{"id":9154,"date":"2011-10-05T18:40:05","date_gmt":"2011-10-05T16:40:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9154"},"modified":"2011-10-05T18:41:57","modified_gmt":"2011-10-05T16:41:57","slug":"antinomia-moderna-stiinta-religie-azi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/antinomia-moderna-stiinta-religie-azi\/","title":{"rendered":"Antinomia moderna stiinta-religie azi"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Antinomia moderna stiinta-religie s-a concentrat \u00eendeosebi pe doua mari teme ale stiintei:<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>1. Teoria darwinista a evolutiei<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>2. Teoria mecanicii cuantice<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>\u00cen ultimii ani s-a intensificat lupta ideologica\u00a0 pe un alt teren, cel al biologiei creierului, adica al \u00eentelegerii dualitatii constient-inconstient.<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Utiliz\u00e2nd surse pe care le consideram indispensabile \u00een \u00eentelegerea continutului actual al antinomiei, \u00eencercam sa deslusim unele aspecte pentru a sublinia ca nu exista concluzii definitive. Mai mult, \u00een lumina neurostiintelor actuale sunt mai putine concluzii \u201etari\u201c dec\u00e2t cu 5 sau chiar 10 ani \u00een urma. <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong> Pentru \u00eenceput cred ca cel mai simplu si totodata lamuritor este sa prezint unele dintre ideile-cheie ale lui Albert Einstein. De ce Einstein? Pentru ca stim ca exista conexiuni puternice \u00eentre rationalismul sau stiintific si credinta sa religioasa.<\/strong><\/em><br \/>\n\u00centr-o scrisoare din 1929, Einstein \u00eencearca sa explice rolul stiintei: \u201eTeoria fizicii are doua dorinte fierbinti, sa adune c\u00e2t mai mult cu putinta toate fenomenele pertinente si legaturile dintre ele si sa ne ajute nu doar sa\u00a0 stim cum este Natura, dar totodata sa ne apropie c\u00e2t mai mult cu putinta de scopul, \u00een aparenta arogant, de a sti de ce Natura este asa cum e si nu altfel\u201c si \u00een continuare \u201e spus altfel, Dumnezeu \u00eensusi nu ar fi putut organiza aceste legaturi (dintre, spre exemplu, presiune, volum si temperatura) altfel dec\u00e2t\u00a0 modul \u00een care ele exista \u00een fapt\u201c.<br \/>\nC\u00e2nd lucrurile din domeniul fizicii cuantice pareau sa indice o dominatie a incertitudinii, \u00eentr-o scrisoare catre Max Born, din 1920, Einstein spune: \u201etema (\u00een text business \u2013 n.a.) cauzalitatii \u00eemi cauzeaza multa durere de cap&#8230; \u00eensa as fi foarte nefericit sa renunt \u00een totalitate la cauzalitate\u201c. Mai t\u00e2rziu, \u00een 1932, \u00eentr-un interviu acordat unei reviste literare, se explica: \u201efizica cuantica ne-a prezentat procese foarte complexe, iar pentru a le face fata trebuie pe mai departe sa largim si sa rafinam conceptul nostru de cauzalitate\u201c.<br \/>\nLa aparitia volumului omagial \u201eAlbert Einstein: filozof-om de stiinta\u201c \u00een 1949, Einstein face comentarii in extenso si \u00eentr-un punct lamureste g\u00e2ndirea sa filozofica c\u00e2nd \u00eel invoca pe Kant: \u201eDe la David Hume, Kant a \u00eenvatat ca sunt concepte (ca, spre exemplu, acela al conexiunii cauzale) care joaca un rol dominant \u00een g\u00e2ndirea noastra si care, cu toate acestea, nu pot fi deduse prin mijloace ale proceselor logice din ceea ce este dat empiric&#8230; G\u00e2ndirea este necesara pentru a putea \u00eentelege ceea ce este dat empiric, iar conceptele si \u201ecategoriile\u201c sunt necesare ca elemente indispensabile ale g\u00e2ndirii\u201c. \u00cen ceea ce se considera a