Vremurile moderne sunt de buna seama epoca inovatiei continue, a re\u00eennoirii, sunt punerea \u00een scena a simultaneitatii, \u00een care traditia nu mai apare dec\u00e2t ca o serie de elemente mnemonice v\u00e2r\u00e2te \u00een s\u00e2nul modernului, dar neparticip\u00e2nd la nicio experienta existentiala. Epoca moderna este aceasta v\u00e2rsta permanenta a incompletitudinii, unde st\u00e2rpirea trecutului st\u00e2rneste acea nostalgie dupa el care a inspirat mari opere de pictura sau literatura \u2013 \u201eDejunul pe iarba\u201c al lui Manet, de pilda, \u201eMeninele\u201c lui Picasso ori \u201eUlysse\u201c al lui Joyce. Astfel, \u00eentre toate fenomenele culturale care marcheaza aceasta epoca asa-zis moderna \u2013 careia unii filosofi, \u00een linia lui Heidegger, nu ezita sa-i \u00eempinga originile p\u00e2na \u00een platonism, dar pe care eu personal o vad pornind mai degraba din stirpea Galilei-Descartes \u2013, exista unul nascut \u00een sfera umanismului italian, \u00een minunatele \u00eencaperi cu colectii eteroclite de obiecte profane (tablouri, relicve preistorice si arheologice, dinti de narval botezati corn de licorna, mandibule de rechin-ferastrau, lanci, arcuri si sageti din Africa, mai t\u00e2rziu si din Americi), reprezent\u00e2nd \u00een fapt stramoasele particulare ale muzeelor. Dupa ele au venit comenzile princiare si regale, apoi, cu at\u00e2t mai semnificativ, de la sf\u00e2rsitul secolului al XVII-lea, anglo-saxonii au \u00eenceput sa faca achizitii masive de la familiile nobile italiene ruinate sau pribegite (colectia Gonzaga din Mantova, de pilda). Din aceasta \u201ev\u00e2natoare de comori\u201c, se va ivi ceea ce doua secole si jumatate mai t\u00e2rziu Scoala de la Frankfurt si \u00eendeosebi Adorno vor numi \u201emarsandizarea culturii\u201c.
\nP\u00e2na \u00een epoca Renasterii, cultura \u00eensemna \u00een principiu religie si teologie, critica a religiei oficiale, chestiuni de organizare ecleziala, dezbaterile privind canonul, iconoclastia sau iconolatria. Odata cu Renasterea, intra \u00een scena cultura profana, sigur, artistul profan fac\u00e2nd din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si opera religioasa (Monteverdi, de pilda, sau pictorii italieni din a doua Renastere). Apoi, la sf\u00e2rsitul secolului al XVIII-lea asistam la aparitia a ceea ce mai t\u00e2rziu avea sa devina muzeul national sau regional (Luvrul, National Gallery, British Museum, muzeele din Viena, Uffizi, Bruxelles, mai t\u00e2rziu, Prado sau muzeul egiptean din Torino).
