{"id":9175,"date":"2011-10-05T21:32:15","date_gmt":"2011-10-05T19:32:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9175"},"modified":"2011-10-05T21:33:03","modified_gmt":"2011-10-05T19:33:03","slug":"discursuri-despre-%e2%80%9eo-noua-utopie-a-vietii%e2%80%9c-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/discursuri-despre-%e2%80%9eo-noua-utopie-a-vietii%e2%80%9c-ii\/","title":{"rendered":"Discursuri despre \u201eo noua utopie a vietii\u201c (II)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen discursurile sale, Gabriel Garcia M\u00e1rquez se refera adeseori la literatura, la scriitori, la propria-i experienta. Despre sine spune ca a ajuns scriitor din ambitia de a fi solidar cu generatia careia \u00eei apartine, dupa ce directorul suplimentului literar al ziarului \u201eEl Espectador\u201c afirmase ca din noile generatii nu s-a ivit nici un povestitor, nici un romancier. Atunci, M\u00e1rquez, care la acea data era student, s-a hotar\u00e2t sa scrie o povestire \u2013 spune el \u2013 \u201enumai pentru a-i \u00eenchide gura\u201c celui ce conducea suplimentul. I-a trimis-o, acesta a publicat-o imediat, si-a facut mea culpa si a declarat ca povestirea anunta aparitia unui geniu al literaturii columbiene. Nu s-a \u00eenselat, se pare ca omul avea organ de mare critic.<\/strong><\/em><br \/>\nVa mai dura \u00eensa timp p\u00e2na c\u00e2nd cel ce va sa scrie \u201eUn veac de singuratate\u201c, \u201eToamna patriarhului\u201c, alte romane si nuvele astazi celebre \u00eesi va da seama ca \u201emeseria de scriitor este poate singura care devine tot mai dificila pe masura ce se practica\u201c. Va trece si mai mult timp p\u00e2na c\u00e2nd va fi el \u00eensusi uimit de succesul enorm al cartilor sale, lecturi deloc comode, necum comerciale, scrise \u00eensa \u00eentr-o limba, spaniola, vorbita de sute de milioane de oameni, cea mai frumoasa de pe Pam\u00e2nt, cum o considera un alt mare prozator, rom\u00e2nul Petru Dumitriu. Nu \u00eent\u00e2mplator discursul \u00een care \u00eesi va exprima uimirea, din volumul \u201eN-am venit sa tin un discurs\u201c, se intituleaza \u201eUn suflet deschis mesajelor \u00een spaniola\u201c si a fost rostit la Cartagena de Indias, \u00een patria sa natala, la 26 martie 2007, c\u00e2nd scriitorul numara 80 de ani de viata. Sa-l ascultam: \u201eNici \u00een visul meu cel mai delirant de pe vremea c\u00e2nd scriam \u00abUn veac de singuratate\u00bb nu mi-am imaginat ca as putea vedea o editie de un milion de exemplare. A crede ca un milion de persoane s-ar putea hotar\u00ee sa citeasca ceva scris \u00een singuratatea unei \u00eencaperi, cu cele douazeci si opt de litere ale alfabetului si doua degete drept unic arsenal, parea, de buna seama, o nebunie. Astazi, Academiile de Limba o fac ca un gest fata de un roman care s-a perindat pe dinaintea ochilor a cincizeci de ori un milion de cititori si fata de un artizan fara odihna ca mine, care nu-si revine din surpriza provocata de tot ce s-a \u00eent\u00e2mplat.<br \/>\nDar nu este vorba si nici nu poate fi de recunoasterea unui scriitor\u2026 Este dovada ca exista milioane de cititori de carti \u00een limba spaniola care asteapta aceasta hrana\u201c Si \u00eenca: \u201eCititorii romanului \u00abUn veac de singuratate\u00bb sunt o comunitate care, daca ar trai \u00een aceeasi parte a globului, ar face ca aceasta sa fie una dintre primele douazeci de tari cele mai populate ale lumii. Nu este vorba de o afirmatie laudaroasa. Dimpotriva. Vreau doar sa arat ca acolo s-ar afla o multime de fiinte omenesti care au demonstrat prin dragostea lor de lectura ca au un suflet deschis mesajelor \u00een spaniola\u201c.