a rachetelor sa nu atinga teritoriul Rusiei\u201c. De asemenea, este necesara \u201eo legatura de alerta\u201c, \u00eentre cele doua sisteme dat fiind faptul ca timpul de reactie trebuie sa fie de c\u00e2teva secunde. \u201eFara interconexiune, afirma ambasadorul Rogozin, orice lansare de interceptoare va fi considerata de Rusia ca o agresiune potentiala. Cerem, de asemenea, ca potentialul nostru nuclear sa nu fie amenintat\u201c. Moscova nu a agreat niciodata abordarea Washington-ului \u00een problema scutului antiracheta. Opozitia sa a facut ca Statele Unite sa-si modifice progresiv conceptul. Dar nu si strategia. Interesul pentru un modus vivendi pare sa preocupe ambele parti si trebuie spus ca ratiunea lui este \u00een str\u00e2nsa legatura cu etapa pe care omenirea o parcurge spre un nou echilibru mondial. \u201eRaza de actiune a unor interceptoare (americane, n.n.) \u00een Polonia sau \u00een Marea Baltica, sustine Dimitri Rogozin, se \u00eentinde p\u00e2na \u00een Urali, dar amenintarea este perceputa ca venind din Orientul Mijlociu sau din Asia. Noi vrem sa stim cu claritate daca Iranul este folosit ca pretext pentru o desfasurare \u00een Nord a interceptoarelor \u00een scopul amenintarii Rusiei\u201c. Dupa cum se vede, miezul fierbinte al disputei \u00eel alimenteaza ne\u00eencrederea si competitia. Fara sa intru \u00een speculatii \u2013 specialistii stiu bine care sunt hibele oricarei competitii \u2013 se poate \u00eentelege ca orice nerespectare a conditionarilor poate sa conduca la reluarea cursei \u00eenarmarilor. Oric\u00e2te garantii ar fi date Moscovei ca scutul antirachete vizeaza statele de unde poate porni o agresiune sau un complot terorist, teama Rusiei de a se socoti vizata nu este \u00eenlaturata. \u00cen afara argumentelor politice si a garantiilor care vor fi date, si pe care nu avem cum sa le cunoaste, rezervele Rusiei sunt sustinute si de… geografie: distanta din Polonia p\u00e2na \u00een Rusia este mai mica dec\u00e2t cea din Polonia p\u00e2na \u00een Iran. De unde, si permanenta ne\u00eencredere si obsedanta suspiciune. \u201eNATO refuza sa depaseasca mostenirea razboiului rece\u201c sustine ambasadorul Rogozin care, \u00een criticile lui, nu-i menajeaza nici pe europeni: \u201ePasivitatea lor este ciudata. Ei socotesc argumentele noastre rezonabile dar afirma ca acestea trebuie discutate cu Washington-ul. Totusi, americanii negociaza cu Polonia. C\u00e2nd un acord este semnat, nimeni nu cere avizul celorlalti europeni\u201c.
\nDisputa \u00een jurul amplasarii scutului antiracheta releva un grad sporit de iritare a Moscovei, care-i face pe unii sa se \u00eentrebe daca Rusia, \u00een ascensiunea ei evidenta, devine un stat imprevizibil. Profesionistii pesimismului cred ca da. Si sunt destui. Optimistii stiu ca \u00een acest aparent haos a fost instaurata de decenii o logica riguroasa \u00eentre cele doua mari puteri militare ale lumii, Statele Unite si Federatia Rusa. Iar aceasta logica \u00eempiedica azi, ca si ieri, sa se ajunga la acte belicoase. Alaturarea spontana a Moscovei la Alianta \u00eempotriva terorismului, dupa 11 septembrie 2001, demonstreaza existenta vointei de coordonare \u00een problemele grave. Fermitatea \u00een apararea pozitiilor proprii este si ea de \u00eenteles pentru ca \u00een joc sunt interese uriase. Acelasi Dimitri Rogozin avea o explicatie proprie \u00een privinta retragerii NATO din Afganistan. Moscova vrea \u2013 ca un fel de pedeapsa, \u00eentelegem de la Rogozin \u2013 ca Alianta sa nu-si retraga trupele p\u00e2na nu face ordine \u00een aceasta tara devastata \u00een care razboiul a instaurat nu numai instabilitatea cronica ci si teama, ura, vendeta. \u201eNATO si-a luat o sarcina pe care trebuie sa o duca p\u00e2na la capat. Dupa ce a st\u00e2rnit furnicarul, noi nu vrem ca NATO sa ne lase \u00een fata c\u00e2inilor razboiului. Odata cu plecarea NATO, acestia se vor rasp\u00e2ndi \u00een Tadjikistan si \u00een Uzbekistan, iar aceasta situatia va deveni problema noastra\u201c. Problema