{"id":9109,"date":"2011-10-05T17:58:24","date_gmt":"2011-10-05T15:58:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9109"},"modified":"2011-10-05T17:58:39","modified_gmt":"2011-10-05T15:58:39","slug":"%e2%80%9elohengrin%e2%80%9c-o-premiera-pe-masura-festivalului-%e2%80%9eenescu%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9elohengrin%e2%80%9c-o-premiera-pe-masura-festivalului-%e2%80%9eenescu%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eLohengrin\u201c, o premiera pe masura Festivalului \u201eEnescu\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Dupa nouazeci de ani de la premiera in tara, odata cu institutionalizarea Operei Rom\u00e2ne, \u201eLohengrin\u201c-ul lui Wagner se reia intr-o noua productie ce apartine regizorului Stefan Neagrau, artist, din pacate, foarte putin folosit de-a lungul timpului si intr-o mare masura nedreptatit. El a demonstrat cu ocazia actualei puneri in scena masura reala a posibilitatilor sale, oferindu-ne un spectacol coerent, inchegat, rafinat, care merge p\u00e2na la cele mai mici detalii ale textului wagnerian. Regizorul a patruns cu maiestrie si inteligenta in palierul de ad\u00e2ncime al lucrarii, descifr\u00e2nd sensurile sacre ale acesteia, precum si zbaterea continua si duala a fiintei umane intre credinta si indoiala. Lohengrin vine ca un eliberator al lumii, cer\u00e2ndu-i acesteia sa-l respecte si sa-l inteleaga, sa creada in el. Din pacate, natura umana este dominata de intrebari si nelinisti si incompatibila cu nobletea sa, ceea ce face ca el sa se reintoarca in lumea din care a venit. Stefan Neagrau puncteaza foarte bine leitmotivele lucrarii. Am apreciat, de pilda, explicitarea prin pantomima in timpul preludiului de la actul I a cauzelor si conditiilor conflictului. Ortrud il leaga cu lantul pe Gotfried pentru a-l transforma in lebada si a-si desav\u00e2rsi exorcizarea. <\/strong><\/em><br \/>\nDramaturgic, c\u00e2teva momente sunt admirabil surprinse: duetul fortelor malefice ale lui Telramund si Ortrud din actul al II-lea, duetul Lohengrin-Elsa din actul al III-lea ce se petrece intr-o oglinda care da impresia de pat nuptial, dar, in acelasi timp, reprezinta si alter-egoul Elsei, relev\u00e2nd dualitatea acesteia. Se pot citi in cadrul spectacolului c\u00e2teva insemne si simboluri cu sens masonic, care, dupa opinia noastra, nu impieteaza asupra lucrarii, potent\u00e2nd dimensiunea sacra a acesteia.<br \/>\nDecorul Adrianei Urmuzescu este simplu, esentializat si functional, servit impecabil de lumina (apartin\u00e2nd lui Catalin Ionescu-Arbore). Nuantele coloristice ale luminii dau o tenta picturala: lumina ofera stare, se nuanteaza in functie de trairile personajelor, poate fi tandra si buna, dar si amenintatoare si tenebroasa.<br \/>\nCostumele sunt stilizate, av\u00e2nd o cromatica variata si de bun-gust (apartin tot Adrianei Urmuzescu). Am asistat la un spectacol eveniment pregatit minutios, in primul r\u00e2nd de maestrul Cristian Mandeal, reputat muzician si dirijor, impatimit de spiritul wagnerian pe care l-a inteles in cele mai ad\u00e2nci sensuri ale sale. Orchestra a sunat impecabil, d\u00e2ndu-ne impresia ca ne aflam intr-un mare teatru al lumii. Distributia a fost de referinta, incluz\u00e2nd nume sonore ale liricii mondiale.<br \/>\nAm avut fericirea de a-l vedea si asculta live pe celebrul tenor Johan Botha, prezent pe mari scene. L-am mai vazut intr-o productie cu \u201eWalkyria\u201c de la Bayreuth, de asemenea in tetralogia wagneriana de la Viena, in rolul Siegmund, si intr-un \u201eTannh\u00e4user\u201c la Covent Garden. Botha este, intr-adevar, un \u201eheldentenor\u201c, impunator prin statura sa masiva, av\u00e2nd, insa, o voce absolut unica, de o rara frumusete, dar mai ales cu o nuantare subtila in glas a tuturor starilor sufletesti. El este c\u00e2nd tandru si delicat, c\u00e2nd dramatic si amenintator. Sunetul sau impresioneaza prin fluenta, curge ca un suvoi care-ti patrunde in suflet. Are o dictie ireprosabila si ceea ce mi se pare colosal este ca\u00a0 interpreteaza cu glasul fiecare fraza, accentu\u00e2nd si cuvintele cele mai importante. A fost o mare bucurie sa-l ascultam in spectacol.