{"id":9094,"date":"2011-10-05T16:36:45","date_gmt":"2011-10-05T14:36:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9094"},"modified":"2011-10-05T16:37:21","modified_gmt":"2011-10-05T14:37:21","slug":"discursuri-despre-o-%e2%80%9enoua-utopie-a-vietii%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/discursuri-despre-o-%e2%80%9enoua-utopie-a-vietii%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Discursuri despre o \u201enoua utopie a vietii\u201c"},"content":{"rendered":"

Am \u00een fata o fotografie de acum vreo sapte decenii. Din ea ma priveste un baiat de nici 14 ani nascut \u00een vechiul si p\u00e2na la el necunoscutul orasel Aracataca din \u00eendepartata Columbie. Este Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, la v\u00e2rsta c\u00e2nd i se spunea cu oarecare tandrete: Gabito. Poarta un sacou negru, cravata de culoare \u00eenchisa, camasa si pantaloni albi, foarte largi, se sprijina cu m\u00e2na dreapta de spatarul unui scaun, iar atitudinea sa si limbajul corpului par a spune: \u201eEu sunt cel pe care \u00eel asteptati!\u201c.<\/strong><\/em>
\nA venit pe lume \u00eentr-un secol pe care, crede el, America Latina l-a sarit, adica \u201el-am \u00eendurat fara a-l trai\u201c. Putini sunt poetii si prozatorii care sa fi surprins si definit at\u00e2t de profund drama singuratatii fabulosului continent. Un continent unde, poate tocmai de aceea, a fost posibila aparitia faimosului boom si scrierea unei mari literaturi ce a devenit \u00eensasi legitimatia lui istorica. Astfel \u00eenc\u00e2t Manuel Scorza putea afirma fara sa ezite: \u201eLiteratura este primul teritoriu liber al Americii Latine… Hegel spune ca istoria ideala a unui popor ar trebui sa-i cuprinda visurile. \u00cen acest sens, adevarata istorie a Americii Latine este literatura sa\u201c.
\n\u00centr-unul din momentele faste ale biografiei lui \u2013 decernarea premiului Nobel pentru literatura \u2013 M\u00e1rquez a vorbit, ca de at\u00e2tea ori, tocmai despre singuratatea mirificului tar\u00e2m si a lumii acestuia, iar textul discursului sau rostit cu acel prilej, intitulat chiar \u201eSinguratatea Americii Latine\u201c si considerat unanim o capodopera a genului, constituie ceea ce as numi cota cea mai \u00eenalta a volumului \u201eN-am venit sa tin un discurs\u201c, lansat \u00een 2010 simultan \u00een Spania si America Latina si aparut recent \u00een traducere rom\u00e2neasca la RAO. Laureatul \u00eencepe prin evocarea unei cronici a unui navigator florentin care l-a \u00eensotit pe Magellan \u00een prima calatorie a acestuia \u00een jurul lumii. \u00cen ea sunt consemnate cele vazute de navigator \u00een America de Sud \u2013 o imagine suprarealista, literalmente magica, ce avea sa-si gaseasca transfigurarea artistica \u00een at\u00e2tea romane si nuvele ale unor prozatori deveniti clasici. Apoi, \u00een stilul sau de \u201epovestitor de fapte\u201c, cum se considera, M\u00e1rquez oferea apoi audientei c\u00e2teva repere ale unei istorii dominate de figura mitica a dictatorului. Mitul dictatorului s-a dovedit unul din cele mai fecunde ce au nutrit literatura unor mari scriitori ca Roa Bastos, Alejo Carpentier, Artur Uslar Petri sau Enrico Verissimo:\u00a0 \u201eGeneralul Antonio Lopez de Santa Anna, care a fost \u00een trei r\u00e2nduri dictator \u00een Mexic, a dat ordin sa-i fie \u00eenmorm\u00e2ntat cu funeralii fastuoase piciorul drept pe care-l pierduse \u00een asa-numitul Razboi al Placintelor. Generalul Gabriel Garcia Moreno a guvernat \u00een Ecuador pret de saisprezece ani ca monarh absolut, iar cadavrul sau a fost privegheat, \u00een uniforma de gala si cu platosa-i de decoratii, asezat \u00een jiltul prezidential. Generalul Maximiliano Hernandez Martinez, despotul teozof din Salvador care a exterminat printr-un macel barbar treizeci de mii de tarani, inventase un pendul pentru a verifica daca alimentele erau otravite, si a poruncit ca felinarele sa fie acoperite cu h\u00e2rtie rosie spre a combate o epidemie de scarlatina. Monumentul generalului Francisco Morazan, ridicat \u00een piata centrala din Tegucigalpa, este \u00een realitate o statuie a maresalului Ney cumparata de la un depozit de sculpturi vechi\u201c.
