Dupa-amiaza zilei de vineri, 31 mai 1991, se anunta una fierbinte. Si asta nu neaparat din pricina temperaturii pariziene, \u00eenca nu sufocante la acea data, ci gratie unei partide din turul III al turneului de la Roland Garros, meci ce opunea doi ianchei, pe veteranul Jimmy Connors si pe mult mai t\u00e2narul Michael Chang. Doua glorii ale tenisului american si mondial, doua stiluri diferite, doua personalitati accentuate, doua personaje care provin din timpuri istorice distincte. \u00centr-un sens, pe Centralul parizian se \u00eenfruntau trecutul si viitorul, miza fiind indiscutabil monopolul asupra prezentului…
\nConnors, \u201ebatr\u00e2nul leu\u201c din Illinois, are deja 39 de ani. Pozitia sa \u00een clasamentul computerizat ATP este jenanta, dar logica: undeva, dincolo de pragul primilor o suta de tenismani ai lumii. La limita, fostul lider mondial anuntase ca are de g\u00e2nd sa se retraga, \u00een virtutea v\u00e2rstei (incredibil de) \u00eenaintate la acest nivel de performanta, dar si a unei operatii la poignet-ul m\u00e2inii st\u00eengi – Jimbo fiind unul dintre marii st\u00e2ngaci ai istoriei tenisului, alaturi de Mc Enroe, Vilas si Nadal. Autor al unei reveniri spectaculoase si miraculoase dupa 1981, c\u00e2nd Borg pierduse prim-planul \u00een favoarea stelei americane \u00een ascensiune, John \u201eBad Boy\u201c Mc Enroe, Jimmy redevenise number one \u00een 1982, cu victorii la Wimbledon si Flushing Meadows. Dupa aceea, gasise forta sa ram\u00e2na \u00een Top Ten mai multi ani, \u00een ciuda schimbului de generatii, el fac\u00e2nd fata asaltului unor \u201etitani\u201c tineri, \u00een genul lui Lendl, Edberg, Becker etc. La debutul anilor ’90 Jimbo este \u00eensa martorul aparitiei unor noi materiale tehnologice si a generalizarii suprafetei rapide a \u201ehardului\u201c, iar viteza cu care se joaca acum \u00eencepe sa-l depaseasca pe incredibil de longevivul tenisman. El este dominat de pusti-minune precum Agassi, Courier, Sampras si se g\u00e2ndeste din ce \u00een ce mai serios la retragere. Roland Garros-ul, editia 1991, este una dintre ultimele sale aparitii \u00een turneele de Grand Slam, cu toate ca Connors va mai zabovi \u00een circuit p\u00e2na \u00een 1996, particip\u00e2nd pentru ultima oara la turneul de la Atlanta, borna maxima a unei cariere neverosimile, \u00eenceputa \u00een 1972, \u00een cursul careia a c\u00e2stigat opt competitii de Mare Slem, 109 turnee ATP la simplu si 21 la dublu, petrec\u00e2nd pe prima treapta ATP 268 de saptam\u00e2ni la total, fiind decretat campion mondial cinci ani consecutiv.
\n\u00cenaintea partidei de la Porte d’Auteuil contra lui Chang, Jimmy Connors se prezenta ca un \u201epatriarh\u201c \u00een viata al istoriei tenisului, av\u00e2nd aura unui zeu si parfumul unei legende. Chino-americanul nu era \u00eensa nici el fitecine, caci jucatorul de numai 1,75 metri \u00eenaltime triumfase la Roland Garros \u00een 1989, la v\u00e2rsta de 17 ani si 110 zile, fiind cel mai t\u00e2nar c\u00e2stigator al unui turneu de Mare Slem all time. Atunci, el \u00eel umilise pe Ivan Lendl \u00een optimi de finala, servindu-i triplului campion de la Roland Garros inclusiv din banduliera, elimin\u00e2ndu-l pe \u201eIvan cel Groaznic\u201c al ATP-ului dupa o partida-maraton, de mai bine de patru ore si jumatate. \u00cen finala, Chang gasise resursele sa-l domine si pe superbul tenisman suedez Stefan Edberg, un adevarat arbitru al elegentei pe court, \u00een cinci seturi disputate, fiind primul american care triumfa la Paris din 1955. (Michael avea sa mai dispute \u00eenca o finala la Roland Grros, \u00een 1995, pierduta \u00een fata unui adevarat ma\u00eetre sur terre, austriacul Thomas Muster.)
\nPublicul francez are, de regula, presimtiri bune. Stadionul era plin-ochi \u00een acea dupa-amiaza t\u00e2rzie de mai 1991, cu prelungiri de umbre rosietice, caci parizienii se asteptau la un meci pe muchie de cutit. Si, \u00een fond, Jimbo Connors a fost mai mereu favoritul lor, insurgenta pariziana manifest\u00e2ndu-se inclusiv contra unui tenisman francez ce-l \u00eenfrunta pe iancheu \u00een 1980, Jean-Fran\u00e7ois Caujolle, fluierat copios de acest public mare cunoscator al tenisului, dar si teribil de c\u00e2rcotas. Intuitia si asteptarile spectatorilor aveau sa fie 100% acoperite, rezult\u00e2nd o partida nu numai spectaculoasa, dar si de un extraordinar nivel tehnic. Despre tensiunea sa dramatica nu mai trebuie adaugat nimic…
\nAsadar, Connors, extravertit, isteric, mare actor, exuberant, expresiv si cabotin, contra unui solitar si autist oriental, ale carui emotii nu se puteau ghici nici \u00een cele mai acute \u00eemprejurari. Stilul de joc? Flamboaiant, generos, deschis si ofensiv, de o bravura friz\u00e2nd sinuciderea, \u00een cazul lui Connors, contra unei defensive ermetice si fanatice, unei rabdari slefuite \u00een milenii si unei tarii psihice netulburate de nimeni si nimic. Pe Centralul de la Porte d’Auteuil se ciocneau nu numai doua generatii, doua mentalitatii si doua paradigme culturale diferite, ci si doua orgolii ascutite: cel al unui campion care refuza sa moara, cel al unui t\u00e2nar flam\u00e2nd de glorie.
