{"id":9089,"date":"2011-10-05T16:30:02","date_gmt":"2011-10-05T14:30:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9089"},"modified":"2011-10-05T16:34:40","modified_gmt":"2011-10-05T14:34:40","slug":"eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-i\/","title":{"rendered":"Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (I)"},"content":{"rendered":"

Relieful informatiei<\/strong>
\nMi-am petrecut vara lui 2005 \u00een verificari cerute de necesitati: rug\u00e2ndu-ma tinerii realizatori ai emisiunii \u201eMari rom\u00e2ni\u201c de la TVR1 sa-i ajut pentru un film documentar despre viata de ziarist a lui Mihai Eminescu, a trebuit sa le explic pe larg documentatia la cartea mea \u201eA doua viata a lui Eminescu\u201c, din 1994. Cuv\u00e2ntul \u201eexplicatie\u201c \u00eemi vine \u00een minte \u00eempreuna cu sensurile lui etimologice : este ca si cum ai netezi ceva foarte, foarte complicat, adica ceva cu multe pliuri, ca o h\u00e2rtie mototolita oarecum. Iar tinerii mei colaboratori nu lasa nimic neumblat, se intereseaza de netezirea fiecarei cute, adica au \u00eentrebari peste \u00eentrebari, si aceasta avalansa de \u00eentrebari te predispune, uneori, la visul de a te arunca tu \u00eensuti \u00een bulgarele de zapada\u2026\u00cen fond, gasesc ca si asta \u00eenseamna verificarea peste doua decenii a unei teorii: posibilitatea \u2013 cel putin teoretica \u2013 de a plonja \u00een avalansa, \u00een \u201edu-u-ca-se’n-v\u00e2r-tin-du-se\u201c.
\nDiscutam despre ultima zi la \u201eTimpul\u201c a lui Eminescu, acel fatidic 28 iunie 1883. Totdeauna c\u00e2nd dezvolt acest subiect cel mai greu mi se pare sa \u201eexplic\u201c relieful (temporal si spatial) al informatiei. Noi putem, azi, sa refacem traseul lui Eminescu din acea zi oarecum pas cu pas si ceas cu ceas. Secventele acestui traseu au fost, \u00eensa, developate la momente diferite. Jurnalul lui Maiorescu se publica \u00een anii ’30 ai secolului al XX-lea, amintirile lui Slavici \u00een 1910, si apoi \u00een 1924, ale lui Vintila Rusu Sirianu abia \u00een 1967\u2026, amintirile lui Al. Ciurcu \u00een 1911, procesul verbal al politiei se descopera \u00een 1922 si se publica abia prin anii ’50 ai secolului trecut\u2026Or, chestiunea este sa putem reveni la acel 28 iunie 1883: ce stiau apropiatii lui Eminescu atunci, pe loc, despre \u00eennebunirea lui brusca, ce g\u00e2ndeau ei, ce socoteli \u00eesi faceau, etc.
\nIata, de pilda, \u00eencuierea lui Eminescu \u00een Baia Mitrasewski: despre acest episod s-a aflat abia \u00een 1911, dupa moartea lui Grigore Ventura care a fost martor la eveniment, \u00eel povestea adesea prietenilor \u2013 dar nu l-a asternut niciodata pe h\u00e2rtie, adica nu l-a facut public. De ce?
\nTinerii mei colaboratori ar trebui sa-si puna lor \u00eensile asemenea \u00eentrebari. Eu, ce pot sa spun? \u201ePentru ca\u201c: Grigore Ventura zice (dupa cum consemneaza Al. Ciurcu, cel care scrie aceasta amintire) ca l-a lasat pe poet \u00een baie si a mers la politie sa anunte ca sa vina sa-l ridice. Oricum ai da-o, oricum ai \u00eenv\u00e2rti-o \u2013 trebuie sa fii foarte sigur ca poetul era nebun, dar nebun de legat \u2013 altfel, apelul la politie aduce a delatiune, rezulta ca Grigore Ventura este cel care l-a turnat pe Eminescu. Si sa nu uitam ca acelasi Grigore Ventura \u00eel va acuza public, prin presa, la 15 august 1883, pe
\nAl. Macedonski ca-l face nebun pe Eminescu \u00eentr-o epigrama. Lucrurile se cos cu ata alba: el anunta politia la 28 iunie ca a \u00eennebunit Eminescu \u2013 si tot el anunta presa la 15 august ca Macedonski a spus-o \u2013 iar apoi, abia dupa 1911, dupa ce-si da obstescul sf\u00e2rsit, un prieten al sau, Al. Ciurcu, \u00eencredinteaza tiparului \u00eent\u00e2mplarile de la Capsa, de la Cotroceni si din baia Mitrasewski, povestite de el pe c\u00e2nd traia, dar niciodata asternute, \u201e\u00eencredintate\u201c h\u00e2rtiei. Ce s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla, \u00een fond si la urma urmei, daca poetul era lasat \u00een legea lui, adica sa-si faca baia fierbinte pentru care venise? Or, faptul ca Grigore Ventura nu scrie aceste lucruri, adica nu se face martor de bunavoie, nu declara pentru istorie si pentru amici ca el a chemat politia \u201epentru ca\u201c, \u2013 acest fapt pune sub semnul unei oarecare \u00eentrebari premisa, adica boala.