fi credo-ul sau, \u00een celebra \u201eSpencer Lecture\u201c din 1933, Einstein exprima un punct de vedere care difera substantial de cele din anii 1915-1920: \u201eNatura este realizarea ideilor matematice celor mai simplu concepute&#8230;.Experienta ram\u00e2ne, desigur, unicul criteriu al utilitatii fizice a unei constructii matematice. Dar principiul creator se afla \u00een matematica. \u00centr-un anume sens consider ca e adevarat ca g\u00e2ndirea pura poate sesiza (\u00een text grasp \u2013 n.a.) realitatea, asa cum visau cei din vechime\u201c. Este ceea ce el numeste \u201ecredinta \u00een rationalitatea naturii\u201c. Atitudinea sa fundamental optimista pare sa aiba un caracter religios. Uneori el o numeste \u201ereligia mea cosmica\u201c. Einstein insista asupra ideii ca \u00eentre experienta si ratiune, ca si \u00eentre lumea perceptiei senzoriale si lumea obiectiva, exista abisuri logice care nu admit punti de legatura (\u00een text unbridgeable \u2013 n.a.). Einstein e convins ca eficienta ratiunii \u00een sesizarea realitatii e miraculoasa.<br \/>\nMax Planck, bun prieten cu Einstein, scrie \u00een 1931 un eseu \u201ePozitivism si realitate externa\u201c din care citez: \u201eCele doua fraze: (1) exista o lume reala externa care exista independent de actiunea noastra de a cunoaste si (2) lumea reala externa nu este direct cognoscibila&#8230; se afla \u00eentr-o anumita contradictie. Acest fapt ce nu poate fi contrazis sau \u00eenlocuit&#8230; evidentiaza prezenta unui element irational sau mistic&#8230; Prin urmare, vedem ca sarcina stiintei ne apare ca o lupta ne\u00eencetata spre un scop care nu va fi niciodata atins, deoarece prin \u00eensasi natura lui el este imposibil de atins\u201c.<br \/>\nEinstein, citindu-l, scrie ca\u00a0 viziunea lui Planck este pe de-a \u00eentregul si a sa. \u00cen eseul pe care \u00eel scrie \u00een onoarea lui Bertrand Russel \u00een 1949, Einstein ia o pozitie si mai transanta:<br \/>\n\u201eTeama fatidica de metafizica&#8230; a devenit o maladie a filozofiei empirice contemporane\u201c.<br \/>\nMax Born sintetiza legatura dintre rationalismul stiintific si credintele religioase ale lui Einstein \u00eentr-o propozitie: \u201eEl credea \u00een puterea ratiunii de a deslusi legile conform carora Dumnezeu a construit lumea\u201c.<br \/>\nPrivitor la tema evolutiei darwiniste, sunt doua elemente-cheie: variatia si selectia. Variatia se produce din cauza mutatiei genetice. Astazi, stiinta biologiei indica faptul ca ritmul schimbarii prin mutatie nu numai ca nu a \u00eencetat, ci, dimpotriva, a crescut.<br \/>\nPe de alta parte, selectia naturala, \u00eesi continua opera. \u201eNu exista nicio ratiune pentru a g\u00e2ndi ca fiintele umane nu vor mai evolutiona\u201c spun biologii. \u00censa cercetarile recente indica si faptul ca \u00een absenta unor puternice forte universale este posibil ca evolutia sa fie fara tinta (\u00een text aimless -n.a.).<br \/>\nSelectia naturala este cauza principala a schimbarilor evolutive. \u00censa Darwin era sigur ca selectia naturala nu este si nu poate fi singura cauza.<br \/>\nAstazi, biologii utilizeaza o noua metafora pentru a caracteriza selectia naturala. Aceasta ar fi ca un filtru de cafea, iar o cafea nu este buna doar pentru ca filtrul e bun. G\u00e2ndirea sistemica din zilele noastre \u00eenlocuieste clasicele metafore ale evolutionismului. Astfel, opera evolutiei devine comprehensibila si constructiva iar nu un joc aleatoriu sub actiunea fortelor competitiei.<br \/>\n\u00cen acest punct as dori sa fac referire la cel putin doi mari fizicieni, am\u00e2ndoi Premiu Nobel, care sunt angajati clar \u00een terenul ateu: Steven Weinberg si Stephen Hawking.