{"id":9075,"date":"2011-10-05T14:56:04","date_gmt":"2011-10-05T12:56:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9075"},"modified":"2011-10-05T14:57:40","modified_gmt":"2011-10-05T12:57:40","slug":"despre-revolutii-pornind-de-la-revolutia-romana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-revolutii-pornind-de-la-revolutia-romana\/","title":{"rendered":"Despre revolutii, pornind de la Revolutia Rom\u00e2na"},"content":{"rendered":"

Exista vreo definitie a revolutiei care sa \u00eenglobeze desfasurarea tuturor revolutiilor de p\u00e2na acum? <\/strong>
\nEu cred ca exista o notiune intuitiva a revolutiei. Exista, sa spunem, un spectru larg care \u00eenseamna o schimbare de elita, o schimbare constitutionala si a unui mod de viata ca rezultat al unei revolutii, adica o schimbare unde riscul violentei este acceptat de cei mai multi dintre actori. Nu este nevoie, actualmente, ca violenta sa se \u00eent\u00e2mple, dar perspectiva si riscul violentei sunt acceptate de catre majoritatea actorilor politici. Vorbim despre revolutie daca acest risc este asumat si daca schimbarile \u2013 cel putin asta este regula minima \u2013 sunt de natura constitutionala, de elita si de mod de viata, de stil de viata; chiar daca criteriile iacobine sau bolsevice nu sunt satisfacute, adica totala schimbare \u00een modul de proprietate, \u00een modul de productie sau de dominatie de clasa. Chiar evenimente mai putin bulversante pot fi considerate ca fiind o revolutie. \u00cen acest sens, Revolutia Rom\u00e2na din Decembrie 1989 este o revolutie clasica, unde riscul a fost asumat de toti actorii \u2013 de revolutionari si contrarevolutionari \u2013 ce aparasera regimul. Elitele au fost schimbate, mai ales Securitatea care \u2013 din autoritate suprema si aparat de control \u2013 a devenit o organizatie mafiota din punct de vedere economic, ceea ce nu este acelasi lucru, precum si modul de viata si sentimentul de viata al rom\u00e2nilor si al tuturor est-europenilor s-a schimbat pentru totdeauna. Totodata, nu se poate uita jertfa enorma adusa de tineretul rom\u00e2n \u00een acele zile. Si acesta este un criteriu important, c\u00e2nd lumea \u00eesi risca viata pentru o schimbare sociala si politica, chiar daca, ulterior, jertfa se va dovedi a fi fost degeaba sau ca revolutia nu si-a atins obiectivele propuse. Cu toate acestea, cred ca Revolutia Rom\u00e2na satisface criteriile intuitive, empirice, ale revolutiilor.
\nRevolutia trebuie sa fie \u00een mod obligatoriu violenta?<\/strong>
\nNu, dar \u00eesi asuma riscului violentei. Eu cred ca \u00een Polonia si \u00een Cehia, \u00een 1989, au fost momente revolutionare, unde violenta, din fericire, nu prea s-a \u00eent\u00e2mplat. Opozitia sistemica de atunci, din Cehoslovacia si Polonia, si-a asumat acest risc. Ei au pornit o miscare care ar fi putut sa sf\u00e2rseasca \u00een violenta. Nu s-a oprit \u00een violenta desi violenta era acolo. Violenta nu a fost refuzata pe baza de principiu de actorii schimbarilor. Acest lucru \u00eenseamna, totusi, un sir de evenimente cu caracter revolutionar.
\nCredeti ca principiile lui Lenin privind modul de desfasurare a unei revolutii mai sunt de actualitate?<\/strong>
\nSunt prea \u00eenguste. El ca teoretician al revolutiei a avut o vedere foarte \u00eengusta asupra revolutiei, iar criteriile lui sunt foarte greu de \u00eentrunit. Care a fost criteriul lui? A fost Marea Revolutie Franceza din 1789. Daca privesti dupa criteriul lui Lenin asupra a ceea ce este o revolutie autentica, asta te duce, bine\u00eenteles, la Revolutia Franceza de la 1789 p\u00e2na la 1793. Acesta era idealul lui de revolutie. \u00censa acestea sunt exceptii, iar cazul general al revolutiei este mult mai variat si mult mai putin radical, iar ca descriere istorica nu prea are valoare.
\nRevolutia este un proces sau un eveniment?<\/strong>
\nP\u00e2na la urma cred ca este un eveniment. Bine\u00eenteles, procesele sunt st\u00e2rnite de revolutii, dar revolutia \u00eensasi, experienta revolutiei este un eveniment si \u00eesi arata caracterul primordial \u00een eveniment care este, prin definitie, scurt. Deci exista o inspiratie colectiva, lumea devine geniala pentru moment, dupa aceea ne miram de ce fostii lideri ai revolutiei \u2013 care timp de trei luni s-au purtat ca niste arhangheli \u2013 devin cetateni obisnuiti dupa aceea, dar sigur, e normal, pentru ca este o inspiratie colectiva care ridica comunitatea la un nivel moral si spiritual rar si inedit de \u00eensufletire, de abnegatie etc., de curaj si de imaginatie si aceste momente, dupa aceea dainuie si inspira alte procese, dar bine\u00eenteles aceste momente speciale de inspiratie sunt rare. Talentul revolutiilor de a inventa slogane succinte si esentiale arata caracterul acestei inspiratii colective, astfel \u00eenc\u00e2t nu este de mirare ca amintirile celor care au participat \u00een revolutie sunt memorii de extaz, de fericire, de eliberare, de veselie, de mare satisfactie emotionala si, bine\u00eenteles, lucrurile acestea nu pot sa dureze. Fara aceste momente de inspiratie si de jertfa colectiva cred ca schimbari sociale de mare anvergura nu sunt posibile. Avem nevoie de aceste momente, nu irationale, dar suprarationale, care sa ne duca \u00eenainte, deoarece niciodata nu ne putem mentine tot timpul la nivelul variantei optime ale eului. Acest lucru se \u00eent\u00e2mpla cu ajutorul celorlalti; sigur, avem nevoie de o colectivitate ca sa ne inspire \u00een felul acesta.