\nApoi, procesul verbal dresat la fata locului de comisarul Niculescu nu-l consemneaza pe Grigore Ventura drept martor sau crainic al bolii lui Eminescu. Locotenentul spune: \u201efiind informat de d.d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului \u201eTimpul\u201c, ar fi atins de alienatie mintala, ca s-au dus la stabilimentul de bai din str. Politiei nr. 4, de acum 8 ore si ca, \u00eencuindu-se \u00een baie pe dinauntru, refuza sa deschida\u201c.
\nDrept e ca acest act a iesit la iveala abia prin anii 50 ai secolului trecut, dar este de presupus ca Grigore Ventura stia de existenta lui, sau cel putin de existenta unui act ca atare, unde ilustrul sau nume nu avea ce sa caute\u2026 \u201epentru ca\u201c: stia ca nu el a anuntat politia. Iarasi: motiv pentru ca el sa nu fi depus marturie publica \u00een chestia recluziunii lui Eminescu.
\n\u00cen fine, regele, catre care-l \u00eendreapta Ventura pe poet ca sa nu mai ameninte tabloul din Cafeneaua Capsa, ci direct trupul fotografiat \u2013 ei bine, regele nu se afla la Cotroceni \u00een ziua de 28 iunie 1883: plecase la Peles. Or, agenda regala era publica, nu se putea ca un ziarist de la \u201eTimpul\u201c sa n-o cunoasca\u2026
\nSi, hai, regele ca regele, a fugit ca o naluca, dar pistolul lui Eminescu, unde este? De ce nu se afla pe lista de inventar dresata la fata locului, \u00een baia Mitrasewski, de comisarul de politie? L-a aruncat \u201ezmeul de la \u00abTimpul\u00bb\u201c ca pe un buzdugan dupa Maria Sa? De ce nu trage poetul un glont \u00een tavan sa se apere de navalitori, cei cinci sau sase prieteni si dusmani care au fortat usa cabinei sale? Se multumeste sa-i stropeasca din cada cu apa fiarta. N-ar fi trebuit sa stea cu el \u00eencarcat alaturi, pe tapsanul bazinetului?
\nSunt argumente asupra carora vom mai reveni<\/strong>
\nLucrurile devin, apoi, destul de \u00eencurcate, pentru ca amintirile lui Vintila Russu-Sirianu spun ca Eminescu a fost ridicat din baie pe la ora pr\u00e2nzului, iar comisarul Niculescu, \u00een concordanta cu Grigore Ventura, ne lasa sa \u00eentelegem ca era seara. Tot acest Russu-Sirianu mai spune ca poetul, c\u00e2nd a fost bagat \u00een duba, avea pe el o pereche de pantaloni prea lungi si niste papuci grei \u00een picioare \u2013 deci, nu era \u00een amintitul camisol de forta.
\nC\u00e2t despre Eminescu-el-\u00eensusi, parca \u00eentr-adins strecoara \u00eentre manuscrisele sale c\u00e2teva note din care aflam, de pilda, ca avea pistol si-l tinea aproape de corp, lucru c\u00e2t se poate de normal \u00een fond. Repet: daca ar fi avut si acum acest pistol la sine, de bunaseama poetul nu s-ar fi aparat cu apa fiarta din cada de grupul care sparsese usa cabinei si voia sa-l bage \u00een camisolul de forma: ar fi tras cel putin un foc de avertisment \u00een tavanul \u00eencaperii, cum facea, de pilda, Bismarck \u00een tinerete sa potoleasca dulaul unei vecine de pensiune care-l deranja cu latratul prea matinal (anecdota circula \u00een epoca, fac\u00e2nd parte din biografia eroica a Cancelarului)\u2026
\nSa zicem ca i l-a luat, acest pistol, Grigore Ventura, dupa scena de la Capsa c\u00e2nd poetul o amenintase pe doamna Capsa cu acel pistol buclucas.
\nTot din aceste notite din vara lui 1883, \u00eensa, mai aflam ceva: poetul avea nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t 20 de bilete de baie, deci avea un fel de abonament; oricum, \u00eesi petrecea foarte mult timp \u00een baia publica.
\nCum rezolvi at\u00e2tea nepotriviri, cum ti le explici, cum le explici altora?! Acest jurnalism de investigatie, foarte actual, cere raspuns la orice \u00eentrebare se iveste, vrea numai \u201epentru ca\u201c si \u201epentru ca\u201c, vrea sa lege, adica, secventele \u00eentr-o sinteza \u201einebranlabila\u201c, pe care s-o rostogolesti \u00een toate partile fara a zg\u00e2ria cu nimic suprafata de catifea a mesei de joc\u2026
\nAtragem atentia ca tragedia lui Eminescu se petrece \u00eentr-un loc foarte str\u00e2mt, \u00eentre Strada Politiei, unde se afla Baia Mitrasewski si sediul politiei, si Strada Apolodor, unde se afla locuinta lui Simtion si, destul de aproape, sediul Societatii Carpatii. Suntem pe malul drept al D\u00e2mbovitei, undeva \u00een spatele Bisericii Bucur, spre M\u00e2nastirea Antim. Poetul a venit cu birja de la Capsa, \u00eensotit de Grigore Ventura, a trecut mai \u00eent\u00e2i pe l\u00e2nga baie urc\u00e2nd \u00een susul D\u00e2mbovitei, spre Cotroceni, ca sa-l \u00eempuste pe rege, apoi, pentru ca Maria Sa nu se afla la Palat, s-au \u00eentors, probabil cu aceeasi birja, si, la aceeasi baie, Ventura a reusit sa se debaraseze de el \u2013 alerg\u00e2nd, apoi, alaturi, la politie, sa spuna ce a aflat timp de, sa zicem, o ora, o ora si ceva, c\u00e2t a stat \u00een compania lui Mihai Eminescu.