<br \/>\n\u00cen articolul sau intitulat \u201eFara Dumnezeu\u201c, publicat \u00een 2008 \u00een \u201eThe New York Review of Books\u201c, Weinberg \u00eesi exprima convingerea ca stiinta va ajunge sa \u00eenteleaga comportamentul uman ca fiind rezultat exclusiv al chimiei si fizicii creierului si ca nimic nu va mai ram\u00e2ne pentru a fi explicat de un element imaterial (suflet). Nu mi se pare at\u00e2t de evident ca viitorul va stabili \u00een ce fel mintea constienta este integrata \u00eentr-o fizica a creierului. Weinberg sustine ca \u201eexista progres\u201c si da un exemplu, cred eu, discutabil. Spune el ca nu e util sa citesti lucrurile originale ale lui Einstein spre a \u00eentelege teoria relativitatii, caci un student \u00een fizica o \u00eentelege mai bine astazi dec\u00e2t \u00eensusi Einstein. Pozitivismul absolut al lui Weinberg considera deci ca emotiile sunt posibile ca urmare a proceselor chimice din creier si ca \u201eele sunt ceea ce sunt ca rezultat al selectiei naturale ce actioneaza asupra mutatiilor hazardului pe parcursul a milioane de ani\u201c. Foarte bine, dar stim ce sunt? A indica cu at\u00e2ta siguranta care sunt caile stiintei pentru a ram\u00e2ne la \u201esunt ceea ce sunt\u201c nu limpezeste definitiv tema.<br \/>\nPentru a ram\u00e2ne \u00eensa \u00een domeniul stiintific al lui Weinberg, atunci c\u00e2nd teoria expansiunii accelerate a Universului prin energia \u00eentunecata (\u00een text dark energy \u2013 n.a.) indica faptul ca forta misterioasa a acestei expansiuni ar trebui sa fie imens mai mare dec\u00e2t valoarea observata empiric, Weinberg admite ca Universul \u00een care traim are o \u201evaloare justa\u201c a energiei \u00eentunecate. Ce sau cine a fixat aceasta valoare?<br \/>\n\u00cen 1644, Ren\u00e9 Descartes spunea celebra sa propozitie \u201eCogito ergo sum\u201c. Unica dovada a existentei constiente a fiintei umane consta \u00een a g\u00e2ndi la aceasta existenta. De atunci putine progrese s-au \u00eenregistrat \u00een cautarea raspunsului la \u00eentrebarea \u201eCum stiu eu ca exist?\u201c.<br \/>\nOdata cu aparitia si dezvoltarea gigantica a simularii lumilor alternative pe calculator, sunt cercetatori care se \u00eentreaba daca nu cumva noi \u00eensine traim \u00eentr-o asemenea lume simulata. \u00cen acest caz, \u201eCogito ergo sum\u201c n-ar fi dec\u00e2t o iluzie. Deocamdata cercetarile \u00een neurostiinte bazate pe masuratori ale undelor si impulsurilor creierului indica doar faptul ca actiunile noastre sunt conduse de stari ale creierului care sunt \u00een afara controlului nostru.<br \/>\nConstiinta noastra apare cu putere (\u00een text surge -n.a.) \u00een existenta plec\u00e2nd din neant si evolueaza spre a deveni o entitate de o mare bogatie si complexitate si totodata de mister.<br \/>\nRecent filozoful german Thomas Metzinger spunea ca \u201eEste foarte putin probabil ca dupa stingerea fizica a creierului sa mai existe constiinta\u201c. Improbabil ne apare acum, dar imposibil? Nu se poate spune at\u00e2t de categoric.<br \/>\nStephen Hawking, cu c\u00e2teva luni \u00een urma, recunostea ca nu stim de unde vine umanitatea si ca stiinta se caracterizeaza \u00een continuare prin formula \u201e\u00een cautarea noastra ne apropiem continuu de raspunsurile la vechile \u00eentrebari\u201c cu care ne confruntam. Daca \u00eentelegerea creatiei se sprijina doar pe validitatea legilor fizicii, si \u00eendeosebi pe incertitudinea cuantica, trebuie sa acceptam \u00een acelasi timp ca aceste legi existau \u00een codul tesaturii universului \u00eenainte de existenta sa. Pot exista legile fizicii fara o cauza proprie? Asa cum se \u00eentreba de cur\u00e2nd un cosmolog american, Alan Guth, \u201ePentru ce exista ceva mai degraba dec\u00e2t nimic?