Daca ne oprim astazi la acest cuv\u00e2nt, o facem pentru ca el constituie o marturie importanta pentru alcatuirea fundamental crestina a latinitatii dunarene despre care am vorbit data trecuta. Iar noi, vorbitorii de limba rom\u00e2na, suntem, multumita lui Dumnezeu, mostenitori ai acestei comunitati de vechi crestini de la Dunare. Daca aducem at\u00e2t de des multumita Domnului, si o facem cu at\u00e2ta \u00eempacare sufleteasca, este pentru ca dainuirea ne-o datoram acestei multumiri, cuv\u00e2nt creat pe teren rom\u00e2nesc din \u201emult(a)\u201c si \u201eunire\u201c cu Dumnezeu (adj. \u201emultus,a,um\u201c + verb \u201eunesco\u201c sau subst. \u201eunio, onis\u201c).<\/p>\n
Am anticipat, cum se vede, ipoteza etimologica pe care o voi sustine \u00een articolul de fata, bizuindu-ma, ca de obicei, mai \u00eent\u00e2i pe contexte de limba veche, \u00een care constiinta originii cuvintelor era mult mai vie dec\u00e2t astazi.
\nPierz\u00e2ndu-se din vedere cu timpul sensul originar al cuv\u00e2ntului (\u201emult unire\u201c \u00een sintagma \u201ec\u00e2ntece de multunire\u201c, sau \u201emult unesc\u201c, cu trecerea lui \u201en\u201c la \u201em\u201c prin asimilatie), s-a putut presupune, cum se consemneaza si \u00een DEX, ca verbul \u201ea multumi\u201c ar proveni din formula de urare \u201eLa multi ani!\u201c
\n\u00cen opinia noastra, \u00eensa, radacina cuvintelor din bogata familie a lui \u201emultumesc\u201c (\u201emultam\u201c, \u201emultamita\u201c, \u201emultumire\u201c etc.) este \u201eunirea\u201c cu Dumnezeu, altfel spus, trairea intensa si profunda a sentimentului care defineste credinta crestina \u00een esenta ei, iubirea pentru Dumnezeu p\u00e2na la contopire, imitarea sau urmarea lui Hristos.
\nSub aspect fonetic, am invocat putin mai \u00eenainte fenomenul de asimilatie pentru a explica trecerea lui \u201en\u201c la \u201em\u201c. Exista \u00eensa si atestari cu \u201en\u201c, ca forme reziduale ale unui mai vechi \u201emultunesc\u201c, ca \u00een exemplul urmator, luat din D.A. (sau D.L.R.), unde e reprodus un text dialectal din \u201eGrai si Suflet\u201c (IV, 241): \u201eCutare te cinsteste cu o suta de lei, apai muierile si mireasa zg\u00e2c \u00abmultanim, multanim\u00bb\u201c.
\n\u00cen favoarea provenientei lui \u201emultumesc\u201c dintr-un mai vechi \u201emultunesc\u201c vine apoi si forma sonora a verbul latin: \u201eunesco\u201c sau \u201eunisco\u201c = a se uni. Si nu numai sub aspect formal, dar si ca substanta semantica, cuvintele latinesti cu radacina \u201eun\u201c cuprind plenar sensul contopirii, al \u00eempreunarii pe care-l mosteneste cuv\u00e2ntul rom\u00e2nesc. Deoarece, chiar daca avem de a face cu o creatie lingvistica proprie, pe terenul limbii rom\u00e2ne, elementele constitutive nu \u00eenceteaza a fi latinesti. \u201eUnicus\u201c este (dupa Nadejde) ceva unic, singur, ceva ales, minunat, rar, \u00eensemnat, desav\u00e2rsit, drag, iubit, ceva unic \u00een felul sau.\u00a0 \u201eUnio\u201c este numarul unu, unirea, unitatea, ca si \u201eunitas\u201c. \u201eUnitatem facere\u201c \u00eenseamna a se amesteca desav\u00e2rsit, adica exact aspiratia crestinilor rom\u00e2ni din rugaciunile sau c\u00e2ntarile lor de multumire adusa Domnului.
\n\u00centorc\u00e2ndu-ne la limba rom\u00e2na, sa urmarim cu\u00a0 luare aminte acceptiile pastratoare ale sensului primar, altfel spus acelea care ne trimit la nucleul \u201eunire\u201c, asa cum transpar \u00een c\u00e2teva exemple ilustrative din D.A.
