Emotia a fost coplesitoare c\u00e2nd am intrat \u00een \u201eTeatrul lui Mozart\u201c, la Praga, acolo unde s-au reprezentat \u00een prime auditii mondiale \u201eDon Giovanni\u201c (\u00een 1787, sub bagheta compozitorului) si \u201eLa clemenza di Tito\u201c, \u00een 1791. Cu peste doua secole \u00eenainte, pasii lui Amadeus \u00eennobilasera locul, m\u00e2inile lui condusesera ansamblurile, spiritul lui impregnase spatiul. \u00cencurajat de succesul praghez al operei \u201eNunta lui Figaro\u201c, ce urmase premierei de la Viena (1786), pentru prima reprezentare a lui \u201eDon Giovanni\u201c, Mozart alesese direct Orasul de Aur si al sau Nostitzsches Nationaltheater, proaspat construit si numit dupa cel caruia \u00eei fusese dedicat, aristocratul Franti\u0161ek Anton\u00edn Conte Nostitz Rieneck. si cu acel prilej, succesul a fost imens. La Praga, \u201eopera operelor\u201c \u00eesi \u00eencepuse drumul triumfal, fara sf\u00e2rsit, prin istorie.
\nActualmente, teatrul pe al carui frontispiciu sta \u00eenscrisul \u201ePatriae et Musis\u201c se cheama Estates Theatre (Stavovsk\u00e9 divadlo) si apartine Teatrului National praghez. O sala-bomboniera \u00een stil neoclasic, decorata \u00een aur armonizat cu tentele de vernil ale peretilor, cu cinci r\u00e2nduri de loji si balcoane, cu acustica suverana. Foyerele nu sunt fastuoase, totul a fost facut pentru bogatia auditorium-ului.
\nCa \u00eentr-o visare \u00eemplinita, m-am bucurat ca spectacolul vazut recent, \u00een stagiunea estivala, a fost chiar \u201eDon Giovanni\u201c, o productie istorica a orasului de sub Hrad. Dragostea semnatarului decorurilor \u2013 legendarul scenograf ceh Josef Svoboda \u2013, pentru teatrul premierei absolute si simbolurile sale a fost at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t l-a duplicat \u00een scena. Astfel, ambientul-bijuterie de la Stavovsk\u00e9 divadlo a devenit cel al palatului eroului titular, ca o prelungire, ca o \u00eengemanare intima. Teatru-\u00een-teatru. Conceptul original de regie al lui V\u00e1clav Ka\u0161l\u00edk, re\u00eennoit si restudiat prin grija lui Jiri Nekvasil, a propus o montare clasica, \u00een care atitudinile moderne si-au facut loc \u00een joc, \u00een mimica, \u00een gesturi, \u00een miscare scenica (\u0160tevo Capko si Mirka Eli\u00e1\u0161ov\u00e1). Este unul dintre dezideratele spre care trebuie sa tinda orice mizanscena de final de secol XX si debut de secol XXI. Costumele lui Theodor Pi\u0161t\u00e9k i s-au integrat admirabil.
\nSpectacolul a avut fluenta, cursivitate, tensiune. Este meritul t\u00e2narului dirijor Robert Jindra, ai carui tempi le-au indus, chiar daca gravitatea primei secvente, Andante, din Uvertura s-a facut mai putin simtita si lectura nu a fost foarte introspectiva. A recuperat \u00eensa rapid imaginea si, \u00een tragicul final al mortii eroului, a restituit integral operei specificul de \u201edramma giocoso\u201c. Orchestra si Corul (dirijor Pavel Vanek) Teatrului National din Praga au sunat bine si echilibrat.
\nAle\u0161 Jenis a fost excelent \u00een rolul Don Giovanni. S-a impus printr-o voce baritonala \u00eenalta, cvasi-tenorala, omogena pe ambitus, nu foarte puternica (duelul cu orchestra din dificila scena a mortii eroului a fost pe alocuri pierdut), dar cultivata la extrem. Artistul a c\u00e2ntat atent si rafinat, cu rostiri pline de sens ale recitativelor, cu legato fluid si insinuant (duettino \u201eL\u00e0 ci darem la mano\u201c cu Zerlina), cu inflexiuni expresive m\u00e2nuite impecabil (serenada \u201eDeh vieni alla finestra\u201c). Cele circa doua minute ale celebrei arii a sampaniei, \u201eFinch’han dal vino\u201c, au fost exemplare. O tehnica fabuloasa de respiratie i-a permis derularea frazelor lungi, \u00eentr-un tempo ametitor, cu adresare spectaculoasa, ca o jerba de artificii. Putini baritoni galonati o interpreteaza astazi \u00eentr-un asemenea mod.
