In luna aprilie a anului 2011, ajuns la Iasi cu ocazia inaugurarii unei librarii Humanitas, filozoful Gabriel Liiceanu a lansat marea provocare: \u201eIasul nu are sanse reale si nici argumente pentru a deveni Capitala Culturala Europeana\u201c! \u201eCronica veche\u201c raspunde provocarii printr-o ancheta: \u201eIasi \u2013 capitala culturala europeana?\u201c Subtilitatea provocarii consta, dupa mine, in efectul ei secundar: raspunsurile la aceasta provocare nu au niciun rol, dar absolut niciunul!, in actiunea de transformare a stravechiului oras de pe coline in \u201ecapitala europeana\u201c. Exponentiale, aceste raspunsuri ram\u00e2n, in schimb, interesante pentru ca definesc profiluri si mentalitati actuale cu o circulatie si pondere considerabile in \u201eclasa\u201c ori elita intelectuala rom\u00e2neasca de azi. Astfel, p\u00e2na sa vedem daca aspiratia batr\u00e2nului oras de a fi capitala culturala europeana e realista, putem citi in raspunsuri c\u00e2teva mentalitati si portrete ale elitei intelectuale. E, bunaoara, portretul intelectualului idealist, utopic si melancolic ilustrat de George Banu, un nostalgic al \u201ecapitalelor inimii\u201c: \u201eNu e o lege stricta, evident, dar ceea ce revine constant este relatia poetica, chiar mitica, pe care un popor o intretine cu vechile capitale. Ele cristalizeaza un imaginar, evoca o glorie pierduta, suscita o nostalgie. La Kyoto si nu la Tokyo regasim Japonia visurilor noastre, a lui Mishima si Kawabata, la Cracovia s-au depus lacrimile romantismului polonez si mormintele regilor reuniti in celebra catedrala Vavel. Doua secole, Moscova si nu Petersburgul, instalat autoritar centru al Rusiei de catre Petru a cristalizat spiritul natiuni… Iasul apartine aceleiasi galaxii, oras unic, incarcat de amintiri si evocator de lumi. Veche capitala a Moldovei care nu si-a pierdut puterea de seductie sentimentala, oras al unei memorii nestinse, el se inscrie intr-o constelatie nobila, aceea a capitalelor inimii\u201c. Este mentalitatea unui visator, a unui intelectual idealist incurabil: un Don Quijote in lupta cu morile de v\u00e2nt pentru reactualizarea unui ideal cavaleresc intr-o Spanie \u201edecazuta\u201c inspre modernitate si modernism. La antipod, avem mentalitatea edilitar-gospodareasca a unui ardelean temeinic si intreprinzator, in traditia Marei lui Ioan Slavici: \u201eAr fi de evaluat asadar \u2013 spune in raspunsul sau Mircea Morariu \u2013 existenta ori inexistenta unui motor, respectiv a unui compartiment de viata culturala care sa fi iesit proeminent in evidenta. In jurul caruia sa se coaguleze un concept care sa ingaduie ramificatii si dezvoltari\u201c. Criticul de teatru oradean da Sibiul ca exemplu de eficienta a unui \u201emotor\u201c care sa traga dupa sine functionarea unor modele compatibile cu o \u201ecapitala europeana\u201c. E de observat ca survine aici si o substructura mentala de format nemtesc in raspunsul la \u201eprovocarea\u201c lansata de filozoful bucurestean. O mentalitate activista desi traversata de nostalgii iremediabile, ilustreaza in raspunsul sau regizoarea Anca Ovanez, din Franta. Dupa ce constata cu un soi de \u201epatriotism local\u201c similitudini intre locuri si monumente iesene cu altele din marile capitale ale lumii (inclusiv seductia exercitata de Manastirea Trei Ierarhi de la 1637 asupra unor americani care ar fi vrut, pe vremea lui Ceausescu, s-o cumpere si, demont\u00e2nd-o piatra cu piatra, s-o duca dincolo de ocean, in