\nRevolutia este un fapt pozitiv sau, uneori, regresul de dupa depaseste asteptarile?<\/strong>
\nSi, si. Adica acest lucru se poate \u00eent\u00e2mpla si, \u00eentr-adevar, este o difuziune statistica a faptelor. Revolutii foarte fericite \u00een acest sens sunt destul de rare, un exemplu clasic fiind, \u00een acest sens, Revolutia Americana, cel putin daca o ascultam pe Hannah Arendt. \u00censa, Revolutia Americana a fost un eveniment elitar, ghidat de elitele intelectuale si proprietare ale coloniilor britanice din America de Nord, \u00een care aceasta turnura s-a constituit \u00eentr-o traditie si care dainuie p\u00e2na \u00een ziua de astazi. Revolutia Americana, chiar daca acceptam mitologia arendtiana, ceea ce este o chestie amiabila, este o chestiune exceptionala, adica este o revolutie pentru a crea o traditie. Aceasta nu este un caz majoritar \u00een istorie.
\nRecentele revolutii din Orientul Mijlociu unde pot fi \u00eenglobate? Pot fi asemanate cu ceva?
\nDa, foarte mult cu Revolutia Rom\u00e2na. Foarte mult. Este o revolutie din Africa de Nord si din Orientul Mijlociu care se aseamana cu Revolutia Rom\u00e2na din Decembrie 1989, \u00een sensul ca este pornita de tineretul plebeu, ca este o izbucnire elementara de indignare si de nemultumire fara un proiect politic bine definit. Este o miscare unde nici macar inamicul nu este precis definit, cu exceptia unui lider impopular.
\nUnde pot fi \u00eenglobate aceste revolutii din Orientul Mijlociu?<\/strong>
\nCred ca acestea sunt, \u00eentr-adevar, revolutii spontane, care sunt caracteristice pentru o Revolutie si unde protagonistii sunt tinerii barbati nemultumiti, marginalizati sau declasati. Revolutiile, de obicei, nu sunt st\u00e2rnite de oameni bine \u00eenfipti \u00eentr-o categorie sociala. De exemplu \u00een Revolutia din Octombrie 1917 era, \u00eentr-adevar, un proletariat care a fost, \u00een pofida teoriei marxiste, \u00een minoritate, sau \u00een Germania unde au fost nu muncitorii, ci militarii demobilizati si somerii care au pornit revolutia, deci marginalizati sau declasati \u00eentr-un sens oarecare, av\u00e2nd putin de pierdut, fiind, astfel, dispusi pentru risc. \u00censa lipseste un element traditional din perioada secolelor XVIII-XX, unde exista o ideologie prealabila, o filozofie politica care sa inspire; exista ideea vaga a democratiei care inspira, care exista si \u00een 1989 \u00een Rom\u00e2nia, bine\u00eenteles prezentata prin imaginea Occidentului. Vrem si noi sa fim liberi, sa avem pasaport pentru toate tarile, sa nu mai fim fortati sa avem viza de flotant si permisiuni de a sta, jos cu Securitatea, deci o idee vaga, dar, de fapt, bogata \u00een continut democratic. Cam asta se \u00eent\u00e2mpla si \u00een Africa de Nord si Orientul Mijlociu unde, \u00eensa, reforma structurala a sistemului politic nu este planuita de oameni, chiar mai putin dec\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia sau Europa Rasariteana de la acea vreme; cel putin atunci toata lumea stia ca voia un sistem cu mai multe partide si un sistem electoral competitiv. Acest lucru era clar, respectiv un sistem fara un partid unic si se dorea un pluralism politic, lipsa cenzurii etc. \u00cen Africa de Nord nici macar acest lucru nu este clar.
