{"id":9202,"date":"2011-10-05T22:33:37","date_gmt":"2011-10-05T20:33:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9202"},"modified":"2011-10-05T22:35:55","modified_gmt":"2011-10-05T20:35:55","slug":"venetia-mostra-cinematografica-2011-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/venetia-mostra-cinematografica-2011-i\/","title":{"rendered":"Venetia – Mostra cinematografica 2011 (I)"},"content":{"rendered":"

Ram\u00e2ne sau nu ram\u00e2ne?<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eOrfani de certitudini si de adevar, cinematograful ne-a adoptat, daruindu-ne un pariu extraordinar: sentimentul de a apartine, in sf\u00e2rsit, unei lumi, exact aceea pe care comunicarea, in actualul stadiu al dezvoltarii sale, nu stie sa o ofere\u201c.<\/strong><\/em><\/p>\n

<\/strong><\/em>
\nMarco M\u00fcller <\/strong><\/p>\n

O anume intrebare a facut valuri pe laguna. Mai mult dec\u00e2t obisnuita \u201eOare cine va lua Leul de aur?\u201c care, dupa zarva de rigoare, s-a potolit. Ea, insa, acea intrebare, a ramas din prima p\u00e2na in ultima zi. Rostita c\u00e2nd cu oarecare teama, c\u00e2nd cu nadejde: \u201eRam\u00e2ne sau nu ram\u00e2ne?\u201c Ram\u00e2ne sau nu Marco M\u00fcller, in continuare, directorul Mostrei cinematografice? Desi, conform legii, abia in noiembrie se va sti daca mandatul sau, expirat odata cu aceasta a 68-a editie, la capatul a opt ani \u201ede bune si loaiale servicii\u201c, cum se zice, va fi reinnoit, lumea a incercat sa afle, sa prinda din aer o soapta, un zvon, ceva, acolo, care sa intareasca speranta in reinvestitura lui M\u00fcller. El este omul care a reinventat festivalul de la Venetia. Cu editii mai bune sau mai fragile, a readus Mostrei un prestigiu pe masura identitatii sale de cea mai veche int\u00e2lnire cinematografica din Europa si al doilea mare festival cinematografic al lumii. Acest carturar elvetiano-italian in v\u00e2rsta de 58 de ani, cu o mama grecoaica-egipteano-braziliana, specialist in orientalistica (doctorat in China), vorbitor a opt limbi (inclusiv chineza), a lasat urme pe unde a trecut. A renovat festivalurile de la Locarno si Rotterdam, a infiintat prima manifestare cinematografica la Torino (\u201eUmbre electrice\u201c). A fost si este obsedat de conditia cinematografului contemporan care \u201e…de prea multe ori isi pierde propria capacitate de a negocia, altfel spus, nu modifica nimic, nu se interfereaza cu sensibilitatea comuna si cu imaginarul contemporan\u201c. A tinut ca Mostra sa nu fie \u201eun muzeu\u201c, dar nici o etalare a strictei actualitati: \u201eA fi contemporan nu inseamna a fi, pur si simplu, actual: inseamna ceea ce simtim a se impune ca o urgenta, pentru ca se distinge de tot ce se int\u00e2mpla in acel moment. Sentimentul contemporaneitatii nu se dob\u00e2ndeste prin intermediul vreunui dispozitiv sau al tehnicii. In toate astea afli doar actualitatea. Orice noua tehnica este provizorie. Trece. Creatia nu-i poate fi subordonata, are constantele sale, imperativele sale si nu cunoaste obstacole dec\u00e2t atunci c\u00e2nd se insista in a le amplifica. (…) Asadar, nu ar trebui sa avem prea multa incredere in cei care au intotdeauna la purtator o noua si stralucita idee in vederea unei noi schimbari. Sa regasim, in schimb, importanta cineastilor care nu au incetat de a elabora si re-elabora aceleasi idei, deschiz\u00e2nd cu ele alte santiere. (…) Se experimenteaza, desigur, noi forme, se instituie noi regimuri ale sensibilitatii. Ceea ce cinematograful poate recupera sunt imprevizibilele resurse poetice ale unei lumi in care vulgaritatea este traita, astazi, ca o fatalitate\u201c. Marco M\u00fcller si-a reafirmat aceasta marturisire de credinta si in prima sa int\u00e2lnire cu presa dinaintea inaugurarii actualei editii: \u201ePentru unii dintre noi (evident, ma recunosc printre ei), istoria personala si istoria formelor si a epocilor cinematografice se confunda. Orfani de certitudini si de adevar, cinematograful ne-a adoptat, daruindu-ne un pariu extraordinar: sentimentul de a apartine, in sf\u00e2rsit, unei lumi, exact aceea pe care comunicarea, in actualul stadiu al dezvoltarii sale, nu stie sa o ofere\u201c.