Texas sau Arizona!), Anca Ovanez spune: \u201eInsa, prin Iasi treci, dar nu ram\u00e2i. Exista \u00abinconvenientul de a te fi nascut\u00bb la Iasi. Cred ca defectul iesenilor este faptul ca-si asuma complexul \u00abesecului istoric\u00bb al orasului. Trebuie iesit din acest cerc vicios: umilinta in fata arogantei snobismului si al limbii de lemn, comunista si postcomunista. Sa ne c\u00e2stigam libertatea interioara de a accepta sa fim ceea ce suntem, fara complexe de inferioritate, fara aere de superioritate si fara platire de polite. Iasul nu este un oras fantoma, nu este o cetate imaginara, ci \u2013 noteaza cu optimism regizoarea franceza \u2013 un oras viu, cu potential\u201c. In fine, portretul unui antiutopist animat de spirit caragelian, caustic si zeflemist, se contureaza din raspunsul unui iesean cu ochi europeni: Liviu Antonesei. El constata mai int\u00e2i v\u00e2nzoleala iscata de \u201eo vorba scapata de sub control a dlui Liiceanu in vizita la Iasi\u201c: daca ar fi fost sa raspunda efectelor asupra protipendadei in urma acestei \u201evizite\u201c la Iasi, s-ar fi lasat pagubas. E impins sa abordeze delicatul subiect cu \u201ecapitala europeana\u201c de videoclipurile publicitare ale dnei Elena Udrea si efectele lor asupra turistilor straini: \u201eCe efect poate avea o astfel de publicitate difuzata in tara asupra turistilor straini,\u00a0 e o intrebare care ar putea fi pusa. N-o mai pun, pentru ca stiu ca la anul avem alegeri locale si parlamentare si, dupa obiceiul locului, partidul de la putere a dat drumul robinetului banilor de la buget pentru cumpararea presei\u201c. Cu ochiul ciclopic al unui Caragiale, scriitorul iesean scotoceste urbea natala ca sa-i descopere si dezvaluie neajunsurile edilitare si urbanistice care nu o pot face ditamai \u201ecapitala europeana\u201c cel putin acum: \u201ePrin urmare, inainte de a ne intreba daca Iasul mai este Capiala Culturala a Rom\u00e2niei si daca poate deveni Capitala Culturala Europeana, eu cred ca trebuie sa ne intrebam daca putem transforma acest mare sat intr-un oras dupa standardele curente in lume. Acest lucru, de altfel, ne este in primul r\u00e2nd noua necesar. Iar daca asta se va int\u00e2mpla c\u00e2ndva, ne vom putea pune si intrebari din acestea mai pline de orgoliu!\u201c Asadar, \u201ecapitala a inimii\u201c sub ochii unui nostalgic si idealist, prezumtiv oras \u201ecapitala europeana\u201c tras de un \u201emotor\u201c deocamdata inexistent sub privirea gospodareasca a unui ardelean, redob\u00e2ndirea \u201elibertatii interioare\u201c scutita de complexe de inferioritate si superioritate ori \u201ecitadinizarea\u201c marelui sat, dupa standarde curente in lume \u2013 problema Iasului capitala culturala europeana nu-i altceva in momentul de fata dec\u00e2t un precipitat al mentalitatilor pe care le poate dezvalui in r\u00e2ndul elitei, al unor figuri proeminente din lumea culturala rom\u00e2neasca de azi. Ancheta \u201eCronicii vechi\u201c are acest merit ce trebuie subliniat. In subtextul raspunsurilor staruie totusi cu un sfert de voce si o constanta cu privire la posibilitatea ca verdictul negativ al \u201eprovocatorului\u201c de la Bucuresti sa poata fi, c\u00e2ndva, rasturnat si infirmat: prin conexarea vechii capitale culturale a Rom\u00e2niei la noile standarde si irigarea autohtonismului cu o infuzie de surse ori resurse straine, pe care marile renasteri culturale cunoscute p\u00e2na acum in istorie au indeplinit-o. Cel mai ilustru