Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine regina elegantei \u00een tenis a fost, este si va ram\u00e2ne jucatoarea ianchee Chris Evert (\u00eentr-un timp, gratie maritisului ei cu englezul John Lloyd, aceasta se numea Evert-Lloyd). Chrissie, pe care Ilie Nastase o aprecia mult pentru puterea formidabila de munca, toleranta si simtul umorului, a izbutit o performanta extraordinara \u00een 1986, la Roland Garros. Ea a c\u00e2stigat a saptea oara \u201eCupa Suzanne Lenglen\u201c, si asta la o v\u00e2rsta c\u00e2nd nu mai era chiar campioana invincibila din deceniul al saptelea. Izbutind un asemenea record, ea l-a depasit pe suedezul Bj\u00f6rn Borg, detinatorul a sase \u201eCupe ale Muschetarilor\u201c. Evert este una dintre primele cinci jucatoare ale tuturor timpurilor, are 18 titluri de Grand Slam \u00een panoplie, iar raportul dintre numarul victoriilor si cel al \u00eenfr\u00e2ngerilor este absolut incredibil, depasind 90% (1309-146), pentru ca \u00een 1974, anul sau cel mai prolific, Chrissie sa c\u00e2stige 56 de partide fara sa piarda nici macar o singura data…
\n\u00cen 1986 \u00eensa tabloul realitatii este diferit. Martina Navratilova, marea sa rivala, domina tenisul feminin cu autoritate. (\u00centre altele, merita amintit faptul ca aceste doua teribile campioane s-au \u00eent\u00e2lnit de 80 de ori, 60 de meciuri disput\u00e2ndu-se \u00een finale, iar fosta cehoaica triumf\u00e2nd de 43 de ori contra adversarei sale mai v\u00e2rstnice!) Mai mult, \u00een WTA \u00eesi facusera aparitia tinere sportive de mare talent, precum germana Steffi Graf, argentiniana Gabriela Sabatini, spanioloaica Arantxa Sanchez, cehoaicele Helena Sukova si Hana Mandlikova, bulgaroaica Manuela Maleeva etc., toate flam\u00e2nde de glorie si pregatite sa o detroneze pe \u201eregina elegantei si a strategiei\u201c, cum fusese supranumita Evert.
\nFinala de la Paris avea sa fie ultima din gama de Mare Slem pe care o va c\u00e2stiga legenda americana, iar peste doi ani, \u00een 1988, la Melbourne, ea va disputa cea din urma runner-up, pierz\u00e2nd dramatic \u00een fata noului star, Steffi Graf! Dar sa ne \u00eentoarcem \u00een 1986, la Porte d’Auteuil, c\u00e2nd Chrissie joaca a noua sa finala de la debutul ei pe zgura pariziana, \u00een 1973.
\nP\u00e2na \u00een runda ultima, Evert a avut mult de furca, ea pierz\u00e2nd c\u00e2te un set si la Sabatini, si la Bassett, tremur\u00e2nd mai mereu ca poate fi eliminata prematur. Dincolo de slabiciunea inerenta v\u00e2rstei (32 de ani) si de uzura indusa de o cariera mai mult dec\u00e2t glorioasa, americana a stiut sa revina, sa creada \u00een sansa ei si sa triumfe, \u00eensufletita fiind si de publicul parizian, care o \u00eendragea imens. Poate ca fizic nu mai statea la fel de bine ca altadata, dar cerebralitatea tenisului practicat, solida experienta de competitie si viziunea optimista au ajutat-o pe Evert sa iasa din situatii cel putin complicate. Surprinzator, la Roland Garros-ul din 1986, jocul lui Chrissie este unul mai pronuntat ofensiv, cu accent pe voleu si serviciu, aspect total neasteptat \u00een cazul unei jucatoare de fundul terenului, obisnuita cu raliurile lungi. Ce-i drept, \u00een urma cu doi ani ea schimbase antrenorul: de fapt, renuntase la serviciile de coach ale tatalui sau, Jimmy Evert, \u00een favoarea unei foste glorii ianchee, reprofilata \u00een antrenor de performanta, Dennis Ralston. De aici si schimbarea de atitudine si viziune…
\nLa Roland Garros, care la editia din 1986 a vazut caz\u00e2nd recordul de audienta (319.210 spectatori!), Chris o \u00eent\u00e2lneste pentru a 69-a oara pe Navratilova. Nu e favorita, dar crede \u00een steaua ei norocoasa. Martina, desi e considerata superioara lui Evert la momentul finalei, nu se regaseste nici un moment. Fosta cehoaica e incomodata de v\u00e2nt si apasata de stres, caci ea stie (si nu poate sa uite) ca Christine Evert este \u201eregina\u201c locului. \u00cen plus, lentoarea zgurei europene nu avantajeaza tenisul ofensiv si rapid al Martinei. Scorul, desi indica o anumita disputa, este totusi vizibil \u00een favoarea sportivei de peste Ocean: 2-6 6-3 6-3. Acolo, pe Centralul parizian, Chrissie \u00eesi traieste c\u00e2ntecul de lebada, \u00een locurile unde a fost cea mai \u00eendragita si \u00een turneul pe care l-a iubit cel mai mult, poate chiar mai mult dec\u00e2t cel \u201ede casa\u201c, de la New York (unde a triumfat \u201edoar\u201c de sase ori!). Si poate ca niciodata o jucatoare de tenis nu a fost mai aplaudata si mai ovationata dec\u00e2t \u00een acea seara de mai 1986…