\nMeciul \u00eencepe, ritmul partidei este \u00eengrozitor de rapid, se joaca pe viata si pe moarte, nici unul dintre tenismani nu ram\u00e2ne dator, evantaiul de lovituri etalate este complet, atacul si apararea se succed \u00een ambele tabere, iar majoritatea punctelor se c\u00e2stiga, nu se rateaza. Spectatorii sunt \u00een delir, se aplauda ca la fotbal, \u00een timpul schimbului de mingi, oamenii sar \u00een picioare si uita sa mai ia loc. Primul set \u00eei revine veteranului Connors cu 6-4. Mansa a doua este \u00eempinsa \u00een prelungiri, Jimmy are sansa lui doi la zero, o rateaza, iar Chang egaleaza la unu. Setul trei nu are istoric, desi calitatea jocului nu scade o iota. Pe Connors pare ca-l lasa suflul, Michael se impune la doi. Mansa a patra aduce publicul pe pragul infarctului, parizienii asista la schimburi de o intensitate incredibila pentru lentoarea zgurei, aplauzele si aclamatiile fac sa se cutremure gradenele batr\u00e2nului Roland Garros. Autodepasindu-se, \u201ebatr\u00e2nul\u201c campion \u00eesi adjudeca setul la patru, egal\u00e2nd situatia la doi. Limbile de foc ale \u00eenserarii \u00eesi fac din ce \u00een ce mai insistent aparitia, vizibilitatea scade, dar meciul merge mai departe, nici arbitrul, nici publicul neg\u00e2ndind sa \u00eentrerupa aceasta batalie de proportii epice.
\n\u00cencepe setul decisiv. Jimmy Connors c\u00e2stiga un prim punct extrem de disputat si spectaculos, afl\u00e2ndu-se \u00een avantaj, apoi se apropie cu mersul lui taraganat de arbitrul de scaun, experimentatul francez Bruno Lebeuh, pentru a-i spune cu voce sf\u00e2rsita: \u201eBruno, prietene, gata, nu mai pot sa \u00eendur, m-au lasat puterile, ma opresc aici!\u201c. Rebeuh, categoric surprins, nu se grabeste sa anunte abandonul veteranului, \u00eencerc\u00e2nd sa mai negocieze cu cel pe care-l stie drept un luptator magnific: \u201eHai, Jimmy, nu mai e mult, eu cred ca poti!\u201c. Connors ram\u00e2ne ferm: \u201eAs vrea, dar m-a lasat de tot trupul!\u201c. Jimbo spune adevarul, el s-a prevalit pe scaun, fiind evident ca muschii lui uzati nu mai raspund comenzilor emise de creier. Connors e la pam\u00e2nt, oboseala l-a rapus. Bill Norris, kinetoterapeutul turneului, si medicul de serviciu \u00eel sustin pe sportivul de aproape patruzeci de ani, care paraseste terenul pe brate, sub privirile neputincioase si siderate ale lui Chang si ale spectatorilor. Si c\u00e2stigatorul, si parizienii martori ai acelei dramatice partide \u00eenteleg ca au avut rarul privilegiu de a asista la unul dintre marile momente ale sportului alb: cel c\u00e2nd un campion cum n-a mai fost altul paraseste c\u00e2mpul de lupta, dovedit fiind nu de adversar, ci de prea multii ani pe care-i duce \u00een spate.
\nSi totusi, partida aceasta, aparent lipsita de miza, dintr-un obscur tur III al unui Grand Slam, are o semnificatie speciala \u2013 cel putin pentru Jimmy! Orgoliosul veteran a dorit sa \u00eentrerupa partida ce-i ameninta sanatatea \u00een clipa \u00een care el se gasea \u00een avantaj… M\u00e2ndrul campion iancheu n-a vrut sa se spuna ca a abandonat lupta atunci c\u00e2nd era dominat. Pare stupida o asemenea ambitie, dar cine joaca tenis stie ca lucrurile nu stau deloc asa!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa-amiaza zilei de vineri, 31 mai 1991, se anunta una fierbinte. Si asta nu neaparat din pricina temperaturii pariziene, \u00eenca nu sufocante la acea data, ci gratie unei partide din turul III al turneului de la Roland Garros, meci ce opunea doi ianchei, pe veteranul Jimmy Connors si pe mult mai t\u00e2narul Michael Chang. Doua… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (19)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6420,720],"class_list":["post-9132","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-michael-chang","tag-roland-garros"],"views":1335,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9132","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9132"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9132\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9132"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9132"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9132"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}