\nCare este raportul \u00eentre factorii exogeni si endogeni \u00een Revolutia Rom\u00e2na din Decembrie 1989?<\/strong>
\n\u00cen perioada aceea deja am intrat \u00een perioada massmedia a culturii politice. Faptul ca Rom\u00e2nia a devenit un scandal international deoarece a fost considerata a fi fost locul cel mai rau, cel mai neplacut, cel mai negativ din toate tarile mai mult sau mai putin dezvoltate. Acest lucru, bine\u00eenteles, a avut influenta si asupra aparatului de partid si asupra populatiei \u00een clipa \u00een care programul rom\u00e2nesc al BBC-ului sau Radio Europa Libera a citat publicistica occidentala despre Rom\u00e2nia. Exista aceasta simpatie pentru rom\u00e2ni, respectiv faptul ca sarmanii rom\u00e2ni traiesc \u00een sistemul cel mai teribil al lumii si sunt fortati sa se supuna, ceea ce era o rusine. Eu cred ca factorul exogen cel mai important \u00een cazul Revolutiei Rom\u00e2ne a fost factorul ideologic si moral, faptul ca Ceausescu a fost considerat un paria, ca sistemul lui a fost considerat o abominatie si starea tarii ca fiind un scandal international, astfel \u00eenc\u00e2t au fost \u00eentotdeauna revendicari \u00een Occident, iar guvernele au trebuit sa intervina si sa faca ceva \u00een interesul populatiei rom\u00e2nesti. Daca urmariti textele disidente iradiate prin Radio Europa Libera de catre cei fugiti si altii, acelea releva un element foarte puternic, adica faptul ca ne este rusine sa fim rom\u00e2ni, ca suntem considerati ca victimele unui sistem despicabil contra caruia nimeni nu se rascoala. Rom\u00e2nul este servil, a servit intereselor si lasitatilor si nu se rascoala, auzim asta si astazi; ceea ce este absurd av\u00e2nd \u00een vedere momentul din decembrie 1989. Avem dovezi \u201ea contrario\u201c, dar n-are importanta. Aceasta perceptie a jucat un rol destul de important. Motivele endogene sunt clare: un sistem foarte neiubit din punct de vedere politic, cu o anumita politica externa, fara succese economice si sociale si care-si pericliteaza propria existenta prin \u00eentretinerea unor relatii ostile cu toti vecinii. Un regim politic care ostraciza si ostiliza minoritatile locale etc. Cred ca aici putem vorbi de un rol exogen ideologic si politic mai puternic dec\u00e2t de obicei.
\nCare este substratul detractarii revolutiilor din 1989?<\/strong>
\nAici pot sa spun un lucru comun: este dezamagirea, razbunarea simbolica a celor dezamagiti \u00eempotriva acelora care au facut Revolutia si nu au transformat Revolutia \u00eentr-un proces care, la final, te face fericit. Nefericirea \u00eesi ia aceasta forma de a cauta responsabilitatea; este o procedura psihologica bine cunoscuta: c\u00e2nd un cuplu este nefericit am\u00e2ndoi spun ca tu nu m-ai iubit destul de mult, tu nu ai facut destul, tu ai fost necredincios\/necredincioasa, tu n-ai permis sa avem un camin \u00eempreuna etc., ceea ce \u00eenseamna ca, de exemplu, relatiile \u00eentre un barbat si o femeie, de obicei, nu dureaza etern. Acest lucru este dificil de acceptat. Cineva trebuie sa fie responsabil. Putem spune astfel ca libertatea exista, democratia exista, dar noi suntem provinciali, coloniali, rom\u00e2ni, nu suntem destul de buni, si este vina noastra etc. Este o tehnica de evitare a evidentei.
\nC\u00e2te din aspiratiile revolutionarilor din decembrie 1989 credeti ca s-au \u00eemplinit?<\/strong>
\nFoarte multe, adica mult mai multe dec\u00e2t este tinuta evidenta. \u00cen acest sens, foarte rar sunt de acord cu profesorul dr. Adrian Niculescu care spune ca \u201esuntem oameni liberi\u201c; bine, expresia poate ca este exagerata, dar sigur ca exista o anume libertate a presei, a opiniei, precum si o mai mare libertate pentru viata particulara. Daca consideri libertatea \u00een sensul rousseauian pozitiv al cuv\u00e2ntului, ca participare \u00een afacerile publice, atunci nu suntem liberi; \u00een sensul asta nu suntem liberi, libertatea pozitiva este foarte, foarte \u00eengradita si aproape inexistenta. \u00cen sensul negativ liberal al cuv\u00e2ntului, da, cred ca este un diapazon destul de larg de atitudini chiar politice, si altele care sunt tolerate de aceasta societate si care n-au fost tolerate \u00eenainte. Exista o mai mare varietate de optiuni rituale dec\u00e2t existau \u00eenainte. Sunt lucruri nesatisfacatoare daca vrei perfectiunea, dar totusi sunt \u00eembunatatiri esentiale.