\nP.S. Da, stiu, \u00eentr-un articol de \u201eistorie\u201c a tenisului nu se cuvine sa inserez racursiuri la prezent, \u00eentr-un text despre Roland Garros nu are ce cauta un comentariu despre Flushing Meadows. Si totusi…
\nSi totusi nu ma pot \u00eempiedica sa nu depl\u00e2ng \u00eenfr\u00e2ngerea lui Roger Federer si a lui Rafael Nadal de catre s\u00e2rbul Novak Djokovici, cel care a facut vid anul acesta, realiz\u00e2nd un Mic Slem si c\u00e2stig\u00e2nd alte sapte finale! Nu iau \u00een discutie calitatea exceptionala a tenisului practicat de balcanic, fapt indiscutabil, ci fair-play-ul din spatele acestui nemai\u00eent\u00e2lnit nivel tenisistic. Iata argumentele:
\n1. Si la Roland Garros, si la Wimbledon, si la US Open s\u00e2rbul a fost huiduit, el av\u00e2nd mai mereu probleme cu reactia unei parti semnificative a publicului (va amintiti frecventele gesturi de ducere a m\u00e2inii la ureche, dupa c\u00e2te o lovitura reusita, un fel de \u201eacum ce mai spuneti?\u201c). Cunoscatorii de tenis care participa de decenii la cele trei Grand Slam-uri intuiesc, percep, simt si stiu ca lucrurile nu sunt comme il faut. Iar reactia s\u00e2rbului la aceasta apriorica respingere spune si ea multe. Este reactia unui \u201erege\u201c ilegitim, ajuns pe \u201etron\u201c prin \u201efrauda\u201c.
\n2. Dupa Australian Open, Djokovici si-a argumentat grozava forma din 2011 pornind de la dieta noua, bazata pe evitarea glutenului. Acum, dupa Flushing Meadows, explicatia e alta: sportivul foloseste capsula CVAC Pod, care, spre deosebire de capsulele hiperbare normale, are un sistem care foloseste o valva controlata prin computer, scopul fiind simularea conditiilor de altitudine \u00eenalta si de comprimare a muschilor la intervale regulate. Producatorul acestui dispozitiv care costa 75 000 dolari US a declarat ca douazeci de minute petrecute \u00een capsula de trei ori pe saptam\u00e2na pot \u00eembunatati performantele sportive. Acest tratament nu este (\u00eenca) interzis de institutiile sportive. \u00censa el poate explica oare formidabila conditie fizica si psihica de care se bucura, practic peste noapte, Nole-de-la-Belgrad? Cine stie ce explicatie ne va oferi peste c\u00e2teva luni noul star ATP?
\n3. Stiu, multi \u00eemi vor spune ca elevul lui Vajda s-a maturizat, ca la 24 de ani s-a copt la minte, ca face cel mai bun tenis al lui. De acord, dar nu despre asta discutam, ci despre o dominare fara precedent \u00een tenis, \u00een conditiile \u00een care Federer si Nadal \u00eenca sunt activi, \u00eenca se afla \u00een forma, p\u00e2na acum ei domin\u00e2ndu-l pe alocuri copios pe s\u00e2rb. Unde a fost Djokovici vreme de cinci ani? Cum de-a explodat abia acum, el av\u00e2nd un fizic fragil si un psihic friabil? Ce miracol s-a petrecut \u00eentre timp, ce experienta cruciala a trait belgradeanul \u00eenc\u00e2t \u201esa se schimbe la fata\u201c at\u00e2t de radical? Fireste, sunt \u00eentrebari retorice.
\n4. Unii comentatori explica aceasta \u201eminune\u201c prin sporirea capacitatii de rezistenta si viteza. Despre \u201erezistenta\u201c ciclistilor si a atletilor din China stim destul de multe. Asiaticii apareau la o singura competitie majora, luau totul, faceau record, apoi dispareau \u201e\u00een ceata\u201c si nimeni nu mai afla nimic despre ei. Daca \u00een ciclism s-a facut ordine, priviti la rezultatele din Turul Frantei, Il Giro si La Vuelta… Apa de ploaie \u00een comparatie cu vremurile romantice prilejuite de bunul doctor Fuentes. Apoi, e lucru stiut ca viteza este singurul dat natural care se diminueaza pe masura cu \u00eenaintarea \u00een v\u00e2rsta. Novak e mai rapid astazi ca la 18 ani. Miracol, nu? Siguuur! Haide brate!
