Nu cred. La mai bine de o jumatate de an de la revoltele, revolutiile si razboaiele civile din lumea islamica, linistea nu s-a asezat in Tunisia, Egipt, Siria, Maroc, Libia, Iordania, Yemen. Iar perspectivele unei constructii pe temeliile democratiei de tip occidental par \u00eendepartate. De ce s-ar fixa rapid o corelatie \u00eentre\u00a0 drepturi si democratie at\u00e2ta timp c\u00e2t din miscarile insurectionale din Nordul Africii nu au lipsit scopurile profiturilor?
\nVictoria \u00een Libia a rebelilor str\u00e2nsi \u00een final \u00een jurul Consiliului National de Tranzitie a pus capat regimului lui Gaddafi, dar nu a restabilit ordinea \u00een stat. Ca si c\u00e2nd nu era de ajuns ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een aceasta tara si \u00een altele din regiune, a fost readus \u00een actualitate si contenciosul israelo-palestinian printr-un episod neasteptat \u00een relatiile dintre Turcia si Israel. Cu mai bine de un an \u00een urma, un vas turcesc care transporta ajutoare alimentare pentru palestinieni a fost oprit \u00een larg de nave ale marinei israelite, \u00een conditiile instituirii blocadei \u00een jurul Gazei. \u00cen timpul incidentului au murit opt marinari turci si unul american, militanti pro-palestinieni. La pl\u00e2ngerea Turciei s-a recurs la o ancheta internationala. Potrivit AFP, \u00een raportul ONU dat publicitatii la 1 septembrie se considera ca \u201eoperatiunea israeliana\u201c \u00eempotriva vasului turcesc a fost \u201eexcesiva\u201c. Sub camasa cuvintelor trebuie gasit sensul adevarat: actiunea este condamnabila. Un \u00eenalt responsabil israelian a declarat ca tara sa \u201eva accepta raportul cu rezerve punctuale\u201c. Cine cunoaste tracaseriile din organizatiile internationale pe chestiuni de fond \u00eesi da seama ca acele \u201erezerve punctuale\u201c vor face complet inoperanta orice urmare a raportului. Dupa lamurirea lucrurilor, reactia Turciei a fost dura. Ankara ceruse Israelului nu numai despagubiri ci si sa prezinte scuze pentru uciderea cetatenilor turci. La 3 septembrie, ministrul turc de Externe a anuntat ca tara sa va lansa saptam\u00e2na viitoare o procedura judiciara la Curtea Internationala de Justitie pentru a contesta legalitatea blocadei impuse de Israel F\u00e2siei Gaza. Cum Tel Aviv-ul nu a prezentat nici macar scuzele ce se impuneau, guvernul turc a luat masuri de retorsiune dintre cele mai drastice: \u00eencetarea acordului bilateral militar (v\u00e2nzarea de arme turcesti) si expulzarea, la 2 septembrie, a ambasadorului Israelului. Astfel de masuri, daca mi se permite, sunt luate \u00een situatii exceptionale, care preced de obicei un conflict grav. Desigur, \u00eentre Turcia si Israel nu se poate ajunge p\u00e2na acolo, Washingtonul, prieten al ambelor state, tine bine balanta \u00een cumpana. Dar incidentul vine pe o situatie \u00eenca deosebit de tensionata \u00een regiune.
\nSa revenim la Libia. Nici nu a fost capturat Gaddafi si Sarkozy a lansat initiativa convocarii, la Paris, la 1 septembrie, a unei reuniuni a \u201eamicilor Libiei\u201c pentru str\u00e2ngerea fondurilor de reconstructie \u00een Libia de care are nevoie Consiliul National de Tranzitie, constituit de insurgenti. Sa ne amintim ca Parisul a recunoscut acest Consiliu \u00eenca de la constituire, gest politic pentru care unii, inclusiv Rom\u00e2nia, au manifestat rezerve. Astazi, Consiliul este recunoscut de peste 60 de state. Ceea ce se stie mai putin \u00een Rom\u00e2nia despre rezervele fata de acest Consiliu \u2013 de unde si o ploaie nejustificata de acuze la adresa diplomatiei de la Bucuresti \u2013 este faptul ca \u00een componenta conducerii acestuia s-au aflat, cel putin la \u00eenceput, demnitari din regimul lui Gaddafi si sustinatori ai teroristilor din Al-Qaeda. Cum arata acum conducerea Consiliului nu stiu. Trebuie observat ca atitudinea Uniunii Europene fata de acest Consiliu s-a modificat progresiv si, ceva mai mult, strategia de abordare a situatiei conflictuale din Libia a fost complet schimbata. Daca \u00een Tunisia si Egipt s-a urmarit pedepsirea reprezentantilor regimurilor rasturnate, \u00een Libia se vorbeste, dupa sase luni de razboi civil, de evitarea erorilor si de reconciliere. Se va reusi!? Gaddafi, ascuns ca si Saddam Husein si \u00eenca de negasit, a cerut continuarea luptei, iar sloganul pe care \u00eel foloseste pentru a-si convinge sustinatorii este unul care a prins adesea \u00een lumea araba: petrolul nu va ajunge niciodata \u00een m\u00e2inile imperialistilor. La fel credea si Saddam Husein. Lucrurile s-au schimbat din mers.