<br \/>\nCine a citit articolele, eseurile, interviurile lui M\u00e1rquez stie cu c\u00e2t respect, cu c\u00e2ta admiratie, iar, \u00een unele cazuri, cu c\u00e2ta recunostinta, scrie sau vorbeste el despre marii scriitori contemporani din spatiul ibero-american, dar si european, inclusiv despre cei cu care nu s-a \u00eenteles \u00eentotdeauna ori cu care s-a aflat \u00een conflict. Pe nu putini \u00eensa i-a iubit si \u00eei iubeste neclintit. Evocarile si schitele de portret privindu-i pe acestia vadesc \u00een primul r\u00e2nd o vasta cultura literara, capacitatea de a merge la esenta personalitatii si operei, si asta \u00een cuvinte putine, dar de o expresivitate care le face memorabile. Cu o modestie convingatoare chiar si atunci c\u00e2nd e putin jucata si ia forma unei umilinte orgolioase, el nu se lanseaza \u00een speculatii si jocuri de artificii, nu teoretizeaza, ci releva din perspectiva \u201eartizanului\u201c, apel\u00e2nd de cele mai multe ori, pentru a-si ilustra ideile, la anecdota mereu inedita, nar\u00e2nd fapte de viata sau de lectura traite de el sau traite si povestite de altii. Instinctul de mare povestitor \u00eel \u00eendreapta irepresibil spre memorie, spre memoria colectiva, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t i se pare ca, pe masura ce se globalizeaza, datorita ori din cauza tehnologiei informatiei, nefericita noastra planeta arata ca un \u201esat fara memorie, uitat de zeii sai \u00een cel mai \u00eendepartat colt al marii patrii universale\u201c.<br \/>\nEvocari si portrete psihologice ale unor mari scriitori \u00eent\u00e2lnim si \u00een \u201eN-am venit sa tin un discurs\u201c. Emotionant este portretul lui Julio Cort\u00e1zar, autorul volumului \u201eOcolul zilei \u00een optzeci de lumi\u201c, un titlu care-l inverseaza pe cel al lui Jules Verne si care, ca si acela, parca repovesteste lumea. \u00cen fine, nascut \u00eentr-o tara \u00een care, ca si \u00een Rom\u00e2nia, literatura, culta sau populara, este eminamente lirica, Marquez e un mare iubitor de poezie si admirator al poetilor. \u00cen decembrie 1982, dupa ce primise Premiul Nobel, el tinea un discurs intitulat \u201e\u00cenchinare pentru poezie\u201c, elogiind ceea ce Luis Aragon \u201ea definit drept unica marturie concreta a existentei omului: poezia\u201c. Marturie at\u00e2t de concreta, de reala \u00een metafizica ei \u00eenc\u00e2t un poet columbian, Daniel Arango, a preluat ca pe o adevarata bijuterie poetica un endecasilab \u00eenscris \u00een graba pe vitrina unui magazin: \u201eExistenta s-a epuizat de tot\u201c.<br \/>\nN-as putea sa \u00eenchei fara sa remarc discursul pe tema \u201eJurnalismul: cea mai frumoasa profesie din lume\u201c, tinut la Los Angeles, \u00een 1996. Fondatorul faimoasei Academii de jurnalism de la Cartagena, av\u00e2nd la activ o prodigioasa experienta de ziarist de cotidian si de agentie de stiri, le-a atras atentia nord-americanilor sa nu uite ca \u201ejurnalismul scris este un gen literar\u201c, unul care \u201ese \u00eenvata fac\u00e2ndu-l\u201c. Asadar, nu la vreo facultate de jurnalism. Cu o precizare: pentru t\u00e2narul care vrea sa practice aceasta profesie, lectura trebuie sa fie un viciu. Cei care \u00eei urmareau discursul la Los Angeles au putut auzi, \u00eentre altele, o definitie ce nu se gaseste \u00een manualele de jurnalism \u2013 altminteri toate mai mult sau mai putin plicticoase, dar mai ales inutile \u2013 si care ar trebui sa fie deviza oricarui gazetar, al oricarei redactii, anume ca \u201eo stire