C\u00e2ntul urmator (al XI-lea) este preponderent moralistic. Este, \u00een fapt, partea cea mai erudita si mai substantial filosofica din \u201eTiganiada\u201c. Budai-Deleanu da, \u00eent\u00e2i, o viziune sceptica a lumii, pe urmele, s-ar parea, ale \u201eDivanului\u201c cantemiresc. Deosebirea nu este numai de limba, dar si de perspectiva pentru ca \u00een \u201eDivanul \u00eenteleptului cu lumea\u201c punctul de vedere este acela al moralei crestine si, \u00een parte, al filosofiei stoice, \u00een \u201eTiganiada\u201c viziunea asupra moravurilor lumii si a instabilitatii morale a firii omenesti este aceea a unui intelectual care a citit mult si a vazut multe \u00een lumea profana. Discursul lui \u00eencepe cu o jeluire provocata de sentimentul neputintei de a \u00eendrepta \u201eomenirea ticaloasa\u201c (\u201eDoamne, la ce-mi dadusi minte buna\/ S-inima de mila s\u00e2mtitoare,\/ Deaca nu mi-ai dat cu ceste \u00eempreuna\/ Si putere \u00een m\u00e2ni izb\u00e2nditoare,\/ Sa pedepsesc pe toti cei ce \u00eensala\/ S-asupresc oamenii fara sfiala!…\/\/ C\u00e2nd vad omenirea ticaloasa,\/ Cu totul oarba si \u00eentunecata,\/ Dupa mii si mii de-ani abia scoasa\/ Din pruncie, \u00een vraji afundata,\/ Pl\u00e2ng cu lacreme necontenite,\/ Cum pl\u00e2ngeai oarec\u00e2nd, Eraclite!\u201c), urmat de un recensam\u00e2nt al relelor pe care le face omul ticalosit: strica si ucide pe altul, \u00eesi huleste propria fiinta (\u201eceea ce nu face nicio jivina\u201c!), se preda patimilor ur\u00e2te, rataceste \u00een lumea larga pentru a str\u00e2nge \u201emargele si pietri nestamate\u201c sau oase de elefant (sic); \u00een fine, omul, fire nestatornica si vanitoasa, umbla dupa mariri si, apuc\u00e2ndu-l pofta de domnie, ajunge tiran si, pe unde merge, strica bunele r\u00e2nduieli (arde orase, sate, robeste tari). Autorul se vaita, \u00een aceste stihuri tagaduitoare, \u00een stilul vechilor profeti: cere socoteala \u2013 cuviincios, smerit, e drept \u2013 dar cere socoteala lui Dumnezeu pentru faptul ca \u00eengaduie pe \u201eslavitii t\u00e2lhari\u201c sa stap\u00e2neasca si sa strice lumea. T\u00e2lharii vestiti ai istoriei sunt, dupa socoteala teologului transilvan, Cinghishan, Tamerlan, crestinii spanioli care taie pe mexicani pentru a le lua bolovanii de aur, sau arabii ce umbla \u00eentr-o m\u00e2na cu sabia si \u00een alta cu \u201eAlcoranul\u201c sf\u00e2ntec\u00e2nd pe cei ce nu cinstesc \u201eluna \u00eengiumatata\u201c sau \u201enu-si taie \u00eemprejur madulare\u201c… Interogarea divinitatii anunta, cu toate diferentele de limbaj si de natura motivatiei, tematica psalmilor arghezieni: \u201e\u00cenveti dogme, care nice o minte\/ Le cuprinde, obiceaiuri afara\/ De fire si crezam\u00e2nturi sfinte,\/ \u00censa nice o stiinta adevara,\/ Nice o precepere si s\u00e2mtire\/ Potrivita cu omeneasca fire.\/\/ Tu \u00eenveti pe om ca el sa nu vaza\/ C\u00e2nd vede, sa nu stie c\u00e2nd stie;\/ Iar c\u00e2ndu-i de-a crede, sa nu creaza,\/ Zac\u00e2ndu-i ca mintea-i nebunie,\/ S\u00e2mtirea-i patima rusinata,\/ Firea-i totdeuna necurata\u201c.
\n\u00cen seria acestor t\u00e2lhari vestiti intra \u2013 cum se observa \u2013 si crestinii, care ard pe necredinciosi (referinta este, aici, la \u201eincvizitia sf\u00e2nta\u201c), se numara si musulmanii care iau viata ghiaurilor, \u00een fine, pe lista sunt trecuti si jidovii care urgisesc pe goi. Moralistul din \u201eTiganiada\u201c nu arata partinire c\u00e2nd este vorba de neamuri si religii, dovedind, astfel, a fi obiectiv si diplomat. \u00cesi pl\u00e2nge \u00eenca o data soarta \u00een stihuri bine strunite si deloc prefacute: \u201eVai de cel care vede si stie,\/ Vai de care zice ca precepe,\/ De trei ori vai de cei ce graiesc\/ Ca mintea-i dar dumnezeiesc!\u201c.