\u201c. Stim ca viata este incredibil de adaptabila dupa aparitia ei. Nu stim \u00eensa nimic despre cum a fost \u00een primul moment.<br \/>\nEste important de subliniat ca si sentimentul divinitatii \u00een om a evoluat; este mult mai sofisticat si mai abstract astazi. Este, cred, destul de limpede ca existenta unei ordini morale e evidenta pentru cei, ca si mine, care g\u00e2ndesc ca sensul aspectelor vietii se reveleaza mult mai mult \u00een cercetarile actuale ale neurostiintelor, biologiei si psihologiei dec\u00e2t \u00een chimie si fizica.<br \/>\n\u00cen ce fel procedeaza stiinta confruntata at\u00e2t cu ateii c\u00e2t si cu teistii?<br \/>\nAstazi, stiinta are avantajul de a se focaliza pe modele de g\u00e2ndire si de comportament, Studii sociologice arata ca foarte multi oameni, spre exemplu \u00een Marea Britanie 43%, nu cred \u00een fenomene supranaturale. De ce? \u00cen domeniul psihologiei ar fi necesar sa stim cum functioneaza eul fara credinta teistica si daca, \u00een acest caz, resursele emotionale sunt alterate de absenta credintei. \u00cen domeniul antropologic ar fi important sa \u00eentelegem \u00een ce fel cei fara religie dob\u00e2ndesc un sens al propriei vieti. \u00cen ultima instanta sa stim \u00een ce fel aceste alternative ne unesc sau ne despart.<br \/>\nDintre filozofii contemporani as dori sa-l citez pe J\u00fcrgen Habermas, care \u00een celebra sa dezbatere cu cardinalul Ratzinger (actualul Papa Benedict al XVI-lea) \u00een 2004 marturisea: \u201eNu m-as apara daca cineva mi-ar spune ca \u00eensasi conceptia mea despre limba si actiunea comunicativa orientata spre \u00eentelegere se alimenteaza din mostenirea crestina\u201c si mai apoi: \u201eCrestinismul a fost pentru \u00eentelegerea de sine normativa a modernitatii nu doar o forma premergatoare sau un catalizator. Universalismul egalitar, din care au rezultat ideile de libertate si convietuire solidara, de autonomie a calauzirii vietii si emanciparii, de morala individuala a datoriei, de drepturi ale omului si de democratie, este nemijlocit o mostenire a eticii iubirii\u201c si \u00een fine: \u201e&#8230;natura se prezinta ca un ansamblu de stari si evenimente legate prin legi, iar viata sociala ca o comunitate de oameni cu constiinta si raspundere, ce urmeaza reguli. Cu aceasta s-a deschis, \u00een ambele dimensiuni, poarta catre o strapungere rationala a lumii opace\u201c.<br \/>\nNu putem sa nu includem \u00een \u00eencercarea noastra un filozof teist. Mi se pare cel mai adecvat Herbert Spencer, care \u00een lucrarea sa \u201eReconcilierea\u201c, din 1862, implica fara dubiu supranaturalul: \u201etoate lucrurile sunt manifestari ale unei Puteri care transcende cunoasterea noastra\u201c. Spencer recunoaste ca stiinta a \u00eenvins \u00een timp aceasta putere dar nu a \u00eenvins toate pozitiile detinute de aceasta. \u201eProgresul inteligentei a fost \u00eentotdeauna dual. Desi nu le-a aparut astfel acelora ce l-au realizat, fiecare pas \u00eenainte a fost un pas at\u00e2t catre natural c\u00e2t si catre supranatural\u201c. Pentru a se delimita de cei care nu concep niciun fel de limite inteligentei el scrie: \u201eFie ca aceia ce pot sa creada ca exista un razboi etern \u00eentre facultatile noastre intelectuale si obligatiile noastre morale. \u00cen ce ma priveste, nu admit un asemenea viciu radical \u00een constitutia lucrurilor\u201c. Chiar daca am presupune ca oamenii de stiinta ar avea o cunoastere ad\u00e2ncita a fenomenelor studiate, ei nu au capacitatea de a g\u00e2ndi \u00een totalitatea lor aceste fenomene. \u201eAnaliza cunoasterii, ne obliga continuu sa imaginam o solutie a Marei Enigme despre care ei stiu ca nu are solutie\u201c. Pentru ca, spune Spencer, Realitatea Ultima transcende g\u00e2ndirea umana.