\nConfirmari regale<\/strong>
\nUn motiv \u00een plus, \u00eensa, si cel mai important, pentru care marturia lui Grigore Ventura sta sub semnul \u00eentrebarii pentru mine, este \u00eensiruirea de evenimente politice din ziua aceea, evenimente \u00een centrul carora se afla presa bucuresteana, si mai ales ziarul \u201eL’Ind\u00e9pendence roumaine\u201c, unde lucra chiar Grigore Ventura. Iata, \u00een acest sens, marturii de ultima ora foarte importante, ce vin sa \u00eencoroneze relieful at\u00e2t de accidentat al informatiei. Este vorba chiar despre corespondenta privata a regelui Carol I, recent descifrata si editata de dl Sorin Cristescu (Ed. Tritonic, 2005). Avem, asadar, scrisorile regelui din preajma lui 28 iunie 1883, catre ilustrul sau tata sau catre alte persoane din familie, din care extragem c\u00e2teva pasaje privitoare la presa: \u201eSemnificatia infama care s-a dat cuv\u00e2ntarilor tinute la festivitatile de la Iasi si comentariile despre prezenta lui Brialmont arata c\u00e2t de departe poate duce libertatea presei, fiind \u00een stare sa implice tara \u00eentr-un conflict primejdios cu vecinii. \u00cen ziarele rom\u00e2nesti si austroungare domneste la ora actuala o asa de uriasa iritare ca ne-am putea teme de o explozie\u201c (21 iunie \/ 3 iulie, catre Maria de Flandra, sora sa; generalul belgian Brialmont se afla \u00een tara, pe l\u00e2nga Galati, pentru a studia terenul, la rugamintea personala a lui Carol I, \u00een vederea construirii unei linii de fortificatii; presa straina a considerat ca el este consultant \u00eentr-o eventuala trecere armata a muntilor pentru Ardeal; adaugam \u00een aceasta paranteza ca, \u00een context, Imperiul Austro-Ungar a ordonat si a executat manevre militare \u00een Ardeal pentru intimidarea Regatului Rom\u00e2niei, manevre conduse de \u00eensusi Arhiducele Franz Ferdinand); \u201eDaca tonul presei rom\u00e2nesti este extrem de regretabil, cel al ungurilor a ajuns la limita nerusinarii, acestia cer cu o nemaiauzita nerusinare pur si simplu anexiunea \/noastra\/. \u00cen Germania, din nefericire, nu intra ziare scrise \u00een limba maghiara, care aici sunt foarte rasp\u00e2ndite, altminteri rom\u00e2nii ar fi tratati cu mai multa indulgenta. Germanii iubesc banii rom\u00e2nesti, dar se napustesc cu lovituri de b\u00e2ta asupra tarii\u201c (28 iunie \/ 10 iulie 1883, catre Karl Anton de Hohenzollern, tatal sau. Scrisoarea este trimisa de la Sinaia, unde regele se afla de doua zile: suntem exact pe 28 iunie 1883 c\u00e2nd Grigore Ventura vrea sa-l duca pe Mihai Eminescu la Palatul Cotroceni ca sa-l\u2026 \u00eempuste pe rege. Deplasarile suveranului erau, desigur, publice, toata lumea, si mai ales presa, stia ca el este \u00een drum spre Germania, Ventura nu prea are cui spune ca Eminescu \u00eel cauta pe rege \u00een capitala \u2013 doar daca, iarasi se impune constatarea, \u2013 daca suntem ferm convinsi ca poetul era cu adevarat nebun de legat si nu mai stia pe ce lume se afla).
\nIata, apoi, parerile suveranului despre ziarul \u201eL’Ind\u00e9pendence roumaine\u201c (aleg un pasaj mai semnificativ dintre multele la \u00eendem\u00e2na; regele afirma de c\u00e2teva ori ca foaia frantuzeasca face politica Rusiei pentru ca se hraneste masiv din rublele pe care imperiul i le furnizeaza): \u201eZiarele rasp\u00e2ndesc \u00een continuare stiri false pe aici. Cea mai rea foaie \u00een aceasta privinta este \u00abL’Ind\u00e9pendence roumaine\u00bb care se hraneste din minciuni, povesti de scandal si atacuri josnice \u00eempotriva guvernului. Presa straina din nefericire \u00eesi ia stirile din acest izvor necurat si ziarele bucurestene simpliste repeta apoi totul papagaliceste. Nemarginita libertate a presei nu ne permite sa luam masuri \u00eempotriva lor\u201c (25 august \/ 6 septembrie 1882, catre acelasi).
