{"id":9162,"date":"2011-10-05T18:52:21","date_gmt":"2011-10-05T16:52:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9162"},"modified":"2011-10-05T18:52:41","modified_gmt":"2011-10-05T16:52:41","slug":"apocalipsa-a-la-manasia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/apocalipsa-a-la-manasia\/","title":{"rendered":"Apocalipsa \u00e0 la Manasia"},"content":{"rendered":"

Stefan Manasia, \u201eMotocicleta de lemn\u201c<\/em>, Editura Charmides, 2011, 110 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

In doar c\u00e2tiva ani, Stefan Manasia a devenit una dintre cele mai importante figuri ale poeziei noastre de azi. Si nu ma refer aici doar la activitatea lui poetica propriu-zisa (daca lasam la o parte plachetele underground, autorul a publicat deja trei volume), ci si la prezenta pregnanta in spatiul public(istic). Pe de o parte pentru ca, in calitate de redactor al revistei clujene \u201eTribuna\u201c, cam imbatr\u00e2nita si inerta in ultima vreme, Manasia s-a straduit sa aduca in paginile ei cele mai valoroase nume ale tinerei generatii, de la critici p\u00e2na la colegi poeti. Pe de alta parte, autorul \u201eAmazon\u201c-ului e si initiatorul discret, dar tenace, al celor mai importante cenacluri si cluburi de lectura din Clujul ultimilor ani. Multi scriitori de generatie noua din toata tara, cu sau fara carti publicate, au trecut deja prin \u201ecafeneaua literara\u201c a lui Stefan Manasia, \u201eNepotul lui Thoreau\u201c. Mai degraba taciturn si zg\u00e2rcit in comentarii, fara \u201estofa\u201c de animator cultural si lipsit de ambitiile creatorului de directie, poetul a reusit in schimb sa creeze o atmosfera de discutie boema si relaxata, receptiva fata de tendintele cele mai diverse. Alaturi de clubul de lectura bucurestean – ceva mai academic – condus de Claudiu Komartin, \u201eNepotul lui Thoreau\u201c poate fi considerat deja o mica institutie a literaturii tinere (si nu numai).
\nUn maidan interior<\/strong>
\n\u201eAmazon si alte poeme\u201c (2003), dar si \u201eCartea micilor invazii\u201c (2008), consacrau o sensibilitate poetica originala in interiorul asa-zis-ului douamiism. Il individualiza, in primul r\u00e2nd, pe Stefan Manasia un ermetism al expresiei care nu mergea insa deloc contra curentului autenticist in favoarea vreunui soi de cult livresc. Daca isi \u201eascutea\u201c indelung imaginile, asa cum marturiseste oblic in \u201eOstroveni. Viata si contactele\u201c, era pentru ca poetul fora in ad\u00e2ncime. Nu trebuie sa ne induca in eroare mitologia geografica a poeziei lui Manasia: Amazonul de cartier sau Ostrovenii sunt spatii \u201eexterioare\u201c doar in masura in care reusesc sa configureze un maidan interior disputat de pulsiuni secrete, spaime subliminale, dar si de revelatii luminoase. Aici atingem de fapt a doua trasatura specifica lui Manasia in interiorul generatiei: cartarescianismul. Incep\u00e2nd cu Marius Ianus, cel mai infidel ucenic al autorului \u201eLevantului\u201c, mai toata poezia noua a crescut – programatic sau nu – pe ruinele cartarescianismului. In schimb, Ion Pop are dreptate sa observe in \u201eEchinox. Vocile poeziei\u201c (2008) ca o parte din imaginarul lui Cartarescu se poate intrevedea in negativul \u201eAmazonului\u201c, mai ales in mitologizarea si spiritualizarea periferiei. Ambii fac, astfel, dintr-o banala plimbare printre blocuri sau cladiri parasite un adevarat act de frenologie, de vreme ce harta acestor locuri pare sa traseze carari uitate ale propriei cutii craniene. Ceva din flora salbatic-misterioasa a cartierului cartarescian, patronat din umbra de figura Mendebilului, planeaza asupra imaginilor copilariei din Ostroveni.