\nRevolutiile din 1989 au \u00eenmorm\u00e2ntat ideea de st\u00e2nga si marxismul?<\/strong>
\nDeloc. Din mai multe motive: \u00een primul r\u00e2nd, prima oara c\u00e2nd un om important a spus ca marxismul ar trebui sa fie aplicat la propria sa critica, respectiv Karl Korsch \u00een 1925, acest lucru a fost facut de curentele independente marxiste care au fost numite de Maurice Merleau-Ponty, marxismul occidental. Nu era numai occidental, asa a numit el marxismul critic care include pe Antonio Gramsci si pe Bucacci si pe altii sau cel putin parti din operele lor; deci sa nu uitam, ca o critica marxista a socialismului de stat sau socialismului real existent a fost la baza rascoalelor din 1953 din Berlinul de Est, din 1956 \u00een Budapesta si 1968 din Praga. Revolutia din 1956 a fost revolutie socialista condusa de comunisti. Pur si simplu \u00een zilele din octombrie-noiembrie 1956, nu a existat un singur text care ar fi propovaduit o perspectiva capitalista. Posibilitatea unei critici marxiste a societatilor de tip sovietic a fost totdeauna prezenta, si a fi marxist dupa \u00eenfr\u00e2ngerea sistemelor post-staliniste nu prezinta nicio problema morala sau filosofica; ba chiar pentru unele tendinte radicale trotkiste-anarhocomuniste, sindicaliste si altele, 1989 a fost celebrat ca un moment \u00een care confuzia dintre politica emancipatoare si sistemul gulag nu se va mai repeta. Sigur, eu am devenit un marxist dupa 1989. Nu am fost un marxist \u00eenainte de asta, niciodata. Am fost om de st\u00e2nga \u00een anii ’80, dar anarhist nu am fost \u00een acele clipe. Am fost influentat ca toata intelectualitatea, care se considera astfel, de marxismul occidental. Ceea ce am auzit la Universitatea din Cluj, c\u00e2nd eram student, despre marxism n-a fost prea important pentru ca am dormit la acele cursuri. Marxismul care ma interesa era marxismul disident din Est si din Vest, pe care l-am citit \u00een carti si care nu era prezent \u00een acele cursuri. \u00cen sensul acesta, critica capitalismului este mai actuala dec\u00e2t oric\u00e2nd, c\u00e2nd pentru prima oara \u00een istorie capitalismul umple tot ecranul. \u00cen \u201eThe Cultural Contradictions of Capitalism\u201c, Daniel Bell scrie ca nu a existat niciodata o cultura procapitalista \u00eenaintea capitalismului. Toata cultura era anticapitalista sau de dreapta: catolicismul, romantismul reactionar etc. sau era anticapitalismul mai ales de st\u00e2nga, de la liberalismul de st\u00e2nga p\u00e2na la anarhocomunismul cel mai extrem, renascut astazi cu mare forta la Paris. Actualitatea marxismului este mai mare dec\u00e2t oric\u00e2nd, deoarece pentru prima oara \u00een istorie, capitalismul are hegemonie culturala. Acest lucru nu s-a \u00eent\u00e2mplat niciodata p\u00e2na acum. Capitalismul a existat \u00eentotdeauna, burghezia n-a fost, aproape niciodata, la putere. Cine a fost la putere? Militarii, nobilimea, birocratia, sindicatele, partidele comuniste, sistemele acestea din Europa de Est care au fost sisteme capitaliste, dupa cum stiti din eseul meu care se numeste \u201eCapitalism pur si simplu\u201c. Rom\u00e2nia este un exemplu paradigmatic pentru acest lucru, pentru capitalismul pur. \u00cen capitalismul mai vechi, capitalismul avea o pozitie la dreapta, respectiv uniunea tronului cu altarul, trecutul romantismului reactionar, si a avut socialismul la st\u00e2nga: sindicatele, partidele socialiste, comuniste, anarhiste etc. Acum nu exista nimic, adica o opozitie de la dreapta, poate exista doar \u00een cuvinte, dar \u00een practica deloc. Dreapta rom\u00e2neasca, pentru prima oara \u00een istoria rom\u00e2neasca, este procapitalista, \u00eenainte nu era. A. C. Cuza, Octavian Goga sau legionarii nu erau procapitalisti, cel putin retoric nu erau, chiar mai putin procapitalisti dec\u00e2t Hitler; aveau latura aceea taranista, agrara, ortodoxa etc. precum si pecea ruseasca, precum \u201eSutele Negre\u201c. Miscarea legionara si \u201eSutele Negre\u201c sunt foarte apropiate ideologic si \u00een stil politic; st\u00e2nga nu exista ca forta politica, deci capitalismul rom\u00e2nesc este complet. De la media la stiinta, de la \u00eentreprinderi la stat, de la piata la sindicate, toata lumea este capitalista. Asa ceva nu s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eenca niciodata si nici \u00een Occident nu se \u00eent\u00e2mpla asa ceva, astazi. Noi suntem capitalistii perfecti. Aici, de exemplu, este nevoie, mai mult dec\u00e2t orice, de critica marxista, adica asta ar trebui sa fie p\u00e2inea si apa intelectualitatii rom\u00e2nesti, \u00eensa n-o sa fie. Nu cred ca readuce \u00een actualitate, si mai ales, ceea ce Robert Kurz, un filosof german de astazi, numeste marxismul ezoteric, adica marxismul care nu este identic cu credintele acestea pozitiviste \u00een progres, care sunt pur si simplu stigmele epocii \u00een opera marxista, respectiv progres, determinism, materialism si chestii din astea care nu sunt esentiale pentru teorie. \u00censa, ceea ce este esential pentru teorie dainuie. Critica anticapitalista clasica nemarxista spune ca sistemul capitalist pretinde libertate, egalitate si fratie, si minte, fiindca este un sistem de manipulare, exploatare si asuprire. As spune ca sistemul capitalist este un sistem de libertate si de egalitate. Nu este o minciuna. Este exact ceea ce pare sa fie. Fara egalitate \u00een drepturi nu exista salariat, pentru ca salariatul nu exista fara un contract de munca consimtit. Fara acest contract nu exista o piata a fortei de munca, deci nu exista capitalism; adica o legalitate a subiectilor liberi, \u00een tranzactii proportionale si simetrice, deci ceea ce capitalismul pretinde ca este democratia liberala, reprezinta adevarul perfect. Karl Marx spune ca este perfect adevarat si teribil: \u201eAsta va e libertatea!\u201c, \u00eensa el nu spune ca nu sunteti liberi, sunteti liberi si sunteti exploatati si asupriti si facuti nefericiti si facuti obiecti prin libertate. Este o critica mult mai profunda dec\u00e2t critica moralizatoare iacobina care spune ca burghezia \u00eenseala si \u00een spatele guvernelor se ascund miliardarii care platesc mita ministrilor sa faca legi; nu e adevarat, se \u00eent\u00e2mpla, dar nu este esential fiindca sistemul justitiei egalitare reunite cu principiul proprietatii private dau acest rezultat pe care \u00eel observam. Putem spune ca st\u00e2nga si marxismul sunt foarte necesare. N-a fost infirmat marxismul deloc, din contra.
