{"id":914,"date":"2009-12-24T00:25:06","date_gmt":"2009-12-23T22:25:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=914"},"modified":"2009-12-24T00:26:39","modified_gmt":"2009-12-23T22:26:39","slug":"exil-in-pamantul-coregrafiei-contemporane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/exil-in-pamantul-coregrafiei-contemporane\/","title":{"rendered":"Exil \u00een pam\u00e2ntul  coregrafiei  contemporane"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\n<\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Desi am urmarit traiectoria Andreei Tanasescu de c\u00e2tiva ani buni, \u201eExil \u00een pam\u00e2ntul uitarii\u201c a fost primul spectacol semnat de ea pe care l-am vazut, iar surpriza a fost de proportii, \u00eenc\u00e2t am simtit nevoia sa-l revad, fiindca nu stiam ce sa urmaresc mai \u00eent\u00e2i (ideea, interpretarea, organizarea, subtextul?).<br \/>\nPremiera de la Sala Atelier a Nationalului, la sf\u00e2rsit de noiembrie, a fost rezultatul unui proiect la care au contribuit, printre altii, Centrul National al Dansului Bucuresti si Centrul de Cultura \u201eGeorge Apostu\u201c din Bacau si care s-a conturat \u00een decursul unei rezidente \u201e\u00eencrucisate\u201c la Luxemburg, \u00een vara acestui an. Cu un asemenea back-up mai \u00eentelegi cum de apare \u201ede nicaieri\u201c un spectacol dens, \u00eenchegat, care presupune un efort de echipa sustinut, nu doar inspiratie si transpiratie.<\/strong><\/em><br \/>\nCu un parcurs educational singular (c\u00e2ti coregrafi de dans contemporan se pot lauda cu studii profesioniste de pian si balet, masterat la Sorbona, doctorat \u00een muzica la Bucuresti, burse \u00een Canada si Franta, colaborari si invitatii la festivaluri importante si experienta \u00een predare la nivel universitar \u00eenainte de a fi implinit trei decenii de viata?), coregrafa e \u00een egala masura interpreta \u00een propria lucrare, despre care \u00eeti dai seama pe parcurs ca e croita \u00een jurul propriului sau personaj.<br \/>\nO prima mirare produce tema (\u201eun strigat \u00eempotriva uitarii\u201c atrocitatilor comise de oameni \u00eempotriva semenilor) si oprirea asupra destinului tragic al poetului, eseistului si filozofului evreu Barbu Fundoianu (Benjamin Fondane). Disparut \u00eempreuna cu sora sa \u00een lagarul de la Auschwiz-Birkenau cu 65 de ani \u00een urma, Benjamin Fondane este prezent prin cr\u00e2mpeie de corespondenta dintre sotia sa si familia Maritain, \u00een care sunt reluate ideile de exil \u00een mijlocul multimii, de paradis pierdut, de univers al copilariei ca stare de gratie. G\u00e2ndirea sa de evreu ratacitor, revelata intermediat, este cea a unui filosof nelinistit, interogativ, iar exprimarea eliptica tradeaza deruta si fram\u00e2ntarile existentiale.<br \/>\nSurprinderea mea, ca privitor al unui \u201espectacol de teatru-dans despre iubire, tradare si neputinta, despre absurditatea relatiilor umane\u201c este alimentata de dramatismul perspectivei creatoarei, a carei v\u00e2rsta ar fi putut-o \u00eendreptati la viziuni roz. Daca extrapolam preocuparile ei filosofice la epoca noastra si luam \u00een considerare anii petrecuti \u00een tari occidentale, lucrurile mi se par aproape descurajante&#8230;<br \/>\nSase personaje, potentiale cupluri, \u201e\u00eensemnate\u201c la propriu, traverseaza o succesiune de momente, \u00eent\u00e2lniri, duete, despartiri, permutari, \u00eencercari, renuntari, resemnari, respingeri etc. Emotia nu e niciodata explicita, asumarea de roluri le \u00eencorseteaza, lucrurile nu ajung p\u00e2na la capat, ajutorul pare inutil, la tot pasul exista bariere invizibile, iar visul cel mare se \u00eent\u00e2mpla \u201edincolo\u201c. Scurgerea vietii e fragmentata de alergarea ca urmarire, ca ambuscada sau evadare, t\u00e2r\u00e2tul devine o stiinta, iar ciclicitatea rimeaza cu \u00eentoarcerea la punct mort. Personajele traiesc cr\u00e2mpeie de existenta, fara certitudini sau coerenta, \u00eenfr\u00e2ngerile lor sunt lipsite de sens si de maretie.<br \/>\nMartorul este o marioneta umanoida, reverberata \u00eentr-un buchet de capete numai bune de jucat sotron sau de aruncat la tinta, trista victima a agresivitatii gratuite ce nu tine seama de maternitate sau de \u00eentelepciunea v\u00e2rstei. (Un moment de emotie g\u00e2tuitoare este cel cu pantofii de copil, subliniat de muzica lui Wagner.)