\nCa sa demonstrez acelasi lucru, mie mi-au trebuit spatii largi si investigatii destul de lungi (abia crezute de catre tinerii mei colaboratori\u2026), acest izvor at\u00e2t de limpede, regal cu adevarat, nu fusese scos la iveala. Iar acum, c\u00e2nd \u00eel avem, trebuie sa facem racordarea acestor informatii la domeniul eminescologiei \u2013 adica, prelungind metafora capului statului, sa aducem apa proaspata si \u00een gradina noastra, dar nu cu ulciorul, ci de-a dreptul. (Scuze pentru\u2026 intertextualitate, dar cu totii suntem dominati de limbajul de lemn; noi, cei mai \u00een v\u00e2rsta adica).
\nAsadar, de ani buni \u201eL’Ind\u00e9pendence roumaine\u201c facea zile fripte guvernului Bratianu, transport\u00e2nd \u00een Europa si pun\u00e2nd zilnic pe mesele ambasadorilor, ministrilor, presedintilor, regilor \u2013 b\u00e2rfe, intentii, chiar secrete de stat. Dupa dezvaluirile ei privind discursurile iredentiste de la Iasi, din 6 iunie 1883, c\u00e2nd s-a dezvelit statuia lui Stefan cel Mare, Europa ziaristica si politica s-a \u00eencins, a luat foc adica, a ars mocnit p\u00e2na la 28 iunie si \u00een aceasta zi a izbucnit flacara. Guvernul Bratianu a luat, \u00een fine, masuri \u00eempotriva presei, mai exact l-a expulzat din tara pe directorul foii franceze, cetateanul francez \u00c9mile Galli. Situatia o cerea: Austro-Ungaria rupsese relatiile diplomatice cu Regatul Rom\u00e2niei pentru 48 de ore (si executa manevre armate \u00een Carpati, \u00een timp ce presa maghiara striga ca a venit timpul ca imperiul sa-si anexeze Valahia si Moldova; aceste scenarii geopolitice erau foarte vii \u00een epoca, iar prin 1879 filosoful Vasile Conta c\u00e2stigase notorietate nationala dezvolt\u00e2nd unul asemanator prin presa), Bismarck amenintase Regatul Rom\u00e2niei cu declararea razboiului (printr-o telegrama secreta catre rege), \u00cemparatul Wilhelm I al Germaniei transmisese, de asemenea, o scrisoare de amenintari, \u00een care soma Rom\u00e2nia sa intre \u00een alianta militara, spun\u00e2nd textual (traducerea d-lui Sorin Cristescu \u00een scrisoarea lui Carol I din 25 iulie \/ 6 august 1883 catre tatal sau): \u201eCu sau fara alianta, Rom\u00e2nia trebuie sa subscrie la conditiile \u00eenvingatorului\u201c (asta aducea aminte de Congresul de pace de la Berlin, c\u00e2nd Rom\u00e2niei i s-au impus conditiile la masa verde, desi fusese \u00eenvingatoare pe c\u00e2mpul de lupta), Rusia cerea, de asemenea satisfactii. Trebuia facut ceva, iar guvernul a facut totul si \u00eenca ceva pe deasupra. I se cerea sa retracteze si sa-si prezinte scuze: Petre Gradisteanu (autorul discursului iredentist de la Iasi) a mers, \u00een persoana, la Viena sa-si ceara scuze \u2013 dar l-au \u00eensotit si ministrul de externe, D. A. Sturdza si ministrul C. Statescu. Cu misiuni asemanatoare \u00een lumea germana se afla Regina Elisabeta, mergea acum Carol I \u00eensusi \u2013 si se mai aflau I. C. Bratianu, P. P. Carp si Titu Maiorescu. \u00cen vara aceasta fierbinte se coace alianta \u2013 iar fructul va fi cules \u00een toamna, printr-o iscalitura rece si discreta a lui I. C. Bratianu.
