{"id":9158,"date":"2011-10-05T18:43:03","date_gmt":"2011-10-05T16:43:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9158"},"modified":"2011-10-05T18:48:43","modified_gmt":"2011-10-05T16:48:43","slug":"dobitocul-si-consilierul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dobitocul-si-consilierul\/","title":{"rendered":"Dobitocul si consilierul"},"content":{"rendered":"

Int\u00e2mplare tragica in gara Predeal: un om s-a sinucis cu trenul. Putea ram\u00e2ne un fapt divers daca trenul n-ar fi asteptat desfasurarea minimei cercetari si sosirea echipajului de la medico-legal. Si int\u00e2rzierea trenului ar fi ramas un fapt banal, pentru ca in Rom\u00e2nia toate trenurile int\u00e2rzie, cu sau fara cadavre pe linie. Dar, cu trenul respectiv se intorcea in Capitala, din week-endul sau la munte, si un consilier. <\/strong><\/em>
\nHabar n-aveti c\u00e2t din viata noastra depinde de lumea cresc\u00e2nda a consilierilor din umbra. Era Mirel, consilierul Ministrului Muncii, p\u00e2na de cur\u00e2nd denumit al Muncii si Solidaritatii Sociale. Renuntarea la sintagma \u201esolidaritatii sociale\u201c corespunde unei mari idei politice formulate de Presedintele tarii, sugerata probabil si de vreun consilier. Acela trebuie sa fi fost un consilier genial. A anticipat p\u00e2na si evenimente ca sinuciderea de la Predeal. Nefericitul si-a pus capul pe sina la doi metri in fata consilierului Mirel. Va dati seama la ce speculatii s-ar fi dedat presa si apoi opozitia care le afla pe toate: \u201eIata imaginea solidaritatii sociale!\u201c
\nFara sintagma, opozitia avea sansa sa taca. Numai ca Mirel nu era singur. Era cu Dana si cu laptop-ul. Dana s-ar fi speriat cumplit de scena, daca Mirel, prompt ca orice consilier, n-avea reflexul s-o smuceasca, intorc\u00e2nd-o cu spatele la teribila scena. A ramas el, ca barbat, sa infrunte pe viu privelistea mortii.
\nLaptop-ul a fost folosit pentru descarcarea stresului provocat de int\u00e2rzierea trenului. Constient de valoarea g\u00e2ndirii sale si nepotolit in dorinta de a se exprima, Mirel Axinte isi tine un blog pe care semneaza cu pseudonimul \u201eBleen\u201c. Ca orice consilier, Domnul Axinte s-a considerat dator sa interpreteze evenimentul si sa gaseasca solutii. A consemnat esenta: trenul int\u00e2rzie pentru \u2013 textual \u2013 un dobitoc. Toti sinucigasii sunt \u2013 tot textual \u2013 dobitoci! \u2013 iar faptul ca incurca lumea pun\u00e2ndu-si capat zilelor ar trebui sanctionat. Fie si post mortem. Deranjul autoritatilor e un lux nemeritat. Simplu ar fi sa vina REBU sa mature resturile si sa le arunce la ghena.
\nConsilierul a gresit rostind numele firmei, ceea ce poate echivala cu o reclama mascata. Era bine sa se exprime generic \u2013 \u201egunoierii\u201c. Acest amanunt a scapat insa numerosilor comentatori ce s-au repezit sa-l ostracizeze pe Mirel pentru ceea ce, considera ei, a fi o impietate, josnicie, nesimtire. Forumisti, teleasti, oameni politici, toti \u2013 cu exceptia ministrului \u2013 s-au solidarizat social sa-l porcaiasca pe Mirel.
\nNu l-au inteles.
\nInsemnarea de pe blog include numai idei pertinente si curajoase pentru un consilier competent din lumea plina de consilieri competenti a actualului regim.
\nCel mai vehement a fost criticat termenul \u201edobitoc\u201c. Dar cuv\u00e2ntul este unul de alint in vocabularul interior al consilierilor, e termenul cu care isi rasfata in g\u00e2nd sefii. Tine de subconstientul ad\u00e2nc al meseriei. Orice sfetnic isi considera seful dobitoc. Altminteri n-ar avea nevoie de povetele lui. E regula de aur a profesiei, conditia insasi a existentei ei. Un consilier bun face din dobitocul sau un animal destept. Daca dobitocul tine seama de sfaturi, tot dobitoc ram\u00e2ne, dar in alt sens. Asa ca, pentru un sfetnic, termenul e sinonim cu demnitar, inalt demnitar, boss. Si necunoscutul din Predeal a fost un demnitar potential, dar neav\u00e2nd consilier bun, a ales demnitatea mortii. Iar Mirel i-a dat onorul.