exemplu ar fi chiar renasterea italiana, a acelui R\u00e2m de la care cu totii ne tragem, cum spunem cu o m\u00e2ndrie straveche, nepotolita si adesea rau inteleasa. Altminteri, inconvenientul principal, buturuga din calea dob\u00e2ndirii statutului r\u00e2vnit (\u201ecapitala culturala europeana\u201c) pare sa constea chiar in principala, impovaratoarea si strivitoarea calitate a Iasului: stralucitul sau trecut cultural si orgoliul provincial pe care el l-a cimentat, ori, cum spune filozoful care a provocat ancheta, \u201eincremenirea in proiect\u201c. Dupa ecloziunea ilustrata istoric in momentele faste ce ridica la cote inalte vizibilitatea unei culturi si comunitati, pot urma, in general, doua ipostaze: o lunga decadenta fastuoasa si iremediabila traita cu demnitate, ori o pura decadere pe care vanitatile si orgoliile oarbe o pot face si mai nesuferita. Ca oamenii, orasele si cultura lor trebuie sa invete a-si purta cu demnitate batr\u00e2netea. Oric\u00e2te tentative de \u201erenastere\u201c fortata si autarhica si orice incercari de a-si repeta v\u00e2rstele tineretii glorioase par p\u00e2ndite de mari riscuri, intre care ridicolul nu-i cel din urma. Ar mai exista o forma de supravietuire, muzeala, a unui vechi si ilustru oras dupa un model latino-american. Sub semnatura lui Mihai Zamfir, citim in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c \u201epovestea\u201c unuia din cele mai vechi orase ale Braziliei: orasul Mariana, cea dint\u00e2i capitala a statului Minas Gerais, statul brazilian cu cele mai multe si mai pretioase monumente de secol XVIII. \u201eDaca turistul curios \u2013 noteaza Mihai Zamfir \u2013 tine cu tot dinadinsul sa afle cum arata astazi capitala celei mai bogate (c\u00e2ndva!) regiuni braziliene si se incumeta sa strabata cei peste o suta de kilometri de la Belo Horizonte la mitica Mariana, surpriza lui va fi de proportii. Dupa ce, pe tot drumul, a citit pancarte cu inscriptii de tipul \u00abAici s-a nascut Minas Gerais\u00bb, \u00abCea mai veche capitala din interiorul Braziliei\u00bb, el ajunge in fine la Mariana, aflata la intretaierea unor dealuri inalte si impadurite. Realizeaza insa cu greu ca ar fi intrat intr-un oras istoric: masina strabate stradute nu prea largi, marginite de depozite, ateliere, magazine saracacioase, spatii goale pe care nimeni n-are intentia sa construiasca ceva\u201c. Calatorului i se pare ca a gresit drumul si s-a ratacit. \u201eVechea capitala\u201c refuza sa-si faca simtita prezenta: prezentul o ignora, nimic nu o semnaleaza si nicio pancarta nu mai indruma pasul turistului. P\u00e2na c\u00e2nd acest turist vede \u201eo strada in panta care urca fara sa se stie bine unde\u201c. La capatul acelei strazi spre necunoscut, din orasul ce-si ignora comoara din cuprinsul sau, turistul \u201ese trezeste in cu totul alt loc: doua biserici baroce de secol XVIII si un palat din aceeasi epoca formeaza patratul a carui ultima latura o inchide lunga strada. Piata nu e mare; in centrul ei un st\u00e2lp elegant de piatra urcat pe un postament sculptat; bisericile, de aceeasi inaltime, sunt doua minuni, iar palatul cu doua etaje, care a fost c\u00e2ndva al Guvernatorului pastreaza proportiile nobile ale bisericilor. Albul si galbenul lor stau alaturi cu verdele oliv al resedintei civile; coloana cu torsada din centrul pietei aminteste originea portugheza a decorului pe care il admiram.