\nReuniunea \u201eamicilor Libiei\u201c de la Paris s-a \u00eencheiat cu rezultate concrete. Va trebui sa fie convocata si o conferinta de pace pentru ca acest prim succes sa fie valorificat pe deplin. Au participat reprezentanti din 60 de tari si nu a lipsit nici unul dintre marii actori: SUA, Germania, Marea Britanie, Rusia, China. Participantii au depasit rezervele fata de Consiliul si l-au recunoscut ca \u201eorgan politic al rebeliunii, reprezent\u00e2nd noile autoritati ale statului\u201c. Cel mai important rezultat al acesteia \u00eel reprezinta deblocarea a 15 miliarde de dolari din conturile libiene aflate \u00een bancile din strainatate. Franta, Statele Unite si Marea Britanie au informat ca au deblocat deja 1,5 miliarde de dolari din conturile lui Gaddafi. Un alt succes \u00eel constituie stabilirea unei \u201efoi de parcurs\u201c a\u00a0 Consiliului National de Tranzitie care cuprinde un calendar pentru pregatirea alegerilor prezidentiale si legislative, si elaborarea unei noi Constitutii. Exista o anumita suplete \u00een enuntarea modalitatii de aprobare a Constitutiei: organizarea unui referendum pentru\u00a0 \u201estabilirea tipului de regim politic pentru tara\u201c. Pe plan militar, a fost adresat un ultimatum fortelor loiale lui Gaddafi si a fost facut un apel pentru \u00eencurajarea negocierilor cu sefii de triburi. Consiliul National de Tranzitie a cerut rebelilor care au participat la cucerirea capitalei Tripoli sa se retraga \u00een regiunile lor.
\nConstructia pacii este imperativa, desigur, dar Libia ridica altfel de probleme dec\u00e2t celelalte state maghrebiene.\u00a0 Dupa revoltele din Tunisia si Egipt, scrie \u00een \u201eLe Nouvel Observateur\u201c un arabist avizat, Patrick Haimzadeh, au fost \u00eenlaturati \u00een numai c\u00e2teva saptam\u00e2ni cei doi dictatori care conduceau de decenii aceste state. Unii observatori au crezut ca si insurectia libiana, declansata la 17 februarie 2011, va avea un succes la fel de rapid. Tripoli a cazut abia dupa sase luni de razboi civil si opt mii de misiuni de bombardament ale NATO iar situatia nu este \u00eenca reglementata. Nu se stie ce se va \u00eent\u00e2mpla \u00een epoca post-Gaddafi. Explicatia data de Patrick Haimzadeh merita atentie. El arata ca sistemul de putere \u201ejamahirian\u201c instaurat de Gaddafi \u00eesi avea trei surse de legitimitate care, de altfel, au asigurat longevitatea dictatorului: 42 de ani. Acestea surse au fost de ordin revolutionar, militar si tribal, si ele au continuat sa functioneze \u00een timpul razboiului civil. Independenta relativa de care se bucurau acestea au fost cauza ne\u00eentelegerilor dintre insurgentii \u00eensisi. De aici, si greutatea de a se realiza o miscare unitara. Scopul rasturnarii lui Gaddafi nu a fost urmarit de pe platforme identice. Concluzia ar fi ca, cel putin la nivelul triburilor, nu trebuie alimentate diferentele sau disputele. De aici, si nevoia de modificare a strategiei \u00een Libia, de aici, \u00eendemnul la reconciliere.