\nCum apreciati sau cum vedeti rolul rezervat al Occidentului fata de Revolutia Rom\u00e2na din Decembrie 1989?
\nAici este un succes total insolit, total neobisnuit al intelectualitatii rom\u00e2nesti. \u00cen teritoriul rom\u00e2nesc a \u00eenvins toata lumea si a convins pe toata lumea ca miracolul rom\u00e2nesc nu s-a \u00eent\u00e2mplat. Un asa mare succes nu am mai vazut! Toate exercitiile de publicitate, din tari de periferie, \u00eencearca sa convinga lumea ca sistemul Mubarak nu este corupt, ca guvernul israelian are intentii pasnice etc. Stim foarte bine ca daca un jurnal serios din Occident ar publica asa ceva, toata lumea ar r\u00e2de. Dar aici, fara nici un efort, ati reusit sa convingeti toata lumea ca n-ati facut nimic!
\nRevolutiile din 1989 a fost de st\u00e2nga sau de dreapta?<\/strong>
\nDaca consideram ca revolutiile plebeie si cele antielitare sunt de st\u00e2nga, ca au o dimensiune egalitara foarte puternica, atunci, Revolutia Rom\u00e2na din Decembrie 1989 a fost, \u00eentr-adevar, de st\u00e2nga. Faptul ca nu s-a opus unui sistem economic propus imediat, antiegalitar si riscant, o face revolutie de dreapta. Revolutia Rom\u00e2na din decembrie 1989 a fost ceea ce am stiut ca este dintotdeauna, o revolutie haotica, o revolutie spontana cu deziderate, cu dorinte, visuri, contradictii, care au condus la ciocniri \u00eentre revolutionari, prin experienta comuna a eliberarii dintr-un sistem oribil. Orice ai fi, din punct de vedere politic, a uita aceasta experienta, este, \u00eentr-adevar, o imbecilitate de dimensiuni istorice. Aceasta Revolutie Rom\u00e2na este ceva extraordinar si cred ca este datoria noastra, a tuturor, sa amintim lumii ca esecul, \u00eenfr\u00e2ngerea si dezamagirea nu sunt stari eterne. Exista aceasta ideologie populara care spune: \u201eEi bine, oricum traim, p\u00e2na la urma o sa ne doara spatele, sigur o sa ne sf\u00e2rsim zilele \u00een spital, fostii iubiti si copiii nostri ne vor uita, viata este \u00eentunecata, asta ne este soarta, suntem pacatosi !\u201c. Aceasta este sigur vederea de origine crestina a vietii, ne resemnam, viata este nefericita, nimic nu se schimba esential, fiindca tot pacatosi suntem orice s-ar \u00eent\u00e2mpla si singura solutie este cainta si nadejdea pentru viata viitoare. Dar, daca neglijam acest aspect al judecatii populare asupra vietii umane, atunci cred ca poate merita sa aratam, sa reamintim lumii ca a fost un moment \u00een care sperantele si visele, precum si sentimentele extraordinare de eliberare, erau bine motivate si justificate. S-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentr-adevar, \u00een empiric, nu era numai o utopie; era o realitate pe strada. Ce \u00eenseamna martiriu: \u00eenseamna marturie. Asta este: s\u00e2ngele pe zapada!
\nCare a fost rolul intelectualitatii \u00een evenimentele revolutionare din 1989, at\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia, c\u00e2t si \u00een Europa Rasariteana?
