{"id":9115,"date":"2011-10-05T18:04:56","date_gmt":"2011-10-05T16:04:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9115"},"modified":"2011-10-05T18:05:13","modified_gmt":"2011-10-05T16:05:13","slug":"paznicul-epavei-de-la-costinesti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/paznicul-epavei-de-la-costinesti\/","title":{"rendered":"Paznicul epavei de la Costinesti"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen prima parte a stagiunii trecute, unul dintre spectacolele Teatrului Municipal T\u00e2rgoviste i-a atras directorului un repros mai rar formulat la noi: acela privitor la absenta unei strategii artistice, a unei identitati viabile. Omul ar fi avut toate motivele sa fie m\u00e2ndru: ce frumos ca el era primul pe care cronicarii nostri \u00eel mustrau pentru lipsa de personalitate a institutiei pe care o conducea, pentru \u00eensirarea aleatorie de titluri care nu se coaguleaza \u00eentr-un mesaj coerent, adresat anume publicului de aici si acum! <\/strong><\/em><br \/>\nCe conteaza ca beneficiarul de drept al unei astfel de imputari ar fi fost, poate, un important manager bucurestean. La doi ani de la numirea sa \u00een functie, el nu reusise sa scoata nici macar o productie \u00een cadrul unui program numit Underground anuntat cu m\u00e2ndrie la \u00eenceput de mandat.<br \/>\nDar mai bine mai t\u00e2rziu dec\u00e2t niciodata. Si mai sanatos la T\u00e2rgoviste dec\u00e2t la Bucuresti. \u00cen fond, critica noastra parea sa faca totusi un mare pas. \u00cenainte&#8230;<br \/>\n\u00cenainte sa ne bucuram, e cazul sa facem totusi niste precizari.<br \/>\n\u00cen tarile normale, prestatia unui director de teatru si calitatea programului sau sunt evaluate abia dupa o stagiune \u00eencheiata. Fiindca se porneste de la premisa (normala!) ca un singur spectacol e departe de a fi relevant \u00een acest sens.<br \/>\nDe la cea dint\u00e2i premiera a unei conduceri noi se asteapta cel mult enuntarea unei directii, a unei intentii, a unui \u00eenceput de mesaj. Poate ca regizorul nu a reusit sa-si materializeze dec\u00e2t \u00een prea mica masura intentiile cu care-l va fi convins pe manager sa produca piesa cu pricina. Poate ca au avut loc o serie de accidente care au abatut spectacolul de la intentiile initiale. \u00cen teatru sunt posibile aproape la fel de multe neprevazute ca \u00een realitate. De aceea, critica serioasa asteapta mai multe titluri pentru a evalua o strategie culturala.<br \/>\nSi asta numai \u00een cazul conducerilor numite pentru o perioada de patru ani. De fapt, altfel de conduceri nici nu prea exista \u00een acele tari.<br \/>\n\u00cen cazul teatrului din T\u00e2rgoviste, \u00eensa, mandatul era unul provizoriu. Managerul era interimar. Asadar, el nu fusese numit printr-un concurs \u00een cadrul caruia sa-si prezinte un program g\u00e2ndit pentru o perioada de patru ani. Concursul urma sa aiba loc abia la o luna si jumatate dupa spectacolul pentru care a fost urechiat.<br \/>\nRod al unei intentii laudabile, dar formulata \u00een pripa, acea mica imputare nu ar fi fost pomenita niciodata la strapontina daca, \u00een acest rastimp, interimatul ar fi luat sf\u00e2rsit. Dar iata ca Teatrul Municipal T\u00e2rgoviste \u2013 reorganizat sub aceasta titulatura prin unificarea mai multor institutii culturale t\u00e2rgovistene, \u00een vara anului 2010 \u2013 intra \u00een cea de-a doua sa stagiune de provizorat!<br \/>\nSi nu e singurul teatru rom\u00e2nesc lipsit de o conducere cu drepturi depline.<br \/>\nP\u00e2na la concursul \u00een urma caruia se va alege cu un nou manager general, teatrul din Arad va fi \u00eemplinit si el un an de c\u00e2nd a expirat mandatul fostului director. Si nici Constanta nu a scapat de experienta interimatului de durata.