\nMai \u00eent\u00e2i, ideea de \u201emult unire\u201c cu Dumnezeu, caruia i se adreseaza cu precadere \u201emultumirile\u201c, \u00een chip de primire smerita a tainei \u00eentruparii si a tainei m\u00e2ntuirii. Exista \u00een cuv\u00e2ntul \u201emultumire\u201c o \u00eencarcatura dogmatica de mare profunzime, care ne \u00eendreptateste sa vorbim despre un ortodoxism lingvistic funciar al comunitatii rom\u00e2nesti.
\nPentru \u201emultam\u201c, postverbal de la \u201ea multami\u201c, exemplele consemneaza \u201emultam, Doamne\u201c si \u201emultam lu Dumnezau\u201c.
\n\u00cen textele cele mai vechi e consemnat \u00eentotdeauna sensul de recunostinta fata de Dumnezeu: \u201eNemica nu \u00eemputa lui Dumnezeu, ce mai v\u00e2rtos multemiia\u201c (Coresi), dar si mai t\u00e2rziu de cele mai multe ori: \u201eNu sunt vrednic sa multamesc lui Dumnezeu pentru marea bunatate ce ai aratat cu mine.\u201c (Filimon)\u00a0 De remarcat ca multumirile sunt aduse lui Dumnezeu, cu toate ca bunatatea venise din partea interlocutorului. Se mai multumeste prin ricoseu si semenilor, desigur, ca un raspuns calduros la un salut sau o urare, sau ca expresie a recunostintei pentru un dar, un ajutor sau un sfat. Nu e nevoie de exemple.
\nVom ilustra \u00eensa cu exemple un alt sens, foarte apropiat de cel originar, adica \u201eunirea\u201c, identificarea, care ne \u00eent\u00e2mpina \u00een texte de natura juridica. Este acceptia numarul 4 din D.A., si anume solidarizarea cu faptele sau greselile (delictele) sav\u00e2rsite de cineva, solidarizare ce comporta consecinte juridice: \u201eCela ce se va multemi (adica se va uni) nescui dupa ce va face vreo greseala, at\u00e2ta iaste vinovat ca si acela ce se va trimite de va face greseala.\u201c (Pravila Moldovei) si \u201eCela ce va primi sau va ascunde pre cela ce face greseala, iaste samn cumu-i multameste (adica se uneste cu el) pentru ca ce au facut acea rautate.\u201c (Ib. 330)
\nAcceptia numarul 5 (a satisface, a bucura) ne trimite, de asemenea, la ideea de \u201eunire\u201c, ca \u00een exemplul: \u201eNu \u00eesi poate multumi amureaza\u201c (Gorjan). Sau, la Rebreanu: \u201eJudecata lui Titu multumi pe toti\u201c , adica \u00eentruni aprobarea tuturor.
\nIar \u00een acceptia numarul 6, ideea de identificare (\u201emult unire\u201c) transpare fara echivoc: \u201eSa se lase cinurile cele vechi si sa stap\u00e2neasca acele cu care s-au multamit ei p\u00e2na la \u00eenceperea ostirei\u201c (Uricariul). Sau: \u201eSa vada cum se multamesc cu starea lor\u201c (Sbiera). Sau: \u201eCine se multameste pe ale sale\/nicio m\u00e2hnire are\u201c (Zanne). La care se mai pot adauga c\u00e2teva exemple: (rar; despre plante) \u201ePrajii, usturoiul se multamesc si cu un pam\u00e2nt gunoiat cu mai multi ani \u00eenainte\u201c (I.Ionescu).\u00a0 Un caz curios, care pastreaza \u00eentr-un chip \u00eenc\u00e2lcit, ce-i drept, sensul vechi, gasim \u00een acceptia despre care D.A. precizeaza ca e \u00eenvechita si populara, urmata de determinari introduse prin prepozitia \u201ede\u201c, si anume: a socoti ca a avut destul din…; a renunta la…; a se satura de…: \u201eDupa un oarecare timp, fiecare \u00eemparat trebuia sa se multumeasca de \u00eemparatia lui si \u00een locul lui sa se aleaga altul\u201c(Marian). Am putea vedea aici (pe l\u00e2nga ecoul, \u00een plan istoric, al unei institutii politice de tipul monarhiei elective), ideea de satietate, de prea mult, adica, \u00een termenii de astazi: de prea mult ce s-a unit cu exercitarea functiei de \u00eemparat, s-a saturat de ea si vrea (sau trebuie) sa renunte. Tot un ecou istoric am putea vedea \u00een exemplul urmator din domeniul vietii pastorale, \u00een care un cioban, satul de ciobania milenara (vlahii erau consemnati, cum stim, \u00een izvoarele medievale, ca \u201epastores romanorum\u201c), \u00eesi ia lumea \u00een cap: \u201eSpuse ciobanilor celorlalti ca el s-a multumit de ciobanie si se duce de acum \u00een lume.\u201c(Sez., I, 208)
\n\u00cen sf\u00e2rsit, tot ideea de \u201eunire\u201c ne \u00eent\u00e2mpina \u00een acceptia numarul 7, de asemenea \u00eenvechita si populara, anume \u201ea rasplati\u201c: \u201eIata, ti-o dau tie roaba, cu d\u00e2nsa te multumesc\u201c (Beldiman).