\nSpatiul e pustiu, lumina amiezii cade direct, alung\u00e2nd toate umbrele. Pare decor de teatru pentru o piesa din acelasi secol\u201c. Insolita, stranie si neasteptata, pare, in fine, o fantastica schita de decor picata din Luna in mijlocul mizeriilor din jur. Vechea capitala Mariana rasufla cu respiratia secolului XVIII intr-un alt secol, agitat si mizer, secol ce o ignora \u2013 spre linistea ei si bucuria turistului neprevenit. Un muzeu in aer liber, o \u201econserva\u201c de trecut suficient siesi, autarhica si nepasatoare fata de prezentul care totusi o sustine: \u201eEra oare nevoie \u2013 se intreaba autorul \u2013 sa se construiasca nesf\u00e2rsite mizerii in jur pentru ca micul fragment din Mariana ajuns p\u00e2na la noi sa supravietuiasca? Probabil ca da. La conservarea Marianei autentice (piata izolata, c\u00e2teva stradute in jur, dispuse in panta si aproape toate ruinate) contribuie mii de oameni preocupati doar de grijile lor zilnice. Semnificatia monumentului ram\u00e2ne intreaga doar pentru cei care vin de departe, urmarind o himera in care prea putini mai cred\u201c. Ipoteza orasului invizibil din oras, \u201estraveche capitala\u201c cu ruinele conservate in spirt poate fi luata in seama pentru destinul oraselor cu trecut strivitor, cum e si Iasul nostru. Un trecut care at\u00e2rna prea greu in \u201edepozitul\u201c orasului ca el sa mai poata fi sustinut si actualizat: semnificatia monumentului ram\u00e2ne intreaga doar pentru cei care vin de departe, urmarind o himera in care prea putini mai cred. Ca sa ajunga la \u201ehimerele\u201c din trecutul Iasului, scria in Cronica veche Liviu Antonesei, \u201eturistul strain pe meleagurile noastre da peste santiere de reconditionare care nu mai ajung la liman, de cladirile coscovite din Piata Unirii, de strazile desfundate. Un amic, nu strain, ci din Timisoara, isi facea cruce pe c\u00e2nd strabatea strazile din cartierul meu, Alexandru cel Bun, p\u00e2na la Ciric si a respirat usurat ca am ajuns intregi acolo\u201c. \u201eAcolo\u201c era probabil bojdeuca lui Creanga din capitala culturala a Rom\u00e2niei: o himera si ea, in care prea putini si doar cei care vin de departe mai cred. E de banuit ca ritmul impetuos in care avansam, viitorul oraselor cu mare trecut e din ce in ce mai fantomatic si mai invizibil. In Rom\u00e2nia, calatorului ii sade bine cu drumul care nu duce nicaieri. Sau, mai stii?, poate duce acest drum in padurile noastre dintr-o minunata parodie a carturarului ludic Stefan Cazimir, despre care scrie un mic eseu memorabil criticul Gabriel Dimisianu in Rom\u00e2nia literara: \u201eMai sunt ursi prin padurile noastre,\/ sunt jderi si mistreti si sunt cerbi minunati -\/ dar eu am vazut ce n-a vazut nimeni:\/ un leu am vazut in Muntii Carpati\u201c.<\/p>\n
P.S. N-am niciun temei sa ma indoiesc de competenta dlui Vasile Sebastian D\u00e2ncu in materie de sondaje publice si sociologie aplicata. Dimpotriva. Un articol al d-sale, doldora de observatii, sugestii si idei m-a pus pe g\u00e2nduri. Reactionez in consecinta, ca un simplu cetatean, intr-un context si climat in care mi se pare ca dreptul la cuv\u00e2nt e printre foarte putinele drepturi ce par sa mai ram\u00e2na inca inalienabile. P\u00e2na ce \u201evotul cenzitar\u201c va pune capat si acestui drept, pentru care, de la Inchizitie si p\u00e2na la Cenzura, au cazut (arsi, sp\u00e2nzurati, strangulati, impuscati) at\u00e2tia oameni, din elite si din poporul de r\u00e2nd. Cu privire la \u201ecomasarea\u201c alegerilor n-am ce zice, nu ma pricep si, in limitele logicii si ale