\nEste o mare diferenta. \u00centr-adevar, \u00een unele tari din Europa de Rasarit, intelectualii au fost liderii schimbarilor, ca si \u00een Ungaria, de exemplu, \u00een Cehoslovacia si RDG. \u00censa, schimbarile cele mai revolutionare, respectiv \u00een Polonia si Rom\u00e2nia, intelectualii au jucat un rol limitat. \u00cen Polonia mai mult, deoarece au ajutat miscarile sa se formeze si sa formuleze revendicari, mai apoi sa dezvolte un discurs revolutionar, ceea ce a durat, totusi, 10 ani, nu c\u00e2teva zile, ca la Bucuresti si la Timisoara. Aici, \u00een Rom\u00e2nia, pur si simplu nu era timp pentru asa ceva, nu era un timp pentru discurs, nu era un timp pentru analiza, era un timp pentru actiune de masa, actiune colectiva. Cenzura ceausista a fost absoluta. Unele idei deviationiste sau disidente patrundeau numai prin Radio Europa Libera. Foarte multa lume stia, cel putin, de Paul Goma, sau de c\u00e2teva personalitati de acest gen; se stia ca toti intelectualii care fugeau din tara, probabil nu erau de acord cu regimul ceausist. Exista o perceptie, \u00eemi amintesc foarte bine, era o perceptie ca exista o rezistenta intelectuala oarecare, dar asta n-a fost o cauza nicicum, nici macar o prefata a miscarilor. Pur si simplu, la un moment dat, lumea s-a saturat de Ceausescu si de sistemul lui. Exista, totodata, sistemul mass-media care a rasp\u00e2ndit si a aratat ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een unele republici sovietice, ce s-a \u00eent\u00e2mplat dupa prabusirea Zidului de la Berlin etc. A influentat convingerea oamenilor, sub impactul evenimentelor din strainatate, despre posibilitatea ca Ceausescu sa fie izolat, ca Uniunea Sovietica se prabuseste ca stat dictatorial etc. \u00cen acest mod lumea putea sa-si faca curaj si si-a facut curaj.<\/p>\n

Mass-media, \u00een modul acesta indirect, a jucat un rol foarte mare, \u00eensa intelectualitatea nu a jucat niciun rol. Nici Mircea Dinescu nu s-a prezentat atunci la Televiziune ca un intelectual. S-a prezentat ca o porta-voce a noii puteri, neconformist, spiritual, jucaus, vulgar voit, deci foarte neobisnuit, dar totusi n-a aparut ca un intelectual care sa faca analize si chestii din acestea, cum, de exemplu, am aparut eu la televiziunea ungara, unde mi s-a pus o \u00eentrebare si am raspuns, cum va raspund si dumneavoastra, \u00een fraze lungi, vreo 20 de minute, \u00een program de noapte, de reflectie. Deci, era timp. Lumea nu avea nici frica, nici nerabdarea care erau caracteristice aici.
\nDe ce nu s-a putut face o revolutie pasnica \u00een Rom\u00e2nia si de ce Ceausescu a fost abandonat de Occident?<\/strong>
\nO dictatura de factura comunista se poate sustine numai ideologic. Daca motivatia ideologica nu exista, interesele sectionale nu sunt destul de puternice, cum sunt chiar si \u00een dictatura militara, unde cel putin armata este investita cu o situatie speciala, sa salveze regimul. Serviciile secrete si aparatele de partid au fost transformate \u00een organizatii tehnocratice si dezideologizate. Chiar si Securitatea rom\u00e2na era o organizatie care pastra puterea si era caracterizata de un nationalism oarecare, vag: ca este statul nostru, ca e liderul nostru, ne aparam de strainii sunt \u00eempotriva noastra, etc. Asta nu este o ideologie, sunt c\u00e2teva convingeri vagi care pot sa dispara si care, de altfel, au si disparut foarte repede. Cam asta era peste tot cazul, dar mai radical \u00een Rom\u00e2nia unde Ceausescu reusise, totusi, sa acapareze o parte din baza nationalista care exista totdeauna si pretutindeni. Existau oameni care-l aparau \u00een numele independentei nationale, \u00eempotriva autodeterminarii nationale si care aveau aceasta idee a maretiei nationale care a fost sprijinita de propaganda perioadei ceausiste. Noi stim ca poemele acestea scrise \u00een onoarea lui Ceausescu erau mincinoase. Nu este posibil ca un sentiment veritabil sa nu se fi strecurat \u00een poemele astea. Adrian Paunescu scria despre Ceausescu \u00een unele din poemele sale ca despre \u201estejarul nostru carunt\u201c. Este ridicol fiindca stejar spui unui barbat care este \u00eenalt, \u00eensa Ceausescu era scund. Totusi se vede, oric\u00e2t de grotesc este, ca nu scria asa ceva fara sentiment. Aici nu era cazul celorlalti lideri din blocul estic. Exista o motivatie nationalista \u00een r\u00e2ndurile unor unitati ale Armatei, ale Securitatii, ale Politiei si ale unor parti ale aparatului de partid. Motivatii care nu existau \u00een Ungaria si Cehia, unde chiar si aparatul de partid a declarat ca se simte usurat ca au plecat sovieticii, ca este bine si, orice s-ar \u00eent\u00e2mpla, probabil bunastarea va creste, va fi libertate si va fi OK, astfel \u00eenc\u00e2t, desi sunt unele riscuri, suntem favorabili schimbarii. Eu \u00eemi amintesc ca \u00een anul 1989 fusesem deja invitat la asa-numitele cercuri de reforma ale Partidului Socialist care, ca si atmosfera, nu erau foarte diferite de cercurile de opozitie. Cam acelasi discurs, putin diferit, dar nu foarte mult. Acestea n-au existat \u00een Rom\u00e2nia, unde structura stalinista a ramas si unde a fost adaugata motivatia nationala.
\nSi atunci cum va explicati, pe de-o parte, antisovietismul Rom\u00e2niei din 1968 si p\u00e2na \u00een 1989, si pe de alta parte, prosovietismul din perioada 1990-1991?<\/strong>
\nProsovietismul a fost numai un fenomen de elita generat de \u00eentoarcerea activistilor de partid care au fost dati afara de Ceausescu si care erau prosovietici oricum. Eu nu cred ca a fost un prosovietism foarte tare, popular, \u00een conditiile \u00een care, totusi, Gorbaciov era foarte popular. Astazi, este neconfortabil sa-ti amintesti de popularitatea lui Gorbaciov, care s-a dovedit a fi, totusi, o figura slaba. Exista o popularitate a lui Mihail Gorbaciov, \u00eensa nu un prosovietism de masa. Ceea ce exista era antirusismul lui Ceausescu, \u00eensa asta-i traditia politicii rom\u00e2nesti; a existat si \u00eentre cele doua razboaie, a fost si \u00een timpul lui Ceausescu, si este si astazi, datorita Basarabiei, ceea ce este, desigur, o chestie teritoriala, de demnitate nationala etc.