a Rusiei pentru ca Tadjikistanul si Uzbekistanul, foste republici sovietice, intra \u00een sfera de influenta a Rusiei la care Moscova se considera \u00eendreptatita si azi. Este, probabil, si un ecou al razboiului pierdut \u00een trecutul deceniu opt de marea, puternica Uniune Sovietica \u00een Afganistan. Ambasadorul Rogozin explica punctul de vedere, diferit evident, al Rusiei fata de cel al Occidentului \u00een privinta rascolirii lumii islamice si, punctual, fata de razboaiele din Siria si Libia. Ce este mai oportun de sustinut, pare sa fie dilema lui Rogozin, un regim dictatorial, cu c\u00e2stigul evitarii conflictelor, sau o democratie, cu pretul razboiului. \u201eNu ne facem iluzii \u00een privinta lui Gaddafi, sustine ambasadorul rus, dar noi nu \u00eempartasim viziunea Occidentului asupra lumii arabe. Occidentalii cred ca acolo este vorba de o ciocnire \u00eentre islam si democratie. Noi credem ca este o alegere \u00eentre un tiran si Al-Quaeda. \u00cen Cecenia s-a petrecut acelasi fenomen. Apoi, noua nu ne-a convenit modul \u00een care NATO s-a servit de rezolutia ONU (rezolutia 1973, a Consiliului de Securitate, n.n.) pentru a-si urmari obiective care nu aveau nimic \u00een comun cu aceasta. Ram\u00e2ne preocupant faptul ca NATO \u00eesi ia dreptul de ingerinta \u00een domenii care sunt de competenta ONU\u201c. Pozitii diferite. Sa nu ne facem iluzii si sa nu eliminam din ecuatie interesele unei parti sau ale alteia \u00een lumea araba. O anume expectativa a Moscovei fata de tulburarea lumii islamice a lasat unora impresia unei pierderi de viteza a diplomatiei ruse. Dar s-a vazut \u00een at\u00e2tea r\u00e2nduri ca Rusia paraseste aceasta pozitie de \u00eendata ce problemele intra \u00een Consiliul de Securitate. Acolo unde sunt luate decizii si unde Moscova poate uza de dreptul de veto.
\nReactia severa a unuia dintre personajele diplomatiei ruse nu trebuie sa surprinda. Batalia politica este moneda curenta \u00eentre marile puteri. Gradul de agresivitate al declaratiilor sefului misiunii diplomatice ruse la NATO este explicabil prin consolidarea puterii politice si militare a Moscovei. O agresivitate care a devenit, \u00eensa, aproape obisnuita la politicienii de la Kremlin, constienti ca puterea militara a Rusiei, grav deteriorata dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, a fost refacuta. Sa lasam la o parte glumele difuzate de unele televiziuni din tara noastra \u00een privinta \u00eent\u00e2rzierii modernizarii arsenalului militar rus. Disputele \u00een jurul amplasarii sistemului antiracheta \u00een Europa fac parte din competitia surda care apare periodic pe continent \u2013 Rom\u00e2nia este \u00een joc \u2013 si fata de care, din pacate, europenii nu au o pozitie comuna. Protagonistii vor sti sa profite de aceasta situatie, asa cum au facut-o de at\u00e2tea ori.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
E toamna si diplomatii \u00eesi reintra \u00een p\u00e2ine. Uz\u00e2nd \u00eendeobste de avantajele discretiei, diplomatia a \u00eempam\u00e2ntenit mai multe cutume \u00eentre care si pe cea a evitarii manifestarii, \u00eenca si mai abitir, a disputelor publice. Aceasta nu presupune ca un diplomat sa taca \u00een orice \u00eemprejurare. Dimitri Rogozin, ambasadorul Rusiei la NATO, face parte dintre diplomatii… Cite\u0219te mai mult »Scutul antiracheta. Opiniile domnului Rogozin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6463,6462,6461],"class_list":["post-9237","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-dimitri-rogozin","tag-scutul-antiracheta","tag-sistemul-antirachete"],"views":1330,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9237","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9237"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9237\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9237"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9237"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9237"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}