Pentru multi oameni din generatia mea si din cele mai tinere, agricultura este un termen legat, aproape, ombilical, de \u00eenapoiere, de saracie, de abrutizare si munca fortata, de lampa cu gaz si closetul din curte, de soarele nemilos al Baraganului, de drumuri desfundate si r\u00e2uri secate, de praful si pulberea \u00een care se zbate o jumatate din tara. Si mai este legata de un fel de gaura neagra unde se duc banii \u201eeuropeni”, acei putini bani \u201ede la Bruxelles”, care se mai \u00eentorc \u00een tara. Putini sunt cei care, din spatele monitoarelor cu plasma, se \u00eentreaba de unde le vin bunatatile pe care le comanda \u00een pauza de pr\u00e2nz si cine trudeste pe c\u00e2mpurile care marginesc Autostrada Soarelui, \u00een drum spre litoralul bulgaresc. C\u00e2nd vine vorba despre un muzeu al agriculturii, multi dintre congenerii mei se \u00eentreaba: ce naiba sa vezi acolo, altceva dec\u00e2t pluguri, sape, grape si, \u00een cel mai bun caz, fotografii \u00eengalbenite cu tarani desculti? Sigur, sunt si din astea, dar un muzeu al agriculturii nu se rezuma doar la ele. Sigur, aceeasi oameni n-ar sti sa faca diferenta \u00eentre un plug si o rarita, \u00eentre orz si orzoaica, ori \u00eentre o combina si o treieratoare. Si, poate ca nici nu conteaza, pentru ca, acestor oameni, nu le va folosi niciodata sa faca diferenta. Un muzeu al agriculturii nu este totuna cu o scoala postliceala, \u00een care sa mai afli ce nu ai fost \u00een stare sa retii \u00een liceu. Un muzeu al agriculturii este, \u00een schimb, o prisma catre un mod de viata si catre o lume, \u00een buna masura, schimbata, mutilata, uitata sau chiar devastata. Si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, este un loc ce \u2013 daca este bine conceput \u2013 ne poate \u00eendemna la meditatie asupra traiului nostru contemporan. Ne place sa m\u00e2ncam eco si sa bem sucuri naturale, sa adastam la c\u00e2te o pensiune cotata cu trei margarete si sa mirosim f\u00e2nul proaspat cosit. Dar, dincolo de bucolicul privelistii admirate, nu ram\u00e2nem cu foarte multe lucruri capabile sa ne mai moduleze vreo circumvolutiune.
\nMuzeul este altceva. Desigur, nu orice muzeu si nu oricare muzeu. Asa dupa cum am avut, adeseori, prilejul sa sustin, \u00een paginile \u201eCulturii”, muzeele au, de multe ori, darul de a fi plictisitoare, peste masura. Nu este si cazul Muzeului National al Agriculturii. Am mai avut ocazia sa vorbesc despre acest muzeu si despre fostul sau director, cel caruia, de altfel, i se datoreste, \u00een cea mai mare masura, existenta, Razvan Ciuca. Muzeul din Slobozia a patruns cu greu \u00een \u201elumea buna” a muzeelor agriculturii \u2013 de altfel, una, extrem de selecta. Nu pentru ca nu ar fi meritat, dintru \u00eenceput: \u00eenfiintat \u00een 1990, a mostenit niste colectii fabuloase, de la Muzeul Judetean Ialomita, din care s-a desprins, si pe care le-a augmentat copios \u00een primii sapte ani de existenta. Dar muzeele agriculturii reprezinta un club \u00eenchis si exclusivist, grupat \u00een Asociatia Internationala a Muzeelor de Agricultura (AIMA). Asociatia l-a ales, \u00een urma cu trei ani, pe Razvan Ciuca drept presedinte, iar cel de al XVI-lea congres al sau trienal a avut loc, cu putin timp \u00een urma, la Slobozia. Participanti din 12 tari au onorat reuniunea, a carei tema, propusa de catre gazde (noul director al muzeului, dupa pensionarea lui Razvan Ciuca, fiind plasticianul Gheorghe Petre), a fost P\u00e2inea si vinul \u2013 corespondente istorice, etnologice, tehnologice si culturale \u2013 o tema aflata \u201ela ea acasa” \u00een C\u00e2mpia Baraganului si, \u00een general, \u00een Rom\u00e2nia. Nu este cazul sa reiau, aici, subiectele din discutiile purtate la congres. Mi s-a parut important, \u00een primul r\u00e2nd, faptul ca, pentru \u00eent\u00e2ia data, acest congres a avut loc \u00een tara noastra. Exista, \u00een AIMA, o mai veche rivalitate \u00eentre tarile europene din Vest si cele din Est. \u00cen Asociatie, rom\u00e2nii au stiut sa se pozitioneze astfel \u00eenc\u00e2t sa nu fie arondati, automat, vreuneia dintre tabere, fiind respectati, deopotriva, \u00een fostele tari socialiste si \u00een Occident. Poate, tocmai de aceea, congresul de la Slobozia (prelungit cu o vizita de neuitat \u00een Delta) a fost, unanim, considerat