{"id":9179,"date":"2011-10-05T21:34:50","date_gmt":"2011-10-05T19:34:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9179"},"modified":"2011-10-05T21:42:05","modified_gmt":"2011-10-05T19:42:05","slug":"%e2%80%9egabriel-seranin%e2%80%9c-si-poezia-lui-stefan-aug-doinas","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9egabriel-seranin%e2%80%9c-si-poezia-lui-stefan-aug-doinas\/","title":{"rendered":"\u201eGabriel Seranin\u201c si poezia lui Stefan Aug. Doinas"},"content":{"rendered":"

Scriitorii care, sub nume conspirativ, inm\u00e2nau\u00a0 rapoarte Securitatii nu executau intocmai ordinele primite de la ofiteri. Stefan Aug. Doinas a avut momente c\u00e2nd nu si-a respectat obligatiile asumate prin luarea identitatii de Andrei Golfin. Membrii politiei politice sesizau insa atitudinile retractile manifestate de \u201esursa\u201c, cu at\u00e2t mai mult in cazul unui fost detinut, asupra caruia plana suspiciunea ca, nici dupa ce ispasise un an de \u201einchisoare corectionala\u201c, nu si-a potolit antipatia fata de conducerea statului.
\nAgent si obiectiv<\/strong>
\nDosarele din Arhiva C.N.S.A.S atesta ca poetul s-a dovedit indaratnic in privinta respectarii cerintelor primite. Exista suficiente explicatii pentru acest comportament, at\u00e2t in functie de contextul individual, c\u00e2t si de cel general. Este greu de realizat o demarcatie intre cele doua coordonate. Se contureaza ipoteza ca, in relatiile cu superiorii, experienta i-a demonstrat ca, evit\u00e2nd redactarea notelor informative, nu va suferi agresiuni fizice. Unica sanctiune putea consta in trecerea lui in r\u00e2ndul \u201eobiectivelor\u201c urmarite. Cum, in acea vreme, oricine suportase o condamnare dupa criterii politice era pus sub supraveghere1, Securitatea a hotar\u00e2t sa inaspreasca masurile de monitorizare. Intr-o adresa din 14 octombrie 1967, expediata Directiei a XI-a de catre Directia I, figura misiunea de a instala, in apartamentul locuit de Stefan Aug. Doinas, dispozitive de interceptare a convorbirilor telefonice2. Referatul insotitor cuprinde motivarea deciziei. Andrei Golfin primea o pedeapsa, fiindca isi ignora obligatiile prevazute in declaratia pe care o daduse la iesirea din puscarie. Caracterizarea facuta in acel document ilustreaza evolutia conlucrarii scriitorului cu institutia-mama, de la constiinciozitate p\u00e2na la o anume razvratire: \u201eCa agent a desfasurat o activitate multumitoare, furniz\u00e2nd materiale utile asupra unor elementele ssic!t ce ne interesau. In ultimul timp insa (circa un an si jumatate), a devenit delasator, dificil, incearca sa evite int\u00e2lnirile cu noi, nu mai indeplineste sarcinile trasate\u201c3. De ce a refuzat sa se supuna ram\u00e2ne o intrebare cu rezolvare multipla. Intra in ecuatie tentativa de a-si rascumpara demnitatea, pisata de ciocanul rosu pe nicovala disperarii de a reintra in circuitul cultural in intervalul 1958-1961, c\u00e2nd Directia Generala a Presei si Tipariturilor a dispus interzicerea semnaturii \u201eStefan Aug. Doinas\u201c. Intervine apoi dorinta de a recupera increderea prietenilor tradati din cauza obsesiei ca, daca va comite delatiuni contra acestora4, se va reintoarce lesne in presa si ca i se vor publica, fara probleme, cartile. Dar in 1967, cerchistul nu mai avea nevoie de sprijinul Securitatii, intruc\u00e2t obtinuse consacrarea. Cu un an inainte ii aparuse al doilea volum, \u201eOmul cu compasul\u201c, ovationat de critici din toate generatiile: de Vladimir Streinu5, care il gazduise in paginile revistei \u201eKalende\u201c (1943-1944) si care trasa analogia intre \u201eMistretul cu colti de argint\u201c si balada lui Goethe, \u201eDer Erlk\u00f6nig\u201c; de Cornel Regman6, colegul din timpul studentiei Sibiene, care il cataloga pe Doinas un inovator al limbajului poetic: \u201ein vatra graiului rom\u00e2nesc s-a faurit acum un sunet nou, o armonie noua deosebit de pura\u201c; de Gheorghe Grigurcu7, in opinia caruia, in pofida decalajului intre momentul redactarii si cel al str\u00e2ngerii laolalta a poeziilor \u201evolumul \u00abOmul cu compasul\u00bb e totusi unul dintre cele dint\u00e2i ale ultimelor decenii de poezie rom\u00e2neasca\u201c; de Nicolae Manolescu8, cel dint\u00e2i care stabileste trasatura dominanta a versurilor din secventa 1941-1947: \u201eSe vede mai bine in balade ca St. Aug. Doinas este dintre acei poeti care primesc poezia pentru a o desav\u00e2rsi (…). In definitiv, poezia devine aici propriul ei spectacol: ceea ce conteaza sunt detaliile aduse in prim-plan, facute vizibile, regia subtila si savanta data pe fata\u201c.
\nProfit\u00e2nd de succesul c\u00e2stigat gratie elogiilor venite din partea sustinatorilor autonomiei estetice, scriitorul a cautat sa-si scoata catusele care nici nu-i periclitau libertatea (nefiind amenintat de o noua incarcerare), nici nu-l obligau, asa cum se int\u00e2mplase p\u00e2na la aparitia \u201eCartii mareelor\u201c (1964), sa alcatuiasca ritmuri si rime ideologice. De altfel, \u201eSemintia lui Laokoon\u201c (1967) reprezinta prima sa culegere nemaculata de temele comuniste. Cu toate ca Doinas scapase de imperativele propagandei, obtin\u00e2nd independenta de a crea, Stefan Popa era obligat sa mearga lipit de un organism care il transformase si in victima, si in calau. Legatura cu Securitatea se asemana cu pietrele prinse de picioarele ocnasilor. Mersul alaturi de o umbra invizibila, dar omniprezenta, il sufoca. De aceea, s-a hotar\u00e2t sa riposteze. Pe de o parte, s-a sustras de la relatarea discutiilor purtate cu persoane din anturaj. Altii sunt in masura sa judece daca modificare atitudinii ar insemna un act de curaj ori o mostra a unui tip special de disidenta.