<br \/>\n\u00cen toate cele trei cazuri, situatia provizorie a conducerii e legata de reorganizarea prin care au trecut teatrele cu pricina. Ceea ce nu ar trebui totusi sa fie scuza. Dimpotriva, firesc ar fi ca o institutie nou \u00eenfiintata \u2013 fie si prin contopirea unora vechi \u2013, sa faca primii pasi \u00een lume cu un director numit din timp. Si care sa fi fost implicat si \u00een procesul de reorganizare, \u00een conceperea organigramei, a fiselor de post etc.<br \/>\nUn manager interimar, se stie, are atributii limitate. El nu poate sa dea sanctiuni, nu poate sa modifice statutul de functii, nu da afara, nu angajeaza. Cu at\u00e2t mai putin e de asteptat ca el sa conceapa strategii si programe pe termen lung. Si apoi, cine-ar astepta un astfel de program pentru o institutie intrata-n conservare?<br \/>\n\u00cen mod normal, o astfel de situatie nu poate dura mai mult de c\u00e2teva saptam\u00e2ni. La noi, \u00eensa, poate.<br \/>\nSa \u00eencercam sa vedem de ce e nociv interimatul pe termen lung.<br \/>\n\u00cent\u00e2i de toate, starea de provizorat demobilizeaza trupa. Actorii valorosi nu ezita sa plece \u00een teatre mai stabile. Golurile create astfel fac imposibila programarea unor spectacole; de regula, a celor mai bune. Drept urmare, oferta se subtiaza. Pe masura ce numarul reprezentatiilor scade, publicul devine mai apatic. Iar spectatorii pierduti sunt greu de c\u00e2stigat la loc. \u00cen sf\u00e2rsit, speculatiile si zvonurile de tot felul divizeaza ce-a mai ramas din trupa.<br \/>\nVa \u00eentrebati, desigur, care e cauza pentru care, la noi, interimatele se prelungesc aberant.<br \/>\nPrima versiune care ne trece prin minte, ca buni rom\u00e2ni, e ca cineva ar avea de c\u00e2stigat din asta. Sa fie oare adevarat ca se trage de timp pentru ca posturile astfel pastrate sa fie folosite la anul pentru acoperirea unor datorii sau obligatii electorale?<br \/>\nA doua, la fel de plauzibila, ar fi nepasarea generala a politicienilor fata de o institutie pe care cei (i)responsabili o considera un simplu moft. \u00cen clipa \u00een care un teatru, ajuns \u00een stare de epava, si-ar vadi inutilitatea, ar fi limpede ca buna ziua ca el trebuie desfiintat.<br \/>\nP\u00e2na atunci, statutul unui director interimar pe termen lung se aseamana cu acela al cuiva pus sa pazeasca epava de la Costinesti. Privita de cei mai multi de la mal si doar \u00een perioada vacantei, vizitata numai de c\u00e2tiva \u00eenotatori \u00eendrazneti, teribilisti, curiosi sau excentrici, ea ajunge sa capteze interesul general doar \u00een momentul \u00een care i se fura ditamai arborele cotit (saizeci de tone de fier!). Si atunci, doar datorita uluitoarei performate subacvatice a infractorilor.<br \/>\nNu ca i-ar lipsi cuiva ditamai fieratania. Cel mai putin, proprietarului. Singurul care probabil ca ar suferi cu adevarat ar fi paznicul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen prima parte a stagiunii trecute, unul dintre spectacolele Teatrului Municipal T\u00e2rgoviste i-a atras directorului un repros mai rar formulat la noi: acela privitor la absenta unei strategii artistice, a unei identitati viabile. Omul ar fi avut toate motivele sa fie m\u00e2ndru: ce frumos ca el era primul pe care cronicarii nostri \u00eel mustrau pentru&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/paznicul-epavei-de-la-costinesti\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Paznicul epavei de la Costinesti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6377,6140,6411],"class_list":["post-9115","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-actori","tag-teatre","tag-teatrul-din-arad"],"views":1258,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9115","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9115"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9115\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9115"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9115"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9115"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}