\nAu fost intelectualii rom\u00e2ni la \u00eenaltimea momentului 1989?<\/strong>
\nNu pot sa va spun: unii da, unii nu. Nu stiu\u2026 Cred ca da, \u00een majoritatea lor, cred ca da.
\nSi atunci de ce au ei o perceptie anosta despre Revolutia Rom\u00e2na?
\nDeziluzie, sigur, deziluzie. Daca citim articolele din ziarele aparute \u00een decembrie 1989, se remarca, totusi, o tonalitate de entuziasm si de usurare, de eliberare\u2026 Probabil au fost scrise \u00een bunavointa si sincer.
\nC\u00e2nd credeti ca s-a terminat Revolutia Rom\u00e2na?<\/strong>
\nFoarte, foarte repede. Formele revolutionare au ramas, adica violenta si protest, mineriade, violenta la T\u00e2rgu-Mures etc. \u00censa acestea nu au avut scop emancipator sau foarte putin, dar formele revolutionare au persistat, \u00eensa cred ca mineriadele au anuntat sf\u00e2rsitul momentului revolutionar, c\u00e2nd metodele revolutionare au fost \u00eentoarse \u00eempotriva revolutionarilor.
\nFoarte putini dintre intelectualii nostri s-au angajat \u00eentr-o viata politica dupa 1989.<\/strong>
\nFoarte putini? Foarte multi! Depinde. Totusi, foarte multi! Oameni angajati \u00een dezbaterile politice publice din presa sunt participanti \u00een viata politica. Ca n-au devenit ministri numai foarte putini dintre ei, asta este adevarat, dar asta n-are importanta.
\nA divizat Revolutia Rom\u00e2na intelectualitatea rom\u00e2na? A clarificat optiunile sale ideologice?<\/strong>
\nConsecintele Revolutiei, da. Cu toate ca \u00een Rom\u00e2nia aceasta problema este voalata, eu cred ca \u00een societatea creata de Revolutie, acceptata sau neacceptata de catre intelectuali, ideile Revolutiei, precum libertatea individuala, sf\u00e2rsitul cenzurii, pluralismul politic, o economie de piata etc., sunt aparate de foarte multi. Sunt aparate de unii, Horia Roman Patapievici este, de exemplu, o figura foarte caracteristica care apara tot pachetul, mai ales pachetul referitor la ideile privind economia de piata si nasterea elitei. Majoritatea intelectualitatii nu mai g\u00e2ndeste asa, sunt multe lucruri neacceptate. Critica uzuala pentru mine nu ofera foarte mult, mai ales aceasta critica continua a hotiei. A-ti imagina ca aceasta coruptie si criminalitate sunt un element at\u00e2t de serios \u00een viata sociala din Balcani, arata inexperienta intelectualitatii balcanice cu empirismul social. Ar trebui sa se citeasca mai multe statistici. Totusi, c\u00e2ti bani dispar \u00een economia neagra si c\u00e2ti bani dispar \u00een traficul bancar international total legal? Adica, aici sunt c\u00e2teva sute de milioane de lei si acolo sunt c\u00e2teva mii de miliarde de dolari. Este ridicol, dar cam acesta este nivelul la care viata sociala e privita deoarece exista sentimentul acesta de neputinta: ca noi putem, bine\u00eenteles, sa criticam oamenii care iau spaga, dar sistemul international bancar nu este de competenta noastra. El poate fi criticat \u00een America, dar nu este treaba noastra pentru ca noi suntem mici, provinciali, coloniali, saraci, nenorociti etc. Noi vorbim despre primarul unui sector din Bucuresti care a furat nu stiu ce\u2026Bine, nu e corect sa se faca asa ceva, dar importanta acestor lucruri este foarte limitata.
\nIntelectualul trebuie sa fie un luptator sau un doctrinar al Revolutiei?<\/strong>
\nNe-ar trebui mai multi doctrinari dec\u00e2t avem. Daca am avea foarte multi, nu mi-ar placea, cum avem prea putini, cred ca ne-ar trebui mai multi.
