{"id":9186,"date":"2011-10-05T21:44:53","date_gmt":"2011-10-05T19:44:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9186"},"modified":"2011-10-05T21:45:15","modified_gmt":"2011-10-05T19:45:15","slug":"eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-2\/","title":{"rendered":"Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (2)"},"content":{"rendered":"

Casa domnului si doamnei Slavici, dupa descrierea <\/strong>
\nnepotului lor<\/strong>
\nC\u00e2t despre aceasta, pe l\u00e2nga cele ce se cunosc \u00eendeobste despre ea, trebuie sa adaugam un amanunt de pret: ziarul \u201eTimpul\u201c publica, \u00een luna iunie 1883, la pagina a patra, acest anunt: \u201eDE \u00ceNCHIRIAT un salon frumos mobilat cu camera de dormit Strada Pietii Amzei No. 6\u201c.
\nAnuntul apare c\u00e2nd si c\u00e2nd, mai bine zis dispare c\u00e2nd si c\u00e2nd; oricum, nu este permanent. Dar aceasta este chiar adresa D-nei Slavici, iar camera de dormit de l\u00e2nga salonul mobilat este chiar odaia unde locuia Eminescu. Apar\u00e2nd informatii noi, e bine sa rediscutam \u00eentregul. Locuinta aceasta a fost descrisa fugar de Vintila Russu Sirianu, dupa amintirile tatalui sau, Ioan Russu Sirianu, \u00een cartea \u201eVinurile lor\u201c (EPL, 1969): \u201e\u2026doamna tusa i-a r\u00e2nduit tatii un culcus, pun\u00e2nd sa se aseze o lavita pe coridorul cu geaml\u00e2c care se lungea chiar sub camera lui Eminescu si pe l\u00e2nga o \u00eencapere zisa de primire. (\u2026) \u00cen odaia harazita salon nu intra nimeni dec\u00e2t de doua ori pe an: de ziua ei si la anul nou\u2026\u201c (371-372).
\nMai multe amanunte interesante aflam chiar de la Eminescu, din noile scrisori ale sale catre Veronica Micle editate la anul 2000, dar atragem atentia ca ne vom afla \u00een fata unor nepotriviri peste care va trebui sa trecem. Astfel, la 17 martie 1882 poetul scrie: \u201eMomotelul meu dulce si dragalas, dar ce sa fac cu tine acum?Unde sa-mi sezi acum, asupra apropierii lui sf. Gheorghe? Si sa sezi departe de mine? Eu l\u00e2nga gara, tu \u00een oras? Uite ce zic eu. Madame Slavici e \u00een sf\u00e2rsit hotar\u00e2ta sa ia casa si o ia \u00een Podul Mogosoaiei, \u00een centru pot zice. Acolo \u00eemi da mie doua odai, fiecare cu intrare separata, cu toate acestea comunic\u00e2nd una cu alta, pe 60 fr. pe luna am\u00e2ndoua. Foarte ieftin pentru locul acela. Aceasta va fi locuinta provizorie p\u00e2n’ la toamna, c\u00e2nd, dupa cum ne-am \u00eenteles, vii aici si aranjem o mai mare statornicie \u00een viata noastra. \u2026\u201c (Nr. 49, p. 235). Desi vorbeste de o casa de pe Calea Victoriei, poetul pare a o avea \u00een vedere pe cea din Piata Amzei (de altfel, foarte aproape de Calea Victoriei).
\nTotusi, \u00eentr-o scrisoare anterioara, din 25 februarie 1882, poetul \u00eei scria prietenei sale astfel: \u201eAcum venirea ta la Bucuresti. Tu aici, la Slavicioaia, nu ai unde te adaposti. A sosit precum stii Vondracec, a sosit \u00een urma si Vondracesa, nervoasa si certareta, talpa iadului cum s-ar prinde; s-au perindat de atunci mai multe slujnice si mai multe capete sparte. Ceea ce cred dar de cuviinta e sa-ti caut o odae \u00een Centrul orasului, destul de mare pentru a \u00eencapea doua suflete \u00eenamorate. \u00censa Momoti, \u00eemi trebuie timp sa caut\u2026\u201c (Nr. 45, p. 213).