\nDaca multa vreme aceste muzee au fost spatii \u00een care Natiunea \u00eesi pastra tezaurul de picturi, gravuri, sculpturi, de antichitati str\u00e2nse prin donatii ori, ca \u00een Franta sub Bonaparte, prin capturi \u00een timpul campaniilor italiene \u2013 respectiv spatii de pelerinaj, \u00een care poporul \u00een diversele sale ipostaze, chiar cele mai modeste, avea de admirat o arta devenita activitate autonoma si, \u00een acelasi timp, o istorie glorioasa a operelor arat\u00e2nd grandoarea umana intrata \u00een posesia statului si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, o \u00eentreprindere ce proba chiar maretia acestui stat care avusese puterea de a aduna laolalta un asa mare numar de opere. \u00cemi vine acum \u00een minte o scena din Zola, \u00een care, dupa ospatul de nunta, Gervaise, eroina romanului cu acelasi nume, mirele si invitatii ies sa se plimbe prin oras si merg sa viziteze Luvrul, trec\u00e2nd prin salile sale ca printr-o carte de istorie. \u00cen tineretea mea, \u00een anii 50-60, c\u00e2nd mergeam alaturi de colegi sa vizitam Luvrul, paseam prin sali aproape goale, doar ici colo zareai c\u00e2te un student la Arte care picta o copie, c\u00e2tiva turisti ori amatori avizati adast\u00e2nd \u00een fata unei opere. Numai Gioconda, c\u00e2t sa-ntinzi m\u00e2na s-o atingi, fara niciun mecanism de protectie, aduna \u00een zilele de sarbatoare vreo duzina de persoane care sa-i contemple enigmaticul sur\u00e2s androgin. Lucrurile stateau la fel si cu muzeele consacrate impresionistilor, cu Galeria Jeu de Paume ori, la Torino, cu nemaipomenitul muzeu egiptean. Multa vreme a fost asa nu numai \u00een ce priveste Luvrul, dar si National Gallery, Tate Museum sau Mus\u00e9e de Beaux-Arts din Bruxelles si chiar Galleria degli Uffizi, \u00eenca la \u00eenceputul anilor 70, c\u00e2nd puteai sa adasti \u00een fata operelor fara sa fii stingherit de americanii sau de japonezii stresati ca nu si-au \u00eemplinit norma turistica \u00een segmentul de timp alocat de agentia de turism!
\nCe diferenta \u00eensa \u00eentre atunci si acum! Muzeele sunt azi \u00eenfasurate \u00een cozi de asteptare imense. Uneori, \u00een cazul unor expozitii speciale, e nevoie sa-ti rezervi un bilet cu saptam\u00e2ni \u00eenainte. Observatorul de la distanta ar putea crede, nu fara motiv, ca o asemenea febra culturala arata ca oamenii modernitatii t\u00e2rzii si-au modificat cu totul experienta existentiala a artei, \u00een doar o jumatate de secol! Chiar sa se fi produs oare o asemenea mutatie \u00een spiritualitatea omului hipermodern? Daca asta e \u00eentrebarea, trebuie sa convenim totusi ca daca ceva s-a schimbat \u00een mod obiectiv \u00een domeniul artelor, \u00een aceasta jumatate de secol, atunci e vorba de discursurile publice din jurul artei si mai ales al artelor vizuale. Recenzii, rubrici din ziarele de mare tiraj, reviste mai mult sau mai putin populare, tabloide \u201epeople\u201c, toate au adapostit de-a lungul anilor cronici de arta, vorbind despre expozitii-spectacol nu numai dintr-o tara anume, ci din \u00eentreaga Europa (cf. rubrica de arta a canalului Euronews), despre viata artistilor de renume si, last but not least, comunic\u00e2nd sumele v\u00e2nzarilor \u00eenregistrate la cele mai prestigioase case de licitatie \u2013 Sotheby’s ori Christies, bunaoara \u2013 ele \u00eensele cotate la bursa. Odinioara, aceste informatii care semnalau cota unui artist vechi sau modern erau rezervate elitei unor happy few-experti, erau redactate de critici si publicate \u00een reviste de lux specializate pentru potentiali cumparatori, muzeografi, amatori avizati, studenti la istoria artei etc. Acum, aceste v\u00e2nzari si expozitii fac obiectul unor veritabile campanii de promovare, ca o marca de masina sau ca o crema solara. Suntem mereu \u00eenstiintati \u00een privinta noilor recorduri atinse la licitatii ori despre cutare muzeu prin care turistul e musai sa paseasca daca doreste a se \u201ecultiva\u201c. Astfel, pretul operelor de arta \u2013 inclusiv ale artistilor moderni si contemporani \u2013 e \u00een crestere, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t valoarea estetica a operelor si valoarea lor de \u00eentrebuintare, faptul de a fi prezentate vizitatorilor, se confunda cu valoarea lor de schimb, care \u00een ultima instanta pecetluieste, iata, Frumosul si, prin urmare, Adevaratul. Consecinta acestei metonimii este aceea ca valoarea de schimb \u00een permanenta crestere devine o valoare estetica globala, iar piata de arta se transforma \u00eentr-un spatiu-timp (topos) al speculatiei financiare, \u00eentr-o bursa specifica unde, spre deosebire de valorile mobiliare, aceasta nu se devalorizeaza niciodata.