\nM\u00fcller a condus corabia in vremuri grele, si nu este vorba aici numai de criza care nu a ocolit pe nimeni. A avut in coasta, infipt, uneori, p\u00e2na la s\u00e2nge, nou-nascutul festival de la Roma, al carui drapel a fluturat amenintator, in zare, pentru prima oara, acum cinci ani. Cu o sustinere financiara sfidator mai consistenta, cu o logistica de care o mare capitala dispune in conditii convenabile, concurentul nu putea fi ignorat. Multi s-au mirat c\u00e2nd in, 2006, o cohorta de staruri nevazute p\u00e2na atunci la Venetia, asista la botezul proaspatului festival. Toate drumurile duc la Roma, nu la Venetia, insula care trage dupa ea, \u201eca pe o ghiulea\u201c, dezavantajul unor preturi (hotel, hrana) \u201einsultator de ridicate\u201c \u2013 scria o revista americana. Lido, locul festivalului, nu are dec\u00e2t un singur hotel de lux, Excelsior, plasat in plina agitatie festivaliera, la doi pasi de Sala Grande (pasi ce nu pot fi strabatuti dec\u00e2t pe jos) si, oricum, nu chiar pe masura pretentiilor starurilor, cazate tot in Venetia-mama, mai aproape sau mai departe de Piata San Marco. Distribuitorii, producatorii s-au pl\u00e2ns intotdeauna de scumpete, de dificultatea deplasarii delegatiilor ce insotesc filmele: \u201eEste cel mai costisitor si mai greoi dintre toate marile festivaluri\u201c, scria Hollywood Reporter. Cum sa aduci o mare vedeta la Lido altfel dec\u00e2t cu o salupa particulara de lux? De-a lungul anilor, Marco M\u00fcller a trebuit sa-i convinga: o premiera mondiala la Venetia merita eforturi, evenimentul atrage o mai ampla piata de desfacere. Iar obsesia (unii spun \u201eincapat\u00e2narea\u201c) directorului Mostrei a fost de a avea in competitie c\u00e2t mai multe premiere mondiale. Anul acesta si-a vazut visul cu ochii: pentru prima oara, dupa razboi, la aceasta a 68-a editie, toate filmele din selectia oficiala au avut aici botezul focului. Nu este de mirare ca orice soapta privind posibila despartire de cel care a reformat festivalul este inregistrata cu neliniste chiar si de foruri inalte, altele dec\u00e2t decidentul Consiliu de administratie al Biennalei venetiene care include, alaturi de alte evenimente teatrale, expozitionale etc.) si festivalul. In primavara, ministrul Culturii, Giancarlo Galan, a luat foc c\u00e2nd Renata Polverini, sefa regiunii Lazio, careia ii apartine si capitala, a declarat la Cannes cum ca Marco M\u00fcller ar fi candidatul ideal pentru a-l inlocui pe directorul artistic al festivalului de la… Roma: \u201eVenetia este singura manifestare care conteaza si orice sugestie privind plecarea lui M\u00fcller la Roma este o blasfemie. A-l vedea instalat la Roma si concur\u00e2nd cu Venetia mi se pare o idee desantata. Daca ar fi dupa mine, bineinteles ca i-as reinnoi contractul\u201c. Giuseppe Baratta, directorul Biennalei, pare ceva mai prudent. Este la curent cu zvonurile unui nou directorat de 10 ani al directorului Mostrei: \u201eC\u00e2nd voi fi citit propriul meu contract, atunci vom putea vorbi. Scadentele nu sunt placute, dar nicio institutie nu apartine cuiva pe viata\u201c. Dar ce spune si omul in jurul caruia se rotesc toate intrebarile in legatura cu viitorul Mostrei: \u201eDecizia nu va putea t\u00e2sni dec\u00e2t din bilantul acestei editii\u201c. Daca va fi asa, si numai asa, atunci perspectivele sunt datatoare de curaj. Cele mai multe voci sustin excelenta celui de al 68-lea festival, editia fiind socotita cea mai buna din ultimii zece ani. Nefiind prezenta la Venetia dec\u00e2t de trei ani incoace, nu-mi sunt la indem\u00e2na comparatiile extinse in timp, dar pentru ultimele trei editii pot jura. Aceasta a condus clasamentul celor trei editii la care am luat parte. Chiar daca exclud din agenda mea \u201eFaust\u201c al lui Sokurov, c\u00e2stigatorul Leului de Aur pe care l-am pierdut, programarea acestuia av\u00e2nd loc in ultimele trei zile, c\u00e2nd invitatia mea de o saptam\u00e2na luase sf\u00e2rsit (Venetia este m\u00e2na str\u00e2nsa, invita criticii, c\u00e2ti invita, pe o durata \u201echibzuita\u201c), tot in frunte ram\u00e2ne. Dar pentru ca veni vorba de \u201eFaust\u201c, ar fi trebuit sa fie la Cannes, dar iata-l aici. Sa aiba legatura cu amanuntul ca Marco M\u00fcller, in scurta lui experienta de producator (a trecut si prin asta), si-a adjudecat si prima parte a tetralogiei lui Sokurov despre putere si tiranie, \u201eMoloch\u201c? Nu prea cred, acest din urma film, ca si celelalte opere ale intunecatului autor, fiind tot pe Croazeta lansate. In afara acestui eveniment, dintre cele 2511 lungmetraje vazute de M\u00fcller si echipa lui, selectia oficiala a retinut, printre altele, filme in stare sa intareasca raporturile Mostrei cu cinematograful american: George Clooney (\u201eThe Ideas of March\u201c), Todd Solondz (\u201eThe Dark Horse\u201c), William Friedkin (\u201eKiller Joe\u201c), Abel Ferrara (\u201e4:44 Last Day on Earth\u201c), Ami Canaan (fiica lui Michael Mann, \u201eTexas Killing Fields\u201c). Il pun acum, la numaratoare, si pe Al Pacino (in afara competitiei), cel care calca at\u00e2t de rar pe la festivaluri, dar care a acceptat sa vina cu un alt documentar semnat de el, ca si \u201eLooking for Richard\u201c, din 1996, de data aceasta calatoria sa fiind pe urmele lui Wilde (\u201eSalom\u00e9\u201c). Nu au iesit jocurile cu Coppola, al carui ultim film, prezentat in chip de work in progress, ar fi fost dorit pentru seara de inchidere. Ar fi fost prea frumos. In afara lui Clooney si Solondz, nu se intrevedea totusi, vreun premiu venind din aceasta directie. Ochii si pariurile ii aveau in vedere pe Roman Polanski cu \u201eCarnage\u201c, dupa o piesa a Jasminei Reza, pe Steve Mc Queen (ce idee sa-ti iei sau sa-ti pastrezi acest nume care stim cui a apartinut) cu \u201eShame\u201c, pe David Cronenberg cu \u201eDangerous Method\u201c, pe mai noii veniti Yorgos Lantimos (\u201eAlpis\u201c) sau pe Eran Kolirin (\u201eChange\u201c, Israel), ambii lansati la Cannes sau pe asiatici, Ann Hui (\u201eA Simple Story\u201c, China), Sono Sion (\u201eHimizu\u201c, Japonia). Dupa scandalul de anul trecut, c\u00e2nd fostul ministru al Culturii a tunat si a fulgerat impotriva lui Tarantino care ar fi ignorat cu dispret filmele italiene, selectia actuala, fara sa fi fost impecabila, miza puternic pe Emanuele Crialese cu al sau \u201eTerraferma\u201c care nu a dezamagit dec\u00e2t pe c\u00e2rcotasii snobi, nu si pe membrii juriului. Cei care au str\u00e2mbat din nas probabil ca si-au acordat o portie dubla de placere c\u00e2nd un alt film italian, al Cristinei Comencini, \u201eQuando la notte\u201c, a fost fluierat copios. Ca si \u201eUn \u00e9t\u00e9 brulant\u201c, al francezului Philippe Garrel, autodeclaratul mostenitor al lui Godard. Dar despre acestea si multe altele, in numerele viitoare. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ram\u00e2ne sau nu ram\u00e2ne?     \u201eOrfani de certitudini si de adevar, cinematograful ne-a adoptat, daruindu-ne un pariu extraordinar: sentimentul de a apartine, in sf\u00e2rsit, unei lumi, exact aceea pe care comunicarea, in actualul stadiu al dezvoltarii sale, nu stie sa o ofere\u201c. Marco M\u00fcller O anume intrebare a facut valuri pe laguna. Mai mult… Cite\u0219te mai mult »Venetia – Mostra cinematografica 2011 (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[83,4339,3412,6450],"class_list":["post-9202","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-film","tag-filme","tag-leul-de-aur","tag-venetia"],"views":1205,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9202","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9202"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9202\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9202"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9202"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9202"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}