\nViata, ca o caricatura<\/strong>
\nTextualizez iarasi \u2013 dar de data aceasta printre numeroasele caricaturi de epoca ce-l \u00eenfatiseaza pe primul ministru primind \u201edusuri filogermane\u201c, pe acelasi \u00eempreuna cu C. A. Rosetti \u00een postura de Adam si Eva \u00een Paradis, sub pom, ademeniti de sarpe (\u00een persoana ministrului de externe al Austro-Ungariei) si izgoniti de M. Kogalniceanu cu un b\u00e2t divin, etc. Acest fond de caricaturi \u2013 care, dupa c\u00e2te \u00eemi amintesc, \u00eei placusera p\u00e2na si lui Zigu Ornea, un critic foarte aspru al cartii mele din 1994, dar \u00eembl\u00e2nzit cu masura c\u00e2nd a scris despre cele ulterioare \u2013 pare mai graitor dec\u00e2t documentele \u00eensele. Pe tinerii de azi \u00eei fascineaza de-a dreptul. Este, poate, momentul sa amintesc aici ca revistele de caricaturi au fost exceptate cu buna stiinta de la baza informativa a \u201eBibliografiei M. Eminescu\u201c la care am lucrat \u00een Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne. Argumentele erau pertinente: caricaturile necesita interpretari \u00eendelungi si, apoi, nu au la baza adevarul istoric \u2013 ci fantezia, presupunerile caricaturistilor. \u201eRom\u00e2nul\u201c \u00eensusi \u00eei reproseaza \u201eTimpului\u201c, si nu o data, ca face caricaturi \u00een scris \u00een loc sa discute realitatea: \u201ePublicul are \u00eensa mai mult bun simt dec\u00e2t crede opozitiunea; el citeste de petrecere \u00eenjuraturile si calomniile cu care se m\u00e2njesc organele opozitiunii, \u00eentocmai cum se uita cineva la niste caricaturi care cu c\u00e2t sunt mai pocite cu at\u00e2t atrag mai mult privirile, dar dupa ce a citit si a r\u00e2s el zice reprezentantilor opozitiunii: puteti fi buni caricaturisti, puteti fi neobositi si cutezatori calomniatori, nu puteti fi \u00eensa buni si devotati oameni de guvern, pentru ca nu sunteti seriosi\u201c (27 nov. 1880); \u201eLa citirea acestor elucubratii ne-am \u00eentrebat daca n-avem de-a face cu-un lunatic\u201c (6 august 1881); \u00een nr. din 14 august 1881 numeste patura superpusa faimoasa teorie a \u201enascocitorului de la \u00abTimpul\u00bb\u201c, iar pe autor: \u201eun redactor poznas de la un ziar de insulte\u201c \u2013 totul este o \u201eelucubratie\u201c; \u201eNu e de mirare ca potrivnicii nostri sa cada \u00een asemeni aberatiuni c\u00e2nd, prin comparatiile lor, mai mult sau mai putin pitoresti, se ratacesc \u00een regiunea stelelor, parasesc terenul practic al unei discutiuni serioase\u2026\u201c (6 nov. 1882)
\nAsa e \u00een privinta caricaturilor \u00een general: nu pot fi luate ca etalon al realitatii. Dar marja lor de adevar este de luat \u00een seama, ele se bazeaza pe intuitie \u2013 si de multe ori istoria se face cu intuitia ziaristilor. \u00cen fond, nu iese fum p\u00e2na nu faci foc: iar daca alt indiciu al focului \u00een afara acestor caricaturi nu ai \u2013 trebuie sa le iei \u00een consideratie pe ele. \u00cen plus, ele pastreaza \u00eencifrata, deci transmit \u00een masura \u00een care reusim sa descifram, acea stare de spirit a momentului, care ne intereseaza, \u00een fond, at\u00e2t de mult.
\nMai exact, desi acest tratat secret de alianta dintre Rom\u00e2nia si Tripla Alianta, ce-l anihileaza si pe Eminescu, este un tratat secret, toata lumea stie de el, \u00eel banuieste exact daca se poate spune asa. Replica din epoca era, prin octombrie 1883, aceasta : \u201eCine face mia-miau pe acoperis, d-le Bratianu?\u201c. Se auzea mieun\u00e2nd si nu se stia ca pisica este cea care miauna\u2026 Era, deci, un fel de \u201eM\u00e2nastire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce e\u2026\u201c. Greutatea vine, astazi, din descifrarea acestor caricaturi, adica din identificarea chipurilor si a situatiilor. Ajunsesem \u2013 cred ca eram printre singurii, si nu o spun cu tristete, ci cu disperare \u2013 sa pot citi colectii \u00eentregi de reviste de caricaturi \u2013 fara sa mai am nevoie de dictionar. Ma familiarizasem, adica, at\u00e2t cu oamenii c\u00e2t si cu \u00eent\u00e2mplarile. Am lucrat mult timp la o editie pe care o intitulasem \u201eEminescu \u00een caricaturi\u201c \u2013 si care cuprindea texte ziaristice de M. Eminescu ilustrate cu caricaturi sincrone. Nu e vorba de desene puse la textele eminesciene, de o ilustrare intentionata asadar, ci de aceleasi evenimente descrise de Eminescu \u00een ziarul \u201eTimpul\u201c \u2013 si de anonimii desenatori ai momentului \u00een caricaturi publicate \u00een alte ziare si reviste. Sincronicitatea este fascinanta \u2013 iar scoaterea la iveala a unei asemenea carti ar spulbera \u2013 poate chiar definitiv \u2013 prejudecata ca \u201egrafica militanta din ziarele de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea este lipsita de valoare artistica\u201c (am citat din memorie din concluzia lui Andrei Otetea, facuta, parca, sa scoata din circuit acest capitol \u2013 care, iata, nici nu se credea ca mai exista). Negasind \u00eentelegere pe parcursul documentarii (adica, ajutor sa scotocesc, sa fotografiez si, mai recent, sa scanez, bani pentru aceste operatiuni etc.) \u2013 si nici sponsor dispus sa ma ajute \u2013 tema a ramas nestrabatuta astept\u00e2nd, poate, \u00een vreun viitor pe cineva sa i se dedice\u2026 Pot oferi consultatii.