\n5. Chiar nu va \u00eentrebati cum se explica incredibilul progres \u00eenregistrat \u00een 2011 de cei trei titulari de simplu din echipa de Cupa Davis a Serbiei, c\u00e2stigatoare a Salatierei de Argint \u00een noiembrie 2010, la Belgrad? Nici unul dintre ei nu s-a bucurat ever never de clasamentul pe care-l au \u00een acest an: dupa US Open, Djokovici are 4000 de puncte fata de numarul doi, Nadal; Tipsarevici e pe 13; Troicki pe 16 (a fost \u00een iulie si pe 12). Nu contesta nimeni talentul si combativitatea lor, dar toti trei aveau probleme fizice si mai ale psihice majore, erau incapabili sa reziste fara caderi mentale frecvente, fara abandonuri generate de sufocare. Azi, culmea coincidentei, au \u201eexplodat\u201c toti trei, toti Doamne, toti! Mai sa fie, ce mirobolanta \u00eent\u00e2mplare!
\n6. Apoi, se stie prea bine ca tenisul e sport de stereotip, ca si gimnastica. Pentru un forehand performant, exersezi de milioane de ori p\u00e2na formezi arcul reflex, asa \u00eenc\u00e2t sa nu mai g\u00e2ndesti ce sa faci, cum sa lovesti \u00een timpul partidei \u2013 ca sa c\u00e2stigi timp. De aceea, progresul tehnic, dincolo de v\u00e2rsta junioratului, e pura parabola pentru majoritatea tenismanilor! P\u00e2na si \u00een cazul noului \u201etar\u201c al ATP-ului, \u00eencercarea de a-si reforma serviciul alaturi de Todd Martin s-a soldat cu faptul ca a uitat si vechiul serviciu, asa cum era el, dar nu a izbutit sa-si procure nici unul nou, mai bun! L-a rechemat pe Marian Vajda pentru reparatii urgente… Oare cum de joaca astazi Djokovici un tenis incredibil, progres\u00e2nd halucinant \u00eentre noiembrie 2010 (c\u00e2nd l-au \u00eenvins si Federer si Nadal la Londra) si ianuarie 2011, data la care s-a produs practic decolarea sa catre glorie? Ce-a facut? Aaah, stiu, a munciiiit… Ca sa vezi, e singurul ce munceste serios \u00een ATP! Asta da singularitate!
\n7. L-ati privit pe \u201enoul\u201c Nole? \u00cenainte, acum zece luni, era \u201ehaios\u201c, z\u00e2mbaret (cam exagerat de clovn, totusi!), simpatic si \u201epapagal\u201c (adica \u00eesi imita colegii de circuit). \u00cen prezent, de c\u00e2nd e mare campion, a dat r\u00e2sul pe grimasa si z\u00e2mbetul pe rictus. Oare de ce?
\n8. \u00cen fine, ca ultim argument… Sophie Dorgan, probabil cel mai avizat comentator de tenis al jurnalului \u201el’\u00c9quipe\u201c, cea care an de an monitorizeaza la fata locului cele patru turnee de Grand Slam, a ales ca subtitlu la articolul sau dedicat finalei de la US Open urmatoarea formula: \u201eRobocop contra Rahan\u201c. Adica: un extraordinar atlet, cu muschi, tendoane si s\u00e2nge, dar om ca orice om, p\u00e2na la urma, versus un android a carui performanta consta \u00een functionarea circuitelor electronice! Comentariu mai sugestiv dec\u00e2t acesta nu exista. Ah, sa nu-mi spuneti ca metafora e metafora, iar rezultatele sunt rezultate! Fireste, asa e. \u00cen absenta unui control antidoping complex, Djokovici este marele si inegalabilul lider mondial \u00een sportul alb. Nimic de zis. \u201eHotul neprins e negustor cinstit\u201c, spune un proverb rom\u00e2nesc. Oare l-or avea si s\u00e2rbii? Oricum, nu conteaza! Sa-l salutam asadar pe noul \u201erege\u201c al circuitului…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine regina elegantei \u00een tenis a fost, este si va ram\u00e2ne jucatoarea ianchee Chris Evert (\u00eentr-un timp, gratie maritisului ei cu englezul John Lloyd, aceasta se numea Evert-Lloyd). Chrissie, pe care Ilie Nastase o aprecia mult pentru puterea formidabila de munca, toleranta si simtul umorului, a izbutit o… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (20)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6453,6452,720],"class_list":["post-9217","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-evert-lloyd","tag-john-lloyd","tag-roland-garros"],"views":1308,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9217","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9217"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9217\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9217"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9217"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9217"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}