\nFrumoasa Marie Fajtov\u00e1 (Donna Anna) a afisat un glas consistent, bogat \u00eenvelit \u00een armonice care, prin calitate, culoare si incisivitate, prin derularea cantabila a desenelor muzicale, mi l-a evocat pe cel al Marinei Krilovici. Asa a fost \u00een cele doua arii \u201eOr sai, chi l’onore\u201c si \u201eCrudele?… Non mi dir, bell’idol mio\u201c, \u00een scene si ansambluri.
\nSarm, mobilitate si expresivitate au fost atributele sopranei Lucie Fi\u0161er Silkenov\u00e1, Zerlina. Pacat ca o neatentie de moment a facut-o sa omita primele doua masuri ale ariei \u201eVedrai, carino\u201c, intr\u00e2nd abia la urmatoarele \u201e\u2026 se sei buonino\u2026\u201c! Prudent s-a aratat tenorul cu timbralitate placuta si frazare limpida, Jaroslav Brezina (Don Ottavio), \u00een aria \u201eIl mio tesoro\u201c din actul secund, c\u00e2nd a abuzat de nuante de mezzoforte, mult prea intimiste. O indispozitie trecatoare ce l-a facut nesigur? Sa fi fost oare motivul pentru care, pur si simplu, \u00een chip nefiresc, a fost eludata aria \u201eDalla sua pace\u201c din primul act?!?
\nSoprana Jitka Svobodov\u00e1 (Donna Elvira) are un profesionalism evident si o solida experienta de scena, dar a cazut pe alocuri \u00een rutina si manierism de sorginte cvasi-operetistica. Maniera de atac a acutelor a aparut cel putin ciudata, prin portamentele nepotrivite de atac, desi plasamentul vocii a dus-o catre sunete stralucitoare. Cu glas aspru, mai putin dedicat subtilitatilor mozartiene, basul Peter Mikula\u0161 a fost un Leporello stap\u00e2n pe multitudinea si complexitatea situatiilor \u00een care parteneriatul cu stap\u00e2nul sau \u00eel duce. Frumos a sunat vocea basului Jir\u00ed H\u00edjek, inspiratul interpret al lui Masetto si impresionant a rezonat glasul profund, patrunzator si autoritar al basului \u201enegru\u201c Miloslav Podskalsk\u00fd (Comandorul), care nu a avut nevoie de amplificare \u00een marile scene din final.
\n\u201eDon Giovanni\u201c \u00een sanctuarul mozartian de la Praga a fost un spectacol care, prin montare si pregarire muzicala, prin vocea interpretului rolului titular \u2013 \u00een primul r\u00e2nd \u2013 a omagiat cum se cuvine celebritatea astrului salzburghez. Ram\u00e2n cu aceasta impresie si cu cea a perpetuarii \u00een timp a spiritului donjuanesc \u00eentruc\u00e2t, \u00een viziunea regizorului V\u00e1clav Ka\u0161l\u00edk, ne\u00eenfricatul erou apare \u00een momentul c\u00e2nd, la sextetul final, toti se bucura si \u00eesi expun planurile de viitor. Chiar daca Don Giovanni a disparut \u00een tenebre, pentru Donna Anna, Donna Elvira, Don Ottavio, Leporello, Zerlina si Masetto nimic nu va mai fi ca \u00eenainte. G\u00e2ndirea si sufletul lui \u00eei vor urmari. Pe ei si pe noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Emotia a fost coplesitoare c\u00e2nd am intrat \u00een \u201eTeatrul lui Mozart\u201c, la Praga, acolo unde s-au reprezentat \u00een prime auditii mondiale \u201eDon Giovanni\u201c (\u00een 1787, sub bagheta compozitorului) si \u201eLa clemenza di Tito\u201c, \u00een 1791. Cu peste doua secole \u00eenainte, pasii lui Amadeus \u00eennobilasera locul, m\u00e2inile lui condusesera ansamblurile, spiritul lui impregnase spatiul. \u00cencurajat de… Cite\u0219te mai mult »\u201eDon Giovanni\u201c \u00een teatrul premierei absolute<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6449],"class_list":["post-9199","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-teatrul-lui-mozart"],"views":1743,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9199","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9199"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9199\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9199"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9199"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9199"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}