\nDaca respingem, asadar, ideea \u00eentru totul rezonabila ca n-a avut loc de fapt nicio mutatie esentiala \u00een c\u00e2mpul spiritualitatii estetice a omului postmodern, trebuie sa privim mai \u00eendeaproape si acest succes fara precedent al muzeelor si \u00eenmultirea lor. Pot fi propuse, \u00een acest sens, macar doua interpretari. Prima, una imediat socio-comunicationala, a doua \u2013 ceva mai metafizica.
\n\u00cen prima instanta, succesul muzeelor (si multiplicarea lor) trebuie vazut ca rezultat al unei intense propagande, publicitatea turistica, prin care muzeul e inserat \u00een parcursul obligatoriu sau cvasi-obligatoriu al lui homo turisticus, un actor supus si consimtitor la agitatia postmoderna a claselor de mijloc (c\u00e2t despre bogati, ei preumbl\u00e2ndu-se prin Europa si peste tot \u00een lume \u00eenca din vremurile c\u00e2nd calatoria initiatica, romantica, facea parte din educatia curenta a tinerilor aristocrati si a marii burghezii). Astazi \u00eensa e musai ca tot omul sa fi vazut si \u201efacut\u201c Luvrul si Taj Mahal-ul, piramidele aztece si British Museum, Parcul Kruger din Africa de Sud, unde zburda leii, zebrele si elefantii trecuti pe catalog, ori bunaoara Muzeul Satului din Bucuresti, Machu Pichu sau Piramidele din Egipt. Cultura si Natura se ofera fara zabava calatorului apt de isprava frunzaririi unui ghid turistic. \u00cen acest panopticum al culturii redus la digestie rapida (model: fast food), muzeul \u00eesi pastreaza locul de cripta faraonica si de pestera a lui Ali Baba, unde sunt \u00eendesate la gramada opere esentiale si tablouri ori sculpturi fara alt har dec\u00e2t poate interesul procurat istoricilor de arta, preocupati de eruditia detaliului. Pe traseul turistului perfect postmodern, nu mai ram\u00e2ne \u00eensa dec\u00e2t spectacolul gol al culturii-marfa si al autoconsumarii sale. Aceasta v\u00e2ltoare a vizitarii, aceasta nerabdare a statului la coada, aceasta febrila precipitare spre dughenele de suveniruri seamana cu maratonul unui client ce bifeaza la r\u00e2nd magazinele \u00een perioada soldurilor.
