{"id":9079,"date":"2011-10-05T15:00:46","date_gmt":"2011-10-05T13:00:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9079"},"modified":"2011-10-05T15:01:32","modified_gmt":"2011-10-05T13:01:32","slug":"un-meta-roman-onirist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-meta-roman-onirist\/","title":{"rendered":"Un meta-roman onirist"},"content":{"rendered":"

Dumitru Tepeneag, Camionul bulgar. Santier sub cerul liber,<\/em> Editura Polirom, Iasi, 2010, 224 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eInitial voiam sa ma \u00eenv\u00e2rt \u00een jurul unui proiect de roman incit\u00e2nd cititorul sa-si construiasca el \u00eensusi romanul sau. s\u2026t. Recunosc ca n-am avut curajul sa \u201escriu\u201c un adevarat santier: sa adun materiale de constructie, sa pun unele l\u00e2nga altele caramizi narative si idei structurante si sa-l las pe cititor sa-si faca el \u00eensusi romanul. E adevarat: l-am scris, ca sa zic asa, sub ochii lui, e martor la eforturile mele de-a scrie \u00eenca o carte \u2013 cartea de prisos, cum vor fi unii tentati s-o numeasca\u2026\u201c.
\nDesi au trecut aproape noua luni de la aparitie, despre ultimul roman publicat de Dumitru Tepeneag s-a scris relativ putin. Oricum, o face suficient chiar autorul \u00een paginile cartii. Si o face relativ bine. Desi ne-ar putea parea de un textualism ieftin, un termen detestabil \u00een usurinta lui de-a nu spune absolut nimic, trebuie spus din start ca, p\u00e2na la urma, Dumitru Tepeneag ram\u00e2ne fidel onirismului teoretizat \u00een 1968 \u00een paginile revistei \u201eLuceafarul\u201c. Astfel, avem un prozator pentru care onirismul e structural, nu doar estetic (\u00een paranteza fie spus, titulatura de onirism estetic, mai mult consacrata de comentatori dec\u00e2t de teoreticianul miscarii, e total nepotrivita \u2013 pentru ca superflua: de la \u201eonirismul\u201c didactic al evului mediu, trec\u00e2nd prin \u201eonirismul\u201c metafizic al romantismului german si prin cel psihanalitic al suprarealismului, toate onirismele au fost… estetice). Prin urmare, sunt cel putin ciudate \u00eencadrarile lui Paul Cernat de pe coperta a IV-a: \u201eprozatorul ne obliga, de fapt, sa-l citim (si) prin lentila textelor sale programatice, \u00een care experienta poetica a suprarealismului s?t doctrinar fuzioneaza cu \u201emetoda\u201c unor noi romancieri d’antan s\u2026t, iar telquelismul \u2013 cu filozofia existentialismului s?t european\u201c. De ce, pentru ca Sartre e mai mult ironizat, cuvintele sale fiind puse \u00een gura unei femei, pe care-o mai cheama si Milena? Mai mult, av\u00e2nd \u00een vedere lupta asidua pentru delimitarea onirismului de suprarealism, Dumitru Tepeneag se poate pl\u00e2nge \u00een continuare ca n-a fost \u00eenca priceput.
\nCert e ca, mereu la zi cu tehnica romanesca, prozatorul experimenteaza. Romanul e un adevarat colaj, \u00eenglob\u00e2nd jurnalul, metaromanul si fictiunea, conversatiile telefonice, scrisorile si mailurile, teoria literara, fragmentele din ziare si proverbele turcesti. \u00cen mai putine cuvinte, \u201especia\u201c din care face parte \u201eCamionul bulgar\u201c s-ar numi autofictiune metatextuala, sau pur si simplu autometafictiune. Sa luam cele doua prefixe pe r\u00e2nd.
