{"id":9233,"date":"2011-10-07T22:30:19","date_gmt":"2011-10-07T20:30:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9233"},"modified":"2011-10-07T22:33:00","modified_gmt":"2011-10-07T20:33:00","slug":"nostalgia-dupa-vechiul-regim-si-moartea-politicului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nostalgia-dupa-vechiul-regim-si-moartea-politicului\/","title":{"rendered":"Nostalgia dupa vechiul regim si moartea politicului"},"content":{"rendered":"

Ce pacat ca nostalgia, aceasta stare emotionala a fiintei noastre, este utilizata \u00een scopuri politice! A fi nostalgic este firesc, pentru ca trecutul face parte din noi si ne determina sa fim ceea ce suntem \u00een prezent. O urma de nostalgie apare la toti oamenii care sunt constienti de procesul devenirii lor. E adevarat ca exista firi mai \u00eenclinate catre nostalgie dec\u00e2t altele, melancolicii, romanticii, oamenii ce nu se pot desprinde de trecut (un trecut care joaca acelasi rol ca mitul epocii de aur). \u00cen plus, exista o v\u00e2rsta mai \u00eenclinata catre nostalgie dec\u00e2t altele. Dupa ce ai iesit din c\u00e2mpul muncii, la pensionare, si dupa ce activitatea ta zilnica este redusa, e firesc sa te raportezi nostalgic la alte vremuri, considerate mai bune fie si pentru ca puterea ta fizica si energia mentala erau altele.<\/strong><\/em>
\n\u201eCe t\u00e2nar eram\u201c egal \u201eera mai bine \u00een comunism!\u201c <\/strong>
\nNu cred ca s-a scris suficient despre utilizarea politica a nostalgiei. Nimeni si nimic \u00een lume nu \u00eei poate convinge pe parintii mei ca nu era mai bine \u00een comunism, pentru ca ei erau tineri si sanatosi \u00een acea perioada! Culmea e ca si generatia bunicilor poate aprecia perioada razboiului pentru acelasi motiv, of ce t\u00e2nar eram!! Suntem \u00eentr-o democratie unde parerea politica a tuturor conteaza. Istoria personala e reg\u00e2ndita la fel de des ca istoria politica. O data cu schimbarea de regim politic avem grija sa rescriem istoria \u00eentr-o paradigma favorabila propriului nostru punct de vedere. La fel, o data cu o etapa noua \u00een viata personala, sa zicem, casatoria, pensionarea, schimbarea de locuinta, avem tendinta sa ne reg\u00e2ndim propria istorie personala. Ne construim un trecut care sa ne justifice pe noi \u00eensine si uitam acele elemente care ar intra \u00een contradictie cu buna imagine despre sine. E un procedeu psihologic normal, ceea ce nu e firesc este proiectarea unei lumini pozitive asupra unei \u00eentregi epoci politice doar fiindca persoana mea iese mai bine din aceasta rescriere a istoriei.
\nNici un argument teoretic si nici o statistica asupra numarului de victime ale regimului comunist nu pot determina pe cineva sa nu mai fie nostalgic dupa propria tinerete. Pe l\u00e2nga procedeul psihologic, exista si un argument pragmatic, oamenii educati \u00een sistemul comunist s-au \u00eenvatat cu regulile pe care trebuiau sa le urmeze pentru a se descurca \u00een acea lume \u00eenchisa, iar \u00eenlaturarea regimului i-a prins pe multi \u00eentr-un moment \u00een care energia si disponibilitatea mentala pentru schimbare erau foarte scazute. Cam toti rom\u00e2nii care aveau peste 25 de ani la revolutie vor fi lasati de schimbarea de paradigma greu adaptabili; pentru cei ce aveau peste 40, discutia devine deja inutila. Vorbesc aici despre votantul mediu, care nu e nici foarte sarac sa nu mai aiba nimic de pierdut, nici foarte bogat \u00eenc\u00e2t sa \u00eesi apere politic interesele, care nu este nici needucat, nici posesor al unor doctorate \u00een clientelism politic, partidocratie sau sisteme de vot comparate.
\nInginerul din fabrica vs inginerul de la Renault<\/strong>
\nTema comunismului a devenit o dezbatere \u00eentre anticomunistii teoretici (pozitie absolut justificabila din punctul meu de vedere si sub care ma \u00eenscriu si eu) si nostalgicii pe care, la nivel uman, \u00eei \u00eenteleg. Pozitiile lor se joaca \u00eensa pe planuri diferite si, prin urmare, nici un grup nu \u00eel poate convinge pe celalalt. Daca primul grup se plaseaza pe planul intelectului si al argumentelor, cel de-al doilea se plaseaza pe un plan personal, al propriei experiente de viata si pe al lui \u201ese putea trai (bine) si \u00een comunism\u201c! Din aceasta ciocnire conjuncturala nu pot c\u00e2stiga dec\u00e2t teoreticienii st\u00e2ngii, care se pot alia cu nostalgicii.
\nSt\u00e2nga e gata sa explice nostalgia printr-o critica a sistemului democratic prezent, care nu poate asigura bunastarea cetatenilor sai. Dar c\u00e2nd a asigurat comunismul bunastarea cetatenilor sai? Liderii locali ai PCR traiau mai prost dec\u00e2t orice corporatist de azi, inginerul din fabrica traia mai prost ca inginerul de la Renault si muncitorul manual mai prost ca angajatul pe salariu minim pe economie de azi. Daca regimul comunist nu ar fi fost \u00een primul r\u00e2nd un esec economic, poate \u00eel mai aveam si azi. St\u00e2nga teoretica nu e azi puternica \u00een Rom\u00e2nia, \u00een ciuda numarului mare de votanti PSD, dar ea este puternica \u00een Europa si are un prestigiu academic obtinut \u00een minunatele universitati din Vest unde orice student rom\u00e2n abia asteapta sa ajunga. Conflictul dintre anticomunisti si nostalgici e poarta pe care st\u00e2nga teoretica poate intra triumfatoare.