\nAstfel, comerciantii si ideologii \u201edemocratiei culturale\u201c v\u00e2nd cultura cum se v\u00e2nd toalele \u00eentr-un butic la moda: c\u00e2t ai bate din palme. Ideea conform careia cunoasterea \u2013 si nu cultura (care, vreme de secole, a \u00eensemnat agricultura) \u2013 presupune o ucenicie \u00eendelungata, o rabdatoare dispozitie cugetatoare, lecturi numeroase si meditatie pe marginea lor pare astazi complet cazuta \u00een umbra. Azi, moda e sa-l vezi si pe cutare si pe cutare, sa te \u00eendopi cu imagini, sa devorezi pliante si sa treci \u2013 \u00eentr-o simultaneitate nonsalanta \u2013 de la primitivii italieni la impresionisti, sa te \u00eentorci la El Greco pentru a arunca o privire si asupra manieristilor din secolul al XVIII-lea, si poate sa \u00eenchei cu un Picasso; ori, ca tot\u00a0 au revenit la moda \u00een Occident, sa treci cu un ochi amuzat si peste realistii socialisti sovietici… Toti trebuie vazuti si adorati de vreme ce se afla \u00een muzeu, unde obiectul \u201ede arta\u201c e \u00eenvestit cu o enorma valoare de schimb, fiind pare-se cu neputinta ca \u201emorm\u00e2ntul faraonului\u201c sa adaposteasca si niscai pleava; dimpotriva, aici totul trebuie sa fie frumos, bun si adevarat. \u00cenaintea filosofilor, Duchamp pricepuse prea bine acest fapt \u2013 prin gestul inaugural al pisoarului sau \u2013, confirmat o jumatate de secol mai t\u00e2rziu de Manzoni si de a sa \u201eMerda del artista\u201c: muzeul a devenit fara doar si poate o masina de fabricat valoare de schimb, unde chiar rahatul artistului, v\u00e2r\u00e2t frumos \u00eentr-o cutie de conserva, dob\u00e2ndeste prestigiul de mare opera. Pierro della Francesca, Tizian, Goya, Manet, Picasso, Mondrian si… Manzoni sunt turnati \u00een acelasi calapod: money. Nu e asta cea mai splendida ilustrare a ceea ce Nietzsche revela prin nihilism, \u00eenteleg\u00e2nd prin asta nu vidul nihil-ului, al neantului, ci multiplicarea infinita a obiectelor \u00een simultaneitatea lor intersanjabila, fara alta unitate si scop dec\u00e2t intersanjabilitatea \u00eensasi? \u00cen aceeasi epoca, Marx \u2013 care nu-l citise pe Nietzsche \u2013 o numea valoare de schimb, care aduna si subsumeaza totul printr-un ce deopotriva concret si abstract: banul. Sau, mai pe scurt: \u201eNihilismul e suprema dovada a adevarului ca toate menirile de p\u00e2na acum ale fiintei au devenit caduce\u201c (1). Definitia nietzscheana amintita de Heidegger trebuie \u00eensa completata: daca toate scopurile au devenit caduce, unul singur ram\u00e2ne intangibil \u00een abstractul sau \u2013 schimbul de marfuri si cresterea valorii de schimb, ca masura \u00eempotriva scaderii profitului. Daca, asa cum spune simtul comun, valoarea pecuniara a unei opere de arta e incomensurabila \u00een raport cu valoarea sa estetica, de ce atunci sa faci comert cu opere de arta daca nu pentru a investi \u00een semne mai putin labile dec\u00e2t valorile mobiliare?
\nSa fim convinsi \u00eensa ca nu relatia cu sacrul e ceea ce mai conteaza acum \u00eentr-o opera de arta: arhitectii, sculptorii, pictorii anonimi nu mai construiesc, ca-n vremurile vechi, marete catedrale sau bisericute mai modeste pentru slava Tatalui si a Fiului… Fapt ce sare \u00een ochi, naucindu-ne \u00een acelasi timp, fiindca fenomenele de masa deturneaza atentia de la esential. \u00cen sistemul capitalist si mai cu seama \u00een capitalismul de tipul al treilea, tocmai valoarea \u00een bani a operei de pe piata determina, \u00een ultima instanta, valoarea ei estetica. Si tocmai aceasta valoare pecuniara numita arta este azi vizitata si admirata de milioane de insi pe simezele muzeelor…