\nDespre aceeasi familie Vondracec, \u00eentr-o scrisoare nedatata: \u201eAltceva. A venit sora Slavicioaiei si cumnatul Slavicioaiei. \u00abCacasa\u00bb face treburi bune cu teatrul lui Ionescu, dar odae pentru tine nu mai e pe-aici, \u00eenc\u00e2t o sa-ti \u00eengrijesc alt cuib mai gentil, mai la centru si stii tu? Nu tot jumere si usturoi si usturoi si jumere. Alta cale luam \u00een viitor. Da doarme Vondracec de-i merg petecele, c-a venit t\u00e2rziu de la betie. Acum sunt 5 si 4o de minute. Va sa zica, patruzeci si unu, si doua de minute de c\u00e2nd vorbesc cu tine ca si c\u00e2nd ai fi fata. Lasa-ma sa dorm, Veronica, ma rog tie, ca azi trebuie sa ma duc la sapte la redactie.\u201c (Nr. 91, p. 98). Scrisoarea trebuie sa fie din aceeasi perioada, din jurul lui 25 februarie 1882. Asadar, \u00een februarie 1882 Eminescu locuia \u00een strada Buzesti (\u201el\u00e2nga gara\u201c; sunt mai multe scrisori cu descrierea de catre el a \u00eencaperii) si vorbea de casa lui Ioan Slavici, dar nu o putea aduce aici pe Veronica pentru ca venisera rudele Slavicioaiei. La 17 martie, \u00eensa, tot Slavicioaia vrea sa mai ia o casa, undeva pe Podul Mogosoaiei, si aici Eminescu urmeaza sa aiba doua camere. \u00cen c\u00e2teva scrisori la r\u00e2nd Eminescu dezvolta visul acesta de primavara cu noua casa: \u201eMadame Slavici cauta o casa de sf. Gheorghe unde sa-ncap eu\u2026vorba vine\u2026dar sa-ncapi tu mai cu seama. Ea cam se lasase de cautat casa, pentru ca se facuse iar ruptura definitiva cu barbatu-sau. Acum, \u00eempac\u00e2ndu-se ieri din nou, cu multe scene lacramoase, tot ram\u00e2ne-n Bucuresti\u2026.\u201c(Nr. 51, p. 246; \u00eentorsatura aceasta de fraza: \u201eea cam se lasase de cautat casa\u201c mi se pare ca aduce cu numele propriu de mai sus: \u201eCacasa\u201c a \u2013 joc de cuvinte pe \u201ecasa\u201c \u2013 probabil, o obsesie a proprietaresei; c\u00e2t despre Ecaterina Szoeke Magyarosy, nascuta \u00een 1842, sotia lui Ioan Slavici,va divorta \u00een 1885 de acesta, dar se desparte de el \u00een acesti ani, 1882-1883; se muta cu casa undeva, prin Ardeal.)
\n\u00cen alta scrisoare: \u201eEu ma mut de sf. Gheorghe \u00eencep\u00e2nd la Slavici \u00een doua odai precum ti-am scris deja, si unde o sa vii si tu\u2026\u201c (Nr. 52, p. 249; se muta din locuinta de l\u00e2nga gara). Iar la 4 aprilie, aceasta replica a lui \u2013 ea \u00eencerc\u00e2nd, probabil, sa-l ambitioneze si spun\u00e2ndu-i ca va veni la Bucuresti si va trage la un hotel luxos: \u201eCe \u00eenchipuiri sunt acestea? Ce visuri si ce comedii? Nicuto, daca te rog ceva e sa nu vii la Bucuresti pentru a trambala prin hoteluri; n-o sufar aceasta. Eu \u00eensumi am sa te chem sa vii si ai sa-mi dai voie sa-ti trimit bani de drum. Nu ma mai pune pe foc; nu te mai instala la Hotel Royal; fii si tu cuminte si nu crede ca \u00eent\u00e2rzieri pe care mi le dicteaza mintea si str\u00e2mtorarea (caci tu stii ca nu suntem bogati nici unul, nici altul) ca aceste \u00eent\u00e2rzieri rasar din nepasare sau din lipsa de amor. (\u2026) De aceea, uite, fii cuminte, Nicuto, caci \u00een luna aceasta, nu \u00een alta, ne vom vedea si acum vom pune la cale toate \u00een ce priveste viitorul.\u201c (Nr. 55, p. 261).