\n\u00cen articolele, microeseurile sau interviurile lui, M\u00e1rquez a criticat de multe ori faptul ca europenii, dupa ce au \u201eacoperit\u201c Americile, el consider\u00e2nd ca nu at\u00e2t de descoperirea acestora ar trebui sa vorbim, c\u00e2t de acoperirea lor, s-au \u00eendepartat \u00eendeosebi cultural de ele. La Academia suedeza el va denunta \u201einfantilismul\u201c conducatorilor si g\u00e2nditorilor europeni compar\u00e2ndu-l cu cel al \u201ebunicilor care au uitat nebuniile rodnice ale tineretii lor\u201c. \u00cen finalul memorabilului discurs, acest adevarat exponent al continentului sau largeste si mai mult sfera, devenind o voce a umanitatii, una care poarta timbrul inconfundabil al scriitorului universal. Dupa ce aminteste ca tarile bogate au acumulat nu doar avutii imense la polul opus celui tot at\u00e2t de imensei saracii existente \u00een lume, ci si o putere de distrugere \u201ecare ar omor\u00ee de o suta de ori nu numai toate fiintele omenesti care au existat p\u00e2na astazi, ci si toate fiintele vii care s-au perindat pe planeta aceasta nefericita\u201c, M\u00e1rquez \u00eencheie cu o confesiune dublata de o speranta: \u201e\u00centr-o zi ca aceasta, maestrul meu William Faulkner a spus chiar aici: \u201eRefuz sa accept sf\u00e2rsitul omului\u201c. Nu m-as simti vrednic sa ocup acest loc care a fost al lui daca n-as avea pe deplin constiinta ca, pentru prima oara din zorii omenirii, dezastrul urias pe care el refuza sa-l admita acum treizeci si doi de ani nu este astazi dec\u00e2t o simpla posibilitate stiintifica. \u00cen fata acestei realitati cutremuratoare care de-a lungul timpului uman a parut pesemne o utopie, noi, nascocitorii de povesti care credem totul, ne simtim \u00eendreptatiti sa credem ca nu este prea t\u00e2rziu pentru a fauri utopia contrara. O noua si navalnica utopie a vietii, unde nimeni sa nu poata hotar\u00ee pentru altii p\u00e2na si felul \u00een care sa moara, unde iubirea sa fie cu adevarat sigura si fericirea posibila, si unde neamurile condamnate la un veac de singuratate sa aiba \u00een sf\u00e2rsit si pentru totdeauna o a doua sansa pe Pam\u00e2nt\u201c.