\nDupa aceasta aspra moralizare a lumii \u00een stilul unui sceptic cultivat, \u00eencheiata, se remarca usor, printr-un vaiet biblic, autorul epopeii revine la tema ideologica. Dupa Baroneu si Slobozan, ia cuv\u00e2ntul bunul Janalau care reprezinta \u00een aceasta dezbatere politologica momentul sintezei. \u00centelept si deplin obiectiv, el este un om al adevarului. Morala lui este astfel bazata, se va vedea, pe toleranta si pe o cumpanire filosofica a lucrurilor: \u201eFiescui si, dupa cunostinta,\/ Sa graim totdeuna adeverinta\u201c si \u201eCumpenind cu filosoficeasca\/ Minte tot lucrul cum se cuvine\/ Ne vom dovedi ca fiescare\/ Chip dintr-este folosul sau are\u201c.
\nJanalau \u00eencepe tactic prin a arata binefacerile, apoi neajunsurile sistemului monarhic, trece la foloasele si relele republicii si ale democratiei, propun\u00e2nd la urma ca forma de guvernanta \u00een statul tiganesc o combinatie ciudata: \u201eo demo-aristo-monarhiceasca\u201c, adica o sinteza din toate sistemele de c\u00e2rmuire… Tezele lui, p\u00e2na la aceasta struto-camila din c\u00e2mpul filosofiei practice, sunt formulate, \u00een spiritul g\u00e2ndirii iluministe europene. El este de parere ca toate formele de domnie pot fi bune sau rele, nu prin natura lor, ci prin legile pe care se bizuie. Oamenii se nasc deopotriva din fire si au, deci, aceleasi drepturi. De aceea, nimeni nu are voie sa stap\u00e2neasca pe altul si \u201esa-i puna jugul \u00een grumazi\u201c, iar cei care pretind ca \u201eau minte \u00eengereasca\u201c si \u201etoata \u00eentelepciunea plina\u201c tind \u00eentr-un chip sau altul spre \u201eamarnica despotie\u201c. Janalau vrea, dar, ca \u00een societatea ideala sa domneasca legea, nu un individ oarecare. Vrea, apoi, ca dregatoriile \u00een stat sa nu fie vesnice, pentru ca ele pot duce la coruptie: \u201e\u00censa ca nice o dregatorie\/ Sa fie purure traitoare,\/ Ca aceasta-i un feliu de despotie,\/ Si persoanele poruncitoare\/ Prin lunga vreme sa \u00eenvolnicesc,\/ Legile fr\u00e2ng sau le schimosesc\u201c.
\nIata o problema care agita, dupa mai bine de doua secole, si democratiile moderne. Budai-Deleanu o formuleaza la 1800 \u00een limbajul lui compozit. Personajul sau recomanda, de asemenea, ca dregatoriile sa nu fie platite si sa fie ocupate, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, de cetatenii responsabili. Sa fie exclus doar cel care, la data alegerii, se dovedeste a fi \u201enevrednic de rea vietuire\u201c. Nici o oaste sa nu fie \u201estatatoare\u201c, adica permanenta \u00een stat, si nici sa fie platita din venitul tarii. Oastea sa fie slujita, iarasi, de \u201efiestecare cetatean\u201c \u2013 \u201efara nicio mita\u201c, altfel spus: gratuit…
\nDaca ar trebui sa definim pe scurt forma de stap\u00e2nire pe care o propune bunul si \u00eenteleptul Janalau \u00een parlamentul reprezentat de cetele de tigani, am putea spune ca este vorba de o utopie iluminista, o utopie politica scoasa din carti, o utopie rationala, bazata, \u00een esenta, pe ideea ca o buna guvernanta este aceea condusa de legi drepte si ca omul, bun din fire si cu drepturi egale la nastere, trebuie educat (luminat) \u00een spiritul legilor. Janalau este pe punctul de a convinge adunarea si, pentru a pune \u00een aplicare ideile sale, propune o \u201ecomisie (…) de procopsiti carturari\u201c, care sa citeasca pe Platon si sa consulte si alte \u201eforme de chivernisiri streine\u201c… Comisia sa nu aleaga o singura forma straina, ci din toate c\u00e2te ceva: \u201elu\u00e2nd cel mai bun si de folos\/ Toate cele \u00eentoarsara pe dos\u201c.