\nAutosuficienta deschisa
\nCa produs al unui narcisism auctorial de batr\u00e2nete, \u201eromanul \u00eentreg poate fi considerat un monolog\u201c. Un discurs eminamente solipsist, un autor disipat \u00een personajele sale, cu teorii ce-i sustin actul: \u201eeu as vrea sa aplic si aici dispozitivul osiriac care \u00een teoria lui Ricardou se aplica la sens, uneori si la subiect; adica sa disimulez o singura persoana sub chipul mai multor personaje. \u00cel tai \u00een bucati pe Osiris si-l risipesc \u00een naratiune. Isis, cititoarea avizata, s\u2026t, cea care cauta sensul \u00een diversitatea cuvintelor, se va stradui sa-l recompuna, sa-l re\u00eentregeasca. s\u2026t Mai mult, ma bate g\u00e2ndul sa fac \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t Isis si Osiris sa fie una si aceasi ssic!t persoana. \u00centelegi? Isis sa se caute pe ea \u00eensasi…\u201c \u00cen vise, toate figurile sunt proiectii ale fantasmelor visatorului. Ne visam doar pe noi. Cu at\u00e2t mai mult, \u00eentr-un text onirist, ce imita structura si mecanismele visului, toate personajele sunt masti ale autorului. Daca tinem seama ca Dumitru Tepeneag, \u00een ipostaza de personaj al propriului roman, \u00eesi trimite cartea spre lectura sotiei si amantei \u2013 ca si cum ar spune Cititoarea sunt eu! \u2013 coincidenta narator-naratar asociata cu tipul de relatie dintre cei doi ne permite sa vorbim despre ceea ce Freud numeste alegere de obiect narcisica. Juc\u00e2ndu-ne lacanian cu termenii, putem spune ca si alegerea de subiect \u2013 al cartii, fireste \u2013 se prea poate sa fie tot narcisica: \u201em-am trezit cu noaptea \u00een cap s\u2026t aveam o senzatie de bunastare visasem ca scriu un roman\u201c.
\nRezultatul e ceva ce s-ar numi autolectura, sau schizolectura, via Deleuze; de remarcat ca printre personajele romanului se numara Ed Pastenague, heteronim al autorului si companion daca nu stricator de contacte. \u00cenca o data, pentru a merge pe aceeasi linie de nondemarcatie dintre literatura onirista si vis, acesta din urma cere neaparat o autolectura, cu alte cuvinte, tot freudiene, cel mai bun interpret al visului nu poate fi dec\u00e2t visatorul. Adica Dumitru Tepeneag, \u00een acest caz. Adica tocmai motivul pentru care discursul metatextual se potriveste at\u00e2t de bine cu onirismul.
\nDar, \u00eenainte sa trec propriu-zis la fateta metadiscursiva, trebuie remarcat un alt aspect. \u00cen contradictie cu narcisismul afisat, prozatorul face cu ochiul digitalismului contemporan. Iata ce scrie Tepeneag despre viitorul cartii, ca si cum ar teoretiza ceea ce se numeste scriere colaborativa: \u201ecartile ar trebui sa circule pe internet. Dar nu \u00een forma definitiva. Texte provizorii… Deschise… s\u2026t cititorii sa aiba si ei un cuv\u00e2nt de spus, sa stearga ori sa adauge\u2026 Eventual, dupa ce au efectuat modificarile s\u2026t, sa repuna textul \u00een circulatie, s\u2026t, si sa dea astfel posibilitatea si altor internauti sa intervina, cu riscul ca se vor ivi nenumarate variante dintr-un acelasi text, cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een folclor s!t\u201c, pasaj ce pare de-a dreptul profetic. Oricum, original p\u00e2na la capat, fortat sau nu, dorindu-se contemporaneist cu orice pret, autorul devine pretios.
\nDespre metastil
\n\u00cenca din subtitlul secundar ne putem sesiza ca Dumitru Tepeneag a scris un metaroman. \u201eSantier sub cerul liber\u201c activeaza instantaneu trimiterea la \u201eSantier\u201c-ul unui Mircea Eliade, jurnal post festum al carui subtitlu de \u201eroman indirect\u201c ar sta mai bine dupa \u201eCamionul bulgar\u201c \u2013 sau dupa mai vechiul \u201ePigeon vole\u201c, cu bemolul de rigoare ca prozatorul onirist \u00eencerca sa reconstituie acolo mai mult ciornele unui \u00eenceput narativ. Astfel, avem un discurs despre (de)scrierea si citirea unei carti, pe masura ce se vede scrisa de autorul ei: descrierea ca prezentare, g\u00e2ndire si cautare a subiectului, mai bine spus a obiectului textual, dar si de-scrierea ca proces autodistructiv, autonarativ \u00een ultima instanta. Cu riscul de-a ma repeta, schizoidia naratorial-auctoriala face ca textul sa fie citit \u00eenainte de-a fi terminat, consumat \u00eenainte de-a fi \u00eenghitit.