\nNu e de mirare, dupa ce am ascultat aceste marturii de limba, ca ideea de unire (mult unire, unire deplina) se verifica infailibil si la celelalte cuvinte ale familiei. Pentru \u201emultumire\u201c: \u201eUnii \u00eengenunchea, ridic\u00e2nd m\u00e2inile spre multamire catre ceriu\u201c (Draghici). Sau: \u201eNemultumirea ocara \u00eeti va aduce, iar multumirea cinste peste cinste\u201c (Zanne); cum am spune: nemultumitului i se ia darul. Nu lipseste nici acceptia juridica consemnata putin mai \u00eenainte: aprobarea delictelor cuiva sau, mai mult, luarea de mita, cu consecintele previzibile, sub forma cum nu se poate mai clara a definitiei: \u201eMultamire se cheama daca face greseala cel vinovat, c\u00e2nd i-are darui nestine vreun dar ceva, bani sau alt lucru, sau de i-are parea bine de acea greseala\u201c (Pravila, 330).
\nUn exemplu din Marcovici, la prima vedere enigmatic, ne ajuta sa \u00eentelegem mai bine \u00eencarcatura doctrinara a cuv\u00e2ntului: \u201eMultamirea de un minut ne face mai simtitoare chinurile\u201c, altfel spus: unirea cu Dumnezeu (M\u00e2ntuitorul pe cruce) ne face sa percepem mai acut (cu consimtire, cu identificare) chinurile, asumarea crucii. Trebuie sa amintesc aici, pentru deslusirea evolutiilor semantice, ca \u00een Anonimul din Caransebes cuv\u00e2ntul \u201echin\u201c e glosat prin lat. \u201ecruciatus\u201c.
\nSa mai adaugam, ca un argument suplimentar, ca substantivul \u201emultamita\u201c, ca expresie a recunostintei fata de Dumnezeu, e introdus printr-o multime impresionanta de verbe: a da, a primi, a aduce, a face, a fi, a trimite, a c\u00e2nta. \u201eSa cautati \u00een beseareca multamita lui Dumnezeu\u201c (Varlaam); \u201eLaude de multamite lui Dumnezeu trimit\u00e2nd\u201c (Dosoftei); \u201eLi se cade a da aceea catre Dumnezeu multamita\u201c (Uricariul).
\n\u00cen sf\u00e2rsit, la adjectivul \u201emultumitor\u201c, un exemplu (Iacov) ne atrage atentia ca \u201epreotul este datoriu a ceti cu toata umilinta, cu inima bine multumitoare, molitvele ceale de multamire\u201c. \u201e\u00cent\u00e2iu sa ne \u00eenvatam a fi multumitori lui Dumnezeu\u201c (Varlaam), fiindca \u201etot miselul care e crestin bun si multemitoriu, frate iaste lui Dumnezeu\u201c(Coresi).
\nNu putem \u00eencheia \u00eenainte de a aminti un acatist al Domnului nostru Iisus Hristos \u00een care ni se spune raspicat, si de unde aflam, daca mai aveam vreo \u00eendoiala, de unde vine \u201emultumirea\u201c: \u201eSlava Tie, cel ce ne-ai unit pe noi cu Tine.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Daca ne oprim astazi la acest cuv\u00e2nt, o facem pentru ca el constituie o marturie importanta pentru alcatuirea fundamental crestina a latinitatii dunarene despre care am vorbit data trecuta. Iar noi, vorbitorii de limba rom\u00e2na, suntem, multumita lui Dumnezeu, mostenitori ai acestei comunitati de vechi crestini de la Dunare. Daca aducem at\u00e2t de des multumita… Cite\u0219te mai mult »De unde vine \u201emultumirea\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6400,6401,3581],"class_list":["post-9100","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-multumirea","tag-semnificatia-cuvintelor","tag-sensul-cuvintelor"],"views":4854,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9100","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9100"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9100\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9100"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9100"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9100"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}