\nLimbaj sibilinic<\/strong>
\nDeocamdata, sa ne multumim sa constatam ca autorul \u201eBaladei intrebarii lui Parsifal\u201c se straduia sa-si refaca stima de sine si sa obtina din nou increderea cunoscutilor. Intelesese totodata ca superiorii lui din M.A.I incetasera sa-i influenteze cariera literara. Pe de alta parte, a inserat formule oraculare, viz\u00e2nd ororile produse de regimul comunist. Dupa cum insusi a precizat la senectute, intr-o schita memorialistica inchinata lui Ov. S. Crohmalniceanu, nu este singurul care le-a facut cu ochiul cititorilor, in semn de complicitate la un atentat versificat impotriva \u201eminunatei lumi noi\u201c din documentele de partid, din articolele de presa si din emisiunile televizate: \u201eIncep\u00e2nd de prin 1965, rezistenta culturala din Rom\u00e2nia s-a manifestat sub forma literaturii \u2013 as zice \u2013 esopice: scriitorii cultivau un limbaj ambiguu, truculent, aparent supus directivelor care veneau \u00abde sus\u00bb, dar care, in realitate, era plin de aluzii critice la starile de lucruri existente. Genul literar care se preta mai bine la acest tip de scriitura era, fireste, poezia. Tematica mitologica, inspiratia din Antichitatea elina si latina, predominante in poezia mea de tinerete, erau un teren prielnic acestui limbaj care scapa de controlul cenzurii\u201c9. Ar trebui sa tratam cu prudenta citatul precedent, tin\u00e2nd cont ca este o pledoarie pro domo sua. Mai int\u00e2i, deoarece aduce in atentie o polemica despre un fenomen deopotriva supralicitat si negat cu vehementa. Rezistenta prin cultura a ramas inca o problema neanalizata in profunzime. Cu at\u00e2t mai mult, beletristica impune disocieri si disecari. O viziune larga a enuntat Andrei Plesu, semnal\u00e2nd cele doua dimensiuni majore ale dezbaterii, anume sarja\/ subversiunea si conservarea moralitatii prin ferirea de compromisuri: \u201eTermenul \u00abrezistenta\u00bb, desi are o anumita conotatie de pasivitate, presupune mai mult dec\u00e2t stricta monomanie profesionala. C\u00e2nd vorbim de \u00abrezistenta din munti\u00bb, sau de \u00abrezistenta franceza\u00bb, avem in minte o opozitie activa fata de un aparat politic socotit nelegitim sau fata de o armata de ocupatie. \u00abRezistentul\u00bb isi risca viata, saboteaza operatiunile inamice, e ofensiv, chiar daca ram\u00e2ne in underground.\/\/ De la o vreme insa, ma vad obligat sa adaug acestui punct de vedere c\u00e2teva nuante in plus. Exista, totusi, o dimensiune ofensiva a lucrului bine facut, a meseriei care nu se lasa contaminata de criterii si exigente extra-profesionale. Asa se int\u00e2mpla mai ales in domeniile direct vulnerabile fata de imperativul ideologic. A refuza sa faci poezie omagiala, a nu ceda tabuurilor de partid, a nu te angaja prin scrisul si ideile tale in serviciul propagandei oficiale, a refuza \u00abcomanda\u00bb activistilor si negocierile cu cenzura, toate astea sunt mai mult dec\u00e2t simple forme de defetism salubru, de gesticulatie minora, \u00abinsuficienta\u00bb politic. A-ti proteja, cu incapat\u00e2nare, libertatea interioara si verticalitatea, a nu pune pe piata dec\u00e2t \u00abproduse\u00bb valide prin ele insele si nu prin servilism estetic sau filozofic inseamna, p\u00e2na la urma, \u00aba rezista\u00bb\u201c10. Intorc\u00e2ndu-ne la citatul anterior, se iveste intrebarea daca literatura a destabilizat puterea macar in perioada 1965-1989. E clar ca unii scriitori n-au ramas indiferenti si au apelat la critica voalata. Au zg\u00e2lt\u00e2it asemenea procedee dictatura? Au influentat emiterea Tezelor din iulie 1971? Au fost doar modalitati de revelare a terorii, a defilarii falselor valori, a decrepitudinii ferchezuite in haine de gala, a societatii in deriva? Inclin spre a doua si a treia varianta. Publicul asimilase t\u00e2lcurile primite. Scriitorii se faceau intelesi printre r\u00e2nduri. Decodarea dob\u00e2ndise univocitate. Rezulta astfel un paradox. Realismul socialist solicita maxima limpezime a ideii, pusa in serviciul \u201eurei de clasa\u201c si a nasterii \u201eomului nou\u201c. Desi se baza pe enigmistica si pe alegorie, esopismul era inteles cu usurinta. Diferenta intre cele doua procedee consta si in performantele cititorilor. Consumator de rime aservite utopiei oficiale putea fi oricine, p\u00e2na si un analfabet, dat fiind ca asemenea texte se transmiteau la difuzoare si la radio. In schimb, detectivii de \u201esop\u00e2rle\u201c proveneau din r\u00e2ndul persoanelor cu aderenta la realul necontaminat, neamagite de refrenul \u201emaretelor realizari intreprinse in drumul catre socialism\/ comunism\u201c. Insinuarile erau captate de cei care se aflau \u2013 potrivit titlului unei carti semnate de I. Negoitescu \u2013 in cunostinta de cauza.<\/p>\n

Mottouri false<\/strong>
\nIndiscutabil, in perioada ceausista, Doinas s-a numarat printre aluzionistii constanti si inversunati. Ne confruntam \u2013 pentru a c\u00e2ta oara?! \u2013 cu o contradictie izbitoare intre biografia si creatia poetului. Iar aceasta schizoidie a caracterizat intreaga lui activitate din 1958, c\u00e2nd a fost racolat, p\u00e2na in 1984, c\u00e2nd a fost scos din retea11. Un informator al Securitatii, uneori mai harnic dec\u00e2t i se cerea, a redactat texte care au si tenta unor rechizitorii la adresa regimului. Cum s-a int\u00e2mplat ca palimpsestele sa nu ram\u00e2na in depozitele institutiilor cenzurii, povesteste tot Doinas. Strategia predilecta constituia in orbirea cenzorilor, prin intermediul unui scut in care sa se reflecte o imagine inselatoare a ideilor. Inspiratorul procedeului a fost Ov. S. Crohmalniceanu, sfatuitorul de taina al multor scriitori, minutiosul cunoscator al naravurilor celor insarcinati sa acorde sau nu bunul de tipar: \u201ePrietenul Crohmalniceanu mi-a atras atentia asupra posibilitatilor care mi se ofereau \u2013 de a ma strecura prin ochiurile tot mai largi ale vigilentei oficiale. Mai mult: el este acela care mi-a sugerat practica mottourilor false. O seama de poezii ale mele au ca motto texte inexistente, inventate de mine, din Polybios, Camus, lord Dunsany etc., al caror rol era acela de a sugera o falsa pista de interpretare a versurilor\u201c12. Aceasta modalitate de a deruta nu constituie o inovatie, fiind un exemplu elocvent de mistifictiune. Aversiunea cerchistului fata de puterea comunista n-ar trebui sa ne mire. Aproape nimic din activitatea sa de p\u00e2na la condamnare nu-l recomanda ca pe un candidat la inregimentarea in categoria simpatizantilor sau a c\u00e2ntaretilor extremei st\u00e2ngi. Deocamdata, cel mai jenant episod pentru conduita lui Doinas de p\u00e2na in februarie 1957 ram\u00e2ne deghizarea in Ion Motoarca, mai t\u00e2nar prieten din comuna natala, sub numele caruia, intre 1950 si 1951, a trimis, la \u201eContemporanul\u201c si la \u201eAlmanahul literar\u201c, imnuri dupa tipicul ideologiei. In studentie, poemele aveau inspiratie intimista sau mitica. In 1945, a fost redactor la \u201eNatiunea rom\u00e2na\u201c, oficina ardeleana a Partidului National Liberal, redact\u00e2nd c\u00e2teva articole. Exista probabilitatea sa se fi implicat in campania electorala din 1946, in favoarea aceleiasi formatiuni13. Prin 1947, c\u00e2nd I. Negoitescu spera sa primeasca stipendii pentru proiectul \u201eEuphorion\u201c, ajung\u00e2nd sa le ceara ajutor comunistilor din Cluj, Doinas a scris o critica in versuri la adresa starii politice din tara, st\u00e2rnind, dupa propria confesiune, zadarnicirea incercarii: \u201eBineinteles, n-am obtinut nicio revista: Pavel Apostol si-a dat seama imediat ca, de pilda, o poezie a mea (intitulata \u00abOda la frumoasele vremuri de azi\u00bb), departe de a fi un elogiu al momentului politic, era o satira\u201c14. Integrat in manuscrisul15 ce urma sa apara la Editura Fundatiilor Regale sub denumirea \u201eAlfabet poetic\u201c, poemul a vazut lumina tiparului abia in colectia \u201eOvidiu la Tomis. Versuri din \u00abexil\u00bb\u201c (Craiova, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, 1998, p. 61-63). In 1948, a preferat sa se retraga in comuna natala ca profesor de scoala primara si, in consecinta, din publicistica. A fost suspectat ca se comporta ca un \u201ereactionar\u201c si ca ascunde poezii nu doar neconforme cu marxism-leninismul, ci si antitotalitariste, fiind in discutie, poate, grupajul \u201eSonetele m\u00e2niei\u201c16: \u201eElaboreaza lucrari cu caracter reactionar si cosmopolit prin care aduce elogii si b\u00e2rfeste literatura noua preamarind literatura apusului. O parte din lucrarile lui nu sunt publicate in presa oficiala, tin\u00e2ndu-le clandestine p\u00e2na la o eventuala schimbare a regimului cum afirma el.