proaspata, interesanta, nu este cea care se transmite prima, ci aceea care se transmite c\u00e2t mai bine\u201c. \u00cen acel discurs, M\u00e1rquez denunta \u201eenormitatile\u201c din presa nord-americana, ca si frecventele \u201e\u00eencalcari ale eticii\u201c, care \u201enu sunt sav\u00e2rsite \u00eentotdeauna din imoralitate, ci si din cauza ca ziaristii nu-si stap\u00e2nesc profesia\u201c. Astazi \u2013 observa el \u2013 ziaristii \u201eorbecaie prin labirintul unei tehnologii dezlantuite fara control spre viitor\u201c si uita sau n-au stiut niciodata \u201eca hrana vitala a jurnalistului este creativitatea si, prin urmare, impune o apreciere asemanatoare cu cea a artistilor\u201c. (Ma \u00eentreb, oare aceasta idee sa fi fost \u00een capul unor absolvente de liceu de anul acesta, care, \u00eentrebate spre ce facultate se vor \u00eendrepta, declarau ca spre cea de jurnalism fiindca, motivau ele cu candoare, vor sa fie\u2026 vedete?!).<br \/>\nUmorul si ironia fina cu care Gabriel Garcia M\u00e1rquez \u00eesi \u00eencepea discursul la deschiderea unei mari sali de cinematograf la Havana, de fapt un centru cultural cu o multipla functionalitate amenajat la initiativa unui grup de scriitori, oameni de stiinta, cineasti si cinefili, vizeaza tocmai modul de a face presa al multor ziaristi care confunda creativitatea cu mistificarea, cu minciuna ce face rating: \u201e\u00cen dimineata aceasta, \u00eentr-un ziar european am citit stirea ca nu sunt aici. Nu m-a surprins, fiindca \u00eenainte am auzit ca \u00eemi luasem deja mobilele, cartile, discurile si tablourile din palatul pe care mi-l daduse Fidel Castro si ca eram \u00een curs de a scoate prin intermediul unei ambasade originalele unui roman teribil \u00eempotriva Revolutiei Cubaneze.\/ Daca voi n-o stiati acum o stiti. Poate ca e motivul din care nu ma pot afla \u00een seara asta aici, spre a inaugura aceasta sala de cinematograf care, ca arta cinematografica si ca tot ceea ce are legatura cu filmul, nu este pesemne altceva dec\u00e2t o iluzie optica. Fiindca aceasta sala ne-a creat at\u00e2tea temeri si incertitudini, \u00eenc\u00e2t astazi \u2013 la cinci sute de ani, o luna si douazeci si sase de zile de la venirea lui Columb \u2013 nu putem crede ca \u00een realitate este certa\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen discursurile sale, Gabriel Garcia M\u00e1rquez se refera adeseori la literatura, la scriitori, la propria-i experienta. Despre sine spune ca a ajuns scriitor din ambitia de a fi solidar cu generatia careia \u00eei apartine, dupa ce directorul suplimentului literar al ziarului \u201eEl Espectador\u201c afirmase ca din noile generatii nu s-a ivit nici un povestitor, nici&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/discursuri-despre-%e2%80%9eo-noua-utopie-a-vietii%e2%80%9c-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Discursuri despre \u201eo noua utopie a vietii\u201c (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6441,6443,6442,272],"class_list":["post-9175","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-el-espectador","tag-toamna-patriarhului","tag-un-veac-de-singuratate","tag-gabriel-garcia-marquez"],"views":2118,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9175","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9175"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9175\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9175"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9175"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9175"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}