\nRevin, dupa aceasta digresiune, agreabila sper, la 28 iunie 1883 si la guvernul I. C. Bratianu. I s-a mai cerut sa verifice Societatea Carpatii, care desfasura activitate subversiva pentru unirea Ardealului cu tara. A organizat razii, perchezitii, devastari ale sediului din Apolodor. \u00cen compensatie la toate acestea, poate, sau poate tot la cererea Austro-Ungariei (nu se poate sti, pentru ca legea \u00een virtutea careia s-a actionat scutea de explicatii) guvernul l-a expulzat pe amintitul \u00c9mile Galli. S-au facut rapid dislocari si reasezari, un redactor al foii franceze a venit la \u201eTimpul\u201c conservatorilor \u2013 care si-a schimbat mult configuratia, orientarea, directia politica. Iar pe fondul acestor evenimente at\u00e2t de brusc \u00eenfierb\u00e2ntate \u2013 apare stirea ca a \u00eennebunit Eminescu.<\/p>\n

Simpla \u00eenseriere a \u00eennebunirii sale \u00eentre evenimentele politice si ziaristice ale momentului ridica semne de \u00eentrebare. Daca mai adaugam ca stirea nebuniei apare \u00een ziarul \u201eRom\u00e2nul\u201c, oficiosul guvernului (de fapt, al aripii rosettiste din partidul liberal) \u2013 si este confirmata peste doua zile de ziarul \u201eTimpul\u201c, institutia la care lucra poetul (iar confirmarea este redactata cam \u00een acesti termeni: \u201e \u2026 unul dintre redactorii acestei foi, D. Mihail Eminescu, a \u00eencetat a mai lua parte la redactie atins fiind \u00een mod subit de o grava boala\u2026\u201c, deci se anunta \u00eent\u00e2i demiterea, \u00eencetarea contractului \u2013 iar apoi motivatia de rigoare), daca mai tinem cont ca \u00een epoca declararea publica a nebuniei cuiva \u00eel excludea automat pe acela din viata publica daca nu facea dovada credibila ca este sanatos \u2013 iata ca ajungem \u00een fata unui alt adevar dec\u00e2t cel cu care ne-a obisnuit o traditie \u2013 cum sa-i spunem? \u2013 cel putin narcisista\u2026 Ma rog, un alt adevar daca suntem adeptii adevarului dublu ori multiplu \u2013 sau, iata, \u00een fata celuilalt, singurului adevar\u2026 ascuns p\u00e2na acum. Anume, se contureaza ideea ca, pe fondul unei crize nervoase reale, datorate probabil stresului, Eminescu este \u00eendepartat din viata publica \u00eentr-un context public care cerea imperios ca el sa fie redus la tacere. Despre acest stres vorbeste el \u00eensusi, si \u00een doua scrisori catre Veronica Micle l-am regasit \u201e\u2026Cel putin sase luni de zile mi-ar trebui ca sa-mi vin \u00een fire, ca masina intelectuala sa devie capabila a mai concepe ceva\u2026\u201c (mai 1882, vezi \u201eDulcea mea doamna\u2026\u201c, p. 279).
\nSi \u00eenca mai limpede: \u201eDraga mea copila \u2013 tu trebuie sa-ti \u00eenchipuiesti astazi sub figura mea un om foarte obosit, de vreme ce sunt singur \u00een negustoria asta de principii si peste aceasta bolnav care ar avea nevoie de cel putin sase luni de repaus pentru a-si veni \u00een fire. Ei bine, de sase ani aproape o duc \u00eentr-o munca zadarnica, de sase ani ma zbat ca-ntr-un cerc vicios \u00een cercul acesta, cu toate acestea, e singurul adevarat, de sase ani n-am liniste, n-am repaosul senin de care as avea at\u00e2ta trebuinta pentru ca sa mai pot lucra si-altceva dec\u00e2t politica. Quelle vie, mon Dieu, quelle vie! \u00centeleg ca, cu vremea, un om sa se \u00eenrautateasca, cum m-am \u00eenrautatit eu si n-am dec\u00e2t o singura zare de lumina \u00een viata mea \u2013 afara de tine. \u00cen privazul negru-al vietii o icoana de lumina\u201c (Idem, 12 august 1882, p. 34; atrag atentia ca textul nu e de loc usor de \u00eenteles. \u00cel interpretez: asadar, \u00een acest cerc vicios care este singurul adevarat m-am \u00eenrautatit pentru ca acesta a devenit singura mea zare de lumina \u2013 \u00een afara de tine; revin: sunt doua zari de lumina, cercul vicios \u00een care traiesc adevarul \u2013 si tu. Se citeaza pe sine cu finalul la \u201eSinguratate\u201c, din 1878, prima poezie pe care a publicat-i \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c c\u00e2nd s-a mutat la Bucuresti, si la care va reveni \u00een scrisori las\u00e2ndu-ne sa \u00eentelegem ca este poezia sa de plecare din Iasi, de l\u00e2nga \u201esinguratatea \u00een doi\u201c pe care si-o crease acolo.)