\/\/In activitatea lui subversiva se foloseste de elementele tinere intelectuale slabi ssic!t dotati din punct de vedere politic pe care ii educa in spiritul culturii occidentale, corup\u00e2ndu-i de la realitate\u201c ssublinierile, facute cu cerneala albastre, ii apartin, probabil, ofiterului de serviciu, n.m.t17. Prin urmare, vechea revolta a fostului redactor al revistei \u201eTeatrul\u201c impotriva comunismului nu s-a lasat anihilata de relatia contractuala cu Securitatea, descoperindu-si o prima forma de exprimare fatisa. Pentru Doinas, placheta \u201eSemintia lui Laokoon\u201c (1967) initiaza traseul parabolelor cu miez politic. Un soldat razvratit, insa nu pe deplin rupt de stap\u00e2nire, disemineaza in soapta secrete despre statul politienesc. Ii anatemizeaza pe poltroni, multumiti fie ca dictatura nu i-a prejudiciat cu nimic, fie ca le-a rasplatit serviciile. Inconvenienta cercetatorului actual rezida in stabilirea tintelor vizate de tocul sagetator al scriitorului. Numai ca, asa cum a mentionat Nicolae Manolescu, depasirea acestei piedici devine metoda potrivita de analiza: \u201eIn ce ar trebui, in definitiv, sa constea revizuirea? Simplu spus, intr-o relectura. Care comporta doua paliere. Pe cel dint\u00e2i, e necesara o descriere a contextului in care operele au fost publicate. Pentru cititorul t\u00e2nar, \u00abepoca de aur\u00bb este istorie. (\u2026) In plus, literatura dinainte de revolutie a avut, in buna parte, un caracter esopic. Acesta este al doilea palier. (\u2026) Refacerea subtextului a devenit astazi la fel de necesara ca si refacerea contextului\u201c18. Intr-o anume masura, Virgil Nemoianu a mers in directia indicata anterior, insist\u00e2nd asupra unui tandem de poeme, insotite de c\u00e2te un motto, ambele incluse in \u201eSemintia lui Laokoon\u201c. Verdictul exegetului intareste opinia ca scriitorul a intrebuintat proteste voalate. Poate ca unele observatii exagereaza calitatea sentimentelor vehiculate. E totusi incontestabil ca versurile denunta mecanismele tiraniei si pronunta sentinta complicilor la atrocitati: \u201eDemisia lasitatii in \u00abAsediul\u00bb (SL, 99) sau culminatia incr\u00e2ncenata de spaima si durere din \u00abAlibi\u00bb (SL, 97) imping aceste poezii, mai mult dec\u00e2t oricare altele din aceasta perioada (si ma refer nu numai la perioada de creatie doinasiana, dar chiar si la intreaga poezie publicata in Rom\u00e2nia anilor \u201960, caci greu le-am gasi egalul in indignare) spre zona etic-politica, spre afirmatia dizidenta\u201c19.
\nUn exeget sub acoperire<\/strong>
\nCu siguranta, pe masura ce se indeparteaza mai mult de 1989, cititorii recupereaza in tot mai mica masura infiltratiile contextuale din poezie. C\u00e2teodata, se int\u00e2mpla ca p\u00e2r\u00e2sii din dosarele Securitatii sa se transforme in asistenti indispensabili. De pilda, competenta informatorului \u201eGabriel Seranin\u201c20 faciliteaza detectarea minelor antisistem din \u201eSemintia lui Laokoon\u201c. Totusi, orice acuzatie sau interpretare care ii apartine trebuie gestionata cu prudenta. Sa cumpanim daca nu cumva agentul a recurs la comentarii tendentioase si ca nimic din ceea ce a semnalat nu este veridic. Insemnarile ofiterului care a primit cele sapte jumatati de coala A4, scrise cu cerneala albastra numai recto, deschid presupunerea ca \u201esursa\u201c a vrut sa-si demonstreze, printr-un gest de os\u00e2rdie benevola (int\u00e2lnita altadata la insusi Doinas), fidelitatea si utilitatea: \u201eMaterialul furnizat de informatorul GABRIEL\u00a0 SERANIN a fost furnizat din proprie initiativa in urma citirii lucrarilor amintite mai sus. Si informatorul are lucrari personale publicate la \u00abORIZONT\u00bb, a activat slectiune incerta, n.m.t ca legionar, fost condamnat\u201c21. Sa fi avut raportul caracterul unei razbunari? Sa fi fost o denigrare provocata din ura si din invidie? C\u00e2te ceva din fiecare. Oricum, demersul sau este un proces decurs in subterana, cu ofiteri ai Securitatii in rol de judecatori. Datele biografice mentionate, hermeneutica complexa aplicata si transcrierea unor replici din presupusele convorbiri intre cei doi par sa ne incredinteze ca delatorul este un intelectual cu o cultura solida, prieten apropiat al lui Doinas, poate un confident, cunoscator temeinic al tainelor din laboratorul de creatie a poetului. Nota remisa se incadreaza intr-un tipar intruc\u00e2tva necanonic. Nu se rezuma la istorisirea unor int\u00e2lniri din care sa rezulte ca \u201eobiectivul\u201c impartaseste opinii distincte de cele oficiale sau ca \u201eunelteste impotriva statului\u201c. Complexitatea ei rezulta din abilitatile lui \u201eGabriel Seranin\u201c in sfera culturala. Dincolo de faptul ca autorul denuntului stia adresa lui Doinas, locul de munca al acestuia sau institutiile de invatam\u00e2nt absolvite22, cunostea in amanunt taberele revuistice, chestiune ce nu frapeaza, daca luam in calcul detaliul ca facea parte din bransa gazetarilor. Principalii reclamati din actul amintit sunt tocmai colegii scriitorului din studentie, grupati, la acel moment, in jurului \u201eFamiliei\u201c din Oradea. Agentul adopta sociologismul vulgar sa lamureasca propensiunea unor critici catre o anumita orientare filozofica, urmarind sa probeze ca se pricepe sa-i demaste pe \u201edusmanii poporului\u201c. Pentru ca, asa cum cerea propaganda, niciodata masurile de monitorizare nu erau suficiente c\u00e2nd venea vorba despre indivizii banuiti ca nu se convertisera in \u201eoameni noi\u201c, chiar si dupa ce efectuasera stagii de \u201ereeducare\u201c in puscarie: \u201eA fost din discipolii lui Lucian Blaga (si prin asta nu vad nimic rau), dar este in prezent unul din continuatorii ideilor \u00abCercului Literar\u00bb clujean, prieten bun cu Cotrus Ovidiu, Balota Nicolae, Negoitescu Ion sprenumele celor trei sunt adaugate cu pix de culoare rosie de altcineva, probabil ofiterul de serviciu, n.m.t, oameni de litere reprezent\u00e2nd astazi un curent de o factura proidealista, la care s-au raliat desigur si altii (Adrian Marino la \u00abSteaua\u00bb, Maxim Ion la \u00abOrizont\u00bb etc.; ssublinierea este facuta cu pix de culoare rosie, ii apartine, probabil, ofiterului de serviciu, n.m.t. De remarcat, scrierile tuturor celor de mai sus al caror caracter, desi nu este (sau nu pare) antimarxist, este totusi non-marxist si iata de ce: elementele cu care se lucreaza (subiectul sau subiectii) sunt categoric apartinatori culturii strict burgheze; metoda in g\u00e2ndire este categoric blagiana sau mai exact, neoblagiana, recte o metoda a filosofiei idealiste\u201c23. \u201eGabriel Seranin\u201c il asociaza pe Doinas unei grupari nealiniate ideologic, tintuindu-l la st\u00e2lpul infamiei si confirm\u00e2ndu-le ofiterilor ca \u201eAndrei Golfin\u201c apeleaza la tertipuri pentru a-i pacali si ca vor depune imense eforturi ca sa-l intrebuinteze in noi misiuni. Portretul primit de salariatul revistei \u201eLumea\u201c certifica oportunismul de care fusese suspectat inca de la initierea colaborarii. Cerchistul nu-si lepadase de convingerile anticomuniste. Isi achitase la suprapret revenirea in viata literara, ceea ce nu insemna obligatoriu ca-si domolise ranchiuna si frustrarile. \u201eGabriel Seranin\u201c il cataloga, din nou dupa prescriptiile regimului, ca retrograd si reactionar, prezent\u00e2nd mostre (scornite?) din parerile lui Doinas referitoare la regimul politic. Simultan, dadea in vileag optiunea poetului pentru esopism: \u201eAtitudinea lui in general (ma refer la atitudinea prezenta cunoscuta din c\u00e2teva discutii in ultimii cinci ani) este o atitudine a unui intelectual de formatie veche care se simte primejduit in evolutia sa scriitoriceasca de actuala conjunctura: \u00ab\u2013 Suntem o generatie de intelectuali sacrifica ssic!t\u00bb mi-a spus odata ssublinierea este facuta cu pix de culoare rosie, ii apartine, probabil, ofiterului de serviciu, n.m.t\u00bb; \u00ab\u201cPurtam stigmatul celei mai ur\u00e2te epoci; stigmatul fricii. Iata de ce nu avem opere de arta mari\u00bb etc.\/\/ Conform acestor afirmatii, opera sa literara s-a esalonat ca un convoi pestrit menit sa se afirme pentru a putea afirma. Fiind la a treia carte, omul a inceput sa se afirme (In primele doua, \u00abCartea mareelor\u00bb si \u00abOmul cu compasul\u00bb nu a devenit \u00abpurtatorul unui mesaj\u00bb ca in acesta din urma)\u201c24.