\nInteresanta pare abordarea trecutului relatiilor Frantei cu regimul lui Gaddafi. Doua\u00a0 ziariste, Sarah Halifa-Legrand si\u00a0 Sarah Diffalah, considera ca lu\u00e2nd initiativa convocarii reuniunii\u00a0 \u201eParisul a vrut sa dizolve Grupul de contact creat \u00een martie pentru coordonarea activitatii internationale legata de criza libiana \u00eentr-o conferinta a prietenilor Libiei. Aceasta asigura, pe de o parte,\u00a0 o baza\u00a0 mult mai larga pentru recunoasterea Consiliului National de Tranzitie si, pe de alta, implica un fel de recunoastere tacita a legitimitatii interventiei NATO \u00een Libia. Manevra nu a pacalit pe cei care, de la \u00eenceput, au avut reticente pentru interventia militara. \u00cen timp ce marea majoritate a statelor au fost reprezentate la Paris la nivel \u00eenalt, China si Rusia nu au cautionat niciodata bombardamentele Aliantei. De aceea, China a trimis la Paris un adjunct al ministrului de externe, iar Moscova, pe emisarul\u00a0 special pentru Africa. Franta a facut, probabil, un pariu ca Pekinul si Moscova vor participa pentru ca nu ar fi acceptat sa piarda nici o far\u00e2ma din participarea la reconstructie (a Libiei, n.n.). Germania a \u00eenteles mesajul: Angela Merkel a fost prezenta, fara sa mai tina cont ca Germania s-a abtinut la vot c\u00e2nd a fost adoptata Rezolutia 1973, prin care era autorizat recursul la forta pentru protejarea civililor libieni si ca refuzase sa participe la operatiunile NATO\u201c. De fapt, anumite tari s-au aratat \u00een mod particular interesate sa participe la reuniunea de la Paris pentru ca prabusirea regimului lui Gaddafi deschide o altfel de miza economica \u00een Libia si fiecare spera sa aiba partea lui. Consiliul National de Tranzitie a si spus ca va sti sa multumeasca pe cei care l-au recunoscut si l-au sustinut. \u201eFranta mai \u00eent\u00e2i, scriu cele doua jurnaliste, tara cea mai angajata \u00een conflict, care nu a asteptat caderea lui Gaddafi pentru a-si pozitiona \u00eentreprinderile \u00een block-starturi. Oameni de afaceri (francezi) s-au dus \u00een Libia \u00eenca de la \u00eenceputul verii. Obiectivul: sa asigure continuitatea contractelor semnate (de Paris, n.n.) cu Gaddafi si sa ia pulsul pentru a semna altele noi\u201c. Competitia s-a declansat. Britanicii au trimis rapid \u00een Libia \u201eexperti \u00een ajutoare\u201c pentru reconstructie, iar \u00een pozitie destul de buna pe acest drum se mai afla Emiratele Arabe Unite si Qatarul. P\u00e2na acum. Vom \u00eentelege acum mai bine de ce Sarkozy s-a grabit sa garanteze sustinerea noului regim libian. Unii cred ca Germania si Italia vor trebui sa se multumeasca, deocamdata, cu statutul de actori de m\u00e2na a doua \u00een viitoarele batalii pentru reconstructia Libiei. Eu nu cred.
\nDesi esentiala, dimensiunea economica nu va oferi singurul c\u00e2mp de disputa \u00een Libia. Experienta din Irak a demonstrat ca securizarea tarii presupune asistenta militara si este un proces extrem de anevoios. Tranzitia necesita, \u00eentre altele, controlul armatei si al fortelor de ordine libiene. Or, acestea sunt \u00eenca, asa cum s-a vazut mai sus, sub comanda sau influenta sefilor de triburi. Pentru o noua ordine, este nevoie de sprijin militar. Rezolutia 1973 expira la 27 septembrie. Va trebui sa fie adoptata o noua rezolutie. Cum va arata nimeni nu stie. Ceea ce se stie, deocamdata, este faptul ca \u00eensusi Consiliul National de Tranzitie tine sa continue lupta \u00eempotriva fortelor (subrede, acum) ramase loiale lui Gaddafi. Concomitent, trebuie demilitarizate aceste forte, sa se constituie o noua armata nationala si noi forte de politie. Au aparut deja informatii ca libienii nu mai doresc o implicare militara a ONU \u00een tara lor. Ram\u00e2ne sa vedem cum se va materializa decizia NATO de a mentine embargoul privind introducerea armelor \u00een Libia si de a continua sa urmareasca, dupa razboi, survolurile \u00een spatiul aerian libian. De asemenea, ce implicatii vor avea pozitiile Chinei si Rusiei care cer corelarea ridicarii sanctiunilor financiare aplicate regimului Gaddafi cu eliminarea angajamentelor militare \u00eengaduite de Rezolutia 1973. Averea libiana \u00een bancile straine ar fi estimata la 50-150 de miliarde de dolari. Cine va c\u00e2stiga? Daca Rusia si China, state membre ale Consiliului de Securitate, nu mai aproba re\u00eennoirea Rezolutiei 1973, s-ar putea ca marele c\u00e2stigator sa fie Franta. Parisul va scapa de povara uriaselor cheltuieli \u2013 cele mai mari \u00een r\u00e2ndul aliatilor \u2013 pe care le suporta \u00een operatiunile militare din Libia.
\nA sosit, oare, timpul pacii? Chiar daca pacea ar fi declarata oficial, nu cred. Ma g\u00e2ndesc la ce \u00eenseamna competitia \u00een reconstructia unui stat aproape distrus, la cele 50-150 de miliarde de dolari si, mai ales, la petrol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu cred. La mai bine de o jumatate de an de la revoltele, revolutiile si razboaiele civile din lumea islamica, linistea nu s-a asezat in Tunisia, Egipt, Siria, Maroc, Libia, Iordania, Yemen. Iar perspectivele unei constructii pe temeliile democratiei de tip occidental par \u00eendepartate. De ce s-ar fixa rapid o corelatie \u00eentre\u00a0 drepturi si democratie… Cite\u0219te mai mult »A sosit timpul pacii?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6387,6385,6384,6386],"class_list":["post-9071","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-israel","tag-lumea-islamica","tag-revolte","tag-turcia"],"views":1393,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9071","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9071"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9071\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9071"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9071"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9071"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}