\nDupa alte c\u00e2teva asigurari ca se va muta, la 24 aprilie (o zi dupa Sf\u00e2ntul Gheorghe) \u00eei scrie: \u201eM\u00e2ni ma mut, dar raspunsul sa-l adresezi: M. Eminescu, tipografia Miulescu, sub sala Bossel, Bucuresti\u201c \u2013 iar \u00een scrisoarea urmatoare, nedatata dar \u00eenteleg\u00e2ndu-se ca e la scurta vreme dupa aceasta, mai explicit: \u201eDuminica am \u00eenceput a ma muta; \u00eeti spun drept, o adevarata boala, \u00eenc\u00e2t de o saptam\u00e2na de zile nu ma mai deosebesc din acest chin. Totul e \u00eenca \u00een cea mai cumplita dezordine unde m-am mutat, \u00eenc\u00e2t ar trebui sa mai treaca vreo doua zile p\u00e2na sa-mi aranjez multimea de carti si de buclucuri si sa-mi deosebesc haosul de zi, vechiturile si pergamentele de odaia ce ti-o gatesc tie. Nica, \u00eendata ce pot \u00eeti trimit bani de drum si o sa pot foarte cur\u00e2nd\u2026Adresa mea noua: Bucuresti, Calea Victoriei No. 67. Etaj I.\u201c (Nr. 59, p. 275; aici expresia \u201esa-mi deosebesc chaosul de zi\u201c trimite la versul din \u201eSinguratate\u201c invocat des de Eminescu \u00een aceasta corespondenta: Veronica este mereu \u201e\u00een privazul negru-al vietii o icoana de lumina\u201c. \u00cen scrisoare vrea sa spuna ca chaosul \u00eenseamna vechiturile si pergamentele, adica propria creatie \u00eenca nedeslusita, amestecata \u00een ciorne, bruioane, carti, caiete etc. din care se vor naste g\u00e2ndurile \u00eenchegate, asternerile pe h\u00e2rtie \u2013 iar ziua, odaia pentru ea, pentru viata vie.) \u00centelegem ca, fizic, el locuieste si primeste scrisori \u00een Calea Victoriei Nr. 67, Etaj I, la tipografia Miulescu, desigur) \u2013 dar locuinta e la d-na Slavici, \u00een noua casa a acesteia.
\n\u00cen luna mai ea vine la Bucuresti, desigur ca locuiesc am\u00e2ndoi la d-na Slavici, apoi el pleaca pentru o luna la mare, chemat de fratele sau Matei, \u00een iulie revine la \u201eTimpul\u201c \u2013 iar din corespondenta aflam ca stabilirea ei definitiva \u00een Bucuresti n-a fost sa fie. Dimpotriva, prin efect de simetrie \u2013 ca sa zicem asa \u2013 ea \u00eel vede pe Eminescu stabilit definitiv la Iasi. Are chiar o initiativa, paralela cu ale lui (vezi negocierile lui V. A. Urechia), pe care i-o explica \u00een scrisoarea din 1 iunie 1882:
\n\u201eMimi, am fost la M-me Humpel si i-am dat 5o de franci; ea abia voia sa-i primeasca; eu am zis ca, fiindca nu am cheltuit dec\u00e2t 100 din ceruri ce mi i-a dat d-neaei, o rog sa-i primeasca.
\nla fete cam primejdios. Ce zici tu, Burdulachi?!\u201c
\nScrisoarea aceasta a fost publicata \u00eenca din 1908, \u00een \u201eDimineata\u201c, de C. Mille, dar a fost privita mai mult ca o curiozitate: abia acum, integrata \u00eentre celelalte pe aceeasi tema, \u00eentelegem ca a fost o vreme, \u00een prima parte a anului 1882, c\u00e2nd s-a lucrat intens pentru stabilirea lui M. Eminescu la Iasi. Emilia Humpel, sora lui Titu Maiorescu, a avut \u00eentotdeauna o grija deosebita pentru poet. Ea pare a fi femeia careia raposatul Stefan Micle \u00eei datora niste bani \u2013 pe care Eminescu se angajeaza sa-i procure pentru Veronica, si pentru care exista numeroase chitante si biletele ale lui catre Veronica (poetul facea rost de acesti bani de la un oarecare Costinescu din Giurgiu, cunoscut al lui si al familiei Micle). C\u00e2t despre vorba d-nei: \u201ee fericita ca n-am murit\u201c, nu poate fi dec\u00e2t o aluzie la avortul pe care l-a facut Veronica \u00een 1880, despre care, iar asa, se stia din marturia Virginiei Gruber \u00eenca din 1909, dar aceasta marturie era luata tot o curiozitate \u2013 p\u00e2na de cur\u00e2nd, la anul 2000, c\u00e2nd se confirma de catre noile scrisori iesite la iveala.