\nE meritul intreg al lui Stefan Manasia, insa, de a fi descoperit o \u201evegetatie\u201c poetica noua cu totul in amestecul, sub mii de forme, a naturalului cu anorganicul sau cu deseul post-industrial. Cutiile de containere, reziduurile de tot soiul, canalele poluate, micile r\u00e2uri infestate, alcatuiesc toate mediul predilect al observatiilor si revelatiilor lui Stefan Manasia. Departe de a reprezenta o metarie inerta, un lest al lantului trofic industrial, poetul descopera modalitatile prin care aceste flori anorganice iesite din circuitul strict utilitar prind viata, pastr\u00e2ndu-si in acelasi timp intacte at\u00e2t inocenta, c\u00e2t si salbaticia. Ceea ce a si facut ca activitatea poetica a lui Manasia sa fie privita ca o pledoarie indirecta, subtila, pentru reautentificarea marginalului si a restului. Ultimul volum al poetului, \u201eMotocicleta de lemn\u201c, nu face dec\u00e2t sa reconfirme aceasta viziune. N-are dreptate Radu Vancu sa proclame \u201ereinventarea\u201c lui Stefan Manasia, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t autorul \u201ebiographiei litteraria\u201c vorbeste el insusi mai degraba de radicalizarea unor tendinte mai vechi.
\nBucolice post-industriale<\/strong>
\nPe de o parte, \u201eMotocicleta de lemn\u201c continua elogiul infiorat al mortii si al regenerarii perpetue a deseurilor si a resturilor. Poate si mai evident dec\u00e2t in volumele anterioare, poetul pare sa poarte cu sine un detector hi-tech de stabilire a radioactivitatii, deopotriva naturale si artificiale, a tuturor obiectelor din jur. Fie ca e vorba de \u201eelicopterele cu napalm\u201c survol\u00e2nd \u201ejunglele si orezariile\u201c, de \u201eotravirea aerului\u201c, de hameiul \u201einfestat\/ cu ciuperca din care extrag acidul lisergic\u201c sau doar de banalele E-uri din alimente, toate contribuie in acelasi timp la imaginea apocaliptica a unui univers care se dezintegreaza lent, dar cu at\u00e2t mai pervers, din interior. Proces inregistrat – si de aici ambiguitatea fundamentala, dar c\u00e2t de complexa, a tonalitatii poetice – c\u00e2nd cu ironie sau sarcasm, c\u00e2nd cu o mina exasperata sau revoltata, c\u00e2nd cu pura placere suicidara. Sensibilitatea poetului la contaminarile de tot soiul e at\u00e2t de treaza si de acuta, inc\u00e2t chiar asocierile \u201enevinovate\u201c, int\u00e2mplatoare, par acte de violenta a unei materii asupra alteia: \u201eAzi regretul de-a nu fi gustere\/ camuflat in balta\/ lasata de ploaie\/ l\u00e2nga rugii spre care\/\/ zgomotul adidasilor\/ l-a-mpins, proiect\u00e2ndu-l\/ ca o torpila\/ prevazuta cu gheare\/\/ Lumina urca peste fagetul mai verde dec\u00e2t in anii trecuti\/\/ Am vazut gusterele\/-nghitit de rugi si-n urma apa\/ namolul amestec\u00e2ndu-se\/ spuma c\u00e2t un frapp\u00e9\u201c. Aparent inocenta paralela namol-frapp\u00e9 inspumat trebuie citita ca insemn de apocalipsa \u00e0 la Manasia, inteleasa ca degradare a materiei in artefact. Alteori, insa, translatia dintre regnuri e mult mai lina si, chiar daca descompunerea ultima e aproape, tabloul se incarca de o energie nostalgica. Destule poeme din \u201eMotocicleta de lemn\u201c dob\u00e2ndesc, astfel, aspectul unor bucolice post-industriale: \u201eM\u00e2ini mari si paroase si batatorite\/ scot, p\u00e2na t\u00e2rziu in noapte, cartofii\/ E lunca, de zeci, de o suta de ani,\/ sanctuar pentru tuberculi\/\/ Ne h\u00e2rjonim in treninguri\/ acoperite cu scaieti\/ aproape la fel de perfecti\/ si de luminosi ca dovlecii\/\/ Sub inserarea de\/ periferie ideologica,\/ iata-i arz\u00e2nd rosu,\/ cranii aztece\u201c.