\n\u00centr-o prima instanta, \u201eCamionul\u201c pus pe rol de Marguerite Duras functioneaza ca metafilm luat drept intertext \u00een roman. Apoi, la modul oniric-lacanian, prozatorul \u00eesi pune pe tapet un inconstient organizat lingvistic; voi retine doar jocurile de cuvinte onomastico-scriitoricesti, asociatii doar aparent gratuite: prozatoarea Milena-Mailena, Kafka si Milan Kundera, cel din urma ridiculizat fin pentru a fi vazut \u00een roman arta complexitatii, definitie considerata comuna. De fapt, afirma Tepeneag implicit, metaromanul ar \u00eengloba viata, largind ecranul scriiturii p\u00e2na c\u00e2nd acesta s-ar confunda cu liniile orizontului, ca si cum \u2013 horribile dictu \u2013 \u201erealitatea\u201c \/ natura \/ viata s-ar naste din text, \u00een cea mai buna traditie postmoderna. Sau metamoderna? Cu Dumitru Tepeneag niciodata nu stii pe ce teritoriu sau harta pui ochii sau \u00een ce mlastina te scufunzi, postmodernismul fiindu-i cumva paralel. \u00cen fond, onirismul a fost postmodernist \u00een pretentie si modernist \u00een retentie.
\nNumai ca lucrurile nu stau tocmai asa. Metatextul e de fapt un pretext. Nu memorii de roman scris, ci jurnal de roman \u00een lucru. Nu substanta, ci forma. Un stil care, paradoxal, da mai mult seama de continut dec\u00e2t continutul \u00eensusi. \u00cen primul r\u00e2nd, relu\u00e2nd o tehnica folosita deja \u00eentr-un roman ca \u201eNuntile necesare\u201c, Dumitru Tepeneag scrie fara punctuatie, doar \u201e\u00een vis nu exista virgule si cu at\u00e2t mai putin punct\u201c, \u00eensa transcrierea onirista se desfasoara numai \u00een romanul propriu-zis \u2013 al camionagiului Tvetan si al impenetrabilei Beatrice, pornita spre infern (avem inclusiv un purgatoriu visat, la care se adauga poarta celor fara de speranta, prozatorul invers\u00e2nd alegoria dantesca si transform\u00e2nd-o \u00eentr-o divina tragedie: \u201eTare mi-e teama ca nu exista dec\u00e2t infernul. Nu si paradisul…\u201c). Am putea spune ca, spre deosebire de fluxul inconstientului (sau asa numitul dicteu automat al suprarealistilor) si de fluxul constiintei (tipic unui anumit modernism), \u00een calitatea lui de construct analog visului, fluxul onirist pare sa presupuna de la sine fluenta textului pe care \u00eel naste. Prozatorul noteaza deliberat nonpunctuat; nu \u201efara\u201c punctuatie, ci \u201ecu\u201c punctuatie lipsa, care de fapt e acolo, pusa de lector. Apoi, scriitura dezarticulata la prima vedere devine treptat unitara, pentru ca fragmentarismul e doar aparent, iluzia modernista, mirajul \u00eentregului function\u00e2nd \u00eenca de minune. Subit, piesele disparate se pun cap la cap. Efectul de puzzle e garantat, imaginea holist-osiriaca reconstituindu-se la finalul cartii sub \u00eenfatisarea mortii, cum excelent arata Marta Petreu \u00een cronica sa din \u201eApostrof\u201c. Toate personajele dispar, fie ca mor, fie ca nu mai dau semne de viata.
\nPentru a parafraza motoul cartii, asa cum \u00een dragoste, vorba lui Dimov, \u201ee musai sa exagerezi\u201c, pentru ca \u201enumai asa poti sa fii sigur ca trece mesajul\u201c, \u00een roman, dupa cum scrie Tepeneag, e la fel de mortisa exagerarea. Unii prind mai greu mesajul. Cu senzatia ca l-am dibuit, am certitudinea ca teoreticianul onirismului structural a scris \u00eenca o Carte, fantasmatica, fantomatica, fantastica, fantosica, poate chiar falsa, dar numai de prisos nu.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dumitru Tepeneag, Camionul bulgar. Santier sub cerul liber, Editura Polirom, Iasi, 2010, 224 p.   \u201eInitial voiam sa ma \u00eenv\u00e2rt \u00een jurul unui proiect de roman incit\u00e2nd cititorul sa-si construiasca el \u00eensusi romanul sau. s\u2026t. Recunosc ca n-am avut curajul sa \u201escriu\u201c un adevarat santier: sa adun materiale de constructie, sa pun unele l\u00e2nga altele… Cite\u0219te mai mult »Un meta-roman onirist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6390,6389,5663,1038,5283],"class_list":["post-9079","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-camionul-bulgar-santier-sub-cerul-liber","tag-dumitru-tepeneag","tag-literatura-romana-de-azi","tag-roman","tag-scriitori-romani-de-azi"],"views":2002,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9079","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9079"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9079\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9079"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9079"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9079"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}