\nPoezie si adevar <\/strong>
\nDupa aceasta prezentare partinitoare, ghidata de triada societate-anturaj-individ, agentul intreprinde o exegeza minutioasa a simbolurilor subversive din volumul amintit. Analogiile sale sunt sclipitoare pentru un critic literar, nocive pentru autorul cartii si ingrozitoare pentru a ne da seama ca, indiferent de epoca, abjectia si structura intelectuala rasata coabiteaza in tihna. \u201eGabriel Seranin\u201c evidentiaza majoritatea nodurilor din spatele semnelor. Nu este exclus ca Doinas sa-i fi comunicat incifrarile livresti: \u201eCe vrea sa spuna titlul lucrarii? Semintia lui Iuda (parafraza pentru tradatori), semintia lui Herostrate (parafraza pentru cei ce distrug) si in continuare \u00absemintia lui Cain\u00bb (folosita de Victor Hugo) parafraza pentru neamurile de ucigasi etc. etc. ssublinierile sunt facute de informator cu cerneala albastra, n.m.t\u201c25. Pentru un initiat in miturile elene sau pentru cineva care a aflat ce functie indeplinea personajul din \u201eIliada\u201c, explicatiile precedente nu necesita completari. Numai ca, salariatii politiei politice, lipsiti de lecturi fundamentale si neinzestrati cu stiinta subtilitatilor artistice, aveau nevoie de detalii. Iar \u201esursa\u201c le-a rezumat siretlicul prin care lacedemonienii au c\u00e2stigat razboiul cu locuitorii Troiei, deconspir\u00e2nd astfel intentiile lui Doinas. Cenzura fusese eludata. Insa, chiar si c\u00e2nd nu-si propunea, Securitatea primea \u201edovezile\u201c necesare: \u201eSemintia lui Laokoon? Sa cercetam metodic, cine a fost Laokoon. In mitologia greaca, Laokoon a fost fiul lui Priam si al Hecubei, preot al lui Apolon in Troia. C\u00e2nd grecii au adus \u00abcalul Troian ssic!t\u00bb in fata cetatii inexpugnabile, Laokoon a sfatuit troienii sa-i dea foc, sa nu-l introduca in cetate, caci el (calul) inseamna pieirea lor. Nu a fost ascultat si, drept pedeapsa pentru spusele sale, zeii protectori ai grecilor au trimis impotriva sa niste serpi uriasi care l-au ucis pe el si pe fiii lui (grupul sculptural \u00abLaokoon\u00bb infatiseaza scena omului si a fiilor sai inlantuiti de serpi).\/\/ Ce-a comis Laokoon si \u00absemintia\u00bb lui de a trebuit sa sufere un astfel de martiriu? A spus adevarul! ssublinierile sunt facute de informator cu cerneala albastra, n.m.t. Asa a fost cum a spus el (Se stie povestea)\u201c26. \u201eAsediul\u201c (cu mottoul \u201eIar c\u00e2nd iesira din cetate, ca sa se predea, vazura ca dusmanul nu era nicaieri\u201c, extras din opera lui PseudoPolybios\u2013Doinas) se inscrie in logica descrisa anterior. Transpusa in prezentul scriitorului, int\u00e2mplarea din vechime capata alte conotatii dec\u00e2t cele indeobste acceptate. Razboinicii impresurati n-au suferit infr\u00e2ngerea, pentru ca, din neghiobie, au crezut ca ofranda grecilor era o dovada de respect, ci pentru ca abandonasera interesele tarii, in favoarea bucuriilor materiale. Compozitia lui Doinas nu survine in urma unei elaborari intense. Expresia se arata, in aceeasi masura, bruta si brutala, lipsindu-i elementul artistic: falsul dar. Fara a primi vreo ispita, ostasii, rom\u00e2nii adica, se lasa capturati, ploconindu-se in fata aparent invizibilei Armate Rosii, isc\u00e2nd previziunile sumbre ale sacerdotului contemporan: \u201eT\u00e2rziu, batu si ceasul tradarii. Podul nostru\/ cazu din scripeti. Lasii, cu fruntea la pam\u00e2nt,\/ cereau iertare. Nimeni, doar luna, ca un rostru\/ de nava, trecu santul pe creasta unui v\u00e2nt,\/ Si iarasi nimeni… P\u00e2na-n a saptea noastra moarte\/ vom lacrama cu s\u00e2nge si vom boli ciudat\/ de-un rau de porti deschise si de ferestre sparte\/ Nicic\u00e2nd in jur nu-i nimeni.\/ Dar noi, noi ne-am predat\u201c. Nu e o int\u00e2mplare ca scriitorul a apelat la un istoric al Greciei antice. C\u00e2teva dintre cele mai reusite poeme din tinerete sunt prelucrari ale unor pasaje din lucrarile alcatuite de \u201epater historiae\u201c (\u201eAsa precum ne spune Herodot \u2013\/ pe vremuri, vase iuti cartagineze\/ lasau in sare porturi si faleze,\/ si strabat\u00e2nd cu p\u00e2nzele-naltate\/ coloanele lui Hercule baltate,\/ taiau o mare ritmica in bot\u201c, \u201eBalada schimbului in natura\u201c) sau din \u201eVietile paralele\u201c (\u201ePlutarc ne spune jalnica poveste.\/ Murind Demetrios din Kersonez,\/ un sol cernit aduse trista veste.\/ Iar Antigonos, cunosc\u00e2nd aceste,\/ porni cu flota din Peloponez\u201c, \u201eFuneraliile lui Demetrios\u201c).