\nCu toate acestea, oric\u00e2t de justa, abordarea mea nu atinge fenomenul contemporan al muzeului \u00een totalitatea sa. Daca vorbeste despre credinta \u00een valoarea financiara a operelor, stimulata de o intensa publicitate ad hoc, nu-si epuizeaza prin aceasta sensul. Ceva \u00eenca mai ascuns se revela \u00een miscarea, \u00een deplasarile de oameni, \u00een aceste mase \u00eencolacite \u00een sir indian la intrarile muzeelor. Un soi de angoasa surda razbate din aceste adunari panurgice. Din Japonia p\u00e2na \u00een Marea Britanie, din Noua Zeelanda p\u00e2na \u00een Suedia, omul hipermodern pare locuit de o frenezie a conservarii, fenomen destul de recent \u00een istoria civilizatiilor, care \u00eendeobste distrug pentru a reconstrui ceea ce pare, la un moment dat, corespunzator reprezentarii ideale a Frumosului, Bunului si Adevaratului, vechiul fiind lasat de izbeliste, \u00een paragina sau pur si simplu transformat \u00een caramizi pentru ridicarea noului. Dar masele de oameni ce iau cu asalt intrarile muzeelor, dar si alte diverse monumente, ma fac sa cred ca omul occidental (2), omul Tehnicii ca ultima \u00eentrupare a metafizicii, se simte prins \u00een capcana propriei memorii. Acest om, cov\u00e2rsit de inovatii tehnologice ne\u00eencetate, g\u00e2ndeste devenirea-occident a lumii \u00een c\u00e2mpul unei double bind. Pe de o parte, \u00een timpul sau liber, sub imperiul nostalgiei, adica al vinovatiei de a fi suscitat o pierdere ireparabila si al neputintei de a umple vidul astfel creat, si, pe de alta parte, \u00een timpul de lucru, sub imperiul tehnologiilor si al inovatiei care st\u00e2rpesc fara cale de \u00eentoarcere toate far\u00e2mele de traditie din viata noastra sociala si individuala. Razboi total: proiecte de urbanizare si speculatii funciare fara limite, strapungeri de autostrazi, industrializare a agriculturii si industria miniera, toate st\u00e2lcesc peisajele rurale obisnuite de secole cu munca taranului, distrug\u00e2nd complet arhitectura taraneasca, aici, \u00een Rom\u00e2nia sau aiurea, si aduc\u00e2nd \u00een loc un stil care oscileaza \u00eentre vila hollywoodiana si Disneyland, vechiul si pretins-vechiul devenind astfel doar obiect de muzeografie. Diferentele de nivel se sterg si ele, asa \u00eenc\u00e2t Rafael si o lingura de lemn bunaoara, iesita din m\u00e2inile mesterului taran, ajung simple elemente ale cultului valorii de schimb \u201evechi\u201c expusa \u00een muzeu. Caci nu \u00eent\u00e2mplarea a facut ca muzeele de arta sa se nasca la sf\u00e2rsitul secolului al XVIII-lea \u00een Franta si \u00een Anglia si, doua decenii mai t\u00e2rziu, la \u00eenceputul secolului al XIX-lea, sa apara la Budapesta un muzeu de arta si de traditii populare. Am fost martorii \u00eenceputului inexorabilei supuneri a lumii \u00een fata Tehnicii din Occidentul istorial. \u00cen mai putin de doua secole, acest Occident a iesit din neolitic (civilizatia taraneasca dominanta) pentru a intra \u00een epoca postlitica, \u00een care traim astazi si care este pe punctul de a duce planeta de r\u00e2pa daca nu \u00eenceteaza sa tam\u00e2ieze acest cult reificat al trecutului \u00eenscris \u00eentr-o valoare de schimb generalizata.<\/p>\n
<\/p>\n
Traducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Vremurile moderne sunt de buna seama epoca inovatiei continue, a re\u00eennoirii, sunt punerea \u00een scena a simultaneitatii, \u00een care traditia nu mai apare dec\u00e2t ca o serie de elemente mnemonice v\u00e2r\u00e2te \u00een s\u00e2nul modernului, dar neparticip\u00e2nd la nicio experienta existentiala. Epoca moderna este aceasta v\u00e2rsta permanenta a incompletitudinii, unde st\u00e2rpirea trecutului st\u00e2rneste acea nostalgie dupa… Cite\u0219te mai mult »Muzeul ca blazon postlitic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-9151","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1364,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9151","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9151"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9151\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9151"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9151"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9151"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}