\nNoi zicem ca \u00een aceasta strategie a ei cu mutatul la Iasi este vorba si de un efect de simetrie, nu numai pentru ca si el o voia la Bucuresti \u2013 dar mai ales pentru ca ea se inspira din experienta lui Ioan Slavici, prietenul lui Eminescu la care abia poposise \u00een vizita: si acesta era profesor la un pension particular de fete\u2026Poetii si ziaristii au, uneori, asemenea retrageri glorioase din publicul masculin\u2026
\nDupa cum vedem, gasim explicatii la toate, dar nu putem sa legam adresele lui Slavici \u00eenainte si dupa sf. Gheorghe 1882. La cea noua, Eminescu si-a adus lucrurile \u2013 si c\u00e2nd, la 28 iunie 1883, comisarul C\u00e2ta Niculescu va veni sa ia cheia pentru a o depune la politie, adresa va fi \u201eStr. Amzei nr. 6\u201c. Nici vorba de Podul Mogosoaiei sau Calea Victoriei. Rezulta ca si \u00eenainte de acest sf. Gheorghe Eminescu tatona pe l\u00e2nga d-na Szoeke sa-l primeasca \u00een gazda, la locuinta ei din acel moment, cu scopul de a o aduce si pe Veronica l\u00e2nga el. Deci: si \u00een aceasta locuinta proprietareasa avea o camera sau doua de rezerva, camera care a fost ocupata, probabil temporar, de familia Vondracec.
\nToate bune si frumoase, dar de ce-l aude Eminescu pe numitul Vondracec sforaind \u00een cea de-a doua scrisoare, cea nedatata?! Am spus de la \u00eenceput ca sunt, aici, nepotriviri peste care trebuie sa trecem, altfel riscam sa ne \u00eenfundam \u00een ipoteze. Cel mai simplu este sa consideram ca familia Vondracec a tras la d-na Szoeke si dupa sf. Gheorghe 1882, \u00een noua ei locuinta, si au avut camera de dormit \u00een salonul de l\u00e2nga odaia lui Eminescu, acela despre care Vintila Russu Sirianu spune ca era ocupat de doua ori pe an, de anul nou si de ziua proprietaresei, astfel \u00eenc\u00e2t poetul le-a simtit prezenta. El ochise, asadar, acest salon pentru aleasa inimii sale \u2013 dar proprietareasa o rezerva pentru sora ei cu distinsul sot.
\n\u201eAm vorbit mult de tine; ea e asa de fericita si de multumita ca n-am murit si ma vede vesela! I-am zis ca, daca vei veni la Iasi, vei propune logica, estetica si filosofia la scoala d-neaei si d\u00e2nsa mi-a zis: \u2013 Vie! Mi-ar parea foarte bine, el e un bun profesor.
\nEu zic: Mimi,\u00a0 \u00cen felul acesta am descoperit, cred, o sursa mai credibila a tensiunii dintre Eminescu si d-na Szoeke: fiecare voia pentru sine camera \u00een plus.<\/p>\n

Trecem peste aceste lucruri, cu regretul ca nu vedem nici cel mai mic ecou al lor \u00een cartea de amintiri a lui Vintila Russu Sirianu. De altfel, acesta este foarte \u201econformist\u201c, ca sa zicem asa, cu \u00eent\u00e2mplarile canonice din ultima perioada a activitatii de ziarist a lui Eminescu: \u00eencearca sa le enumere pe toate, sa nu scape niciuna. Vom vedea ca \u00eentr-un singur loc nu se potriveste cu celelalte amintiri \u2013 si vom vedea ce consecinte are acea nepotrivire.
\nDeocamdata, constatam ca \u00een iunie 1883 lucrurile luasera o turnura decisiva \u00een privinta gazdei lui Eminescu: proprietara vrea sa-l dea afara \u00een toiul verii(desi gazdele se schimbau doar de sf. Gheorghe si de sf. Dumitru) \u2013 si \u00eesi pune chiriasul \u00een fata faptului \u00eemplinit, d\u00e2nd anunt chiar la ziarul lui; \u00een plus, \u00eel someaza pe Maiorescu la ora 6 dimineata sa i-l scoata din casa. Probabil ca, \u00eentre timp, de-a lungul acestei luni, Eminescu reusea s-o \u00eembuneze din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, ori sa scoata, cu autoritatea pe care o mai avea ca ziarist, anuntul din pagina; altfel nu ne explicam de ce nu este un anunt permanent.