\nO recenzie neoficiala<\/strong>
\nIn continuare, figureaza sectiunea de maxim interes pentru istoria literara, intruc\u00e2t int\u00e2lnim o recenzie neoficiala care, paradoxal, tinde sa se apropie cel mai mult de adevarul versurilor. Cronicarii vremii, printre acestia \u2013 Gheorghe Grigurcu27, Valeriu Cristea28 sau Laurentiu Ulici29 \u2013, nu-si permiteau sa citeasca dec\u00e2t filigranul estetic, omit\u00e2nd latura protestatara. De altfel, receptarea imediata a culegerii a fost saracacioasa. Constat\u00e2nd opacitatea recenzentilor tineri, concretizata at\u00e2t prin ignorare, c\u00e2t si prin macinarea unor clisee interpretative, Cornel Regman30 a declansat un atac la adresa lor, acuz\u00e2ndu-i ca-l marginalizasera pe Doinas, prefer\u00e2nd sa discute despre autori marunti. Trei ar fi cauzele care l-au determinat pe cerchist sa procedeze asa. In primul r\u00e2nd, impunerea criticilor saizecisti ca principalele figuri ale presei culturale: numele lor, catalogate de Regman ca fiind inca \u201enecoapte\u201c, aveau cea mai ridicata frecventa, promov\u00e2ndu-si criteriile de valorizare. In al doilea r\u00e2nd, dispretul colegilor pentru \u201egeneratia de mijloc\u201c (ceea ce astazi desemnam prin \u201egeneratia pierduta\/ razboiului\u201c), asmutit de nefamiliarizarea cu tipul de lirica practicat in deceniul al cincilea din secolul al XX-lea. In al treilea r\u00e2nd, instrumentele neadecvate de analiza a poeziei, calinescianismul vicios al neomodernistilor: \u201eUn apetit monstruos de colaborare \u00abcreationala\u00bb face astfel, nu din putini critici, niste filozofanti. Dar textul filologiceste limpede, transparent ss.m.t al lui Doinas, in care viziunile si miturile existentei desfac stricte corole subacvatice, descurajeaza in genere tentativele\u00a0 personaliste, motiv pentru unii de a gasi uscaciune, conceptualism, o intelegere depasita a poeziei, a poeticii mai cu seama, acolo unde rolul lor de suplimentatori abuzivi ai textului inceteaza\u201c31. Sigur, polemica are si menirea de a-l apara pe un vechi prieten. In citatul precedent, Regman identifica si pacostea oricarui comentator al \u201eSemintiei lui Laokoon\u201c: \u201etransparenta\u201c. Fiindca, aproape neindoielnic, tinerii de atunci au dibuit substratul politic. Aceasta limpezime i-a indemnat sa se raporteze la prejudecati, poate si pentru a distrage privirea prefacut-indulgenta a institutiei cenzurii. A cauta cu orice pret defectiunile literare se convertea intr-o modalitate (involuntara?) de a-l apara pe saradist. Lui Regman nu-i plac tocmai poemele cele mai ancorate in realitatea politica a momentului, semnal\u00e2nd, voalat, neajunsurile pricinuite de moralismul subiacent caracterului ocazional: \u201eDoua poezii alaturate (\u00abAlibi\u00bb si \u00abAsediul\u00bb), plec\u00e2nd de la sugestii din Camus si Polybios, sunt dezavantajate de un debut prea ilustrativ, prea cu adresa, firescul grav si identitatea cu sine a poetului incheg\u00e2ndu-se abia pe parcurs\u201c32. Dar astfel criticul cerchist indica o similitudine de procedee cu unul dintre liderii neomodernismului. De altfel, prin debut (\u201eCartea mareelor\u201c, 1964), Doinas se integreaza in generatia saizecista. Lirica erotica din volumul mai sus amintit are delicatetea, senzualitatea si entuziasmul celei din \u201eO viziune a sentimentelor\u201c (1964) de Nichita Stanescu. Iar tehnica parabolica il apropie de autorul \u201eTineretii lui Don Quijote\u201c, cu mentiunea ca acesta din urma evita semnificatiile explicit-contextuale: \u201e\u00abNecumintii\u00bb acestia s-au inmultit in poezia de azi si cosmicitatea a devenit o dimensiune adesea pipaita, dar o vocatie at\u00e2t de obstinata de a se posta la rasp\u00e2ntiile lumii n-am int\u00e2lnit la un alt poet, cu exceptia poate, a lui Marin Sorescu. Cu acesta din urma, de altfel, Doinas impartaseste interesul pentru situatiile existentiale \u2013 situatii limita \u2013 din seria carora mitul chitului lui Iona e numai una din expresii, repercutata la r\u00e2ndu-i intr-o infinitate de nuante; la Doinas, mai cu seama, in creatia caruia t\u00e2lcul metafizic a lui \u00aba imbuca\u00bb si \u00aba fi imbucat\u00bb, statutul schimbator-paradoxal de \u00abincapator\u00bb si \u00abincaput\u00bb \u2013 foarte productive \u2013 impun o noua mitologie, cu sensuri in aceeasi masura terifiante si sarcastice\u201c33. Cel care se considera \u201eSingur printre poeti\u201c apeleaza la sugestii ontologice largi si la coduri ambigue, metaforice, nesupuse exclusiv lecturii circumstantiale. Poezia \u201eTroia\u201c din \u201eMoartea ceasului \u201e(1966) este construita, ca si \u201eAsediul\u201c, dupa principiul invaziei inselatoare si a neatentiei cotropitilor, amagiti de obiectele aparent inofensive, aduse de bunavoie de afara cu dorinta naiva de a-si mobila si decora casa\/ tara:\u00a0 \u201eIn jurul nostru-s cai troieni\/ In care stau pititi ostenii\/ Si noaptea ei deschid o usa,\/ In jos aluneca pe funii\/\/ Din sticle, haine si tablouri\/ Ce le-am adus, naivi, in casa,\/ Coboara cetele vrajmase\/ Si-n fruntea lor este un scaun\u201c. Poate ca nu este int\u00e2mplatoare alegerea obiectului care il personifica pe seful bandei. Scaunul, tronul adica, puterea si uzurparea, preluarea nelegitima a acesteia.
\nLecturi de identificare<\/strong>
\nRevenind la cronica ticluita de \u201eGabriel Seranin\u201c, uimeste, inca o data, pregatirea lui in legatura cu tehnicile poetilor de a-si camufla cuvintele. Este evident ca \u201eamicul\u201c a intrezarit ca Doinas urzise un mecanism care sa demaste si sa destabilizeze autoritarismul. De notat ca, la mijlocul anilor \u201960, parea ca se consacrase profetia fabulistica. Frapeaza ca \u201esursa\u201c nu se straduieste sa apere realitatea fixata de doctrina. Dimpotriva. Accentueaza ideea ca scriitorul se revolta impotriva restrictionarii drepturilor: \u201eStefan Aug. Doinas nu este un inovator. Ca multi altii, recurge la mitologie (deci la legenda) pentru a sugera lucruri prezente ssublinierea, cu pix de culoare rosie, ii apartine, probabil, ofiterului de serviciu, n.m.t\/\/ Cine-i \u00absemintia lui Laokoon\u00bb? Urmasii sai ideatici, oamenii de azi care spun adevarul cu riscul mortii ssublinierea, cu pix de culoare rosie, ii apartine, probabil, ofiterului de serviciu, n.m.t; eroi care se sacrifica pentru \u00abbinele\u00bb cetatii. Aluzia este direct transparenta! De altfel, tot volumul este un imn inchinat luptei impotriva opresiunii; luptei duse de un individ izolat (miroase a \u00abgeniu\u00bb manevrat) ssublinierea este facuta cu pix de culoare rosie, ii apartine, probabil, ofiterului de serviciu, n.m.t niciun cuv\u00e2nt despre colectiv, niciun cuv\u00e2nt despre natiune, sau, despre adevarurile de azi\u201c34. In analiza efectuata, \u201eGabriel Seranin\u201c isi ia in serios rolul de cenzor fara simbrie, relev\u00e2nd anumite pasaje care \u201eridica o sumedenie de intrebari, pe care, in mod sigur editura nu si le-a pus, altfel cartea n-ar fi aparut niciodata\u201c35. Capetele de acuzare sunt numeroase, iar exactitatea lor, uneori indreptatita, alteori scornita. Voind sa-si duca la bun sf\u00e2rsit rolul de procuror, agentul realizeaza niste close-readings, preciz\u00e2nd cum trebuie scoase intelesurile din cutia cu fund dublu. Ca si multi cenzori, informatorul vedea cozi de sop\u00e2rla si acolo unde se afla doar lirismul izolarii, definitoriu pentru toate etapele din creatia lui Doinas. Sa-l lasam, asadar, pe \u201eturnator\u201c sa-si declame diatribele si sa arate (verb favorit al anchetatorilor penali din cadrul M.A.I din respectiva perioada) cine este poetul si cum dorea sa submineze ordinea de stat. Il vom intrerupe cu marunte observatii: \u201eDar sa trecem la text.