o reusita. Dar, ceea ce mi s-a parut mai important a fost faptul ca cercetatorii veniti din toate zarile lumii au aflat ceea ce nu stiau despre istoria agricola a Rom\u00e2niei. Si asta, pentru ca muzeul din Slobozia este extrem de sugestiv, \u00een conditiile unui spatiu utilizabil pentru expunere, de-a dreptul meschin si \u00een lipsa obisnuitelor terenuri folosite, \u00een alte tari, pentru demonstratii si experimente. \u00cen mod normal, un muzeu al agriculturii trebuie sa fie nu doar o institutie preocupata de cercetarea trecutului, ci si una interesata de temele actuale de meditatie pentru viitorologi. Planeta devine din ce \u00een ce mai saraca \u00een resurse, batalia pentru apa este una pe viata si pe moarte, iar lupta dintre sustintatorii organismelor modificate genetic si cei care sunt \u00eempotriva lor ameninta sa acapareze primele pagini ale jurnalelor (serioase! nu ne referim la cele din Rom\u00e2nia!). \u00cen alte tari, muzeele de agricultura sunt adevarate baze de cercetare avansata \u00een domeniu. \u00cen Rom\u00e2nia, autoritatile locale, cu toata bunavointa, nu au reusit sa gaseasca mijloacele pentru a transforma acest muzeu national \u00eentr-un centru aflat \u00een avangarda cercetarii rom\u00e2nesti. Dincolo de asta, bine\u00eenteles, muzeul degaja un farmec irepresibil, fiind, \u00een buna masura, o fila poetica desprinsa din coasta g\u00e2ndirii lui Horia Bernea (asa dupa cum muzeul arata acum). Dar lucrul care mi se pare cel mai important este ca el se adreseaza unui public extrem de divers: de la tarani palmasi, la fermieri si de la ingineri horticoli la economisti de clasa, de la pictori, la scriitori si de la scolari, la universitari, Muzeul National al Agriculturii reuseste sa fie atractiv si interesant, pentru fiecare palier de vizitare. Daca nu ati ajuns, p\u00e2na acum, la acest muzeu din miezul Baraganului, merita sa o faceti oric\u00e2nd, si nu veti regreta. Pentru Rom\u00e2nia, este o raritate. \u00cen Franta, de exemplu, sunt at\u00e2t de multe muzee de acest fel, \u00eenc\u00e2t s-au grupat \u00eentr-o Asociatie Franceza a Muzeelor de Agricultura si de Patrimoniu Rural (AFMA), care str\u00e2nge, laolalta, nu mai putin de peste 600 de muzee si colectii muzeale. Nu este, asadar, surprinzator ca Razvan Ciuca i-a predat stafeta de presedinte al AIMA francezului Fran\u00e7ois Sigaut, unul dintre cei mai reputati specialisti, din lume, pentru muzeele de agricultura.
\nPentru Razvan Ciuca si pentru Viorica Croitoru \u2013 Capbun, omul care i-a stat, neclintit, alaturi, \u00een ultimii 25 de ani, \u00een acest muzeu, pentru Gheorghe Petre, omul care are datoria de a duce mai departe soarta acestui muzeu unic \u00een Rom\u00e2nia, se cuvine o reverenta din partea \u00eentregii comunitati muzeografice din tara noastra. Daca lor li se vor alatura si autoritatile centrale (cele locale fac, deja, toate eforturile posibile, \u00een acest sens), ram\u00e2ne de vazut. Important este ca dumneavoastra, publicul, sa vedeti, sa auziti, sa simtiti si sa comentati toate acestea, dupa ce veti fi mers la Slobozia. Stiu ca nu e, deocamdata, cool, ca nu e \u00een fashion, ca nu e trendy sa mergi la Slobozia, judetul Ialomita, Rom\u00e2nia. Nu va spun dec\u00e2t at\u00e2ta: macar o data, mergeti pe m\u00e2na mea. Nu veti regreta!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru multi oameni din generatia mea si din cele mai tinere, agricultura este un termen legat, aproape, ombilical, de \u00eenapoiere, de saracie, de abrutizare si munca fortata, de lampa cu gaz si closetul din curte, de soarele nemilos al Baraganului, de drumuri desfundate si r\u00e2uri secate, de praful si pulberea \u00een care se zbate o… Cite\u0219te mai mult »Muzeul agriculturii: un model. Pentru cine?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2794],"class_list":["post-9189","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee"],"views":1608,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9189","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9189"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9189\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9189"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9189"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9189"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}