\nE aproape de prisos sa mai spunem ca, din pacate, \u201eutopia contrara\u201c a devenit… si mai utopica dupa aproape trei decenii de c\u00e2nd aceasta sintagma a fost rostita. Ceea ce nu \u00eenseamna ca si-a pierdut sensul si forta de a fascina nu doar pentru inegalabilul nascocitor de povesti, ci si pentru initiatorul si, nu o data, sufletul unor actiuni civice si culturale de amploare cu un impact deosebit ale acestui adevarat cetatean al lumii care este Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez. O atesta cu asupra de masura si textele din volumul \u201eNu am venit sa tin un discurs\u201c. Un titlu, trebuie precizat, ce nu e o simpla cochetarie, o frivola figura retorica. Scopul discursurilor a fost cel de a directiona asemenea actiuni sau de a \u00eencununa reusita lor, si nu de a fi doar niste captivante exercitii de retorica. \u00cen aceasta ordine de idei, mi se pare cum nu se poate mai relevant ceea ce le spunea M\u00e1rquez participantilor la o reuniune care avea loc la Havana, \u00een 1985: \u201e\u00centotdeauna m-am \u00eentrebat la ce folosesc \u00eent\u00e2lnirile \u00eentre intelectuali\u201c, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u201ecele mai multe nu depasesc faza de simple distractii de salon\u201c. Si cu toate acestea ele sunt \u2013 observa M\u00e1rquez \u2013 tot mai numeroase, \u201ecu tot mai multa lume si mai costisitoare pe masura ce se ad\u00e2nceste criza mondiala\u201c. (\u00cen 1985, autorul \u201eCronicii unei morti anuntate\u201c vorbea, atentie!, de criza mondiala, o realitate ascunsa de potentatii si propagandistii occidentali. Avea sa ne-o spuna dupa 1990, \u00eentr-o conferinta de presa, si marele economist rom\u00e2no-american Anghel Rugina, care ne informa ca la finele anilor ’80, c\u00e2nd s-au prabusit regimurile comuniste sau, ma rog, socialiste din Uniunea Sovietica si din tarile est-europene, capitalismul se afla aproape de colaps. Dupa mai bine de 20 de ani, salvarea de colaps sau poate chiar de la prabusire a capitalismului se pare ca nu va putea veni dec\u00e2t tot dinspre… comunism, adica din China. Numai ca, de aceasta data cu totul altfel!). Dar sa vedem ce le mai spunea M\u00e1rquez \u00een acel discurs cu titlul \u201eCuvinte pentru un nou mileniu\u201c. \u00centre altele, exemplifica: \u201eUn Premiu Nobel pentru Literatura declara ca a primit \u00een acest an aproape doua mii de invitatii la congrese de scriitori, festivaluri de arta, colocvii, seminarii de toate tipurile: mai mult de trei pe zi \u00een locuri rasp\u00e2ndite prin toata lumea\u201c. \u00cen consecinta, vorbitorul se \u00eentreaba: \u201e…ce facem aici?… ce fac eu cocotat \u00een locul asta de onoare, eu care am considerat \u00eentotdeauna discursurile drept cel mai groaznic dintre compromisurile omenesti? Nu ma \u00eencumet sa insinuez un raspuns, \u00eensa o propunere da: ne aflam aici ca sa \u00eencercam ca o \u00eent\u00e2lnire de intelectuali sa aiba ceea ce imensa lor majoritate n-au avut: utilitate practica si continuitate\u201c.
\nSi, \u00eentr-adevar, nu putine dintre \u00eent\u00e2lnirile intelectuale sau reuniunile si dezbaterile pe teme ca, de pilda, \u201ecumplita criza ecologica\u201c prin care trece Terra sau traficul de droguri, puse la cale de M\u00e1rquez ori la care celebrul scriitor si ziarist a fost invitat sa ia parte si sa le prezideze, au sensibilizat clasa politica si societatea civila din patria sa si din alte tari ale Americii Latine si au avut un puternic ecou \u00een comunitatea internationala.
\n(va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am \u00een fata o fotografie de acum vreo sapte decenii. Din ea ma priveste un baiat de nici 14 ani nascut \u00een vechiul si p\u00e2na la el necunoscutul orasel Aracataca din \u00eendepartata Columbie. Este Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, la v\u00e2rsta c\u00e2nd i se spunea cu oarecare tandrete: Gabito. Poarta un sacou negru, cravata de culoare \u00eenchisa,… Cite\u0219te mai mult »Discursuri despre o \u201enoua utopie a vietii\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[272,6397,6396,298],"class_list":["post-9094","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gabriel-garcia-marquez","tag-literatura-latino-americana","tag-manuel-scorza","tag-premiul-nobel-pentru-literatura"],"views":2193,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9094","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9094"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9094\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9094"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9094"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9094"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}