\nVorbeam mai sus de nepotriviri; dar cum rezolvi asemenea potriviri, pentru ca lui Eminescu i-au trebuit, \u00eentr-adevar, sase luni de zile ca sa-si revina dupa socul de la 28 iunie 1883: la \u00eenceputul lui 1884 el era sanatos si-i scria lui Chibici ca nu poate de loc sa-si dea seama ce i s-a \u00eent\u00e2mplat. Observati c\u00e2t de atent calculeaza cei sase ani de ziaristica scursi, de c\u00e2te ori \u00eei aminteste, c\u00e2t de imperativa i se pare aceasta pauza de sase luni\u2026Nu cumva era un fel de \u201eboala\u201c pe care a mai avut-o, de care stia ca nu scapa dec\u00e2t prin odihna?!…
\nDiscutam lucruri omenesti, dar suntem prinsi, de fapt, \u00eentr-o foarte str\u00e2nsa plasa de evenimente inter-omenesti si nu mai prididim sa-i numaram ochiurile, unul c\u00e2te unul\u2026
\n\u2026 Toata aceasta \u201epoveste\u201c a plasei de evenimente a trebuit s-o reverific pentru a nu stiu c\u00e2ta oara \u2013 dar e mult timp de c\u00e2nd \u00eencetasem aceasta \u201eliturghie a documentelor\u201c \u2013 \u00een fata tinerilor mei prieteni de la Televiziunea Rom\u00e2na, \u00eentre care D-nele Anda Orban si Camelia Robe ma urmareau foarte atente, destul de ne\u00eencrezatoare, cu cartile mele deja citite si adnotate, cu \u00eentrebari pregatite pentru fiecare secventa temporala \u00een parte. O spun si cu tristete si cu bucurie: am convins destul de greu \u2013 si mai mult dec\u00e2t mine au convins cartile si ziarele de epoca pe care le-am scos din biblioteci si le-am aratat spre documentare, si mai ales aceste caricaturi care ne repun, oarecum, \u00een contextul \u201eAcademiei Catavencu\u201c de azi. E trist sa nu te creada lumea pe tine \u00eensuti, dar e bine ca cel putin dovezile pe care le aduci devin, adica ram\u00e2n, cel putin ele, credibile\u2026 \u00cen fond, suntem efectul izvoarelor noastre de informatie, ele sunt si ram\u00e2n cauza.
\nEminescu, \u00eentre gazde<\/strong>
\nSi s-a mai \u00eent\u00e2mplat ceva \u00een timpul acestei documentari colective, ceva care le-a impresionat foarte mult pe doamnele si domnisoarele teleaste si care, iarasi, pe mine m-a cam \u00eentristat. Anume: totul le-a mers \u00een plin, cum spun d\u00e2nsele si cum ma roaga insistent sa tin minte si sa consemnez. Desi \u00een miezul verii, la toate institutiile unde au mers li s-au deschis portile, li s-a oferit sprijinul, au fost primite ca niste adevarati oaspeti, ca mesageri ai spiritului eminescian. Le-a trebuit o pagina din ziarul \u201eTimpul\u201c \u2013 si \u00centreprinderea Monitorului Oficial al Statului, prin excelenta ei tipografie, le-a montat una dupa fotografii; le-au trebuit manuscrise \u2013 si Biblioteca Academiei le-a deschis voioasa cufarul: chiar la Palatul Cotroceni li s-a permis sa filmeze o trasura de epoca, \u00een poarta\u2026Cum sa nu fie bine, cum sa nu intre \u00een ordinea miraculosului material, obiectiv, acest drum pe lauri?
\nC\u00e2nd ma g\u00e2ndesc, \u00eensa, cum mi-a mers mie \u00een cei sapte sau opt ani de documentare la aceasta tema, c\u00e2te greutati peste greutati am ridicat ori ocolit, c\u00e2t a trebuit sa mint, sa fur, sa \u00eensel, sa (ma) rog, sa ma umilesc pentru \u201ea avea acces la informatii\u201c, cum se zice, si mai ales c\u00e2te surse n-am putut \u00eenca sa consult nemaiav\u00e2nd chef sa-mi exercit acele deprinderi \u2013 \u00eemi vine sa cred ca, daca pe ei, cei de astazi, Eminescu \u00eensusi i-a ajutat, ca un duh binevoitor, atunci pe mine m-a \u00eempiedicat cu o \u00eenversunare de-a dreptul metodica. Sunt si \u00een eternitate doi de Eminescu?!