\n\u00centre Timisoara si Bucuresti cum priviti cele doua fenomene?<\/strong>
\nStiti foarte bine ca \u00een tarile anglo-saxone, capitalele nu sunt, cu exceptia Londrei, orasele cele mai mari. \u00cen Canada e Ottawa, ca si \u00een statele membre ale Statelor Unite, capitala Californiei nu este la San Francisco-Los Angeles, ci la Sacramento. Capitala SUA nu este New Yorkul, ci Washington-ul. Toata lumea se teme ca puterea sa fie acolo unde sunt masele urbane si, bine\u00eenteles, poti sa faci o rascoala \u00eentr-un centru provincial, dar n-ai sa c\u00e2stigi puterea. Revolutia Rom\u00e2na s-a desfasurat, totusi, la Bucuresti, \u00eensa fara Timisoara nu era posibila, dar, de fapt s-a desfasurat aici, la Bucuresti. Aici a fost o forta fizica destul de mare ca sa alunge dictatorul. Puritatea Timisoarei se datoreaza faptului ca acolo nu s-a putut rasturna Puterea, pentru ca puterea nu era acolo. Pur si simplu. Ceausescu trebuia sa fie alungat de aici, din Piata Palatului. Aici a fost confruntarea decisiva. \u00cen Timisoara era o confruntare destul de banala \u00eentre fortele ordinii si razvratitii. Oric\u00e2t de brutala era, reprezenta totusi o actiune politieneasca pentru a restabili ordinea \u00eentr-un oras rebel. \u00cen Bucuresti erau doua forte care s-au opus. \u00cen Timisoara nu s-a pus problema de a forma un consiliu municipal alternativ, cum s-a format, \u00een Bucuresti, Consiliul Frontului Salvarii Nationale. Revolutia Rom\u00e2na s-a desfasurat \u00een capitala si, bine\u00eenteles, diferenta dintre Timisoara si Bucuresti a devenit tipologic diferenta dintre puritate si lupta pentru putere, dar aceasta diferenta este inevitabila.
\nPoate peste 10 sau 20 de ani, cum credeti ca va fi privita Revolutia Rom\u00e2na, \u00een lumina discursului de azi-dimineata, \u00een ideea acestui capitalism si acestei st\u00e2ngi care nu exista?<\/strong>
\nProbabil mai prietenos. Daca, \u00eentr-adevar, o reabilitare a demnitatii egale a membrilor comunitatii civice se va restabili \u00eentr-un fel sau altul, atunci o actiune spontana a plebei va fi recunoscuta. Acum aceasta Revolutie nu este iubita, fiindca era o miscare plebeiana si haotica si fara o relatie directa la putere. Puterea a fost acaparata de niste grupuri, probabil inevitabil, si nu blamez pentru acest lucru. Multitudinea populara nu poate sa-si ia puterea singura, daca n-are idei politice foarte precise cum se face acest lucru. Pentru asta avem nevoie de distrugerea statului, de distrugerea banilor, de distrugerea proprietatii spatiului si mediului si timpului, adica pentru apropierea puterii de catre popor. Aceasta este ideea originala a democratiei, este conditionata si depinde de unele lucruri care ar\u00a0 \u00eensemna o schimbare aproape naturala \u00een firea sociala a omului. Probabil vom mai astepta putin pentru asta, dar criza prezenta ne apropie de acest lucru. Un lucru este cert, ni se spune de 200 de ani ca rascoalele maselor sunt irationale, indisciplinate si conduc la tiranie; ceva spus deja de Aristotel, deci nu este destul de nou. Dar acum am vazut, \u00een ultimii 20 de ani, \u00een toata lumea, nu numai \u00een Europa, dominatia elitara care a condus la catastrofa absoluta. Cine mai crede astazi \u00een expertiza elitelor de conducere este pur si simplu naiv, adica nu este nicio dovada ca aceste elite sunt mai inteligente dec\u00e2t opinia neinformata a cetateanului de r\u00e2nd. Nu s-au dovedit mai inteligente, mai prevazatoare, deloc. Prejudecatile acestea ca luarea puterii directe de catre lume, de catre oameni, ar \u00eensemna oricum o catastrofa, reprezinta o idee \u00eempartasita cam de toata lumea \u00een secolele XIX-XX; vezi ideea de revolutionar profesional care arata frica lui Lenin fata de spontaneitatea populara ca sa nu mai vorbim de altele, de principiul parlamentar etc. Toate acestea dispar \u00eencetul cu \u00eencetul si suveranitatea populara se va restabili, dar sper ca se va restabili fara un colaps major al civilizatiei. \u00cen momentul acesta mi se pare ca o restabilire a civismului si a justitiei sociale si a legalitatii politice s-ar putea realiza numai cu o varsare de s\u00e2nge nemaivazuta \u00een istorie. Nu propun acest lucru, pentru ca nu sunt un sadic, dar ce ma \u00eentristeaza, asadar, este faptul ca exista o confruntare at\u00e2t de ascutita si muta \u00eentre fortele acestea istorice, ceea ce este \u00eenspaim\u00e2ntator. Asta este ratiunea, cauza pentru succesul unor partide de extrema dreapta care, pur si simplu, propun niste solutii facile si niste tapi ispasitori usor de identificat.<\/p>\n

Au consemnat<\/strong>
\nCorneliu VLAD<\/strong>
\nConstantin CORNEANU<\/strong><\/p>\n

Interviul cu G. M. Tam\u00e1s este preluat din publicatia \u201eCaietele revolutiei\u201c,
\nnr. 4 (36), 2011<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exista vreo definitie a revolutiei care sa \u00eenglobeze desfasurarea tuturor revolutiilor de p\u00e2na acum? Eu cred ca exista o notiune intuitiva a revolutiei. Exista, sa spunem, un spectru larg care \u00eenseamna o schimbare de elita, o schimbare constitutionala si a unui mod de viata ca rezultat al unei revolutii, adica o schimbare unde riscul violentei… Cite\u0219te mai mult »Despre revolutii, pornind de la Revolutia Rom\u00e2na<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6388,2211,4558,224],"class_list":["post-9075","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-despre-revolutii","tag-g-m-tamas","tag-interviu","tag-revolutia-romana"],"views":1781,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9075","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9075"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9075\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9075"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9075"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9075"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}