\nSingurul lucru care ma mai linisteste este ca teoreticienii st\u00e2ngii sunt at\u00e2t de \u00eenclinati catre nevoile omului real de l\u00e2nga ei pe c\u00e2t sunt de interesati teoreticienii dreptei de c\u00e2ti bani \u00een plus pot ram\u00e2ne \u00een buzunarul contribuabilului, prin scaderea impozitelor. O nota de subsol din Zizek sau din Burke e mai cool dec\u00e2t salariul net al v\u00e2nzatoarei de la casa din Carrefour. Este vina intelectualilor, sau a oamenilor simpli, care se lasa reprezentati de ei? Politicul e negocierea unor sisteme de valori, prin urmare, lupta politica se poate duce at\u00e2t pe planul intelectual, c\u00e2t si \u00een cel al vietii economice sau civice, si fiecare \u00eesi duce lupta pe acel plan care \u00eei este mai familiar.
\nTriplul efect nociv al nostalgiei<\/strong>
\nRevenind la problema nostalgiei comunismului ca sistem politic, trebuie sa ne \u00eentrebam care e prima lectie politica pe care acesti oamenii au \u00eenvatat-o \u00een comunism? Nimic nu poate fi schimbat, e bine sa te tii departe de toata aceasta tevatura a politicului, sa eviti orice discutie cu activistul de partid si, daca nu poti sa o eviti, sa nu \u00eel contrazici. Politicul este pentru cei fara scrupule si pentru parveniti. Negocierea propriilor interese \u00een sfera publica este ceva de neconceput pentru acesti oameni, din cauza propriei experiente cu vechiul sistem.
\nDar, cum stim de la Tocqueville, vechiul regim nu e radical diferit de noul regim venit \u00een urma revolutiei, pentru ca structurile institutionale se pastreaza, prin urmare, argumentul lor nu este unul deplasat. Nostalgia, \u00eencurajata abundent de media, ce reprezinta exact universul informational al acestor oameni, \u00eei determina sa opteze pentru neimplicarea \u00een politic. Cum nu se poate forma o masa critica \u00een stare sa sanctioneze partidele pentru jocul lor clientelar, politica este \u00een anticamera de la morga. Iar unul dintre elementele care contribuie la aceasta situatie este nostalgia dupa perioada comunista. Pentru ca perioada comunista, \u00een pofida ideologizarii excesive a vietii de atunci, nu a fost o perioada politica, a negocierilor intereselor unor grupuri. Paradoxul cel mare consta tocmai \u00een faptul ca \u00een regimul comunist care ideologiza educatia, viata religioasa si productia de pantofi, nu exista o viata politica.
\n\u00cencurajarea nostalgiei are un triplu efect: ocupa, pe de o parte, spatiul public cu imagini care ne \u00eendeparteaza de la interesele politice de moment, scalda telespectatorul \u00eentr-o atmosfera \u00een care nu e onest sa te implici \u00een politic si, \u00een plus, cei orientati catre trecut vor fi mult mai putin motivati sa actioneze dec\u00e2t cei orientati catre viitor. As fi gata sa ma minunez \u00een fata unui astfel de proiect, at\u00e2t de inteligent, \u00eenc\u00e2t sa tina ocupat cetateanul pentru ca acesta sa faca orice altceva dec\u00e2t politica, daca as crede ca el este planul unui spirit malefic, menit sa induca \u00een eroare. Dar nu sunt \u00eenclinata sa cred \u00een teoriile conspiratiei.
\nRemediile nostalgiei<\/strong>
\nCe se poate face? \u00cen primul r\u00e2nd, sa \u00eentelegem ce produce nostalgia si sa o tratam ca pe o problema psihologica si ca pe una politica; \u00een al doilea r\u00e2nd, sa redescoperim valoarea politicului si sa ne reinventam pe noi, o data cu aceasta descoperire, \u00een niste cetateni implicati \u00een viata polisului. Suna utopic, dar ce sa \u00eei faci, una din tehnicile de lupta \u00eempotriva unei utopii plasate \u00een trecut e plasarea utopiei \u00een viitor: cel putin asa esti motivat sa schimbi ceva. O alta tehnica ar fi sa criticam orice utopie din prezent sau din trecut si sa ne centram pe fenomenele din viata politica reala, dar aici atentia, inteligenta si energia cetateanului sunt supralicitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ce pacat ca nostalgia, aceasta stare emotionala a fiintei noastre, este utilizata \u00een scopuri politice! A fi nostalgic este firesc, pentru ca trecutul face parte din noi si ne determina sa fim ceea ce suntem \u00een prezent. O urma de nostalgie apare la toti oamenii care sunt constienti de procesul devenirii lor. E adevarat ca… Cite\u0219te mai mult »Nostalgia dupa vechiul regim si moartea politicului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[6458,6460,6459],"class_list":["post-9233","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-nostalgia","tag-nostalgie-comunis","tag-vechiul-regim"],"views":1606,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9233","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9233"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9233\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9233"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9233"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9233"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}