<br \/>\nCa membri ai comunitatii stiintifice nu vrem ca vreo parte a lui Dumnezeu sau a divinitatii sa ne ceara sa renuntam la vreo parte de adevar al lumii. Pe de alta parte, o noua \u00eentelegere a stiintei este necesara pentru a integra noile teorii ale complexitatii si ideile aparitiei puternice (\u00een text emerging ideas \u2013 n.a.). Aceasta tendinta sustine \u00een mare masura rezervele exprimate de Einstein si Planck cu privire la reductionismul\u00a0 manifestat \u00een fizica cuantica despre care vorbeam la \u00eenceput. \u201eDesfasurarea (\u00een text unfolding \u2013 n.a.) universului biotic si posibil si a celui abiotic \u2013 spune Stuart Kaufmann, director al Institutului pentru Biocomplexitate si Informatica din Ontario \u2013 pare a fi \u00een parte \u00een afara legii naturale. Exista o ne\u00eencetata creativitate si nu un creator supranatural. Daca \u2013 asa cum se vede, pe fondul tot mai puternic al creativitatii \u2013 nu putem sti ce se va \u00eent\u00e2mpla, atunci ratiunea este un ghid insuficient pentru a ne trai vietile. Trebuie sa utilizam ratiunea, emotia si intuitia, adica tot ceea ce ne-a adus evolutia noastra\u201c. Si conchide frumos: \u201e\u00cei vrem pe Einstein si pe Shakespeare \u00een aceeasi \u00eencapere\u201c.<br \/>\n\u00cen fine, doresc sa spun placerea mea descoperind un mic text din 2004 al marelui filozof contemporan Roger Scruton, publicat \u00een \u201eThe Spectator\u201c. Ce spatiu exista \u00een cadrul biologiei pentru \u201esc\u00e2nteia divina\u201c, se \u00eentreaba Scruton. \u00cen limbajul biologiei, constata el, nu exista loc pentru conceptele de libertate si responsabilitate.<br \/>\nKant, reaminteste Scruton, demonstrase plauzibil ca \u201eauto-constiinta si libertatea sunt doua fete ale aceleiasi monede\u201c. Cum este deci posibil ca eul sa fie \u00een acelasi timp un subiect liber si un obiect determinat? \u201eAcesta este exact misterul pe care religia \u00eencearca sa-l normalizeze pe calea istoriei sufletului\u201c.<br \/>\nConcluzia acestei bijuterii filozofice este aceea ca \u201enemurirea nu este o posibilitate care se afla \u00eenaintea noastra ci o lumina \u00een care ne aflam deja\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Antinomia moderna stiinta-religie s-a concentrat \u00eendeosebi pe doua mari teme ale stiintei: 1. Teoria darwinista a evolutiei 2. Teoria mecanicii cuantice \u00cen ultimii ani s-a intensificat lupta ideologica\u00a0 pe un alt teren, cel al biologiei creierului, adica al \u00eentelegerii dualitatii constient-inconstient. Utiliz\u00e2nd surse pe care le consideram indispensabile \u00een \u00eentelegerea continutului actual al antinomiei, \u00eencercam&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/antinomia-moderna-stiinta-religie-azi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Antinomia moderna stiinta-religie azi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[6433,6431,6432,6429,6430],"class_list":["post-9154","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-atei-si-teisti","tag-biologia-creierului","tag-modele-de-gandire","tag-stiinta-religie","tag-teorii-stiintifice"],"views":2146,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9154","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9154"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9154\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9154"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9154"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9154"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}