\nPentru ca e la moda sa definim \u201especificul national\u201c (o fac si antrenorii de fotbal, si crainicii \u2013 iar ziaristii, aproape la tot pasul), voi zice si eu: asta este, rom\u00e2nii au o mare \u00eencredere \u00een institutii, \u00een grupuri organizate \u2013 si nu cred de loc, sau aproape de loc, \u00een oamenii singuri. Daca eu \u00eensumi as fi mers, chiar acum, prin aceste institutii, \u00een locul tinerilor mei prieteni, cu toate cartile si argumentele mele cu tot as fi fost dat afara sau tinut la poarta. Pentru ca sunt tineri, pentru ca sunt un grup, o institutie (desigur, respectabila) \u2013 dar mai ales pentru ca sunt frumosi si cred, au ajuns sa creada \u00een dovezile dovezilor mele \u2013 lor li se astern potecile \u00een cale si reusesc \u00een c\u00e2teva saptam\u00e2ni sa \u00eencheie o cercetare care mie mi-a luat c\u00e2tiva ani din viata…
\nTot tinerilor mei prieteni teleasti li se datoreaza, \u00eensa, si o descoperire foarte importanta privind lumea lui Eminescu prinsa \u00een hora aceasta a lui 28 iunie 1883. Este vorba de stabilirea exacta a identitatii unuia dintre prietenii lui Eminescu, anume G. Ocasanu. Este unul dintre cei doi prieteni care l-au anuntat pe comisarul Niculescu de boala poetului. Observati nuantele din raportul acestuia: \u201e\u2026 fiind informat de d. d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului \u00abTimpul\u00bb, ar fi atins de alienatie mintala, ca s-a dus la stabilimentul de bai din str. Politiei nr. 4, de acum 8 ore si ca, \u00eencuindu-se \u00een baie pe dinauntru, refuza sa deschida\u201c. Deci nu e vorba de poetul, ci de ziaristul politic Eminescu (ziarul \u201eTimpul\u201c era oficiosul conservator, al opozitiei asadar): cei doi sunt, si ei, convinsi ca a fost atins de alienatie mintala \u2013 dar politistul pune la conditional perfect si adauga motivatia. Politaiul e baiat cu scoala, nu se-ncrede \u00een delatiuni. Este o \u00eentrebare de ce pastreaza el \u00een raport afirmatia celor doi ca ziaristul s-a \u00eenchis \u00een baie de 8 ore. Ar \u00eensemna fie ca ne aflam \u00een seara zilei de 28 iunie 1883, pe la orele 19-20, fie ca el ia de buna ce i se spune de catre cei care au numarat \u00een felul lor orele.
\nNetezind relieful accidentat al informatiei, stim cam aceste lucruri despre orele zilei aceleia. La Titu Maiorescu: \u201eAstazi, marti, la ora 6 dimineata o carte de vizita de la d-na Slavici, la care locuieste Eminescu, cu aceste r\u00e2nduri scrise: Domnu Eminescu a \u00eennebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca foarte reu. Cur\u00e2nd dupa aceea Simtion la mine, \u00eent\u00e2ia oara. M-am dus cu el la dr. Sutu si am pus sa se pregateasca \u00een a sa Casa de sanatate o camera pentru Eminescu; am luat asupra mea plata pentru aceasta, 3oo lei pe luna; apoi am venit acasa, am \u00eenstiintat \u00eenca pe Th. Rosetti despre aceasta. Pe la 10 veni cu trasura la mine Eminescu, binecuv\u00e2nta, cu privirea fixa, pe sotia mea si pe Ilie Nicolescu care tocmai pleca, ma \u00eembratisa tremur\u00e2nd. Eu \u00eei aratai pe Hermes si pe Venus din Milo, la care el zise, cu privirea \u00een extaz: Lasa, ca va re\u00eenvia arta antica! Potrivit \u00eentelegerii (ce avusesem cu Simtion), i-am spus ca trebuie sa se duca la Simtion, pentru societatea Carpatii. Mi-a cerut sa-i dau 5 lei pentru trasura, si a plecat cu trasura acolo (la Simtion). De acolo e vorba sa fie dus la dr. Sutu. Numai de s-ar face asta fara greutate! A venit apoi la mine Caragiali, la masa; a izbucnit \u00een lacrami c\u00e2nd a auzit ce e cu Eminescu\u201c.
\nC. Simtion n-a luat niciodata cuv\u00e2ntul \u00een chestia Eminescu \u2013 si ram\u00e2ne unul dintre cei mai \u00eendatorati fata de istorie si fata de poet. Stim despre el ca era inginer de drumuri si poduri, lucrase la canalizarea D\u00e2mbovitei si de prin 1882 devenise un fel de gazda de rezerva a lui Eminescu: poetul \u00eesi transporta \u00een casa lui, putin c\u00e2te putin, bunurile \u2013 \u00eenteleg\u00e2nd ca nu mai poate convietui alaturi de Madame Slavici. Sa-l lasam pentru c\u00e2teva momente \u00eempreuna cu G. Ocasanu si sa vedem ce e cu mutarea lui Eminescu.
\n(va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Relieful informatiei Mi-am petrecut vara lui 2005 \u00een verificari cerute de necesitati: rug\u00e2ndu-ma tinerii realizatori ai emisiunii \u201eMari rom\u00e2ni\u201c de la TVR1 sa-i ajut pentru un film documentar despre viata de ziarist a lui Mihai Eminescu, a trebuit sa le explic pe larg documentatia la cartea mea \u201eA doua viata a lui Eminescu\u201c, din 1994.… Cite\u0219te mai mult »Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6394,6395],"class_list":["post-9089","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eminescu-la-timpul","tag-jurnalistul-eminescu"],"views":4896,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9089","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9089"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9089\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9089"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9089"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9089"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}