\nOricum, el este \u00een curs de mutare, \u00eesi cara lucrurile peste D\u00e2mbovita, la inginer. La acest Simtion a lasat Eminescu bunul sau cel mai de pret: lada cu manuscrise (unde se afla si un ceas de aur despre care \u00eei vorbeste des Veronicai: de c\u00e2teva ori l-a amanetat, iar soarta fericita i-ar fi fost sa fie v\u00e2ndut de-a binelea si cu banii luati pe el s-o aduca \u00een Bucuresti pe prietena sa) \u2013 lada pe care si-o cere insistent, \u00een c\u00e2teva scrisori, imediat dupa \u00eensanatosirea din ianuarie 1884, dar si mai t\u00e2rziu, \u00een 1887 si \u00een 1888. Nu stim \u00een ce \u00eemprejurari ajunge ea \u00een posesia lui Maiorescu, dar aflam ca acum, la 28 iunie 1883, criticul \u00eel vede pentru prima oara pe numitul inginer si pun la cale \u00eempreuna internarea poetului.
\nDoamna Slavici l-a alertat, asadar, si pe Maiorescu \u2013 dar si pe Simtion care devine, oarecum, girantul poetului \u2013 ca viitoare gazda a lui si ca pastrator, deja, al unei bune parti din \u201eaverea\u201c sa. El vine de bunavoie la Maiorescu, \u00eenainte de a-si face aparitia \u00een sufrageria criticului si Mihai Eminescu, mai exact, \u201ecur\u00e2nd dupa\u201c biletul de ora sase al femeii disperate.
\nTrebuie spus ca, peste ani, Ioan Slavici intervine \u00een discutie si \u201ebruiaza\u201c acel bilet al fostei sale sotii, \u00een felul acesta: \u201e \u2013 Uite, \u2013 i-am zis lui Eminescu \u2013 am sa-l rog pe d-l. T. Maiorescu ceva si nu pot sa ma duc acum la d\u00e2nsul: te rog sa-i duci un bilet din partea mea. Rugam \u00een bilet pe d-l T. Maiorescu sa-l observe bine pe Eminescu, caci mie mi se parea greu bolnav. Era prea t\u00e2rziu. La d-l T. Maiorescu, el s-a stap\u00e2nit, dar s-a dus apoi sa ieie o baie, ca sa-si potoleasca nervii, si de la baie a fost dus la casa de sanatate\u201c. Am citat din \u201eAmintirile\u201c lui Ioan Slavici, carte aparuta \u00een 1924, cuprinz\u00e2nd texte publicate de autor \u00eenainte si dupa Primul Razboi Mondial, cele mai vechi dintre ele prin 1909. Este o carte extrem de dificila, relieful informatiei este foarte accidentat \u00een ea \u2013 iar exprimarea, pe alocuri, de-a dreptul criptica. Fragmentul citat fusese publicat \u00een 1909, c\u00e2nd traia Titu Maiorescu, de aceea se exprima reverentios fata de el. Relu\u00e2nd \u00een 1922 episodul, Slavici consemneaza sec: \u201eC\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat aceasta eu nu ma aflam la Bucuresti, plecasem la Viena ca sa consult medicii \u00een ceea ce priveste o boala suparatoare de care sufeream. Din spusele altora stiu ca s-a dus la baile Mitrasewski unde s-a \u00eencuiat \u00eentr-o cabina si-a dat drumul la apa, \u00eenc\u00e2t a fost nevoie sa se sparga usa. Acum a fost dus la sanatoriul Sutu, unde dupa \u00eentoarcerea mea \u00een tara l-am vazut \u00een mai multe r\u00e2nduri\u201c.