\nIdeea unei puteri combinate (demo-aristo-monarhica) nu-i totusi o pura fantezie a lui Ion Budai-Deleanu. A circulat \u00een mediile intelectuale franceze \u00eenainte de iluministi. Este citat un precursor al lui Montesquieu din secolul al XVII-lea, Bernard de la Roche-Flavin, care crede ca sistemul de putere galic din vremea lui este deja o combinatie dintre Monarhie, Aristocratie si Republica, cu rolul de a se sustine si de a se supraveghea \u00eentre ele… Un text din 1721 (citat de cei care au studiat filiatia acestei utopii politice), recomanda o formula de guvernam\u00e2nt care sa uneasca, tot asa, Monarhia, Aristocratia si Democratia. Ideea este sustinuta, teoretic, de iluministi (Montesquieu, d’Holbach) care considera ca o solutie mixta de guvernam\u00e2nt ar putea controla apetitul de putere si ar \u00eempiedica formele de coruptie. Proiectul iluminist este reluat, \u00een 1802, \u00een Franta revolutionara si el a avut ecouri peste tot \u00een Europa, inclusiv \u00een Tarile Rom\u00e2ne. Istoriografii nostri citeaza pe logofatul Dumitrache I. Sturdza, autorul unui \u201ePlan sau o forma de obladuire republiceasca aristo-democraticeasca\u201c care, dupa cum spune si titlul, vrea sa \u00eempace toate structurile puterii pe pam\u00e2ntul p\u00e2rcalabilor din Moldova, aflat \u00eenca, sa nu uitam, sub obladuire turco-fanariota1…
\nIon Budai-Deleanu era la curent, putem deduce, cu aceste reverii de armonie sociala si le pune \u00een discursul lui Janalau, foarte curajos pentru vremea lui. Daca citim discursul \u00eempaciuitorist din alt unghi, putem remarca faptul ca aflam \u00een el si o prima schita o teorie a imitatiei (inclusiv a clauzei diferentierii pe care o formuleaza, un secol si jumatate mai t\u00e2rziu, E. Lovinescu \u00een scrierile sale sociologice) si, totodata, o prima sugestie de viata parlamentara rom\u00e2neasca \u00eentr-o opera de fictiune. Procopsitii carturari ar trebui sa lucreze \u00een comisie si sa aleaga \u00een cele din urma o forma de organizare a statului, e drept, fantasmagorica: democratica-monarhiceasca. Dezbaterea se \u00eencheie fara nicio concluzie pozitiva pentru ca invidiosul si artagosul Cucavel si amicii sai politici, suparati ca n-au fost selectati \u00een acest parlament ad-hoc al cetelor, navalesc cu maciuci si topoare si strica toate r\u00e2nduielile iluministe ale lui Janalau. Si ce urmeaza se stie: alte discursuri haotice, o alta cearta si, apoi, macelul final. O revolta, dar, populara a laietilor, goletilor, instigata de lideri care nu accepta democratia aristocratica fundamentata de \u201eniste misei \u00eenvatati din carte cu cuvinte ad\u00e2nce ne\u00eentelese\u201c… O revolta, o navalire si argumente care ne spun, parca, si azi ceva. Nimic, dar, nu s-a pierdut \u00een memoria istoriei si \u00een mentalitatea sociala a individului. Cucavel prefigureaza prin violenta anti-intelectuala si anti-democratica pe liderul populist din epoca moderna si postmoderna care, sprijinit de industria mediatica si, cu un discurs demagogic mai bine articulat, rastoarna ordinea democratica (aflata aici \u00een faza de proiect) si pune m\u00e2na pe putere. Formidabil acest Ion Budai-Deleanu! El intuieste, deja, la \u00eenceputul secolului al XIX-lea, mai toate tertipurile luptei pentru putere \u00eentr-o lume \u00een care utopia unei guvernante luminate \u00eent\u00e2mpina reactii primitive. \u00cen \u201eTiganiada\u201c, fabula politica (demo-aristo-monarhiceasca) se \u00eencheie tragic. Un tragic al derizoriului si al burlescului.