bunului simt, consideratiile dlui D\u00e2ncu ii par si unui analfabet ca subsemnatul pline de pertinenta. As face, in treacat, doar observatia ca \u201estilul cel mai lautaresc, stilul heirupist\u201c este, totusi, incongruent si incompatibil cu \u201emioritic\u201c; din contra, stilul \u201emioritic\u201c, conservat in celebra balada de care at\u00e2ta se abuzeaza in vorbirea si scrisul de toate zilele, este la antipodul celui \u201eheirupist\u201c, consacrat de brigadierii de la Salva-Viseu si Agnita-Botorca. Dar sa trecem. Votul cenzitar?! Reputatul sociolog invie din morti stafia unui concept care, pe la inceputul anilor ’90, a fost fluturat sub ochii opiniei publice de dl Horia Roman Patapievici: t\u00e2narul fizician si filozof care in acea epoca tulbure suferise nu mai stiu ce deranjament din pricina unui celebru la vremea lui \u201ecapitan Soare\u201c. E perfect adevarat si totodata trist ca o mare masa de oameni \u201esimpli\u201c, poate ca majoritatea, \u201esunt pusi sa voteze la comanda\u201c, d\u00e2nd astfel \u201eun vot toxic pentru democratie\u201c. \u201eP\u00e2na la urma \u2013 mai spune dl. D\u00e2ncu, risc\u00e2nd sa-si ridice in cap \u201epudibonderia democratista\u201c cu o\u00a0 aluzie la votul cenzitar \u2013 sa fim sinceri, indiferent daca ne declaram de st\u00e2nga sau de dreapta, putem sa recunoastem: elitele, adica cei putini, sunt cele care schimba lumea si aduc progresul, nu marea masa a oamenilor, chiar daca putem accepta utopia ca ei sunt buni si cinstiti\u201c. Intr-adevar, nu avem de ce sa nu recunoastem, este indubitabil ca elitele, adica cei putini, schimba lumea si aduc progresul, dar e la fel de adevarat ca \u201eprostii\u201c sunt cei care o duc pe umeri. Cu toata toxicitatea lui indusa democratiei, votul universal n-are alternativa, iar acela \u201ecenzitar\u201c trebuie sortit sa ram\u00e2na doar in arhivele democratiei: alternativa la votul universal nu e votul cenzitar, ci, asa cum lasa sa se inteleaga si reputatul sociolog, dictatura Omului providential. Omul care scade costul alegerilor si ieftineste, p\u00e2na la disparitie, democratia. Doar ca cei \u201eprosti, dar multi\u201c vor plati cel mai scump aceasta ieftinire. Aici e si granita, subtire dar seculara, intre \u201edreapta\u201c si \u201est\u00e2nga\u201c…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In luna aprilie a anului 2011, ajuns la Iasi cu ocazia inaugurarii unei librarii Humanitas, filozoful Gabriel Liiceanu a lansat marea provocare: \u201eIasul nu are sanse reale si nici argumente pentru a deveni Capitala Culturala Europeana\u201c! \u201eCronica veche\u201c raspunde provocarii printr-o ancheta: \u201eIasi \u2013 capitala culturala europeana?\u201c Subtilitatea provocarii consta, dupa mine, in efectul ei… Cite\u0219te mai mult »Calatorului ii sade bine cu drumul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5467,6456,735,35],"class_list":["post-9225","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cronica-veche","tag-capitala-culturala-europeana","tag-gabriel-liiceanu","tag-iasi"],"views":2122,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9225","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9225"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9225\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9225"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9225"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9225"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}