\nInfinit mai deprimant dec\u00e2t interregnul deseu-substanta vie e melanjul indistinct de identitati si de obiecte provocat de raul metropolei capitaliste, cu inegalitatile ei frapante si cu obsesia acumularii colonialiste. Antwerpen-ul, numele unui ciclu de poeme str\u00e2ns legate intre ele dar care ar putea fi inteles autonom (ca \u201eOstroveniul\u201c) reprezinta prima \u201eiesire\u201c la metropola din imaginarul lui Stefan Manasia. Si, cum era de asteptat intr-un fel, departe de a-i dezactiva radarul incrucisarilor nefiresti ale materiei, noul mediu nu face dec\u00e2t sa i-l dea peste cap. Intruziunea artefactului in natural e aici omniprezenta. Insasi umanitatea acestei lumi e pervertita si exotica, din moment ce personajele predilecte – surprinse uneori cu simpatie, alteori cu dezgust – sunt cyborgi, \u201echinezoaice de Prahova in colanti-leopard\u201c, \u201esuflete Prodvinalco\u201c, barbati \u201ecu piepturi de taur\/ lanturi ciocate\/ si femeile lor trase-n geci de Taiwan\u201c s.a.m.d. Daca deseurile de la periferie degajau o anumita sfintenie provenita din supunerea la legile naturale ale degradarii, produsele in serie ale consumerismului pastreaza intact intregul potential de agresivitate asupra sensibilitatii. Astfel inc\u00e2t, fara sa-i modifice datele esentiale, extinderea universului lui Manasia catre centrul orasului ii radicalizeaza atitudinea civica. Nu stiu daca o fi de vina acutizarea crizei economice, insa pentru prima oara gasim in versurile acestui profet-grunge, detasat si zen, atitudini de reactie vizavi de probleme comunitare concrete, de la distrugerea spatiilor naturale p\u00e2na la masuri politice anti-sociale: \u201eTumora asediaza creierul orasului lent.\/ Si orasul supureaza bitum, betoane.\/ Tumora a anesteziat narile:\/ stratosfera de smog si os\u00e2nza\/\/ poate acum avansa linistita.\/ Nu mai sunt un oriental infometat,\/ dar tot mi-e sila de at\u00e2tia satrapi\/ si de impozitarea pensiilor\u201c. Cele mai supuse deconstructiei poetice sunt, insa, produsele umane tipice ale capitalismului, surprinse in imagini c\u00e2t se poate de concrete ale reificarii, de vreme ce obiectele (de lux) incep sa inlocuiasca cu totul organele: \u201eToti au r\u00e2s inca mai r\u00e2d\/ de little miss Sunshine\/ de poseta ei\/ cu fermoar animist.\/ Pentru ea consoanele sunt\/ end of the game\u201c. Printr-un soi de ciudat animism demonic si o noua transgresare a regnurilor, toate obiectele asediaza sensibilitatea, provoc\u00e2nd dezumanizarea completa. Departe de Stefan Manasia admiratia maiakovskiana pentru giganticele masini noi, din care n-a mai ramas dec\u00e2t absurda gratuitate – \u201ein coltul Atheneumului\/ pisoarul din metal masiv\/ sub cerul liber\u201c – sau sensul exploatarii si al saraciei. \u201eMotocicleta de lemn\u201c (\u201etchukudu\u201c, cum i se mai zice) e un astfel de obiect monstruos mai ales in masura in care devine simbolul abisului imaginar dintre colonizat si colonizator, dintre salbatic si civilizat – o alta tema centrala in poemele recente ale lui Manasia. Folosit de congolezi drept vehicul de transport, \u201etchukudu\u201c a fost redescoperit de occidentali ca obiect ornamental, de \u201eentertainment\u201c…
\nNu at\u00e2t excelenta caligrafie simbolica a temelor sociale da, insa, originalitatea volumului, c\u00e2t ridicarea lor paroxistica la o apocalipsa a materiei insesi. Intr-o lume perfect sterilizata si artificiala, unde toate functiile biologice au disparut (moartea insasi e redusa la o simpla regula \u201eigienica\u201c, ni se spune intr-un poem), imaginarea sf\u00e2rsitului devine, de nu un catharsis in toata regula, singurul bovarism posibil. Puterea vizionara a unor astfel de versuri, care incheie practic ciclul intr-o nota de climax, il reconfirma pe Stefan Manasia drept unul dintre cei mai puternici poeti rom\u00e2ni de azi: \u201eI\u2019 ll be there, I\u2019 ll be there\/ Tha last alevin of the first universe:\/\/ Sub sorii artificiali\/ In amiaza bimilenara\/ Dupa razboaiele chimice\/ Dupa islamizare\/ Si reconquista\/ C\u00e2nd biorobotii vor fi fugit din hangarele Trustului\/ Dupa Contact\/ Dupa pisicile telepat\/ Dupa planetele-spongier\/ Dupa invaziile dureroase ca Roentgenul\/ Dupa nimic\/ Dupa ce Informatia\/ se va fi-ntors\/ prin membrana\/ expiatoare\/ la Dumnezeu\u201c.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stefan Manasia, \u201eMotocicleta de lemn\u201c, Editura Charmides, 2011, 110 p.   In doar c\u00e2tiva ani, Stefan Manasia a devenit una dintre cele mai importante figuri ale poeziei noastre de azi. Si nu ma refer aici doar la activitatea lui poetica propriu-zisa (daca lasam la o parte plachetele underground, autorul a publicat deja trei volume), ci… Cite\u0219te mai mult »Apocalipsa \u00e0 la Manasia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6438,6437],"class_list":["post-9162","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-motocicleta-de-lemn","tag-stefan-manasia"],"views":1918,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9162","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9162"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9162\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9162"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9162"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9162"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}