<br \/>\nColajul audio construieste astfel un prim nivel al atmosferei, alatur\u00e2nd jazzul underground al lui Eivind Aarset cu mixurile aproape insuportabile ale Bang on a Can, sf\u00e2sietoare interventii din Richard Wagner si armonii burgheze (Accordion Tribe si Kurt Weil); muzica e mereu \u201emurdara\u201c, iar eclectismul contribuie la accentuarea derutei.<br \/>\nExcelente proiectiile alb-negru ale lui Vali Chincisan, \u00eensotind miscarea sugestiv, dar fara sa acapareze atentia de la planul apropiat.<br \/>\nO mare si placuta surpriza este consistenta materialului coregrafic. Se danseaza mult si bine, cu o totala si fericita ignorare a conceptualismului, \u00eenca la moda pe plaiuri d\u00e2mbovitene desi \u00een mama-Franta e deja uitat. Vocabularul e divers, compozit, echilibrat ca pondere a elementelor dinamice si cu o remarcabila constanta energetica. Spre deosebire de cuvinte, frazele dansate curg fara poticniri, simbolurile se construiesc din miscare \u00een aceeasi masura ca si din situatii, limbajul corporal umple hiatusurile exprimarii verbale, fara sa-si propuna construirea unui scenariu propriu-zis.<br \/>\nSi nu \u00een ultimul r\u00e2nd, interpretii sunt surprinzatori: e rar (la noi) ca un creator sa sustina cu egala disponibilitate o partitura dansata, de intensitate si durata, atunci c\u00e2nd nu acesta este jobul sau de baza. Apoi Sanno Momo Peter, venit din lumi mai colorate special pentru aceasta colaborare, frapeaza prin aspect si prin disponibilitatea de a-si asuma rapid orice stil coregrafic. Nu se poate sa nu-ti sara \u00een ochi Vanda Stefanescu, miniona si mobila, cu o plastica sigura si expresiva, o dansatoare careia i-ar sta bine \u00een orice mare companie occidentala. (Unde danseaza de fapt? Nu stiu, la noi singurele doua companii de dans contemporan de stat au fost desfiintate \u00een vremea ministeriatului lui Adrian Iorgulescu, iar altele particulare nu s-au constituit \u00eenca, din \u00eentemeiate temeri materiale.) M-a bucurat sa-l vad pe Valentin Stoica \u00een ipostaza de dansator de contemporan si sa constat ca evolueaza la fel de degajat si la acelasi nivel valoric ridicat ca la Opera, unde este prim-solist. (Cu exceptia lui Cristian Tarcea de la Opera din Constanta, nu cunosc alt caz similar printre balerinii rom\u00e2ni activi la noi, desi polivalenta este nu doar dezirabila, ci de-a dreptul o conditie \u00een alte tari.) Actorii Alexandra Ionita si Richard Bovnoczky se integreaza perfect \u00eentre dansatori, iar marionetista Ana Craciun b\u00e2ntuie cu discretie \u00eentre cele doua lumi, \u00een simbioza cu omuletul de burete.<br \/>\nMa straduiesc sa evit formularile publicitare, de tipul \u201eAndreea Tanasescu a explodat \u00een peisajul coregrafic rom\u00e2nesc\u201c, desi realitatea nu e departe. Deprimant ca mesaj, dar reconfortant ca vigoare a manifestarii artistice, \u201eExil \u00een pam\u00e2ntul uitarii\u201c este un demers interdisciplinar de maturitate, al unui creator care a filtrat \u00eendelung \u00eenainte de a se exprima. \u00cen mod paradoxal, pesimismul coregrafei ne da sperante \u00een cresterea unor \u201eflori de mucegai\u201c \u00een dansul contemporan rom\u00e2nesc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Desi am urmarit traiectoria Andreei Tanasescu de c\u00e2tiva ani buni, \u201eExil \u00een pam\u00e2ntul uitarii\u201c a fost primul spectacol semnat de ea pe care l-am vazut, iar surpriza a fost de proportii, \u00eenc\u00e2t am simtit nevoia sa-l revad, fiindca nu stiam ce sa urmaresc mai \u00eent\u00e2i (ideea, interpretarea, organizarea, subtextul?). Premiera de la Sala Atelier a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/exil-in-pamantul-coregrafiei-contemporane\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Exil \u00een pam\u00e2ntul  coregrafiei  contemporane<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[521,522,86],"class_list":["post-914","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-andreea-tanasescu","tag-centru-national-al-dansului","tag-teatru"],"views":2501,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/914","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=914"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/914\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=914"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=914"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=914"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}