\nAceste doua informatii se afla \u00een aceeasi carte, la c\u00e2teva zeci de pagini distanta. Slavici nu putea sa-l trimita pe Eminescu la critic cu acel bilet \u2013 \u00een timp ce spune ca tot el, Slavici, nu se afla \u00een Bucuresti. Esti tentat sa crezi, mai degraba, ca autorul \u201eAmintirilor\u201c este neatent \u2013 dar vrea, \u00een acelasi timp, sa \u00eendrepte impresia creata de acel bilet real, adevarat, al fostei sale sotii
\nAr mai fi o posibilitate de a \u00eempaca logica: sa fie vorba de alt bilet dec\u00e2t cel din 28 iunie, trimis \u00eentr-adevar de Slavici, prin purtator, la Maiorescu, dar \u00een alta zi. \u00cen fine, a treia posibilitate ar fi ca Slavici sa-l fi trimis pe Eminescu sa duca biletul \u2013 si imediat dupa aceea sa fi plecat \u00een strainatate, la baile at\u00e2t de necesare. Exact la fel procedase Titu Maiorescu la 28 iunie 1883: de dimineata a aranjat internarea lui Eminescu, iar dupa masa a plecat din Bucuresti cu trenul fulger \u00een plimbarea anuala prin Europa. \u00cen privinta lui Slavici, vom lua \u00een consideratie toate aceste trei posibilitati. Dl. Theodor Codreanu, care comenteaza \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri pozitia lui Ioan Slavici \u00een acest context, atrage atentia asupra scrisorii prozatorului catre Titu Maiorescu referitoare la Societatea Carpatii. Slavici merge la sediul acestei societati \u00eencerc\u00e2nd sa-i potoleasca si sa-i avertizeze pe tinerii ei conducatori ca orice gest necugetat de insurgenta poate compromite cauza nationala, arat\u00e2ndu-le chiar ca este posibil ca politia sa-i provoace pentru a le \u00eenchide sediul. Vom reveni, desigur. Amintim pe scurt ca, peste ani, Slavici va fi considerat un agent de influenta al Imperiului Austro-Ungar la Bucuresti \u2013 iar sefii Societatii Carpatii vor fi descoperiti ca agenti platiti ai politiei austro-ungare. Exista, \u00een aceasta ipostaza, premiza unui dialog\u2026
\nEste plauzibil, apoi, ca Slavici sa stie \u201edin spusele altora\u201c despre baia Mitrasewski. El scrie \u00een 1909, iar Al. Ciurcu va povesti episodul baii abia \u00een 1911. Dar lucrurile se stiau public, iar Augustin Z. N. Pop publica scrisoarea unui oarecare Dinu catre Mihai Braneanu, datata 16 iulie 1883, \u00een care expeditorul \u00eei relateaza redactorului de la \u201eRom\u00e2nia libera\u201c \u00een acesti termeni episodul cu pricina:
\n\u201e\u2026C\u00e2t despre Eminescu nu mai \u00eencape speranta de \u00eendreptare. Cum a auzit ca fratele sau \u2013 acum c\u00e2teva saptam\u00e2ni \u2013 , \u00een loc sa plece, a luat bani din toate partile, umbla agitat ziua-noaptea, cheltuia, iar \u00eemprumuta bani, etc. si de plecat acasa nu putea. Avea groaza. \u00censusi a prevestit pe unii din amici sa \u00eengrijeasca de el, ca-si va pierde mintile. \u00cen cele din urma brusca pe toata lumea. A amenintat cu revolverul pe Miulescu \u00een prezenta lui Ciuflecu; Simtion, inginerul la care statea mai mult, a observat ca nu e lucru curat, noi nu-l mai vedeam, caci el avea concediu de plecare. Eminescu, simtindu-se \u00eensusi decaz\u00e2nd, a simtit totodata ca vor fi siliti cei de l\u00e2nga el sa-l asigure la Balamuc. Deci a fugit \u00eentr-o baie unde a stat mai toata ziua ascuns. \u00cesi rupsese toate hainele, arunc\u00e2ndu-le \u00een apa. C\u00e2nd s-au dus acolo cu autoritatea, doctori, etc., el s-a luptat contra tuturor; a fost si Ocas; l-au pus \u00een fine \u00een camasa de forta si l-au dus la Sutu, unde amicii au sa plateasca pe luna 300 fr. pentru el.\u201c