\/\/ La pag. 8 sp. 9 de fapt, n.mt, in poezia \u00abNocturna I\u00bb, este un mesaj de intelepciune indica, sau…: \u00ab…Cei morti dezghioaca in gura stele noi\/ Iar noi, captivi in iris, nu mai avem curajul\/ Sa smulgem geana care clipeste peste noi.\u00bb; \u00ab…steaua noastra se clatina, lovita\/ de rasuflarea plina de muste ssubliniere cu stilou a informatorului, n.m.t a unor zei.\u00bb (care zei? El scrie despre prezent aici!)\u201c36. De netagaduit, versurile se refera la impacarea cetatenilor cu dictatura. Raul produce inertie si obisnuinta cu abuzurile. Mai departe, fiind convins ca discreditarea nu va fi pusa la indoiala, \u201eGabriel Seranin\u201c foloseste principiul \u201eno comment\u201c, ca sa augmenteze periculozitatea exemplului: \u201eLa pag.\u00a013, \u00abAmurg I\u00bb, \u00ab…Ard preasfinte odoare\/ Scuipa tam\u00e2ie sihastrii\/ Roua cerului doare\/ Supta de greieri albastri\/ Idoli copti din nimica sversul este subliniat de informator cu punctulete de cerneala, n.m.t\/ Umbla si pipaie frica\u00bb. Fara comentariu!\u201c37. Aici am putea avea unele indoieli, de vreme ce imaginile apocaliptice pot fi usor situate in descendenta lui Lucian Blaga, acela din \u201eParadis in destramare\u201c. Dar titlul indeamna si spre depistarea unui filon contextual. Responsabil pentru universul crepuscular, in declin, este comunismul. De aceea, in textul pandant (\u201eAmurg II\u201c), Doinas apeleaza la toposul \u201eepocii de aur\u201c, invoc\u00e2nd stralucirea autentica a timpurilor veritabil triumfatoare, pentru a contracara vacsuirea mincinoasa a societatii socialiste. Memoria libertatii pierdute oglindeste minciuna socialista tot mai sufocanta: \u201eO izb\u00e2nzi\/ ce-mi dati t\u00e2rcoale-acuma, ingereste!\/ Voi, v\u00e2rste ale ne-ntinatei firi,\/ c\u00e2nd intelesul lucrurilor se mareste\/ si-ncet-incet, ne scapa din priviri\u201c. Urmatoarele asertiuni persista in actiunea de a-l demasca pe \u201edusmanul poporului\u201c, intruc\u00e2t sagacele si rauvoitorul talmacitor al \u201eSemintiei lui Laokoon\u201c considera ca unele fragmente ilustreaza separarea Europei in doua sfere de influenta: \u201eIn poezia \u00abToamna\u00bb (pag. 18) prorocul Ieremia este invocat si el si cea mai elocventa ram\u00e2ne poezia \u00abSinguratate\u00bb (pag. 20) in care autorul spune fara inconjur \u00ab…Azi soarele minunilor s-a stins\/ Iar armonia muzicii de sfere\/ cu strune rupte-ntinde-n necuprins\/ o plasa uriasa de tacere\u00bb.\/\/ C\u00e2nd alti poeti c\u00e2nta lumea de azi ca o lume a unui ev plina de soare, de adevar etc. poezia lui Doinas, arata… azi ssubliniere cu doua linii, facuta de informator, n.m.t fara echivoc: soarele s-a stins si vorbeste de plasa de tacere ca de… \u00abcortina de fier\u00bb (asta este impresia ce-o lasa lectura)\u201c38.
\nDe la un punct incolo, \u201eGabriel Seranin\u201c confunda predispozitia poetului catre lirica insingurarii, catre refugierea in arta, cu mizantropia. \u201eExilul interior\u201c se suprapune peste exilul intern. Astfel de judecati deterministe nu ne surprind daca apartin ofiterilor Securitatii. Emise de o persoana oarecum cultivata, acestea sunt pervertite in probe ale anchetei privind onestitatea profesionala a lui \u201eAndrei Golfin\u201c. Citite in cheie tendentioasa, unele versuri contin si o valenta \u201ereactionara\u201c, caci recluziunea in \u201eturnul de fildes\u201c \u2013 la Doinas, insula neconsemnata pe nicio harta \u2013 denota exacerbarea mentalitatii burgheze, ca in poemul \u201eMonolog\u201c, al carui titlu sugereaza nu doar conditia autista a scriitorului, ci in special negarea apartenentei la clasa progresista: \u201ePrincipiile unui crunt individualism, a omului izolat de colectiv si care uraste colectivul, razbat din aproape fiecare vers. Singur poetul o marturiseste fara inconjur: \u201e…din nepasare mi-am facut o lege\/ si tron maret din plaiul solitar\u201c (pag. 33)\u201c39. \u201eMonolog\u201c vine in continuarea unei alte poezii suspectate ca ar exprima ura impotriva colectivitatii, celebra \u201eOrfica\u201c. Similitudinile intre cele doua reies repede daca asezam pe doua coloane versurile aproape comune: \u201eSi stau asa, ca-n pestera, retras\/ in mine insumi: un Orfeu pe-o treapta\/ a unui univers lipsit de glas\u201c (\u201eMonolog\u201c) si \u201eImi place dintre semeni treptat sa ma retrag:\/ in infinitul mare o arie sa trag\u201c (\u201eOrfica\u201c). Informatorul il acuza pe creatorul \u201eOmului cu compasul\u201c ca ar reprezenta un flagel public, inglob\u00e2nd majoritatea trasaturilor negative prevazute de ideologia oficiala. \u201eSemintia lui Laokoon\u201c ar destabiliza \u201eor\u00e2nduirea\u201c din R.S.R; ar fi la fel de primejdioasa ca sectele sau ca organizatiile para-ortodoxe; i-ar instiga pe scriitori la revolta si la declansarea unor proteste de strada; i-ar influenta negativ pe tineri, inlatur\u00e2ndu-le convingerile comuniste. Ultimul cap de acuzare consta in reliefarea duplicitatii lui Doinas in exercitarea functiei de agent. Nu de teama compunea scriitorul metri saltareti pentru preamarirea bunastarii si a masurilor benefice datorate partidului unic sau pentru maretia neamului (deja comunismul intrase in faza sa nationalista). Era doar o formalitate, un ritual inlesnitor, dar nu indispensabil40. Dupa ce si-a recapatat dreptul de semnatura, si-a dat seama ca, rasp\u00e2ndind in periodice poezii pentru rutina festivista, salveaza aparentele de autor \u201eangajat in descrierea luptelor duse in scopul fauririi socialismului\u201c, scap\u00e2nd, totodata, de constr\u00e2ngerea de a le include in volume. Cameleonismul impunea, in aceeasi masura, cedari si c\u00e2stiguri: \u201eUnde va ajunge societatea contemporana, daca se va baza pe asemenea mentori? (de realismul socialist nu poate fi vorba, el este de-a dreptul combatut)\/\/ Interesant de stiut si argumentele editurii care popularizeaza o asemenea \u00abbomba idealista\u00bb.\/\/ Si in fine, fiind opera contemporana a unui rom\u00e2n, unde sunt izvoarele rom\u00e2nesti, trecutul nostru glorios, prezentul plin de realizari, noi toti cei ce alcatuiesc poporul acesta? Nicaieri…\/\/ O poezie, una macar, care sa slaveasca munca at\u00e2tor milioane, nu exista in tot volumul.\/\/ De remarcat ca in volumele anterioare, mai ales in primul, acest negustor de idei funeste, a inserat c\u00e2teva poezii de acest gen, dintr-un ieftin si straveziu oportunism. Acum e consacrat, nu mai simte nevoia…\u201c41.<\/p>\n

Confirmari occidentale<\/strong>