\nChiar pe limba comentatorilor rau-voitori, n-ar trebui manifestata at\u00e2ta indignare. Dintre incitarile din 89 a facut parte si presupunerea ca Elena Ceausescu numea populatia \u201eviermi\u201c. Progresul este evident. In numai douazeci si ceva de ani de tranzitie, anonimii au facut saltul de la nevertebrate la vertebrate superioare. Conceptia evolutionista a lui Mirel Axinte merita laude.
\nApoi vine chestia cu REBU. Nesimtitii de comentatori nu pricep ce-l obsedeaza, zi si noapte, chiar si in tren, pe un consilier al Ministrului Muncii. Il obsedeaza, bineinteles, cresterea numarului locurilor de munca! Mirel a intrezarit o solutie: daca s-ar face firme judetene, municipale si orasenesti pentru str\u00e2ngerea cadavrelor de sinucigasi, s-ar crea pe putin c\u00e2teva sute, daca nu mii de noi locuri de munca. Daca ciupim ceva fonduri europene, ar putea sa devina o activitate prospera.
\nChiar si faptul de a o rasuci pe Dana reflecta nu numai o atitudine de barbat, ci si una de consilier. Un foarte bun profesionist stie sa intoarca la timp privirile \u201edobitocului\u201c de la ce nu trebuie vazut.
\nIntr\u00e2nd in gura presei si a opozitiei, consilierul a avut si el nevoie de consiliere. I-a asigurat-o seful sau, Ministrul Muncii, Sebastian Lazaroiu. A facut-o cu placere, pentru ca ministrul insusi, inainte de a deveni membru al Guvernului, s-a remarcat in functia de consilier al Domnului Traian Basescu. S-ar putea sa fie chiar autorul din umbra al celebrului slogan cu care s-au c\u00e2stigat alegerile (\u201eSa traiti bine!\u201c).
\nIn ton cu stilul consilierului, p\u00e2na la urma cu stilul intregii echipe, interpretarea Ministrului a fost: \u201eS-a exprimat la cald, asta e. A gresit. Ce vreti acum, sa-l pun si pe el sa se sinucida?\u201c
\nDoamne fereste! Cel putin nu p\u00e2na nu se pun la punct formatiunile de gunoieri de urgenta. Dar interesant e ca Domnul Ministru nu si-a pus problema cum g\u00e2ndeste consilierul sau, ci numai cum se exprima. E adevarat ca regula \u201euna vorbesti, alta fumezi\u201c (vorba lui Arghezi) constituie virtutea de baza a retoricii oficiale, dar ca beneficiar at\u00e2t al g\u00e2ndurilor, c\u00e2t si al exprimarilor consilierului sau, \u201edobitocul \u201e putea fi mai pretentios.
\nSau poate ca demnitarul, bossul, \u201edobitocul\u201c are ceva in cap. Tenace, cum il stim (are exact craniul celui mai tenace personaj al Bucurestilor din anii 70 \u2013 72) si-a fixat obiectivul sa nu mai fie lasati consilierii sa g\u00e2ndeasca la cald. Din oul fiert nu iese pui.
\nAr putea initia o ordonanta de urgenta ca toti consilierii sa poarte in exercitiul functiunii c\u00e2te o punga cu gheata pe cap. Ar fi o alta cale de crestere a numarului de locuri de munca, in frigotehnica. P\u00e2na la gasirea investitorilor, s-ar putea folosi frigiderele disponibilizate prin aplicarea ideii lui Mirel. Interventia decisa a gunoierilor la locul faptei, ar disponibiliza multe spatii reci.
\nPerfect! Ideea e at\u00e2t de buna inc\u00e2t merita un slogan. Ceva care sa exprime, pe intelesul tuturor, consecventa in indeplinirea programului de guvernare.
\n\u2013 Ceva care sa rimeze cu \u201eSa traiti bine!\u201c, i-as sopti timid monstrului, daca as fi consilierul Domniei Sale.
\n\u2013 … Mda, mda, asa ceva …
\n\u2013 Pai e simplu: \u2013 \u201eSa traiti bine\/cu capul pe sine!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Int\u00e2mplare tragica in gara Predeal: un om s-a sinucis cu trenul. Putea ram\u00e2ne un fapt divers daca trenul n-ar fi asteptat desfasurarea minimei cercetari si sosirea echipajului de la medico-legal. Si int\u00e2rzierea trenului ar fi ramas un fapt banal, pentru ca in Rom\u00e2nia toate trenurile int\u00e2rzie, cu sau fara cadavre pe linie. Dar, cu trenul… Cite\u0219te mai mult »Dobitocul si consilierul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6435,6434,6436],"class_list":["post-9158","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-blogerul-bleen","tag-mirel-axinte","tag-sinucideri"],"views":1549,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9158","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9158"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9158\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9158"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9158"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9158"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}