\nVom reveni si asupra acestei scrisori, cu \u00eenceputul neclar (se stie ca Eminescu \u00eensusi \u00eemprumuta bani pentru Ipotesti, nu fratele sau \u2013 care n-avea cum sa fie \u00een capitala, era la el, la regiment, \u00een Mizil; poate fi greseala de transcriere, dar nu avem cum sa controlam pentru ca nu cunoastem originalul: o exprimare ca aceasta \u201ecum a auzit de fratele sau\u201c este foarte plauzibila, trimit\u00e2nd la celalalt frate al poetului, care s-a \u00eembolnavit la Botosani); ipoteza ca Eminescu \u201ese simtea \u00eensusi decaz\u00e2nd\u201c trebuie tinuta \u00een rezerva: am vazut ca se sprijina si pe doua scrisori ale sale catre Veronica Micle, abia acum publicate, \u00een anul 2000. \u00centorc\u00e2ndu-ne, \u00eensa, la biletelul de la orele 6 dimineata, trebuie spus ca, de vreme ce Titu Maiorescu consemneaza \u00een jurnalul sau acel biletel al sotiei lui Slavici \u2013 care, de altfel, exista ca obiect, ca petec de h\u00e2rtie, si s-a editat de multe ori chiar cu fotocopia alaturi \u2013 \u00eenseamna ca pentru critic este o dovada, o urma palpabila a acestei \u00eent\u00e2mplari din 28 iunie 1883, si-i acorda o importanta deosebita. Probabil ca si el a povestit \u00een st\u00e2nga si-n dreapta cum s-au petrecut lucrurile si, deci, se stia si de biletul D-nei Szoeke \u2013 altfel nu este de \u00eenteles de ce vrea Slavici, peste ani, sa ia asupra sa acest bilet, sau, ma rog, de ce insista asupra ideii \u00een sine ca a fost vorba de un mesaj transmis sub forma unui bilet… Noua nu ne ram\u00e2ne, azi, dec\u00e2t sa consemnam ca multe, foarte multe lucruri se stiau, se constituise un folclor al arestarii lui Eminescu \u2013 dar marturiile scrise apar foarte t\u00e2rziu, peste aproape 30 de ani, sunt incomplete, aparent incongruente\u2026
\nE grotesc, totusi, sa ni-l \u00eenchipuim pe Eminescu duc\u00e2nd, ca \u00een nu stiu ce tragicomedie, informatii at\u00e2t de grave pentru sine, tocmai la cel care avea putere de eliberare sau recluziune asupra sa (ca un alt Pilat din Pont). C\u00e2t despre finalul fragmentului de amintire citat, vedem limpede: la \u00eenceput Eminescu merge la stabilimentul Mitrasewski \u00een mod obisnuit, \u201esa ieie o baie\u201c ca sa-si potoleasca nervii, \u2013 iar apoi se \u00eenchide \u00eenauntru si e nevoie sa se sparga usa. Amintim ca nu proprietarii stabilimentului au chemat, politia \u2013 ci alti prieteni ai poetului.
\nRevenim, \u00eensa, la actul oficial al politistului, si citam din finalul procesului verbal dresat: \u201eTransport\u00e2ndu-ne \u00een camera ce ocupa d-l Mihail Eminescu, \u00een str. Piata Amzei, nr. 6, am gasit pe sub\u00eenchirietoarea d-na Ecaterina Slavici si fata cu domnia sa si cu dl. Siderescu, deschiz\u00e2nd usa cu cheia gasita \u00een baie, am aruncat \u00een interior toate obiectele mentionate \u00een inventarul anexei, si la moment am \u00eenchis usa, \u00eencuind-o si sigil\u00e2nd-o, iar cheia s-a luat de noi spre a se \u00eenainta cu acest act\u201c. Aceasta \u201earuncare \u00een interior\u201c a efectelor personale ale lui Eminescu sugereaza destul de clar ca odaia era deja goala, lucrurile importante se mutasera la inginerul Simtion.
\nCare inginer, \u00eensa, pare a lipsi de la fata locului. Suntem, reamintim, seara, dupa arestarea lui Eminescu si ducerea lui la Casa de sanatate a doctorului Sutu. Mai mult ca sigur Constantin Simtion l-a \u00eensotit pe poet, av\u00e2nd biletul de internare si fiind mandatat de catre Maiorescu de dimineata sa poarte tratativele cu medicul \u2013 iar V. Siderescu aduce hainele la doamna sub\u00eenchirietoare, \u00eensotit de politist.
\nAcesta este un scenariu ipotetic, dar de ce se aduc, totusi, hainele ude ale lui Eminescu la fosta lui gazda?! \u2013 Probabil din acelasi motiv: pentru ca noua gazda, C. Simtion, este ocupat cu formalitatile de internare a poetului si nu-si da cheia de la casa. Trebuie, apoi, linistita sub\u00eenchirietoarea (este a nu stiu c\u00e2ta oara c\u00e2nd folosesc termenul politaiului, si trebuie sa atrag atentia ca \u201esub\u00eenchiriaza\u201c un chirias, nu proprietarul; iata, deci, toata chestiunea locuintei din Strada Piata Amzei Nr. 6: doamna Szoeke o luase cu chirie, n-o cumparase\u2026), adica asigurata ca nu mai are de ce sa se pl\u00e2nga din partea fostului chirias. Cheia camerei, \u00eensa, deocamdata nu i se da, merge \u00eempreuna cu procesul verbal\u2026 nu se stie unde, la politie sau la stabilimentul doctorului Sutu.