\nDin fisele lui \u201eGabriel Seranin\u201c, rezulta suficiente dovezi ca Stefan Aug. Doinas si-a vaccinat poezia cu anticorpi contestatari. Dar Securitatea nu se multumea doar cu spusele informatorului. Si nu neaparat pentru ca nu l-ar fi crezut. Avea nevoie de asemenea de probe, chiar daca n-ar fi reflectat adevarul. Pentru ofiterii M.A.I, lista de lucru nu era niciodata suficient de larga. Trecerea unui deceniu nu invechea o problema incadrata in categoria tentativelor de subminare a puterii. In anul c\u00e2nd poetului i s-a deschis ultimul dosar de urmarire informativa, cineva a scotocit prin coletele primite din strainatate de intelectualii rom\u00e2ni si a gasit o culegere ingrijita de scriitorul si medicul Nicolae Catanoiu, aflat in exilul canadian, si al carei \u201eCuv\u00e2nt inainte\u201c ii apartine lui Israel Pincu Lazarovici, poetul evreu nascut la T\u00e2rgu-Neamt (1912), emigrat in Canada cu intreaga familie un an mai t\u00e2rziu \u2013 \u201eModern Romanian Poetry\u201c, edited by Nicholas Catanoy, Foreword by Irving Layton, Mosaic Press\/ Valley Editions, Oakville, Ottawa, 1977: \u201eVolumul a sosit din R. F. Germania pentru Adrian Marino (cu o scurta dedicatie din partea editorului) si a fost eliberat\u201c42. Afirmatiile lui \u201eGabriel Seranin\u201c sunt confirmate de citatele traduse din carte de functionarul necunoscut. Trebuie precizat ca transpunerea respecta spiritul, nu litera, ceea ce nu duce la erori de intelegere. Paratextele editiei dezavueaza teroarea comunista si realismul socialist, laud\u00e2nd scrierile vadit antitotalitare: \u201eCit\u00e2nd un fragment din poezia lui Stefan A. Doinas, \u201eAlibi\u201c, autorul sIrving Layton, n.m.t noteaza: \u00abNu vreau sa sugerez ca poemele exprima numai chinul si disperarea de a trai intr-o dictatura brutala si represiva. Sunt in volum si multe poezii de dragoste, elegii, satire, pastorale si lirica meditativa\u00bb\u201c43. Asadar, comentatorul a confirmat caracterul protestatar al unei productii care figura in evidentele Securitatii ca material subversiv. Or, marturia demonstra ca Occidentul era la curent cu represiunea din Rom\u00e2nia si ca, utiliz\u00e2nd limbajul sibilinic, fostul cerchist se impusese in ochii strainilor ca disident. De aceea, una dintre sectiunile antologiei imprumuta titlul poeziei lui \u201eThe Alibi\u201c (traducere de Mariela D\u00e2mboiu, versiune englezeasca stilizata de George Bowering, p. 53), in care se gaseste, poate nu dintr-un accident, pe pagina din st\u00e2nga (p. 52), poezia \u201eTroy\u201c de Marin Sorescu (traducere de M. Magureanu, versiune englezeasca stilizata de John Robert Colombo), aceeasi din \u201eMoartea ceasului\u201c.
\nDialoguri baladesti<\/strong>
\n\u201eSemintia lui Laokoon\u201c rasp\u00e2ndea vestea ca rom\u00e2nii nu traiau in prosperitate si in liniste. Poeziilor amintite mai sus li se adauga c\u00e2teva din ciclul \u201eParabole lirice\u201c, construite din zece versuri, ultimele doua av\u00e2nd o morala politica. De semnalat si ca piesele respective pornesc de la situatii recognoscibile din opera anterioara. De pilda, \u201eMistretul cu colti de argint\u201c isi pierde conotatia transcendenta originara. Animalul de prada reprezinta alegoria prorocului haituit. V\u00e2natorul nu mai este printul aflat in cautarea obiectului sacru, ci un asasin nemilos. Teritoriul poetic nu mai este padurea plina de simboluri, ci jungla, unde moartea devine, deopotriva, imanenta si iminenta. Tiranul vrea sa-l ucida pe rebel, ca si cum ar insfaca trofeul regal. C\u00e2nd totul pare pierdut, intervine un deus ex machina, care il inalta la cer pe fugar, salv\u00e2ndu-l din lagar: \u201ePe valea mai ingusta ca o viata\/ mistretul a t\u00e2snit in cer. Apoi\/ alaiul s-a schimbat si el la fata\/ si, sus, pe-o latratura de copoi,\/ a speriat cu sapte carabine\/ cohortele de ingeri pazitori\/ Si ingerii-au ascuns mistretul… Bine\/ ca undeva mai sunt ascunzatori! ss.m.t\/\/ O, caii inspumati, cu coame crete \u2013\/ ce veac purtau in ochi! Si ce bl\u00e2ndete!\u201c (\u201eV\u00e2natoare\u201c). Doinas poarta dialogul at\u00e2t cu sine (\u201eOmul cu compasul\u201c), c\u00e2t si cu Radu Stanca (\u201eArhimede si soldatul\u201c). Continu\u00e2nd relatarea despre moartea matematicianului din Siracuza, poetul relateaza o legenda etiologica, in spatele careia sta atentatul totalitarismului asupra libertatii de g\u00e2ndire, in speta asupra autonomiei poetului. Distrugerea figurii geometrice \u2013 pavaza si utopie artistica \u2013 simbolizeaza sufocarea literaturii de catre totalitarism. Mai mult, autorul infatiseaza masinaria comunista de spalare a creierelor si de rescriere a istoriei. Manevrati, cetatenilor nu le ram\u00e2ne dec\u00e2t sa asimileze stirile oficiale: \u201eSoldatul a sarit in cerc cu-o spada\/ si l-a strapuns cu v\u00e2rful ei cel bont.\/ Si cercul a-nceput atunci sa scada;\/ apoi s-a preschimbat in orizont;\/ iar umbra lui a devenit tar\u00e2na,\/ si petele de s\u00e2nge \u2013 golfuri, mari.\/ Si nicio urma n-a vrut sa ram\u00e2na\/ ca martor al acestei int\u00e2mplari.\/\/ De aceea, astazi, nimeni nu mai crede\/ ca spada l-a ucis pe Arhimede ss.m.t\u201c (\u201eDin lipsa de dovezi\u201c). In sumarul plachetei, Doinas a asezat un text consacrat simbolului din titlu. Desi pare ca asistam la un ekphrasis, miza consta in evidentierea unui dublu registru: tragic si eroic. Tiranii ii persecutat pe detinatorii adevarului, transform\u00e2nd, in unealta a crimei, cheia necesara deschiderii carcerei mentale. Cuv\u00e2ntul inversunat devine streang si venin pentru utilizator. Curajul inseamna autocondamnare la moarte: \u201eDe doua mii de ani \u2013 cum e firesc \u2013\/ e tot mai mare soclul; piete, vetre,\/ cu dalele lor galbene-l sporesc\/ adaug\u00e2nd asfaltul l\u00e2nga pietre.\/ Batr\u00e2nul e la fel: un urlet mut\/ il tine-n umbra-i deasa; dintr-o parte\/ se vede barba care i-a crescut\/ cu firul alb, decolorat de moarte.\/ Copiii sunt mai multi. Si vin mereu\/ Ca-n vremurile vechi, c\u00e2nd fiecare\/ fiinta isi avea destinul sau\/ si frumusetea scrisa-n madulare,\/ ei urca si-mpietresc: salbatic grup\/ in care-nchipuind prelungi esarpe,\/ pl\u00e2ng\u00e2nd sub dalta, fiecare trup\/ e sugrumat de propriul sau sarpe\u201c (\u201eLaokoon\u201c).
\n\u201eSemintia lui Laokoon\u201c a insemnat, pentru Stefan Aug. Doinas, cea dint\u00e2i manifestare publica impotriva dictaturii. Retorica denuntului infasurat in metafore caracterizeaza inceputul unei lungi rezistente prin cultura din partea cerchistului. Punctul culminant va fi atins in \u201eV\u00e2natoare cu soim\u201c (1985), c\u00e2nd poetul va recurge la tehnica becului reflectorizant. Totusi, distanta temporala nu impiedica pe nimeni sa nege aceasta opozitie literara. Un informator\u00a0 sa intenteze proces voalat contra abuzurilor regimului? Da, intruc\u00e2t munca de agent tinea de zona lui secreta! Pe Doinas il interesa sfera publica a propriei activitati, prin care putea c\u00e2stiga simpatia si stima cititorilor si mai ales a criticilor. Sigur, ne confruntam cu un caz de histrionism. \u201eAndrei Golfin\u201c isi pierduse discernam\u00e2ntul. Stefan Aug. Doinas, nu. Scapat de tutela Securitatii si a Cenzurii, scriitorul a inceput sa imprastie mesaje subversive, stiind ca imaginea unui intelectual emana intotdeauna de la public. Iar publicul avea nevoie de opozanti ai dictaturii.<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1 In finalul notei in care era consemnata eliberarea lui Popa Stefan snumele real al scriitoruluit la data de 4.II.1958, se preciza: \u201eConform Directivei M.A.I urmeaza a fi luat in evidenta pe obiectiv sau problema\u201c (dosar P 423, vol. 9, f. 365r, in Arhiva C.N.S.A.S).