\n*
\nNestiind, repet, prea multe despre biografia omului social si necunosc\u00e2ndu-i deloc chipul, pentru ca nu a lasat nicio imagine, putem sa-i facem, citindu-i cu atentie scrierile ramase, urmatorul portret posibil sau, cum spun teoreticienii literari din epoca noii critici, \u00eei putem desena urmatoarea figura a spiritului creator: cel \u00eent\u00e2iul nascut din cei zece copii ai preotului Solomon Budai din Cigmaul Hunedoarei este un om silitor la carte si ambitios ca orice ardelean, merge la scoala si, ca Budulea Taichii, trece prin ea fara sa cr\u00e2cneasca prea tare, \u00eenvata mai multe limbi straine, citeste pe clasici si se pune la curent mai ales cu literatura italiana; se instruieste \u00een mai multe domenii (filosofie, istorie, teologie, drept), frecventeaza cercurile religioase unite, dar nu se \u00eentelege prea bine cu autoritatile ecleziastice blajene, participa la actiunea de renastere nationala si, \u00eenteleg\u00e2nd ca pentru a reusi rom\u00e2nii au nevoie de cultura, compune o gramatica, \u00eencepe o istorie, \u00eentocmeste dictionare, face opera de educatie si, \u00een genere, duce mai departe proiectele Scolii ardelene… Este, ne dam seama, un spirit stabilizator, crede sincer \u00een valorile umanismului european, cu precadere \u00een cel clasic, ceea ce nu-l \u00eempiedica sa puna \u00een discutie si sa intuiasca instabilitatea lui si vulnerabilitatea omului si a lumii din afara. Are predilectie, ca scriitor, pentru marile aglomerari pestrite, de aceea opera lui, judecata \u00een totalitate, tradeaza o viziune carnavalesca, cu alternante de planuri, cu suisuri si cobor\u00e2suri, cu dese treceri de la satira la nota lirica nedisimulata. \u201eTiganiada\u201c este, cu adevarat, o sinteza superioara \u00een genul si pentru timpul ei combina sistematic si ingenios mai multe modele, copiaza tablouri de mari maestri, parodiindu-i, adesea, dar scriitorul adauga totdeauna ceva ce-i particularizeaza \u201ejucareaua\u201c, g\u00e2ndita si, \u00een buna parte, executata \u00een spiritul barocului. Un baroc care, sa mai spunem o data, este t\u00e2rziu si rasaritean, iesit din imaginatia unui om cu adevarat erudit. Din ecuatia lui artistica nu lipsesc ceea ce se numeste \u201emedievalitatile crepusculare\u201c, nici imaginarul taranesc rom\u00e2nesc, \u00een mai toate ipostazele lui, inclusiv r\u00e2sul gros, licentios, parodia sacrului, jocul de cuvinte, spiritul de c\u00e2rtire…
\nPrin amplitudinea spiritului si dorinta de cuprindere, spiritul lui, Budai-Deleanu face parte din familia lui Cantemir si Hasdeu, cu observatia ca teologul ardelean \u00eesi risipeste stiinta (remarcabila, \u00eenca o data, pentru vremea lui) \u00een mai toate disciplinele umanioare, iar geniul imaginatiei sale \u00eel pune \u00eentr-o alegorie vasta si seducatoare, redactata \u00een versuri si \u00eensotita de comentarii ba erudite, ba umoristice. Ele alcatuiesc o veritabila metaliteratura timpurie \u00eentr-o cultura care se pregatea sa-si \u00eenvinga inertiile (si \u00eent\u00e2rzierile) ei rasaritene. Ion Budai-Deleanu este primul semn ca literatura rom\u00e2na tinde sa intre \u00een faza ei estetica. \u201eTiganiada\u201c este, \u00een fond, o savuroasa comedie a modelelor literare ilustre, \u00eenainte de a fi o epopee a moravurilor si a nestatorniciilor omenesti. Dupa \u201eIstoria ieroglifica\u201c este a doua mare opera de fictiune din cultura rom\u00e2na.<\/p>\n
<\/p>\n
Nota: <\/strong>
\n1 Cf. Al. Piru, \u201eLiteratura rom\u00e2na
\npremoderna\u201c, E.P.L, 1964, p. 120. Istoricul literar a consultat, evident, alte cercetari si, folosind informatiile de acolo, face o expunere coerenta a lor.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"C\u00e2ntul urmator (al XI-lea) este preponderent moralistic. Este, \u00een fapt, partea cea mai erudita si mai substantial filosofica din \u201eTiganiada\u201c. Budai-Deleanu da, \u00eent\u00e2i, o viziune sceptica a lumii, pe urmele, s-ar parea, ale \u201eDivanului\u201c cantemiresc. Deosebirea nu este numai de limba, dar si de perspectiva pentru ca \u00een \u201eDivanul \u00eenteleptului cu lumea\u201c punctul de vedere… Cite\u0219te mai mult »\u201eTiganiada\u201c: o scriere carnavalesca (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2080,6372,6393],"class_list":["post-9086","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-tiganiada","tag-budai-deleanu","tag-scriere-carnavalesca"],"views":9514,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9086","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9086"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9086\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9086"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9086"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9086"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}