<br \/>\nElsa a fost interpretata de soprana americana Emily Magee, buna cunoscatoare a rolului pe care l-a c\u00e2ntat si pe alte scene. Are o voce frumoasa, calda, demonstr\u00e2nd ca stap\u00e2neste bine stilistica frazarii wagneriene. In visul Elsei culoarea timbrala a sa parea hieratica si diafana. A jucat sensibil, fiind, in acelasi timp, o buna partenera.<br \/>\nCuplul malefic Ortrud-Telramund a fost asigurat de Petra Lang si Valentin Vasiliu. Petra Lang este o mezzosoprana dramatica wagneriana care a interpretat rolul si in actuala productie de la Bayreuth, ceea ce demonstreaza ca-l stap\u00e2neste bine. Este, in opinia mea, mai mult o soprana dramatica si o mare artista care si-a condus extrem de inteligent vocalitatea pentru a puncta nuantele cele mai negre si mai tenebroase ale partiturii muzicale. A fost convingatoare in aria din actul al II-lea, in care apeleaza la puterea zeilor Wotan si Freia pentru a-si desav\u00e2rsi actul magic. Acutul sau sigur si tunator a impresionat publicul.<br \/>\nValentin Vasiliu a facut eforturi substantiale pentru a se integra onorabil intr-o asemenea distributie internationala. Partitura lui Telramund este ucigatoare, pentru el a fost un adevarat tur de forta sa reziste dupa at\u00e2tea repetitii (nu are dublura) la o misiune at\u00e2t de grea. La spectacol a c\u00e2ntat nuantat, a fost dramatic si convingator. Horia Sandu, in regele Henrich, s-a integrat excelent intr-o companie prestigioasa. Remarcam ca glasul i-a crescut mult si si-a timbrat vocea cu profesionalism. T\u00e2narul Vasile Chisiu a fost heraldul, intr-o nota corecta si sobra. Am putea spune ca ansamblul coral al Operei a fost personajul central, impecabil, dovedind sonoritati de-a dreptul impresionante.<br \/>\nDupa actul al II-lea, Ioan Holender,\u00a0 presedintele Festivalului, a omagiat, printr-un gest de noblete, personalitatea dirijorului corului Stelian Olariu, care timp de cincizeci de ani a slujit cu credinta si devotament Opera Rom\u00e2na, conduc\u00e2nd ansamblul coral cu pasiune si dragoste. A fost un moment emotionant ce a conferit intregii seri un caracter festiv si de mare eveniment.<br \/>\nSpectacolul cu \u201eLohengrin\u201c de Wagner a constituit o deschidere impunatoare si demna de orice teatru din lume a Festivalului International \u201eGeorge Enescu\u201c. Prin regie si prin latura muzicala el se impune ca o productie fericita a unui cunoscut text muzical, intr-o viziune moderna prin modalitatile de realizare (decor, lumini), simboluri si metafore teatrale care se subsumeaza cu respect mesajului wagnerian, relev\u00e2nd, in acelasi timp, sensurile profund existentiale si sacre ale acestei capodopere si demonstr\u00e2nd, inca o data, ca avem datoria de a ne raporta la traditie, respect\u00e2nd stilistica impusa de compozitor.<br \/>\nSpectacolul trebuie sa intre in repertoriu si sa fie rulat de mai multe ori deoarece o asemenea productie face cinste Operei Nationale, raspunz\u00e2nd necesitatilor si dorintelor tuturor iubitorilor de opera, in speta ai muzicii lui Richard Wagner.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dupa nouazeci de ani de la premiera in tara, odata cu institutionalizarea Operei Rom\u00e2ne, \u201eLohengrin\u201c-ul lui Wagner se reia intr-o noua productie ce apartine regizorului Stefan Neagrau, artist, din pacate, foarte putin folosit de-a lungul timpului si intr-o mare masura nedreptatit. El a demonstrat cu ocazia actualei puneri in scena masura reala a posibilitatilor sale,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9elohengrin%e2%80%9c-o-premiera-pe-masura-festivalului-%e2%80%9eenescu%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eLohengrin\u201c, o premiera pe masura Festivalului \u201eEnescu\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6405,6406,6407],"class_list":["post-9109","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-lohengrin","tag-opera-romana","tag-stefan-neagrau"],"views":1846,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9109","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9109"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9109\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9109"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9109"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9109"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}