\n2 Dosar personal al lui \u201eGogu Ivan\u201c, cota R 874, vol. 2, T.sehnict O.sperativt, f. 1, in Arhiva C.N.S.A.S.
\n3 Ibidem, f. 2.
\n4 Dosar R 874, vol. 1, f. 77.
\n5 \u201eUn neoclasic printre moderni\u201c, in \u201eLuceafarul\u201c, anul IX, s\u00e2mbata 29 octombrie 1966, nr. 44 (235), p. 1.
\n6 \u201eStefan Aug. Doinas, \u00abOmul cu compasul\u00bb\u201c, in ibidem, anul IX, nr. 33 (224), s\u00e2mbata, 13 august 1966, p. 3.
\n7 \u201eOmul cu compasul\u201c, in \u201eFamilia\u201c, seria a V-a, anul 2 (102), nr. 9 (13), septembrie 1966, p. 2.
\n8 \u201eBaladele vechi ale poetului\u201c, in \u201eContemporanul\u201c, nr. 39 (1042), vineri, 30 septembrie 1966, p. 3.
\n9 Stefan Augustin Doinas, \u201eEvocari\u201c, Bucuresti, Editura Fundatiei PRO, 2003, p. 87.
\n10 Andrei Plesu, \u201eRezistenta prin cultura\u201c, in \u201eDilema veche\u201c, anul VII, nr. 348, 14-20 octombrie 2010, p. 3.
\n11 Dosar R 874, vol. 1, f. 190.
\n12 Stefan Augustin Doinas, op. cit., p. 87.
\n13 Dosar I 2628, vol. 1, f. 43, in Arhivele C.N.S.A.S.
\n14 Stefan Augustin Doinas, op. cit., p. 98.
\n15 \u201eCerchistii inainte de cobor\u00e2rea in infern\u201c scorespondenta I. Negoitescu din tineretet, in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, anul XXXIX, nr. 23, 15 iunie 2007; scrisoare a lui Doinas catre Negoitescu, din 17 iunie 1947, p. 18.
\n16 Aparute pentru prima data in volumul \u201eOvidiu la Tomis. Versuri din \u00abexil\u00bb\u201c cu dedicatia \u2013 \u201eInchin aceasta suita lirica (pierduta si reconstituita cu totul aproximativ din memorie) mult regretatului meu prieten, OVIDIU\u00a0 COTRUS, singurul om care ar fi putut sa-i redea forma dint\u00e2i, gratiei memoriei sale fenomenale\u201c \u2013, poeziile sunt insotite de mentiunea ca ar fi fost concepute in localitatile Halmagiu (1953) si Gurahont (1954).
\n17 Adresa din partea Ministerului Afacerilor\u00a0 Interne, Regiunea Cluj, nr. 373\/ 9.538, din 27.08.1954, catre Ministerul\u00a0 Afacerilor\u00a0 Interne\u00a0 Regiunea Arad, exemplarul 1, in dosarul I 2628, vol. 1, f. 47r.
\n18 \u201eViata si carti. Amintirile unui cititor de cursa lunga\u201c, Pitesti, Editura Paralela 45, 2009, p. 361.
\n19 \u201eSur\u00e2sul abundentei. Cunoastere lirica si modele ideologice la Stefan Aug. Doinas\u201e, editia a II-a, revazuta si adaugita, Bucuresti, Fundatia Culturala Secolul 21, 2004, p. 99.
\n20 Nota informativa cu privire la \u201eProb.slemat legionara\u201c, redactata de GABRIEL S.sERANINt, 25.01.1968, in dosarul R\u00a0874, vol. 1, f. 94-100.
\n21 Ibidem, f. 100 v.
\n22 Ibidem, f. 94.
\n23 Ibidem, f. 94-95.
\n24 Ibidem, f. 95.
\n25 Ibidem.
\n26 Ibidem, f. 96.
\n27 \u201eSt. Aug. Doinas, \u00abSemintia lui Laokoon\u00bb\u201c, in \u201eFamilia\u201c, seria a V-a, anul 4 (104), nr. 3 (31), martie 1968, p. 2.
\n28 \u201eSt. Aug. Doinas, \u00abSemintia lui Laokoon\u00bb\u201c, in \u201eGazeta literara\u201c, anul XV, nr. 17 (808), joi, 25 aprilie 1968, p. 3.
\n29 \u201eIndoiala perfectiunii (Despre poezia lui St. Aug. Doinas)\u201c, in \u201eContemporanul\u201c, nr. 14 (1121), vineri, 5 aprilie 1968, p. 3.
\n30 \u201eDoinas refuzat de critici (I)\u201c, in \u201eTomis\u201c (la rubrica denumita \u201eCronica cronicii literare\u201c), anul III, nr. 7, iulie 1968, p. 5-6; \u201eDoinas refuzat de critici (II)\u201c, in \u201eTomis\u201c, anul III, nr. 8, august 1968, p. 5 si 22.
\n31 \u201eDoinas refuzat de critici (I)\u201c, p. 6.
\n32 \u201eDoinas refuzat de critici (II)\u201c, p. 5.
\n33 Ibidem.
\n34 Nota informativa cu privire la \u201eProb.slemat legionara\u201c, redactata GABRIEL S.sERANINt, din 25.01.1968, in dosarul R 874, vol. 1, f. 96.
\n35 Ibidem, f. 94.
\n36 Ibidem, f. 97.
\n37 Ibidem.
\n38 Ibidem, f. 97-98.
\n39 Ibidem, f. 98.
\n40 Vezi poeziile omagiale, tributare \u201epatriotismului\u201c, fara prea mare implicare ideologica, publicate in preajma finisarii volumului si imediat dupa aceea: \u201eCa zeii\u201c (consacrata Unirii din 1859), in \u201eContemporanul\u201c, nr. 3 (1006), vineri, 21 ianuarie 1966, p. 1; \u201eFaurarul de efigii\u201c (inchinata P.C.R), in \u201eContemporanul\u201c, nr. 17 (1020), vineri, 17 aprilie 1966, p. 3; \u201eNumele tau\u201c (asezata sub genericul \u201eRepublica XX\u201c), in \u201eContemporanul\u201c, nr. 52 (1107), vineri, 29 decembrie 1967, p. 1.
\n41 Ibidem, f. 100 r.
\n42 Nota nr. 254, din 7.IV.1979, secret de serviciu, ex. nr. 1, semnata indescifrabil, in dosarul I 2629, vol. 1, f. 93.
\n43 Ibidem, f. 92-93. Traducere trunchiata a urmatorului pasaj: \u201eI don\u2019t want to suggest that the poems express only the anguish, pain and hopelessness of living in a brutal and repressive dictatorship. This is a rich and varied collection: the table is a long one and the poetic fare displayed on it has something for everyone\u2019s taste. There are many beautiful love poems, as uncomplicated and sensuous as the first kiss. And elegies, satires, pastoral poems and meditative lyrics of great force and originality\u201c (\u201eModern Romanian Poetry\u201c, p. 10).<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Scriitorii care, sub nume conspirativ, inm\u00e2nau\u00a0 rapoarte Securitatii nu executau intocmai ordinele primite de la ofiteri. Stefan Aug. Doinas a avut momente c\u00e2nd nu si-a respectat obligatiile asumate prin luarea identitatii de Andrei Golfin. Membrii politiei politice sesizau insa atitudinile retractile manifestate de \u201esursa\u201c, cu at\u00e2t mai mult in cazul unui fost detinut, asupra caruia… Cite\u0219te mai mult »\u201eGabriel Seranin\u201c si poezia lui Stefan Aug. Doinas<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-9179","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2549,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9179","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9179"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9179\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9179"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9179"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9179"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}