\nCitam din acelasi act care este, \u00een fond, singura dovada oficiala a nebuniei lui Eminescu: \u201e \u2026ca un domn se afla \u00eenchis \u00eenauntru \u00een camera nr. 17 si ca le-a cerut 10 oua crude. \u00cen urma, ar fi rugat pe amicul sau, V. Siderescu, sa-i aduca o pereche de pantaloni negri, negri de tot \u2013 ceea ce se realiza acum\u201c. Desi se afla \u00een grup, cum vom vedea imediat, Eminescu nu apeleaza la C. Simtion, ci la un alt amic, acest Vasile Sidrescu at\u00e2t de activ; am putea fi malitiosi, si sa ne \u00eentrebam daca nu cumva cauza sta \u00een aceea ca acest Siderescu \u00eenca nu-l cunoscuse pe Maiorescu\u2026
\nMai interesant de constatat este, \u00eensa, faptul ca acei pantaloni \u201enegri, negri de tot\u201c se potrivesc bine cu intentia poetului de a se face calugar, cum \u00eentelesese Titu Maiorescu de la el. Legatura s-a facut de d-na Camelia Robe \u00een timpul recitirii acestor informatii \u2013 si cam tot ce urmeaza de aici \u00eenainte sunt constatari facute \u00een grup, nu se mai stie de catre cine anume dintre cei care am citit ori ascultat marturiile. Numai pasajul referitor la cele 10 oua crude trebuie pus \u00een legatura cu o informatie anterioara, aceea privind publicarea, de catre Eminescu, \u00eenca din 1877, \u00een \u201eCurierul de Iasi\u201c, a traducerii din Al. Dumas denumita \u201eO baie calda \u00een Egipet\u201c. De aici se vede ca poetul era familiarizat \u2013 cel putin teoretic \u2013 cu obiceiul bailor turcesti: pe cele mai mari calduri apa c\u00e2t de calda, \u00eencalzita din ce \u00een ce mai tare p\u00e2na aproape de temperatura fierberii, face bine trupului. Poetul vrea sa vada daca \u00een bazinetul sau de la baia Mitrasewski temperatura apei poate fierbe oul \u2013 si, eventual, chiar sa man\u00e2nce ceva dupa opt ore de recluziune voluntara. Retinem ca abia acum \u201ese realiza\u201c aducerea pantalonilor celor negri, deci odata cu patrunderea \u00een baie a grupului ce-l \u00eensotea pe politist. Am fi, adica, la capatul unor lungi bai fierbinti si discutii cu cei din jur pentru oua crude, haine etc. \u00cen Bucuresti politia scotocea sediul Societatii Carpatii, \u00eei urmarea pe \u201ecarpatini\u201c, \u00c9mile Galli se pl\u00e2ngea \u00een st\u00e2nga si-n dreapta ca trebuie sa se exileze \u00een 48 de ore, si va vinde \u201eL’Ind\u00e9pendence roumaine\u201c \u00een graba, pe mai nimic, lui Al. Ciurcu (va fi si el exilat, peste numai doi ani\u2026), toata lumea era \u00een alerta maxima \u2013 iar Mihail Eminescu, ziaristul de la \u201eTimpul\u201c, se \u00eenfunda \u00een apa fiarta supravegheat de un comisar de politie, nu de un politai oarecare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Casa domnului si doamnei Slavici, dupa descrierea nepotului lor C\u00e2t despre aceasta, pe l\u00e2nga cele ce se cunosc \u00eendeobste despre ea, trebuie sa adaugam un amanunt de pret: ziarul \u201eTimpul\u201c publica, \u00een luna iunie 1883, la pagina a patra, acest anunt: \u201eDE \u00ceNCHIRIAT un salon frumos mobilat cu camera de dormit Strada Pietii Amzei No.… Cite\u0219te mai mult »Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (2)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5763,6445,6444],"class_list":["post-9186","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-timpul","tag-eminescu-gazetar","tag-mihail-eminescu"],"views":2405,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9186","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9186"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9186\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9186"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9186"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9186"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}